David și Goliat

Saul se lupta din nou cu filistenii și trei dintre frații lui David se înrolaseră în armată. David era acasă, păzind oile. Într-o zi, Isai, tatăl lui David, i-a spus să se ducă să-și vadă frații și să aducă vești despre cum se desfășura bătălia. 1 Samuel 17:17,18.

Nimeni nu știa că un înger îl înștiințase pe David că trebuia să-i salveze pe israeliți din mâinile dușmanului. În timp ce David pornea în călătorie, probabil că se întreba cum avea să se întâmple acest lucru. Ce a făcut atunci când a ajuns în tabără? 1 Samuel 17:20–22. În timp ce David vorbea cu frații lui, toți au început să dea înapoi din fața dușmanului ca și cum s-ar fi temut. De ce? 1 Samuel 17:23,24. Dacă citești 1 Samuel 17:4–10, vei afla ce fel de om era Goliat. Era uriaș. Să încercăm să ne imaginăm cum arăta.

În primul rând, era înalt cam de trei metri. Avea un coif de bronz pe cap și purta niște zale de solzi. Nu putea trece prin zale nicio suliță sau săgeată. Acea vestă cântărea cam 45 de kilograme. Avea turetci de aramă peste fluierele picioarelor. Vârful suliței lui cântărea aproape șase kilograme. Sabia lui era uriașă și cel care îi purta scutul mergea înaintea lui. Saul, împreună cu toți soldații lui, erau îngroziți de el.1 Samuel 17:24.

Gândeşte-te:

Dacă un copil în vârstă de șapte sau opt ani s-ar așeza lângă un adult, am putea vedea care era diferența dintre oricare soldat și Goliat. Nu e de mirare că toți se temeau de el! Crezi că și tu te-ai fi temut?

Timp de patruzeci de zile, în fiecare dimineață și seară, uriașul Goliat provoca pe oricine să vină să se lupte cu el și toți erau îngroziți. 1 Samuel 17:8,16. Care era provocarea pe care le-o oferea israeliților? 1 Samuel 17:9,10.

Regele Saul oferea un premiu oricui era curajos să se lupte cu uriașul și să-l omoare. Dar nimeni nu îndrăznise să încerce. 1 Samuel 17:25. În timp ce îl asculta pe Goliat, lui David nu-i venea să creadă. Cine credea acest om că este? Cum îndrăznea să-L blesteme pe Dumnezeu și să-și bată joc de poporul Lui? Cineva trebuia să facă ceva cu privire la asta. Când Eliab, fratele mai mare al lui David, l-a auzit vorbind, nu a fost bucuros. 1 Samuel 17:28.

De fapt, Eliab era gelos. Nu uitase vizita lui Samuel la Betleem și că îl unsese pe David. Credea că el trebuia să fi fost cel onorat, nu fratele lui cel mai mic. Dar David nu s-a certat cu el. Nu îi greșise cu nimic. Știa că singurul motiv de supărare era cu privire la ceea ce făcea Goliat. 1 Samuel 17:29.

Când David a vorbit cu unii dintre soldați, toți i-au spus aceleași lucruri cu privire la cele ce se întâmplau și i-au spus despre premiul oferit de Saul oricui îl ucidea pe Goliat. 1 Samuel 17:30.

Gândeşte-te:

De ce dorea David să îl omoare pe Goliat? Dorea doar premiul oferit de Saul?

Când cineva l-a înștiințat pe Saul despre David și despre ce spunea acesta, Saul l-a chemat. Ceea ce David i-a spus lui Saul suna la fel de îndrăzneț și curajos ca cele spuse de Goliat: „Nu-ți pierde nădejdea. Voi merge să mă bat cu el.” 1 Samuel 17:32.

Saul l-a privit pe tânărul David și a dat din cap. Nu-i venea să creadă că cineva atât de tânăr gândește că se poate lupta cu uriașul. Cum i-a răspuns Saul lui David? 1 Samuel 17:33.

În final, Saul i-a permis să se lupte cu uriașul. Dar le-a poruncit slujitorilor să-l îmbrace cu armura lui. Așa că i-au pus coiful de aramă și vesta de metal. Apoi David s-a încins cu sabia lui Saul și a început să înainteze. Probabil că toți îl urmăreau. Dar înainte ca David să ajungă prea departe, s-a întors înapoi la Saul. Bineînțeles că toți au crezut că s-a răzgândit și nu se va mai lupta cu Goliat. Dar de ce s-a întors David? 1 Samuel 17:39.

Dar David nu dorea să renunțe. I-a povestit lui Saul despre cum a omorât leul și ursul. Cine a spus că l-a ajutat? Și Cine avea să-l ajute să-l omoare pe Goliat? 1 Samuel 17:37. Acum se simțea mai bine. S-a oprit în timp ce trecea pe lângă un râu. De ce? 1 Samuel 17:40.

Acum David s-a grăbit spre Goliat, fără să se teamă. Știa că face ceea ce Dumnezeu dorea ca el să facă. Probabil că fiecare soldat care îl urmărea era îngrijorat și entuziasmat în același timp.

Gândeşte-te:

Crezi că David își amintea cele spuse de înger cu privire la eliberarea poporului lui Dumnezeu? Citește Psalmii 34:7. Îți place această făgăduință?

Goliat a văzut că venea cineva să se lupte cu el, dar, în timp ce David se apropia, nu-i venea să creadă ce vedea. Încercau israeliții să-și bată joc de el? Cel care venea era tânăr și singurele lui arme erau un toiag și o praștie. 1 Samuel 17:41,42.

Toți au ascultat cum uriașul a început să blesteme și să se jure pe zeii păgâni. 1 Samuel 17:43,44. Apoi au auzit vocea clară a lui David răspunzându-i. 1 Samuel 17:45. David dorea ca uriașul și toți ceilalți să știe că nu se temea de amenințările lui și nici de zeii lui păgâni. Aceleași lucruri cu care îl amenințase Goliat aveau să i se întâmple lui. Mai presus de orice, toți vor înțelege că Dumnezeu nu are nevoie de săbii și sulițe. El este atotputernic. El va ucide dușmanul. 1 Samuel 17:46,47.

Acum Goliat era înfuriat. Ridicându-și coiful de pe frunte, a înaintat către David ca un animal sălbatic. În timp ce David alerga către Goliat, a pus o piatră în praștia lui. Apoi s-a oprit. Praștia s-a învârtit din ce în ce mai tare. Apoi piatra a zburat prin aer și a lovit exact locul ochit de pe fruntea lui Goliat.

Goliat s-a oprit. A întins mâinile ca și cum nu mai putea vedea. S-a clătinat. Apoi a căzut cu fața de pământ cum se prăbușește un copac. 1 Samuel 17:48,49. Dar Goliat nu era mort. Și David n-a irosit timpul. Imediat, s-a repezit către uriaș, scoțând sabia. 1 Samuel 17:50,51.

Gândeşte-te:

Crezi că îngerii au ajutat ca piatra să lovească exact acel loc? Crezi că David știa că Dumnezeu îl ajutase? Conta pentru Dumnezeu că Goliat era uriaș și puternic? Ce spune textul din Psalmii 16:18?

Filistenii și israeliții au fost surprinși când David l-a ucis pe nelegiuitul Goliat. Nimeni nu se aștepta ca Goliat să fie ucis. Toți erau siguri că David avea să fie ucis, nu uriașul. Strigăte au izbucnit în ambele tabere. Filistenii strigau deoarece erau îngroziți și au început să fugă să-și salveze viețile. Israeliții strigau și au început să-și urmărească dușmanii, prinzându-i pe mulți dintre ei.

Ce au făcut israeliții când s-au întors? 1 Samuel 17:53. Saul îl urmărise pe David luptându-se curajos cu Goliat. A dorit să afle mai multe despre el. Îl știa deja pe David, dar nu-i dăduse atenție. Nu știa cine era sau de unde venea. Când l-a întrebat pe Abner, comandantul armatei lui, despre el, ce i-a răspuns acesta? 1 Samuel 17:55,56.

După terminarea bătăliei, Abner l-a adus pe David în fața lui Saul. 1 Samuel 17:57,58. Ionatan, fiul lui Saul, asculta discuția dintre ei. Și era bucuros, deoarece Îl iubea pe Dumnezeu și se încredea în El la fel ca David. Dumnezeu făcuse lucruri minunate și prin Ionatan. Când el și slujitorul lui s-au urcat pe stâncă, Dumnezeu trimisese îngeri să-i ajute. Dușmanul fugise atunci, așa cum fugise și acum după omorârea lui Goliat.

Când Ionatan a auzit că tatăl său dorea să-l păstreze pe David acolo, ca unul dintre soldații lui, abia aștepta să îl cunoască. Știa că vor fi prieteni buni. 1 Samuel 18:1,2.

Gândeşte-te:

Când doi oameni fac un lucru considerat minunat de către alții, aceștia devin deseori geloși unul pe celălalt. De ce crezi că Ionatan îl plăcea pe David, în loc să fie gelos pe el? Cine era în inima fiecăruia dintre ei?

Goliat era mort, Saul îi spusese lui David să rămână cu el, iar Ionatan, fiul lui Saul, era bucuros. Știa că el și David vor fi prieteni speciali, deoarece amândoi Îl iubeau pe Dumnezeu și se încredeau în El.

Ionatan știa că uciderea lui Goliat făcuse din David un erou național. Dar cum a arătat că nu era gelos pe el? 1 Samuel 18:4. Saul nu știa că David, care îl ucisese pe Goliat și făcea acum parte din familia lui, era bărbatul ales de Dumnezeu să fie viitorul rege. Saul avea încredere în David și se bucura să aibă un soldat atât de curajos și supus. 1 Samuel 18:5.

Dar, într-o zi, în timp ce David și Saul se întorceau de la bătălia împotriva filistenilor, s-a întâmplat ceva care a schimbat sentimentele pe care Saul le avea pentru David. 1 Samuel 18:6,7. Imediat, marele și urâtul demon numit gelozie a intrat în mintea lui Saul. Era clar că David era mai popular decât el. Ce a făcut Saul începând din acea zi? 1 Samuel 18:8,9.

Gândeşte-te:

Dumnezeu nu ne ia niciodată libertatea de a alege, nu-i așa? Dar când alegi să fii gelos, deschizi ușa minții tale, pentru ca Satana săpoată intra. Și oamenii geloși nu sunt fericiți niciodată. De ce nu Îi ceri lui Isus chiar acum să te ajute să nu fii niciodată gelos?

Rascal și gaura – partea 2 - Adaptare după Scrapbook Stories, de Amy Sherrard

Rascal privea către o groapă din colțul câmpului unde tatăl lui Holly îi spusese că nu este sigur să se joace. Holly se întreba dacă Rascal găsise un nou loc pentru a-și îngropa mâncarea.

În timp ce Holly se apropia cu atenție de groapă, Rascal era mai entuziasmat decât înainte. Deodată, printre lătrăturile lui, Holly a putut auzi un scâncet. Curând și-a dat seama că Rascal privea printr-o gaură în lemnul care acoperea vechea fântână. S-a aplecat și a intrat prin gaură. Când a făcut acest lucru, scâncetul pe care-l auzise s-a transformat în lătrat.
– O, Jigger! exclamă Holly. Așteaptă puțin. Mă voi întoarce. A ieșit cu atenție din gaură și a fugit către casă cât de repede a putut pentru a-l găsi pe Bob, fratele ei mai mare. Holly l-a prins de braț.
– Grăbește-te! i-a spus. L-am văzut pe Rascal aruncând două bucăți de pâine prăjită printr-o gaură. Este vechea fântână, și Jigger este înăuntru.
– O, bietul de el! spuse Bob în timp ce își puse o jachetă și se îndreptă către fântână. Rămâi aici, o atenționă pe Holly când ajunse acolo. Voi rupe bucățile putrezite de lemn până este sigur să ajungem înăuntru. Micuțul Jigger nu mai putea de bucurie. Dar, deși Bob s-a întins cât de mult a putut, nu reușea să ajungă la cățelul entuziasmat.
– Dacă ești suficient de curajoasă, te voi prinde de picioare, pentru a ajunge la cățel și a-l scoate de acolo, îi spuse Bob lui Holly. Apoi te voi trage afară. Holly ezită, dar avea încredere în fratele ei mai mare, așa că aprobă. Bob o ținu ferm de ambele picioare, în timp ce aceasta intră cu atenție în gaură.
– Miroase urât aici, strigă ea. Îi căzu mizerie în păr, pe față și pe haine, dar lui Holly nu îi păsa.
– Sunt multe bucăți de oase și de pâine, în afară de pâinea prăjită pe care a aruncat-o Rascal acum, îi spuse lui Bob în timp ce ajunse la câinele entuziasmat. Aproape l-am prins, încă puțin. Gata! Trage-mă înapoi! Curând, ea și Jigger erau afară și ambii câini lătrau de bucurie.
– L-am găsit pe Jigger! L-am găsit pe Jigger! striga Holly în timp ce ea și Bob fugeau către casa doamnei Clark. Ușa din spate se deschise larg.
– Oh! Vă mulțumesc! Vă mulțumesc! Unde? Holly și Bob îi povestiră în timp ce Jigger se gudura pe lângă doamna Clark și Rascal lătra de bucurie. Doamna Clark îi oferi lui Jigger apă și el bău multă.
– Probabil că Rascal i-a dus de mâncare în tot acest timp, spuse Holly în timp ce îl privea pe Rascal.
Nu este minunat că Dumnezeu Se îngrijește de animale și de oameni?