Pregătirea pentru a fi conducător

Împăratul Saul a avut victorii împotriva mai multor vrăjmași ai Israelului, iar ultima bătălie în care i-a învins pe amaleciți a fost cea mai măreață victorie a sa. Împăratul a fost atât de mândru, încât „și-a înălțat un semn de biruință” (1 Samuel 15:12).

Numai că scopul acelui război fusese să se supună poruncii lui Dumnezeu și să-i distrugă în totalitate pe acei oameni nelegiuiți, cu tot cu averile lor. Dar Saul nu a făcut asta. El a crezut că e suficient să se supună față de ceea ce i s-a părut partea importantă din poruncă. Ne este oare permis să luăm astfel de hotărâri? Deuteronomul 12:8

Saul s-a gândit că un număr mare de victorii câștigate pentru Israel ar trebui să însemne mult pentru repararea propriilor greșeli. Însă Dumnezeu nu ține o astfel de evidență. Ezechiel 18:24 Saul mai credea și că nu este corect să fie lepădat ca împărat doar pentru că nu a făcut exact ce îi poruncise Dumnezeu. Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât se simțea mai deprimat. Care era problema lui? 1 Samuel 16:14 Permite Dumnezeu vreunui duh necurat să intre în mințile noastre atunci când nu vrem să ne supunem Duhului Său? Dacă ne-ar obliga să ne supunem Duhului Său, atunci ne-ar lua libertatea de alegere, iar El nu face asta niciodată. Saul nu se supunea Duhului lui Dumnezeu, așa că Dumnezeu a permis duhului Satanei să intre în mintea lui.

Când Saul se simțea extrem de rău, trimitea după David. Duhul necurat ura muzica liniștitoare și cântecele de laudă la adresa lui Dumnezeu, așa că pleca. După aceea, Saul avea parte de pace pentru o vreme, iar David se întorcea acasă pentru a păzi oile. Curând, a început din nou războiul între Israel și Filistia. În timp ce armatele stăteau față în față, un filistean uriaș, pe nume Goliat, a ieșit din mulțime și a provocat pe orice israelit care avea curajul să se lupte cu el.

Goliat avea o înălțime de aproape trei metri. Armura lui din bronz cântărea aproximativ 50 de kilograme și era înarmat cu suliță și o sabie grea. Nici nu e de mirare că israeliților le era teamă de el! 1 Samuel 17:3-11

Aplicație: Dacă ne supunem doar față de ceea ce credem noi că este important, înseamnă că ne credem mai înțelepți decât Dumnezeu?

Într-o zi, tatăl lui David l-a trimis pe acesta cu alimente la cei trei frați mai mari, încorporați în armata lui Saul, care se confrunta cu Goliat și cu armata filistenilor. În timp ce se grăbea să-și întâlnească frații, a văzut soldații pregătindu-se de luptă.

Când David l-a auzit pe Goliat strigându-și provocările și blestemând pe Dumnezeul lui Israel, s-au trezit în el sentimentele de loialitate față de Dumnezeu și de țară și a început să pună întrebări. Ce se întâmpla? De ce este lăsat acest uriaș nelegiuit să-L defăimeze pe Dumnezeul nostru? De ce fug soldații din fața lui? Eliab, fratele cel mai mare al lui David, era furios că fratele lui mic era atât de îndrăzneț. De asemenea, era gelos, deoarece atunci când Samuel a vizitat Betleemul, acesta l-a onorat pe David în locul lui.

Nu era sigur de ce făcuse Samuel acest lucru. Avea însă o idee despre ce ar fi putut fi vorba și nu era deloc fericit în privința asta. 1 Samuel 17:28-30 Nu a trecut mult timp și îngrijorările lui David au ajuns la urechile lui Saul, care a trimis după el. Citește dialogul dintre acest păstor curajos și împăratul îngrijorat, în 1 Samuel 17:31-37! Saul nu știa că un înger îi spusese lui David să meargă să-și salveze poporul. Dar, în cele din urmă, a fost de acord să-l lase pe David să se lupte cu Goliat și a insistat să-i dea armura lui. David s-a îmbrăcat cu aceasta și chiar a început să se îndrepte spre Goliat. Dar și-a dat seama că nu o să reușească, așa că s-a întors, și-a dat jos armura și s-a îmbrăcat cu hainele simple pe care era obișnuit să le poarte.

Veștile despre David s-au împrăștiat rapid printre soldații israeliți, care erau curioși să vadă ce se va întâmpla. Când a pornit prima dată și s-a întors, aceștia erau convinși că se răzgândise în privința luptei cu uriașul. Însă David a pornit din nou, fără nicio armură pe el. Soldaților nu le venea să-și creadă ochilor când au văzut că nici măcar nu purta sabie, ci numai toiagul lui de păstor și o praștie. Fiecare armată se afla pe un deal, iar prin valea dintre acestea curgea un pârâu. Când David a ajuns la pârâu, a cules cinci pietre netede pe care le-a pus în traista lui de păstor și a continuat să înainteze. Lui Goliat nu-i venea să creadă ce vedea.

Aplicație: De ce nu îi era frică lui David de Goliat? Cum era el protejat, ținând cont că nu avea armură?

Goliat își striga provocările obișnuite, iar David se îndrepta spre el. Toată lumea îl privea cum alerga spre uriașul care începuse să strige blesteme la adresa lui. Cum de îndrăznise cineva să trimită un tinerel să lupte cu el! 1 Samuel 17:42-44

Care a fost răspunsul neînfricat pe care l-a dat David imediat? 1 Samuel 17:45-47 Uriașul mânios și-a dat coiful pe spate și s-a grăbit spre David, care o luase la fugă spre el. Cu repeziciune, și-a pus o piatră în praștia pe care a început să o învârtă. Apoi, piatra aruncată din capătul praștiei a scos un șuierat prin aer și l-a lovit pe Goliat drept în frunte. Acesta fusese exact locul pe care îl țintise David.

Toți au rămas uimiți văzând uriașul împiedicându- se și prăbușindu-se la pământ. Însă David nu a irosit nicio secundă. Într-o clipită, a ajuns deasupra lui Goliat. I-a apucat sabia grea, a ridicat-o cu toată forța lui și i-a tăiat capul uriașului.

Toate acestea s-au întâmplat foarte repede. În timp ce dintre rândurile israeliților se ridicau strigăte victorioase, vrăjmașii și-au dat seama că eroul lor era mort. Israeliții câștigaseră. Filistenii înspăimântați au luat-o la goană, iar israeliții i-au urmărit. Ce victorie!

Chiar dacă David îi cântase la harpă și din voce lui Saul, probabil că împăratul îl știa doar de păstor și muzician. Dar acum, că înfrângerea lui Goliat a adus o mare victorie poporului Israel, Saul dorea să afle mai multe despre el. Așa că David, cu capul lui Goliat în mână, a vorbit cu împăratul, când a fost adus în fața acestuia. Saul a fost atât de impresionat de tânărul curajos, încât l-a ținut la curte.

Aplicație: David a arătat cât de important este să-ți pui încrederea în Dumnezeu, în loc să depinzi de vreun lucru sau de vreo persoană. El a învățat să se încreadă în comuniunea pe care o avea cu Dumnezeu în orele când îngrijea oile tatălui lui, în apropierea Betleemului.

David și Ionatan, fiul lui Saul, au devenit prieteni buni încă de la început. Amândoi învățaseră să iubească, să se încreadă și să se supună lui Dumnezeu. Ce lucru a făcut Ionatan care a demonstrat că nu era gelos pe David? 1 Samuel 18:1,3,4

După ce David l-a ucis pe Goliat, toată lumea a aflat despre el. Și pentru că Saul și l-a dorit aproape de el, David nu s-a mai îngrijit de oile de acasă. Cu toate acestea, și-a păstrat atitudinea smerită și toată lumea îl iubea. Probabil că David și Samuel erau singurii care știau cu certitudine că Dumnezeu îl alesese pe el să fie următorul împărat al lui Israel. David știa că putea să se încreadă că Dumnezeu va lucra pentru realizarea acestui lucru în propriul fel.

David căpăta experiență la curte, învățând cum să conducă poporul și cum să lupte cu dușmanii. El era popular și era convins că era în siguranță, deoarece Dumnezeu îl binecuvânta în toate căile lui. Însă, într-o zi, s-a întâmplat ceva care a schimbat totul. În timp ce Saul și David se întorceau de la o bătălie cu filistenii, au fost întâmpinați de niște grupuri de cântăreți, din diferite cetăți. Ce cântau aceștia și ce a simțit Saul în privința asta? 1 Samuel 18:6-9 După ziua aceea, duhul necurat al invidiei a început să-i acapareze mintea lui Saul. L-ar fi ucis pe David, de nu l-ar fi protejat îngerii. 1 Samuel 18:10-13

Din acel moment, David a știut că viața lui este în primejdie. Saul începuse să se gândească la faptul că el ar putea fi următorul împărat și a început să-i fie teamă de el. David se ruga zilnic să urmeze căile perfecte ale Domnului, dar Saul s-a predat duhului necurat al geloziei. Văzând caracterul nevinovat al lui David și știind că Dumnezeu îl binecuvânta, Saul și-a dorit să scape de el mai mult ca niciodată.

Când Saul l-a făcut pe David căpitan peste 1.000 de soldați și l-a trimis să se lupte cu filistenii, a sperat că dușmanii îl vor ucide. Dar Dumnezeu l-a protejat, iar poporul l-a plăcut chiar mai mult decât înainte.

Aplicație: Unei persoane geloase nu-i place ca alții să fie onorați. El își dorește onoarea pentru el însuși. Deseori, gelozia îi provoacă pe unii să-i rănească pe alții, prin vorbele spuse sau prin lucrurile rele pe care le fac.

Saul a promis să-și căsătorească fiica cea mare cu bărbatul care îl va ucide pe Goliat. Mai târziu, i-a promis-o din nou lui David, dacă se va lupta iar cu filistenii. Dar David a spus că nu era destul de important pentru o asemenea onoare, așa că Saul a măritat-o cu altcineva.

Când Saul a aflat că fiica lui cea mică, Mical, îl iubea pe David, i-a oferit-o pe aceasta. Acum însă, David a spus că este prea sărac pentru a se căsători cu fata unui împărat. Așa că Saul i-a zis că plata lui va fi de 100 de bărbați filisteni uciși. În realitate, Saul spera că David va fi ucis în lupta cu filistenii. În loc să ucidă 100 de filisteni, ca plată pentru căsătoria cu Mical, David a ucis 200. Iar Saul „s-a temut din ce în ce mai mult” de David, mai ales că acesta nu fusese ucis. 1 Samuel 18:28,29

În cele din urmă, Saul le-a cerut slujitorilor lui și lui Ionatan să-l omoare pe David. Ionatan l-a avertizat pe David să se ascundă în noaptea aceea pe un câmp. Ce i-a spus Ionatan tatălui său a doua zi? 1 Samuel 19:4-7 Când oamenii i-au lăudat următoarea victorie asupra filistenilor, Saul a fost mai gelos ca niciodată. Acum era și mai hotărât să scape de David. Ce s-a întâmplat când a aruncat din nou cu sulița după David? 1 Samuel 19:8-12 Când Saul a aflat că David fugise la Samuel, a trimis de trei ori oameni ca să-l aducă înapoi, însă Duhul lui Dumnezeu i-a împiedicat să facă asta. A renunțat Saul? Mâine vom afla ce s-a întâmplat cu trimișii lui Saul.

Faptul că David era cu Samuel l-a făcut pe Saul mai gelos și mai furios. Și când cele trei grupuri de oameni nu au reușit să-l aducă înapoi la el, însuși Saul s-a dus să-l ia. Fiecare grup fusese oprit de Duhul Sfânt, care i-a făcut să prorocească.

Același lucru se întâmplase și cu Balaam, cu sute de ani înainte, când a încercat să blesteme poporul Israel. Acum, i se întâmpla la fel și lui Saul. Dumnezeu îi dădea o nouă șansă ca să se schimbe. Saul i-a promis lui David că nu o să-i facă rău, însă David nu avea încredere în el. Când s-a întâlnit în secret cu prietenul Ionatan și i-a împărtășit temerile pe care le avea, Ionatan era convins că tatăl lui nu o să facă ceva nechibzuit fără să-i spună lui mai întâi. În cele din urmă, au căzut de acord să facă un plan pentru a afla ce simțea Saul cu adevărat.

A doua zi începea sărbătoarea lunii noi, iar David era așteptat la masa lui Saul. Dar el plănuise să-și viziteze familia în Betleem. La întoarcere, urma să se ascundă într-un câmp de lângă palatul lui Saul. Ionatan avea să iasă ca să tragă cu arcul și urma să ia cu el un băiat care să adune săgețile. Ce semn au hotărât ei pentru David? 1 Samuel 20:20-22 În prima zi a sărbătorii, Saul nu a comentat despre absența lui David. A doua zi însă, a întrebat de ce nu era acolo, iar Ionatan i-a spus motivul.

Saul s-a enervat instantaneu. I-a reamintit lui Ionatan că atâta timp cât David trăia, el nu avea să ajungă niciodată împărat. A cerut ca David să-i fie adus imediat, ca să-l poată ucide. Ce a făcut Saul, când Ionatan l-a întrebat de ce? 1 Samuel 20:32-34 În dimineața următoare, Ionatan s-a dus pe câmp, așa cum plănuise cu David. Știa că David se ascundea acolo și că asculta. Ionatan a tras săgețile și, în timp ce îi striga băiatului unde să le caute, a folosit codul prin care îi spunea lui David că trebuie să fugă ca să-și salveze viața. Cât de trist! 1 Samuel 20:35-42

Aplicație: Era Ionatan invidios pe David? Nu. Dragostea lui neegoistă pentru David, care într-o zi avea să devină împărat, este un exemplu minunat pentru noi. Cum ai putea să te asemeni cu Ionatan?