Consecinţe

Israeliții au fost nevoiți să se întoarcă din nou în deșertul încins pentru a înconjura triburile neprietenoase ale edomiților și, așa cum au procedat și mai înainte, au început să se plângă. Ei nu-și dădeau seama și nici nu apreciau că, timp de aproape 40 de ani, Dumnezeu i-a hrănit și i-a protejat de animale sălbatice, de șerpi veninoși și de alte pericole îngrozitoare. Întrucât L-au uitat și au început să cârtească, El și-a retras protecția față de un singur pericol: șerpii veninoși.

Brusc, oamenii au început să fie mușcați de așa-numiții „șerpi înfocați” și mulți dintre ei au murit. Prin comparație, lucrurile de care se plângeau nu mai aveau nicio însemnătate. Acum, în loc să dea vina pe Moise pentru tot ce nu le plăcea, s-au grăbit să-l găsească pentru a-i spune cât de rău le pare. L-au implorat să se roage lui Dumnezeu ca să îndepărteze șerpii. Ce i-a spus Dumnezeu lui Moise să facă? Numeri 21:8,9

Oamenii care nu au crezut cuvintele lui Dumnezeu, nu s-au supus și nu au privit la șarpele din bronz au murit. Însă oricine a crezut cuvintele lui Dumnezeu și toți cei care au privit spre șarpele de bronz s-au vindecat.

Cât de ciudat! Un șarpe de bronz nu are mai multă putere de a vindeca pe cineva decât are uciderea unui miel ca plată pentru păcat. Mielul Îl reprezintă pe Isus, iar înjunghierea lui le amintea oamenilor că păcatele lor Îl vor ucide pe Isus, Mielul lui Dumnezeu. Ce reprezenta însă șarpele de bronz? Acesta îl reprezenta tot pe Isus. Satana și-a înfipt boldul în El, iar Isus a murit în locul nostru. De fapt, pe cruce, Isus S-a făcut păcat pentru noi, luând asupra Sa toate păcatele noastre. El a murit ca noi să nu pierim. Păcatele noastre L-au ucis pe El, în loc să ne omoare pe noi. 2 Corinteni 5:21

Atât sacrificarea mielului, cât și privirea îndreptată spre șarpele de bronz reprezentau credința în Isus. Ambele i-au ajutat pe israeliți să-și amintească de faptul că Isus este singurul care ne poate ierta păcatele și ne poate da puterea să ne supunem.

Aplicație: Cu toții am fost mușcați de Satana. Ce se întâmplă atunci când, prin puterea lui Isus, ne încredem în El și ne supunem cuvintelor Lui? Ioan 3:14,15

Israeliții au înconjurat Edomul și se aflau, din nou, pe drumul spre Canaan. Lăsând pustia în urma lor, se bucurau acum de briza răcoritoare, de pășunile verzi și de copaci.

Când au ajuns la hotarul țării amoriților, le-au făcut acestora aceeași ofertă politicoasă pe care le-o făcuseră și edomiților. Numai că au primit același răspuns: „Nu vă vom lăsa să treceți prin țara noastră!” Dumnezeu i-a spus lui Avraam că le va acorda amoriților o perioadă de 400 de ani ca să-și schimbe obiceiurile rele (Geneza 15:13-16). Acești ani trecuseră.

Chiar dacă amoriții auziseră de puterea lui Dumnezeu îndreptată împotriva egiptenilor, ei continuau să-L sfideze, iar acum doreau să-I distrugă poporul. Conduși de Sihon, împăratul lor, au ieșit să lupte cu Israel. Dumnezeu a promis victoria poporului Său. Încrezându- se în promisiunea Sa, israeliții și-au înfruntat inamicii cu mult curaj și au câștigat. Numeri 21:21-24

Armata poporului Israel s-a umplut de speranță și de curaj în timp ce se îndrepta spre Basan, o țară de uriași. Împăratul Og, cel mai mare dintre ei, și soldații lui se aflau pe un platou, la înălțime, deasupra armatei israelite. Privind în sus, îi puteau vedea pe acești oameni neînfricați, puternici și înalți, aliniați în vârf, precum și pe împăratul Og, care se înălța deasupra tuturor. Era greu să se cațăre până la locul unde îi așteptau inamicii, dar Dumnezeu promisese că va fi de partea lui Israel, iar pentru El nimic nu este prea greu, dacă alegem să ne încredem în El și să ne supunem Lui. Asta a făcut și poporul Israel și, din nou, Dumnezeu l-a ajutat. Israeliții au câștigat bătălia și i-au ucis pe vrăjmași, inclusiv pe împăratul Og.

Este posibil ca patul împăratului Og să fi fost păstrat ca suvenir, deoarece, atunci când Moise a scris despre bătălia aceasta, a inclus și mărimea patului. A spus despre acesta că era din fier și avea lungimea de 9 coți (4,10 metri) și lățimea de 4 coți (1,80 metri); (Deuteronomul 3:11). Poporul Israel a realizat că, dacă nu s-ar fi răzvrătit la Cades și s-ar fi încrezut în Dumnezeu, ar fi putut să câștige bătălii asemănătoare cu aproape 40 de ani mai devreme. Cât de trist!

Aplicație: Noi avem bătălii de purtat? Efeseni 6:11 În cine trebuie să ne încredem ca să ieșim victorioși?

După ce i-au învins pe Sihon și pe Og, israeliții și-au așezat tabăra la sud de râul Iordan, în apropiere de Moab. Ei nu i-au amenințat pe moabiți, deoarece aceștia, la fel ca amoniții, erau urmașii lui Lot, nepotul lui Avraam. Cu toate acestea, moabiților le era frică de evrei.

Bineînțeles că Balac, împăratul moabiților, aflase cum au distrus israeliții popoarele împăraților Sihon și Og. Balac se temea că misterioasa putere care îi ajutase să iasă victorioși i-ar putea îndrepta împotriva poporului lui. Era atât de înfricoșat, încât le-a cerut madianiților să-l ajute să plănuiască înfrângerea evreilor. Aceștia cunoșteau un bărbat pe nume Balaam, despre care credeau că are puterea de a binecuvânta și blestema oamenii. Chiar dacă acesta locuia departe, ei au decis să trimită după el.

Cândva, Balaam fusese un profet adevărat al lui Dumnezeu, numai că bogățiile au ajuns să fie mai importante pentru el. În loc să se închine lui Dumnezeu, acesta adora bogățiile. Când au sosit solii trimiși de Balac, Balaam știa că trebuie să le refuze darurile și să-i trimită înapoi acasă. Ce le-a spus el, în loc să le zică să plece? Numeri 22:8-14 Solii nu i-au spus lui Balac că Dumnezeu îi spusese lui Balaam să nu meargă cu ei. Balac s-a gândit că, cel mai probabil, acesta voia mai mulți bani, așa că i-a trimis un alt mesaj. În noaptea aceea, Dumnezeu i-a vorbit din nou lui Balaam. Citește cu atenție ce i-a spus. Numeri 22:20

Bineînțeles, Dumnezeu nu era mulțumit că Balaam i-a cerut să facă ceva ce îi interzisese deja. Dumnezeu știa cât de mult își dorea Balaam bogățiile promise de Balac, dar El i-a spus că îi îngăduia să meargă dacă solii îl chemau. Când Balaam s-a trezit în dimineața următoare, solii plecaseră deja, convinși că răspunsul lui va fi la fel ca prima dată.

Dar Balaam nu a renunțat. Era atât de hotărât să ia recompensa lui Balac, încât a pus rapid șaua pe măgăriță, a luat doi servitori cu el și s-a grăbit să ajungă solii din urmă. Dar nici Dumnezeu nu a renunțat. În acea călătorie, El i-a dovedit de trei ori lui Balaam că nu era mulțumit de ceea ce făcea. Mâine vom descoperi ce a făcut Dumnezeu.

Aplicație: Ni se întâmplă câteodată să vrem să facem lucruri despre care știm că n-ar trebui făcute? Vor asculta și se vor supune oamenii înțelepți lui Dumnezeu și părinților lor?

Balaam știa ce simțea Dumnezeu cu privire la dorința lui pătimașă de a obține recompensa pe care i-o oferea Balac, împăratul Moabului, dacă blestema pe Israel. Ținând cont că asta nu l-a oprit din a-și dori în continuare bogăția, Dumnezeu i-a dat mai multe ocazii ca să se răzgândească. Ce s-a întâmplat în timp ce se grăbea să-i ajungă din urmă pe solii lui Balac? Numeri 22:22,23

„Oare de ce s-a comportat măgărița asta așa?”, s-a mirat Balaam, neabătându-se de la drumul lui. Ce s-a întâmplat după aceea? Numeri 22:24,25 A doua oară, Balaam s-a enervat și mai tare, iar săraca măgăriță s-a ales cu o bătaie și mai zdravănă. Când îngerul Domnului s-a arătat a treia oară măgăriței, Balaam și-a ieșit din minți și a bătut cu cruzime sărmanul animal. Iar atunci când Dumnezeu a făcut măgărița să vorbească, Balaam i-a răspuns de parcă ar fi vorbit cu un om. Numeri 22:26-30

Când Dumnezeu i-a permis lui Balaam să vadă ceea ce vedea măgărița, mânia lui s-a stins imediat, iar el s-a înspăimântat. Este greu de crezut că și-a continuat drumul spre Moab, dar asta a făcut. Numeri 22:31-35 După ce Balaam a ajuns în țara Moabului, împăratul Balac i-a urmat instrucțiunile și a făcut altare pe care să sacrifice animale. Apoi a încercat să blesteme poporul Israel. Numai că, în loc de asta, Dumnezeu i-a pus binecuvântări în gură. A făcut acest lucru de trei ori, de fiecare dată într-un loc diferit. Citiți despre primul moment în Numeri 22:41; 23:1,2.

Înainte să termine, au fost sacrificați 21 de viței și 21 de berbeci pe 21 de altare. Au schimbat jertfele acestea gândurile lui Dumnezeu? Bineînțeles că nu! În fiecare loc, binecuvântările puse de Dumnezeu în gura lui Balaam erau mai frumoase decât cele de dinainte. Bucurați-vă citindu-le pe toate, sau, cel puțin, aceste versete: Numeri 23:8,23; Numeri 24:8,9.

Balac s-a înfuriat și i-a spus lui Balaam să plece. Balaam spusese una dintre cele mai frumoase profeții din Biblie: „O stea răsare din Iacov” (Numeri 24:17). Sute de ani mai târziu, profeția aceasta i-a îndrumat pe câțiva oameni înțelepți să urmeze o stea către locul unde Se născuse Isus. Balaam s-a întors acasă fără bogățiile mult dorite. Mai târziu, a găsit și o cale prin care să le obțină.

Aplicație: Mânat de dorința lui după avuție, cum s-a purtat Balaam cu alții și cu măgărița lui? Oare pot face banii cu adevărat fericit pe cineva? Eclesiastul 5:10

Balaam crezuse că poporul Israel era format din bande de oameni săraci, dezorganizați și hoinari, care înspăimântau popoarele canaanite. Dar în Moab, în timp ce privea îndelung spre tabăra lor frumoasă și organizată din vale, a știut că părerea lui inițială nu avea niciun fundament. În plus, a avut un sentiment de uimire și admirație. „O, de aș muri de moartea celor neprihăniți și sfârșitul meu să fie ca al lor!”, a zis el, inspirat de Duhul Sfânt (Numeri 23:10).

Numai că Balaam nu dorea să trăiască o viață de neprihănire. El era în continuare foarte lacom. Iar atunci când a ajuns acasă, Satana l-a ajutat să ticluiască un plan prin care să aducă un blestem teribil asupra lui Israel. Balaam știa că atâta timp cât Israel Îi era credincios lui Dumnezeu, El va proteja poporul. Balaam era convins că avea șanse să obțină recompensa dacă îi făcea pe israeliți să nu I se mai supună lui Dumnezeu. Balac a fost de acord să încerce planul diabolic al lui Balaam.

Israel își așezase tabăra într-un loc frumos, însă în apropierea acestuia se găseau altare păgâne, unde se desfășurau tot felul de ritualuri malefice și perverse, care, treptat, au distras atenția oamenilor de la legea lui Dumnezeu. Moise era ocupat cu planurile de cucerire a Canaanului și nu și-a dat seama ce s-a întâmplat în săptămânile acelea. Nimeni nu s-a alarmat atunci când tabăra a fost vizitată de femei madianite fermecătoare, care s-au împrietenit cu cei din popor. Nu a trecut mult timp și israeliții le-au acceptat invitația de a urmări ceremoniile lor diabolice de adorare a idolilor. Mulți dintre ei au ajuns chiar să participe la acestea.

Israeliții îl considerau pe Balaam un profet al Domnului, așa că, atunci când el l-a ajutat în secret pe împăratul Balac să plănuiască o mare sărbătoare păgână, mulți dintre ei i-au acceptat invitația de a veni și de a o urmări. În curând, mii de israeliți, inclusiv căpeteniile lor, s-au trezit îmbătându-se, dansând și făcând cele mai rele lucruri posibile. Numeri 25:1-3

Când a aflat ce se întâmpla, Moise a rămas șocat. Imediat, a dat ordine ca oamenii să fie opriți. Dumnezeu a trimis o urgie teribilă, în urma căreia au murit 24.000 de israeliți vinovați. De asemenea, El a poruncit ca liderii care au participat la ritualurile străine să fie uciși, iar corpurile lor să atârne în locuri publice. Oamenii știau că meritau pedeapsa trimisă de Dumnezeu, așa că s-au grăbit spre cortul întâlnirii, unde au plâns în timp ce-și mărturiseau păcatele și au implorat să fie iertați.

Aplicație: Ne este mai ușor să ne alăturăm celor care fac rele dacă îi privim mai înainte? 

În timp ce oamenii se plângeau și își mărturiseau păcatele în fața cortului întâlnirii, o căpetenie beată a trecut cu îndrăzneală prin tabără, alături de o madianită, și a dus-o direct în cortul lui. Acest lucru l-a înfuriat atât de mult pe Fineas, fiul marelui-preot, încât s-a grăbit să intre în cortul acela cu o suliță și i-a ucis pe amândoi. Ce a spus Dumnezeu despre fapta lui? Numeri 25:11-13

Balaam nu fusese în stare să blesteme pe Israel, indiferent cât de multe trucuri magice folosise și cât de multe sacrificii adusese Balac. În schimb, a reușit să o facă prin influența frumoaselor și fermecătoarelor femei nelegiuite și convingând poporul să participe la o sărbătoare păgână ațâțătoare, cu muzică, dansuri și vin. Pedeapsa lui Dumnezeu i-a întors pe oameni la El. Au scăpat madianiții de pedeapsă? Nu. Ce i-a spus Dumnezeu lui Moise să le facă acestora? Numeri 31:2,7,8

Ai observat care e ultimul nume din listă? În loc să câștige averea pe care și-o dorise atât de mult, Balaam și-a pierdut viața. Ce sfârșit trist pentru un om care, la început, a fost un profet adevărat și care, după aceea, a făcut din bogăție dumnezeul lui!

Aplicație: Deseori, Diavolul ne tentează în același fel cum i-a tentat și pe israeliți – prin prieteni lumești. Cu cât ne familiarizăm mai mult cu muzica, jocurile și hainele lor, cu atât mai puțin nelegiuit ni se va părea păcatul. De aceea, Dumnezeu ne spune să ne păzim inimile, ochii, urechile și gusturile. Filipeni 4:8 și Psalmii 101:2-4 Copiii se influențează între ei. Tu ce fel de influență ai asupra altora? Cât de îngrozitor ar fi pentru cineva să nu ajungă în rai din cauza lucrurilor spuse sau făcute, ori a lucrurilor la care se uită sau pe care le ascultă! Istoria lui Balaam se găsește în Biblie pentru a ne avertiza în legătură cu toate acestea.