Viața împreună cu Hristos

Se spune adesea că nu trebuie să fim prea preocupați de lucrurile cerești, fiindcă nu vom mai fi de folos pe pământ. Deși acest lucru este adevărat într-un anumit sens, există un concept la fel de important pe care Pavel îl subliniază în Coloseni 3: dacă suntem prea ancorați în lucrurile pământești, nu vom fi de niciun folos cerului și Domnului.

Pavel ne atrage atenția asupra multor principii practice, din viața reală, care provin din cer și pot fi înțelese numai de cei care au „înviat împreună cu Hristos” (Coloseni 3:1). Sfaturile lui Pavel sunt principii foarte practice, care ne vor îmbunătăți toate relațiile, nu doar pe cele din cadrul bisericii.
Domnul Isus a spus: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc [...] ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Matei 5:44,45). Pare imposibil? Omenește, este. Trebuie să murim înainte de a putea trăi cu adevărat pentru Dumnezeu. De aceea trebuie să fim cu mintea la ceruri dacă vrem să fim de vreun folos Tatălui nostru ceresc pe pământ.Săptămâna aceasta vom vedea cum viața trăită cu Hristos poate avea un impact decisiv atât în prezent, cât și în veșnicie.

14 – 21 martie: Săptămâna de Rugăciune a Tineretului

Comentariu EGW

Trebuie să ne ridicăm la un nivel mai înalt în ce privește credința. Avem prea puțină credință. Cuvântul lui Dumnezeu este siguranța noastră. Trebuie să-l acceptăm, crezând pur și simplu fiecare cuvânt. Cu această asigurare, putem cere lucruri mari și, potrivit cu credința noastre, acestea ne vor fi date. ... Dacă ne smerim inimile înaintea lui Dumnezeu, dacă ne străduim să rămânem în Hristos, vom avea o experiență mai înaltă, mai sfântă. ...

Adevărata credință constă în a face exact ce a poruncit Dumnezeu, nu lucruri pe care El nu le-a poruncit. Dreptatea, adevărul și mila sunt rodul credinței. Noi trebuie să umblăm în lumina Legii lui Dumnezeu și atunci faptele bune vor fi rodul credinței noastre, beneficiile unei inimi reînnoite în fiecare zi.
Nu trebuie să ne facem în niciun fel un idol din egoul nostru. Dumnezeu S-a dat pe Sine Însuși să moară pentru noi, ca să ne poată curăți de orice nelegiuire. Domnul va duce mai departe această lucrare pe care a început-o în noi, dacă Îi vom permite să preia controlul. ...

Lucrarea neprihănirii nu poate fi dusă mai departe decât dacă avem o credință deplină. Înaintați în fiecare zi sub puterea mântuitoare a lui Dumnezeu! Rodul neprihănirii este pacea și liniștea pe vecie. Dacă am fi avut mai multă credință în Dumnezeu și ne-am fi încrezut mai puțin în propriile idei și în înțelepciunea noastră, Dumnezeu Și-ar fi manifestat mai mult puterea asupra inimilor omenești. Printr-o unire cu El, printr-o credință vie, avem privilegiul de a ne bucura de beneficiile și eficiența mijlocirii Sale. Deci, pentru că am fost răstigniți împreună cu Hristos, noi am murit împreună cu Hristos și suntem înviațiîmpreună cu Hristos, pentru o viață nouă, trăită împreună cu El.

Nu trebuie să ne ținem soarta în mâna noastă. Trebuie să ne lăsăm cu totul în mâna lui Dumnezeu. ... Lipsa noastră de credință este motivul pentru care nu am văzut mai mult din puterea lui Dumnezeu. Noi ne încredem mai mult în ce facem noi decât în lucrarea lui Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu intenționează să facă tot ce poate fi făcut pentru a ne permite să stăm inimă lângă inimă, minte lângă minte, umăr lângă umăr. Lipsa de iubire și de încredere unii în alții ne slăbește credința în Dumnezeu. Trebuie să ne rugăm așa cum nune-am rugat niciodată mai înainte pentru botezul cu Duhul Sfânt, căci, dacă a existat vreodată un timp în care să avem nevoie de acest botez, acum este acest timp. Nu există nimic despre care Domnul să ne fi spus mai des că ne va da și nimic prin care Numele Său să fie mai glorificat, decât prin acest dar, prin revărsarea Duhului Sfânt. Când ne împărtășim din acest Duh, oamenii vor experimenta nașterea din nou. ... Sufletele care erau cândva pierdute vor fi găsite și aduse înapoi. – The Upward Look, p. 346

1.Ce condiție indică Pavel în Coloseni 3:1-4 ca necesară pentru a avea o gândire cerească? Ce crezi că înseamnă lucrul acesta?

De pe vârful unui munte, poți cuprinde cu privirea peisajul vast. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat munții pentru o apropiere mai mare de Dumnezeu (vezi Psalmii 121:1,2). Chiar și munții construiți de oameni, ziguratele, au fost ridicați de păgâni cu un scop asemănător – acela de a se întâlni cu zeii. Interesant este că cetatea Ur, din care Avram a fost chemat să plece, avea un zigurat foarte mare, vizibil de la kilometri distanță. Însă doar schimbarea altitudinii nu va apropia niciodată pe nimeni de cer în sens spiritual. Efortul uman nu poate reuși niciodată acest lucru. În schimb, numai printr-un miracol al harului, prin care am murit împreună cu Hristos și am înviat împreună cu El (fapt simbolizat prin botez [Coloseni 2:12,13]), este posibil să ne apropiem de cer.
De remarcat că, încă de la începutul capitolului 3 din Coloseni, se pune accentul în mod repetat pe lucrurile de sus, adică pe ceea ce se află în ceruri: „lucrurile de sus” (de 2 ori), „unde Hristos șade”, „cu Hristos în Dumnezeu”, „cu El în slavă” (v. 1-4). Sigur, există multe lucruri în viața creștină care sunt greu de explicat. Cum poate o persoană să moară și să învie când, după toate aparențele, este aceeași persoană și nu a trecut printr-o experiență de viață și de moarte? Sunt multe lucruri care nu au sens pentru gândirea firească, neinfluențată de Duhul Sfânt. Dar pentru cei care sunt călăuziți de Duhul, pentru că au primit inima nouă promisă de Dumnezeu, moartea față de păcat și învierea împreună cu Hristos sunt realități autentice. 

Pavel exprimă aceste porunci deoarece există o nevoie constantă ca această viață spirituală să fie reînnoită (vezi 2 Corinteni 4:16). Putem într-adevăr cădea și ne putem pierde. Și nu suntem niciodată feriți de ispite în această viață. Prin urmare, trebuie să alegem în fiecare zi să umblăm „după lucrurile de sus” (Coloseni 3:1). Viața noastră veșnică este în siguranță „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3), dar expresia exterioară a acestei vieți nu va fi deloc ascunsă.

Încotro îți sunt îndreptate gândurile de obicei: la lucrurile de sus sau la cele de jos? Dacă sunt îndreptate spre cele de jos, cum le poți schimba direcția?

Comentariu EGW

Chiar și creștinii cu experiență îndelungată sunt adesea asaltați de cele mai teribile îndoieli și șovăieli. ... Nu trebuie să considerați că, din cauza acestor ispite, cazul vostru este fără speranță. ... Puneți-vă nădejdea în Dumnezeu, încredeți-vă în El și odihniți-vă în promisiunile Sale!
Când diavolul vine cu îndoielile sale și cu necredință, închideți-i ușa inimii voastre! Închideți ochii ca să nu vă mai opriți asupra umbrei sale diabolice! Ridicați-i spre cer, acolo unde pot privi la lucrurile veșnice și veți avea putere în fiecare ceas. Încercarea credinței voastre este mult mai de preț decât aurul. ... Vă dă curaj să luptați în bătălia Domnului. ...

Satana intră în legătură cu toți cei care se vor conecta în vreun fel cu el. Dacă îi poate ademeni pe cei care au avut o experiență în credință, ei vor fi cei mai eficienți agenți ai săi pentru a ajunge la oameni și a le învălui sufletele în necredință. Nu vă puteți permite să lăsați îndoielile să vină în mintea voastră. Nu-i faceți pe plac diavolului atât de mult, încât să vorbiți despre poverile teribile pe care le purtați. De fiecare dată când faceți așa, Satana râde că puterea lui vă poate controla șică L-ați pierdut din vedere pe Isus Hristos, Mântuitorul vostru. ...

Trebuie să-L înălțăm pe Acela care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Printr-o credință vie noi putem să ne odihnim în lumina Sa. Prin credință vie ne bucurăm de această lumină în fiecare zi. Nu trebuie să vorbim despre îndoielile și încercările noastre, pentru că ele devin mai mari de fiecare dată când le amintim. De fiecare dată când vorbim despre ele, Satana a câștigat victoria, dar când spunem: „Îi voi încredința sufletul meu Domnului ca unui martor credincios”, atunci mărturisim că ne-am predat lui Isus Hristos fără nicio rezervă și Dumnezeu ne dă lumină și ne bucurăm de El.
Omul care Îl iubește pe Dumnezeu se ridică deasupra ceții îndoielii, el câștigă o experiență luminoasă, largă, profundă și vie și devine blând și asemenea lui Hristos. Sufletul său este predat lui Dumnezeu, ascuns cu Hristos în Dumnezeu. – Our High Calling, p. 86

Cultivă o inimă bună, caldă și plină de compasiune și nu numi niciodată aceste atribute slăbiciune, căci sunt atributele lui Hristos. Fii atent ce influență exerciți! Fă-o să fie atât de curată și plăcută, încât să nu-ți fie niciodată rușine să o vezi reprodusă în alții.
După cum râul este format din picături de apă, tot așa și viața este făcută din lucruri mici. Viața este un râu liniștit, limpede și plăcut sau este un râu tulbure, care aruncă mereu mocirlă și murdărie. În această viață te poți pune sub disciplina Duhului Sfânt. Prin sfințirea Duhului, vei crește astfel din ce în ce mai mult în asemănarea cu Hristos. – That I May Know Him, p. 209

În zilele noastre auzim multe sloganuri: „Opriți războiul!”, „Opriți defrișările!”, „Opriți armele nucleare!” Dar unul pe care probabil nu l-am auzit niciodată este: „Opriți firea pământească!” Acesta pur și simplu nu se potrivește cu sensibilitățile lumii noastre. Nu că celelalte sloganuri ar fi greșite sau că ceea ce susțin ar fi rău. Doar că au o perspectivă foarte limitată, dată fiind apropierea veșniciei. Privirea noastră trebuie să fie îndreptată mai sus – veșnic mai sus.

2. Studiază Coloseni 3:5,6 (vezi și Romani 6:1-7)! Cum experimentăm faptul de a fi morți față de sine și lucrurile pământești și vii față de „lucrurile de sus” (Coloseni 3:1)?

Chiar dacă spiritual am murit împreună cu Isus Hristos, „mădularele” noastre – adică ispitele pe care ni le prezintă trupul și mintea – trebuie omorâte. Dar ar trebui să fim conștienți de două lucruri legate de această poruncă: În primul rând, în Coloseni 3:1, termenul din limba greacă presupune faptul că noi am fost de fapt înviați împreună cu Domnul Hristos. În al doilea rând, porunca din Coloseni 3:5 este o consecință a acestui fapt („de aceea”). Putem omorî lucrurile pământești (curvia, necurăția, patima, pofta rea, lăcomia etc.) numai pentru că am fost înviați împreună cu Hristos și avem viața și puterea Lui spirituală pentru a scoate aceste lucruri din mintea și din viața noastră.

Exact aceeași sintagmă grecească din Coloseni 3:6, „mânia lui Dumnezeu”, mai apare doar în Romani 1:18. Dumnezeu îi lasă pradă pe oameni căilor lor rele, și astfel vine și mânia Lui (vezi Apocalipsa 6:16,17) „peste fiii neascultării” (Coloseni 3:6). În Romani 1:18, Pavel vorbește despre necinstire și nelegiuire, iar în Romani 1:24 echivalează „necurăți[a]” (folosind același cuvânt grecesc din Coloseni 3:5) cu oamenii care secomplac în „poftele inimilor lor, așa că își necinstesc singuri trupurile”.

Cum își necinstesc trupurile? În primul rând, prin faptul că refuză să Îl recunoască pe Creator, dar și prin „patimi scârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuințarea firească a lor într-una care este împotriva firii; tot astfel, și bărbații au părăsit întrebuințarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase” (Romani 1:26,27).

Cum înțelegem cuvintele: „Omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ” (Coloseni 3:5)?

Comentariu EGW

Slavă Domnului că avem un Mare-Preot plin de compasiune și blândețe, care are milă de slăbiciunile noastre. Aici nu ne putem aștepta la odihnă. Nu, nu. Calea către cer înseamnă să purtăm crucea; drumul este drept și îngust, dar vom merge înainte pe el cu bucurie, știind că Împăratul slavei a mers pe el înaintea noastră.

Nu ne vom plânge de asprimea cărării, ci vom fi urmași smeriți ai lui Isus, călcând pe urmele Sale. El a fost un om al durerii și obișnuit cu suferința. El S-a făcut sărac pentru noi, ca, prin sărăcia Lui, noi să ne îmbogățim. Ne vom bucura în strâmtorări și vom păstra în minte răsplata – „o greutate veșnică de slavă”.
Nu vom avea niciun gând de murmurare din cauza încercărilor. Copiii scumpi ai lui Dumnezeu au trecut întotdeauna prin încercări, iar fiecare încercare trecută cu bine aici ne va face bogați în glorie. Îmi doresc cu ardoare experiența suferinței. Chiar dacă aș putea, nu aș merge la cer fără să sufăr, pentru că acolo mă voi întâlni cu Isus care, a suferit atât de mult pentru noi ca să ne ofere o moștenire atât de mare, și cu martirii care și-au dat viața pentru adevăr și pentru Isus. Nu, nu. Vreau să ajung desăvârșită prin suferințe. Îmi doresc foarte mult să iau parte cu Hristos la suferințele Sale, pentru că, în acest fel, știu că voi avea parte cu El și la slava Sa. Isus este modelul nostru. Să ne străduim ca viața noastră să fie cât mai asemănătoare cu cea a lui Hristos.

Sufletul meu strigă după Dumnezeul cel viu. Ființa mea tânjește după El. O, cât îmi doresc să reflect perfect chipul Său minunat! O, cât de mult îmi doresc să fiu pe deplin consacrată Lui! O, cât de greu moare eul! Putem să ne bucurăm pe deplin în Mântuitorul nostru, Cel care ne mântuiește de orice păcat. Putem rămâne cu Dumnezeu în fiecare zi și putem spune: „Trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” și îmi dă „după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea”. Slavă lui Dumnezeu! Știu că viața mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Perdeaua a fost dată la o parte. Am văzut răsplata bogată pregătită pentru sfinți. Am gustat din bucuriile lumii viitoare, iar lumea aceasta nu mi s-a mai părut la fel de frumoasă. Sentimentele mele, preocupările și speranțele mele, toate se leagă de ceruri. Doresc mult să-L văd pe Împărat în frumusețea Sa, pe Acela pe care sufletul meu Îl iubește. Cer, dulce cer! Mi-e dor să ajung acolo și gândul că este atât de aproape mă face să aștept cu nerăbdare venirea lui Hristos. Slavă Domnului pentru fericita speranță a nemuririi și a vieții veșnice prin Isus Hristos! – Asemenea lui Hristos, 2 decembrie, p. 350

 

3. Cum continuă Pavel firul logic în Coloseni 3:6-11?

Primele cuvinte din Coloseni 3:8 marchează trecerea dramatică și decisivă de la moarte la viață: „Dar acum”. Cuvântul „acum” în limba greacă este accentuat. Acum, pentru că ați înviat împreună cu Hristos și căutați lucrurile de sus, viața voastră prezentă trebuie să se deosebească izbitor de viața anterioară. După ce ați omorât „mădularele voastre care sunt pe pământ” (Coloseni 3:5), „acum lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase care v-ar putea ieși din gură” (Coloseni 3:8).

Cuvintele „mânie” și „furie” pot descrie reacția îndreptățită a lui Dumnezeu la păcat (subiect discutat ieri), fapt valabil și în cazul Domnului Isus (Marcu 3:5; Apocalipsa 6:16). În schimb, suntem îndemnați să fim „grabnic[i] la ascultare, înce[ți] la vorbire, zăbavnic[i] la mânie, căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu” (Iacov 1:19,20). Răutatea dorește nenorocirea altora. Calomnia are scopul de a defăima. Pavel condamnă și limbajul abuziv și obscen. Este interzis și să ne mințim unii pe alții (compară cu Leviticul 19:11,18), „întrucât v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui” (Coloseni 3:9).

4. Ce vrea să spună Pavel, în Romani 6:6 și Efeseni 4:22-24, prin „omul cel vechi” în contrast cu „omul cel nou”?

Verbele pe care Pavel le folosește pentru această transformare de la vechi la nou trimit la îmbrăcăminte, ca și cum cineva și-ar scoate vechile haine murdare și s-ar îmbrăca cu haine noi și albe (compară cu Zaharia 3:4). O distincție similară între vechi și nou se face în ce privește vechiul și noul legământ, care sunt caracterizate de slova exterioară a legii și, respectiv, de legea scrisă de Duhul în inimă (2 Corinteni 3:4-18). Aceste metafore descriu procesul de convertire și efectele lui, pe care Pavel îl numește „o făptură nouă” (2 Corinteni 5:17). Suntem înnoiți „spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut [al lui Hristos]” (Coloseni 3:10), care este chipul Dumnezeului nevăzut (Coloseni 1:15). Cunoașterea Domnului Hristos prin intermediul Cuvântului Său ne transformă „în același chip al Lui, din slavă în slavă” (2 Corinteni 3:18). Acest lucru ne plasează deasupra tuturor granițelor etnice, geografice și sociale (Coloseni 3:11), deoarece suntem cetățeni ai unei împărății superioare.

Comentariu EGW

Când a ieșit din mâinile Creatorului, Adam purta în natura sa fizică, mintală și spirituală asemănarea cu Făcătorul Său. …
Prin păcat, asemănarea cu divinul a fost mânjită și aproape că s-a șters. Puterile fizice ale omului au slăbit, capacitatea sa mintală a scăzut, percepția spirituală s-a înceţoșat. Omul a devenit supus morţii. Cu toate acestea, neamul omenesc nu a fost lăsat pradă deznădejdii. Prin iubirea și mila infinită a lui Dumnezeu fusese făcut planul de mântuire, așa că omului i-a fost acordată o viaţă întreagă în care să fie pus la probă. Prin lucrarea de răscumpărare, se urmărea refacerea chipului Creatorului în om, readucerea lui la starea de perfecţiune în care a fost creat, dezvoltarea trupului, a minţii și a sufletului astfel încât să poată fi împlinit scopul divin avut în vedere la crearea lui. 

Deși chipul moral al lui Dumnezeu a fost aproape șters prin păcatul lui Adam, prin meritele și puterea lui Isus, el poate fi reînnoit. Omul poate rămâne cu chipul moral al lui Dumnezeu în caracterul său, căci Isus i-l va da.
A fost un lucru minunat pentru Dumnezeu să creeze omul, să-i creeze mintea. Gloria lui Dumnezeu trebuie să fie descoperită în crearea omului după chipul lui Dumnezeu, dar și în răscumpărarea lui. Un suflet este mai de preț decât o lume întreagă. ... Domnul Isus Hristos este Autorul ființei noastre și, de asemenea, este Autorul răscumpărării noastre, iar toți cei care vor intra în Împărăția lui Dumnezeu vor dezvolta un caracter care este copia caracterului lui Dumnezeu. 

Prin adevărurile directe şi hotărâte pentru aceste zile din urmă, Domnul separă de lume un popor şi îl curăţește pentru a fi al Său. Mândria şi modele nesănătoase, plăcerea de etalare, dorinţa de a fi aprobat de oameni – toate trebuie să fie părăsite odată cu lumea, dacă vrem să fim înnoiţi în cunoştinţă, după chipul Celui care ne-a creat. 

Prin lucrarea transformatoare a harului Său, chipul lui Dumnezeu este reprodus în ucenic și el devine o făptură nouă.
Duhul Sfânt, Mângâietorul pe care Isus a spus că Îl va trimite în lume, este Cel care ne schimbă caracterul după chipul lui Hristos, iar când acest lucru este împlinit, noi reflectăm, ca într-o oglindă, slava Domnului. – Harul uimitor al lui Dumnezeu, 26 august, p. 246

Dragostea lui Hristos în inimă, dezvăluind prin felul de viață puterea Sa minunată – aceasta este cea mai mare minune care poate fi înfăptuită înaintea unei lumi decăzute și pline de conflicte. Să încercăm să facem această minune nu prin puterea noastră, ci în Numele Domnului Isus Hristos, căci noi suntem ai Lui și Îi slujim Lui. Să ne îmbrăcăm în Hristos, iar puterea făcătoare de minuni a harului Său va fi atât de clar descoperită în transformarea caracterului nostru, încât lumea va fi convinsă că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume pentru a-i face pe oameni ca îngerii în caracter și viață. 

Cei care cred cu adevărat în Hristos stau împreună cu El în locurile cerești. Să primim însemnul creștinismului. Acesta nu este un semn exterior, nu înseamnă purtarea unei cruci sau a unei coroane, ci este ceva care dezvăluie unirea omului cu Dumnezeu. Să ne dezbrăcăm „de omul cel vechi, cu faptele lui”, și să ne îmbrăcăm „cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce L-a făcut” (Coloseni 3:9,10). Frumusețea sfințeniei este descoperită pe măsură ce creștinii se apropie unii de alții, uniți printr-o iubire ca a lui Hristos. – Our Father Cares, p. 306

După enumerarea obiceiurilor proaste și a trăsăturilor negative eliminate odată cu venirea la Isus Hristos, Pavel trece la aspectele pozitive.

5. Cum sunt descriși credincioșii în Coloseni 3:12-14 și care este legătura cu trăsăturile pozitive pe care trebuie să le „îmbrace”?

Asemenea poporului Israel, chemat de Dumnezeu să fie poporul Său deosebit și să reflecte caracterul Său, credincioșii în Domnul Isus sunt „aleși ai lui Dumnezeu” (Coloseni 3:12). Dar nu toți trăiesc conform acestei chemări, lucru afirmat și de Domnul Isus: „Mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși” (Matei 22:14; vezi și Matei 24:22,24,31). Referirea lui Pavel la cei aleși are un înțeles similar (Romani 8:33; 2 Timotei 2:10). În plus, tot ca poporul Israel, credincioșii sunt iubiți de Dumnezeu și sfinți (Deuteronomul 7:6-8). Acest privilegiu este însoțit de o responsabilitate importantă: „ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9). Și le vestim prin felul în care trăim acum.

Cele opt calități menționate de Pavel – îndurare, bunătate, smerenie, blândețe, îndelungă răbdare, îngăduință, iertare și, mai presus de toate, iubire (Coloseni 3:12-14) – pot izvorî doar dintr-o inimă unită cu Hristos, deoarece descriu caracterul Său și modul în care El S-a purtat cu noi. Suntem chemați să-i iertăm pe alții „cum [ne]-a iertat Hristos” (Coloseni 3:13). Dragostea este „legătura desăvârșirii” (Coloseni 3:14), pentru că dragostea Lui față de noi ne leagă de El și ne face capabili să-i iubim cu adevărat pe alții (1 Ioan 4:11,12).

Aceste calități ne influențează relațiile în două moduri: (1) Când manifestăm dragoste, milă, bunătate și iertare față de ceilalți, avem de câștigat și noi, și ei. Suntem împliniți cu toții. De obicei, oamenii vor răspunde cu aceeași atitudine, iar noi continuăm să primim mila și iertarea lui Dumnezeu (Matei 5:7; 6:14). (2) Acest lucru Îl glorifică pe Dumnezeu și îi poate încuraja pe alții să creadă în El și să-L urmeze, deoarece demonstrează puterea harului divin. „Nicio altă influență posibilă asuprasufletului omenesc nu are o așa putere ca influența unei vieți lipsite deegoism. Cel mai puternic argument în favoarea Evangheliei este un creș­tin iubitor și ușor de iubit” (Ellen G. White, Divina vindecare, p. 470).

Cât de bine Îl reprezinți pe Domnul Isus prin felul în care îi tratezi pe ceilalți, în special pe cei care nu sunt amabili cu tine?

Comentariu EGW

Foarte rar găsim două persoane exact la fel. Printre fiinţe, ca şi printre lucrurile din lumea naturală, există diversitate. Unitate în diversitate printre copiii lui Dumnezeu – manifestarea iubirii şi a îngăduinţei în ciuda deosebirilor de temperament – aceasta este mărturia că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să-I mântuiască pe păcătoşi. Unitatea care există între Isus şi urmaşii Săi nu distruge personalitatea niciunuia dintre ei. În minte, scop şi caracter, ei sunt una, dar nu în persoană. 

Prin părtăşia cu Duhul lui Dumnezeu, omul devine părtaş al naturii divine. Hristos îi aduce pe urmaşii Săi într-o legătură vie cu Sine şi cu Tatăl. Prin lucrarea Duhului Sfânt asupra minţii omeneşti, omul este făcut desăvârşit în Hristos Isus. Unitatea cu Hristos stabileşte o legătură a unităţii unul cu celălalt. Această unitate este cea mai convingătoare dovadă pentru lume a maiestăţii şi a virtuţii lui Hristos, precum şi a puterii Sale de a îndepărta păcatele. 
Puterile întunericului au slabe şanse de a se împotrivi credincioşilor care se iubesc unii pe alţii aşa cum i-a iubit Hristos pe ei, care refuză să producă înstrăinare şi ceartă, care stau laolaltă, care sunt buni, curtenitori şi blânzi, cultivând credinţa ce lucrează prin dragoste şi curăţește sufletul.
Noi trebuie să avem spiritul lui Hristos, altfel nu suntem ai Lui. În unitate este tărie, în dezbinare este slăbiciune. Cu cât este mai strânsă unirea noastră cu Hristos, cu atât mai strânsă va fi şi unirea noastră unul cu altul. Diferenţele şi nemulţumirea, egoismul şi îngâmfarea se luptă pentru supremaţie. Acestea sunt roadele unei inimi împărţite, deschise influenţei vrăjmaşului sufletelor. Satana triumfă atunci când poate semăna seminţele discordiei. 
În unitate există viaţă, o putere ce nu poate fi obţinută pe nicio altă cale. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, 6 octombrie, p. 286.

Cei care Îl iubesc pe Isus își vor aduce întreaga viață în armonie cu voința Sa. … Prin harul lui Dumnezeu, ei sunt făcuţi în stare să-şi păstreze neîntinată curăţia principiilor. Îngerii sfinţi sunt chiar lângă ei şi Hristos este descoperit în aderarea lor statornică la adevăr. Ei sunt slujitorii lui Hristos, dând, ca nişte martori credincioşi, o mărturie hotărâtă în favoarea adevărului. Ei arată că există o putere spirituală care îi poate face pe oameni în stare să nu se abată niciun pas de la adevăr şi dreptate, nici chiar pentru toate darurile pe care le-ar revărsa oamenii asupra lor. Unii ca aceştia, oriunde s-ar afla, vor fi onoraţi de Cer, pentru că şi-au conformat viaţa voinţei lui Dumnezeu, fără să se teamă de sacrificiile pe care sunt chemaţi să le facă. – Harul uimitor al lui Dumnezeu, 27 august, p. 247

Preocuparea lui Pavel pentru pacea și armonia din biserică reiese clar din ultimele versete ale capitolului 3 din Coloseni. Am analizat deja pacea lui Dumnezeu (vezi Studiul 7) și, spre deosebire de pax Romana, pax Christi nu este o pace impusă din exterior, ci una care trebuie să ne „stăpânească” din interior. Acest lucru se produce doar dacă Domnul Hristos deține controlul.

6. Potrivit textelor din Coloseni 3:16,17, ce anume Îi permite lui Isus Hristos să dețină controlul și ce rol joacă muzica în toate acestea?

Formularea este foarte expresivă: descrie Cuvântul lui Hristos locuind în noi. Acest lucru se întâmplă când citim Biblia cu atenție ca să ascultăm și să învățăm din înțelepciunea lui Dumnezeu. Se pare că, deși textul grecesc este oarecum ambiguu, muzica joacă un rol important când vrem să ne învățăm și să ne sfătuim „unii pe alții” (Coloseni 3:16). Dar nu orice fel de muzică. Pavel folosește termeni clari atât aici, cât și în Efeseni 5:19 – „psalmi, [...] cântări de laudă și [...] cântări duhovnicești”. Pare să fie vorba de o distincție între colecția existentă de psalmi din Vechiul Testament și colecția tot mai mare de imnuri din Noul Testament. „Cântări duhovnicești” poate fi un termen general pentru orice imn de laudă legat de viața spirituală sau viața bisericii. Cuvintele cântărilor sunt mijloace de transmitere a adevărului și de îndrumare pentru trăirea noii vieți creștine. Multe dintre marile imnuri ale ultimelor secole transmit mesaje înălțătoare, puternice, de speranță și întărire, atât de necesare într-o lume care ne trage foarte ușor în jos.

Influența muzicii este puternică. Interpretarea lui David la harpă avea un efect liniștitor asupra lui Saul (1 Samuel 16:23). Dar când David i-a devenit rival, mânia și resentimentele lui Saul au luat amploare (1 Samuel 18:10,11). S-a demonstrat clinic că muzica clasică liniștită reduce anxietatea, optimizează funcția cerebrală, sporește relaxarea, ajută la gestionarea durerii și favorizează socializarea. Cine dintre noi nu a observat personal influența puternică pe care muzica, fie ea bună sau rea, o poate avea asupra emoțiilor și gândurilor noastre? Muzica – muzica potrivită – poate fi o sursă de înălțare spirituală.

Ni se spune să facem „totul în Numele Domnului Isus” (Coloseni 3:17). Pui în practică acest îndemn? Dacă nu, cum te poți schimba? Mai exact, ce lucru nu ar trebui să mai faci, dacă nu îl poți face în numele Domnului?

Comentariu EGW

Religia Bibliei nu este o haină pe care poți să o îmbraci și să o dezbraci după cum vrei. Ea este o putere care pătrunde totul, care ne face să fim răbdători, niște urmași ai lui Hristos jertfitori de sine, făcând ce a făcut El, umblând cum a umblat El. ... 
Dacă nu ai fi întâlnit pe nimeni care să aibă nevoie de simpatia ta, de cuvintele tale de înțelegere și bunătate, atunci ai fi fără vină înaintea lui Dumnezeu pentru că nu ai reușit să pui la lucru acest dar prețios, însă fiecare urmaș al lui Hristos va găsi o ocazie de a arăta bunătate și iubire creștină și, făcând astfel, va dovedi că are religia lui Isus. 

Această religie ne învață să avem răbdare și îndelungă răbdare când suntem în situații în care avem parte de un tratament aspru și nedrept. … „Nu întoarceţi rău pentru rău, nici ocară pentru ocară; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea” (1 Petru 3:9). … Când a fost insultat, Hristos nu a răspuns prin insultă. … Religia Lui aduce un spirit blând și liniștit. … 

Avem nevoie continuu de răbdare, de blândețe, de renunțare la sine și de jertfire de sine în trăirea religiei Bibliei. Însă, când Cuvântul lui Dumnezeu este făcut să fie un principiu viu în viața noastră, orice lucru cu care avem de a face, fiecare cuvânt și fiecare faptă măruntă vor descoperi că suntem supuși lui Isus Hristos. … Dacă este primit în inimă, Cuvântul lui Dumnezeu ne va goli sufletul de îngâmfare și independență. Viața noastră va fi o putere spre bine, pentru că Duhul Sfânt umple mintea noastră cu lucrurile lui Dumnezeu. … 

Prin noi înșine nu putem nici să dobândim, nici să trăim religia lui Hristos, pentru că inima noastră este nespus de înșelătoare, dar Isus… ne-a arătat cum putem să fim curățați de păcat. „Harul Meu îți este de ajuns” (2 Corinteni 12:9) ne spune El. Dacă vom privi la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre, vom surprinde lumina înfățișării Sale, vom reflecta chipul Său și vom crește până la înălțimea deplină a staturii de bărbați și femei în Isus Hristos. Religia noastră va fi atrăgătoare, pentru că va avea parfumul plăcut al neprihănirii lui Hristos. Vom fi fericiți, pentru că hrana și apa vieții noastre spirituale vor fi neprihănirea, pacea și bucuria. – Harul uimitor al lui Dumnezeu, 28 august, p. 248

„Când Spiritul lui Dumnezeu stăpânește mintea și inima, sufletul convertit izbucnește într-o cântare nouă, fiindcă își dă seama că s-a împlinit în viața sa făgăduința lui Dumnezeu, că fărădelegea sa a fost iertată și că păcatul său a fost acoperit. El manifestă pocăința față de Dumnezeu pentru călcarea legii divine și credința față de Hristos, care a murit pentru îndreptățirea omului. […] Dar, deși au ajuns la această experiență, nu înseamnă că de aici încolo creștinii trebuie să-și încrucișeze brațele, mulțumiți cu ceea ce s-a făcut pentru ei. Cel care s-a hotărât să intre în împărăția spirituală își va da seama că toate puterile și patimile unei naturi nerenăscute, susținute de puterile împărăției întunericului, stau împotriva lui. Zilnic, el trebuie să-și reînnoiască consacrarea, zilnic să ducă bătălia cu răul. Obiceiurile vechi, înclinațiile moștenite către rău se vor lupta să stăpânească, și în privința acestora el trebuie mereu să fie vigilent, luptându-se prin puterea lui Hristos să reușească. [...]

Puterea unei vieți superioare, mai curate și mai nobile este lucrul de care avem cea mai mare nevoie. Lumea ne ocupă prea mult gândirea, în timp ce împărăția cerurilor, prea puțin. În eforturile lui de a atinge idealul lui Dumnezeu pentru el, creștinul nu are niciun motiv să dispere. Desăvârșirea morală și spirituală, prin harul și puterea lui Hristos, este promisă tuturor. Isus este izvorul de putere, fântâna de viață” (Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 476, 478).

Zilnic:
2 Împărați 6
2 Împărați 7
2 Împărați 8
2 Împărați 9
2 Împărați 10
2 Împărați 11
2 Împărați 12
Ellen G. White, Dietă și hrană, cap. 7 (integral)

1. Cine a întrebat de două ori dacă să îi măcelărească pe sirieni? 

2. De ce s-a întors regele Ioram la Izreel?

3. Ce i-a pus preotul Iehoiada fiului regelui în afară de coroana regală? 

4. Ce s-au învoit preoții să nu mai facă?

5. Din ce motiv mulți ajung incapabili să beneficieze de oca­ziile sacre ale Sabatului? 

Comentariu EGW

Fii și fiice ale lui Dumnezeu, „Viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, prin botez”, 20 octombrie, p. 299.