1 Vai de cei ce[[xr:1]] se coboară în Egipt după ajutor, se bizuie[[xr:2]] pe cai și se încred în mulțimea carelor și în puterea călăreților, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel și nu-L[[xr:3]] caută pe DOMNUL!

Se pogoară în Egipt. Isaia îşi continuă (vezi cap. 30,2-7) mustrarea adresată conducătorilor lui Iuda pentru faptul că ei se îndreptau către Egipt pentru ajutor împotriva Asiriei. Iuda era atât de slab în ce priveşte cavaleria încât asirienii se ofereau în derâdere să le dea 2.000 de cai cu condiţia ca Ezechia să găsească călăreţi pe ei (cap. 36,8). Politicienii evrei au căutat să compenseze această slăbiciune printr-un apel la Egipt.

Se bizuiesc pe cai. În vechime caii erau folosiţi aproape exclusiv pentru război. Dumnezeu, care îi dăduse cândva lui Israel un triumf însemnat asupra cailor şi carelor lui faraon (Exod 14,9.17.18.23,27; 15,19), fusese uitat, iar Egiptul, acum un popor relativ slab (vezi Vol. II, p. 53), era căutat ca o sursă de ajutor.


2 Dar și El este înțelept și aduce nenorocirea și nu-Și[[xr:1]] ia vorbele înapoi, ci Se ridică împotriva casei celor răi, împotriva ajutorului celor ce fac nelegiuiri.

Dar şi El, este înţelept. Este o notă de sarcasm în cuvintele acestea. Aceia care căutau ajutor de la Egipt considerau că politica lor este înţeleaptă. Dar Isaia le reaminteşte că şi Dumnezeu este înţelept şi în stare să-Şi aducă la împlinire ameninţările împotriva acelora care Îi dispreţuiesc cuvântul.


3 Căci egipteanul este om[[xr:1]], nu Dumnezeu, iar caii lui sunt carne, nu duh. Numai să-Și întindă DOMNUL mâna, și cel ce ajută se va clătina, iar cel ajutat va cădea și vor pieri toți ca unul.

Egipteanul este om. În ciuda lăudatei lor înţelepciuni şi a resurselor lor materiale, egiptenii erau şi ei tot oameni. Isaia accentuează aici ideea că tăria unei naţiuni constă nu din bunurile materiale, ci din tăria morală şi spirituală a conducătorilor şi a poporului.


4 Căci așa mi-a vorbit DOMNUL: „Cum[[xr:1]] mârâie leul sau puiul de leu când a prins prada, iar o ceată de păstori este chemată împotriva lui, dar el nu se teme de glasul lor și nu se tulbură de zarva lor, așa[[xr:2]] Se va coborî și DOMNUL Oștirilor să lupte pe muntele Sionului, pe înălțimea lui.

Cum mugeşte un leu. O ilustraţie vie a puterii şi grijii protectoare a lui Dumnezeu.


5 Ca[[xr:1]] păsările care zboară, așa va ocroti DOMNUL Oștirilor Ierusalimul, îl va ocroti[[xr:2]] și-l va izbăvi, îl va cruța și-l va mântui.”

Cum îşi întind. Sau, cum plutesc păsările pe deasupra puilor lor cu aripile întinse, la fel Domnul va ocroti Ierusalimul de rău (vezi Psalmi 57,1; 91,4).

Îl va mântui [KJV: Trecând pe lângă îl va păstra]. Ebr. pasach, acelaşi cuvânt folosit în Exod 12,13.23.27 cu privire la trecerea Domnului pe lângă poporul Său; de unde numele de Paşte. [Pass over în englezeşte a trece pe lângă]. Poate că folosind cuvântul pasach, Isaia intenţionează să reamintească contemporanilor săi despre marea eliberare experimentată de strămoşii lor.


6 Fii ai lui Israel, întoarceți-vă la Acela împotriva căruia[[xr:1]] v-ați adâncit în răzvrătire!

Întoarceţi-vă la Acela. Marele obiectiv al lui Isaia era să întoarcă poporul lui Iuda înapoi la Dumnezeu şi astfel să mântuiască naţiunea. Dacă nu se întorceau de la purtarea lor prezentă ei vor avea parte de soarta recentă a lui Israel (2Regi 31,1).


7 Căci în ziua aceea fiecare dintre voi își va lepăda[[xr:1]] idolii de argint și idolii de aur pe care cu mâinile voastre[[xr:2]] vi i-ați făcut, pentru păcat.

Îşi va lepăda idolii. În cap. 2,20 poporul este descris ca lepădându-şi idolii atunci când este prea târziu. Acum ei fac asta într-un duh de pocăinţă şi se întorc la Domnul (2Cronici 31,1).


8 „Și asirianul va cădea[[xr:1]] sub sabie, dar nu a unui om: o sabie neomenească îi va veni de hac; el va fugi dinaintea sabiei și tinerii lui vor sfârși la muncă silnică.

Asirianul va cădea. Nu mâna omului a nimicit oştirea lui Sanherib, ci mâna lui Dumnezeu (cap. 37,36). Sabia era judecata de la Dumnezeu (Deuteronom 32,41.42; 1Cronici 21,16; Isaia 34,5.6; 66,16; Ieremia 9,16; Ezechiel 9,1; 21,9-14, 20).


9 Stânca lui va dispărea de[[xr:1]] groază[[fn:a]], și căpeteniile lui vor tremura dinaintea steagului”, zice DOMNUL, care are un foc în Sion, un cuptor de topit în Ierusalim.

Se va topi. Prima parte zice literal: Stânca lui [însemnând adăpostul lui sau cetăţuia lui] va trece [de] groază. Cu privire la ebr. sela, stâncă, vezi comentariul la Psalmi 18,2. Stânca tăriei Asiriei va cădea.

Căpeteniile lui. Adică ofiţerii oştirii asiriene care literal vor fi descurajaţi de la standard sau vor părăsi steagul, când îşi vor da seama că Dumnezeu apără Sionul.

Îşi are focul în Sion. Domnul este descris ca un foc mistuitor (Isaia 33,14; Evrei 12,29). Când asirienii vor ataca Ierusalimul ei vor fi mistuiţi. Focul figurat din timpul lui Isaia va fi literal pe timpul atacului asupra Noului Ierusalim la sfârşitul celor 1000 de ani (Apocalips 20,9; comp. Zaharia 14,2.3).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

6PK 333

Descoperiri arheologice (1)

Descoperiri arheologice (2)