1 În vremea[[xr:1]] aceea Ezechia a fost bolnav pe moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește DOMNUL: «Pune-ți casa în rânduială[[xr:2]], căci vei muri și nu vei mai trăi!»”

În vremea aceea. Pentru discuţie vezi comentariul la 2Regi 20,1.


2 Ezechia s-a întors cu fața la perete și I-a făcut DOMNULUI următoarea rugăciune:

Rugăciune. Vezi comentariul la 2Regi 20,2.


3 „DOAMNE, Te rog, adu-Ți aminte[[xr:1]] că am umblat înaintea Feței Tale cu credincioșie și cu inima neîmpărțită, făcând ce este bine înaintea Ta!” Și Ezechia a plâns cu amar.

Inimă curată. Vezi comentariul la 2Regi 20,3. În vremea aceea de criză Ezechia poate a crezut că naţiunea avea nevoie de serviciile sale şi că era întru totul drept ca el să prezinte viaţa lui onorabilă ca un motiv pentru care să i se îngăduie să mai trăiască.


4 Atunci Cuvântul DOMNULUI i-a vorbit lui Isaia astfel:
5 „Du-te și spune-i lui Ezechia: «Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui David, părintele tău: ‘Ți-am auzit rugăciunea și ți-am văzut lacrimile. Iată, voi adăuga vieții tale cincisprezece ani.

Aşa vorbeşte Domnul. Vezi comentariul la 2Regi 20,4.5. Lacrimile lui Ezechia au atins inima lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a intervenit.


6 Te voi izbăvi pe tine și cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei; voi ocroti[[xr:1]] cetatea aceasta.’[[fn:a]]

Te voi izbăvi. Izbăvirea avea să fie îndoită, atât de la moarte cât şi din mâinile lui Sanherib. Satana era hotărât să aducă atât moartea lui Ezechia cât şi căderea Ierusalimului, gândindu-se desigur că dacă Ezechia era înlăturat din cale, eforturile lui pentru reformă vor înceta, iar căderea Ierusalimului avea loc mult mai repede. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă adaugă la verset, din pricina mea şi din pricina robului Meu David (vezi 2Regi 20,6).


7 Acesta va fi semnul[[xr:1]] din partea DOMNULUI, după care vei cunoaște că DOMNUL împlinește cuvântul pe care l-a rostit:

Semnul. Vezi comentariul la 2Regi 20,8. Fără a se ţine cont de aparenţe, Ezechia urma să fie vindecat. Semnul precedând vindecarea a fost dat pentru a-i întări credinţa lui şi a poporului său (vezi comentariul la cap. 37,30).


8 ‘Iată, voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra coborârii soarelui pe cadranul lui Ahaz.’»” Și soarele s-a dat înapoi cu zece trepte de pe treptele pe care se coborâse.

Voi întoarce înapoi. Potrivit cu 2Regi 20,9.10 lui Ezechia i se dăduse posibilitatea să aleagă fie ca umbra cadranului să o ia înainte fie să se întoarcă înapoi. El a ales alternativa mai dificilă. Aici raportul este prescurtat (vezi comentariul la 2Regi 20,10.11).


9 Poemul făcut de Ezechia, regele lui Iuda, când a fost bolnav și s-a vindecat de boala lui.

Cântarea lui Ezechia. Acest psalm al lui Ezechia (v. 9-20) nu se găseşte în raportul paralel din 2Regi. Versetele 21, 22 par să fi urmat iniţial după v. 8, dar trasând raportul în forma lui prezentă versurile lui Ezechia au fost inserate în cadrul naraţiunii mai degrabă decât adăugate acesteia . Versetul acesta (v. 9) ţine loc de titlul al psalmului şi este asemănătoare cu o serie de titluri care se găsesc în cartea Psalmilor. Asemenea multor psalmi poemul este o prezentare a unei experienţe personale, totuşi scris într-o formă potrivită pentru a fi folosit în cadrul închinării de la templu. Tema poemului este experienţa unui om faţă în faţă cu moartea, rugându-se înfocat pentru viaţă, iar rugăciunea fiindu-i ascultată. Poate pentru a face poemul potrivit pentru uzul liturgic, nu sunt amintite lucruri de natură mai personală.


10 „Ziceam: «În cele mai bune[[fn:a]] zile ale vieții mele trebuie să mă duc la porțile Locuinței Morților, lipsit de anii care îmi mai rămân!»

În cei mai buni ani. Literal în mijlocul . În vremea aceea Ezechia era de 40 de ani (vezi comentariul la 2Regi 18,2.13).


11 Ziceam: «Nu-L voi mai vedea pe DOMNUL[[fn:a]] pe[[xr:1]] tărâmul celor vii. Nu voi mai vedea niciun locuitor al acestei lumi trecătoare.

Nu voi mai vedea pe Domnul. Moartea nu avea să-l aducă în prezenţa Domnului, ci să întrerupă legătura sa cu El, aş cum îi rupea şi legătura cu omul (vezi Iov 14,21; 17,13; Psalmi 6,5; 115,17; 146,4; Eclesiastul 9,5.6; Isaia 38,18).


12 Casa vieții[[xr:1]] îmi este luată și mutată cum își mută păstorii coliba; mi-ai înfășurat[[fn:a]] pânza vieții ca un țesător care îmi va tăia curând țesătura: până la lăsarea serii[[fn:b]] îmi vei pune capăt.

Locuinţa mea. Cortul unui nomad, care poate fi mutat cu uşurinţă dintr-un loc în altul. Potrivit acestei ilustraţii, locuinţa lui Ezechia va fi mutată din ţinutul celor vii în acela al morţilor (vezi 2Corinteni 5,1-3; comp. Filipeni 1,23).

Firul vieţii tăiat. Literal înfăşurat. Ezechia îşi ţesuse până acum pânza propriei vieţi, însă modelul urma să fie acum schimbat, iar el trebuia să înfăşoare pânza înainte ca modelul să fi fost terminat şi tăiat din război. Prin această imagine Ezechia îşi exprimă dezamăgirea şi frustrarea în faţa perspectivei încheierii premature a ceea ce lui i se pare o lucrare făcută numai pe jumătate.


13 Am zăcut[[fn:a]] până dimineața; ca un leu, așa îmi zdrobea toate oasele: până la lăsarea serii îmi vei pune capăt.

Am strigat. Literal m-am pregătit, m-am liniştit. Compară Psalmi 131,2, unei aceeaşi expresie ebraică este redată prin linişte. Aflându-se în ghearele unui vrăjmaş neînduplecat – moartea – în faţa căruia este neputincios, Ezechia întâmpină perspectiva de a se împăca cu ceea ce pare să fie inevitabil. Întregul verset lipseşte din sulul 1QIsb de la Marea Moartă, dar se află în 1QIsa .


14 Țipam ca un lăstun, ca o rândunică, și gemeam[[xr:1]] ca o porumbiță. Ochii mei priveau topiți spre cer: ‘Doamne, sunt la necaz! Fii Tu chezașul meu!’

Ca un cocor. Ezechia compară strigătele lui în suferinţă cu strigătele plângătoare ale acestei păsări. Uneori gemea tare; alteori numai lăuntric şi neauzit. Abia dacă are putere să-şi ridice ochii către Dumnezeu şi să strige după eliberare din groaza care stă asupra lui ca un călău cu unealta lui ridicată.

Ajută-mă. Literar pune-te chezaş pentru mine sau ridică-te pentru mine. Este imaginea unui datornic care se află în mâinile unui creditor exigent. Moartea îl presează pe Ezechia să plătească îndată, iar el face apel la Dumnezeu să-l scape.


15 Ce să mai spun, când El mi-a vorbit și El a lucrat astfel? Voi umbla smerit în toți anii[[xr:1]] mei, purtând amărăciunea în suflet.

M-a ascultat. Sensul versetului 15 nu este cu totul clar. Unii au sugerat că se ocupă de surpriza bolnavului la brusca lui vindecare încât îi lipsesc cuvintele cu care să-şi exprime recunoştinţa faţă de Dumnezeu. Alţii consideră că el a rămas mut de consternare că a fost lovit, cum se pare, de Dumnezeu. Dacă Domnul pe care Îl socotea prietenul său îngăduise să ajungă la porţile morţii – ce mai putea spune? Nu-i mai rămâne altceva de făcut decât să se mâhnească şi să-şi jelească soarta, să-şi petreacă zilele în amărăciune sufletească.


16 Doamne, prin îndurările Tale trăim; prin ele a revenit și viața duhului meu. Tu mă faci sănătos și mă lași în viață.

Prin îndurarea ta se bucură omul de viaţă. Omul trăieşte prin cuvintele lui Dumnezeu (Deuteronom 8,3; Matei 4,4), fie că este vorba de viaţa fizică, fie de cea spirituală. Când Ezechia a aflat vindecare şi viaţă fizică a găsit şi refacerea spirituală. Redând trupului regelui sănătatea fizică, Domnul i-a acordat cu mult mai mult decât ceruse (vezi Isaia 38,17; Matei 9,2-7).


17 Iată, amărăciunea a fost spre binele[[fn:a]] meu; eram amărât, dar Tu mi-ai cruțat sufletul de groapa pierii, fiindcă ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele.

Spre mântuirea mea [KJV: Pentru pace]. Adică pace în sensul larg însemnând tot ce este bine pentru mine sau ceea ce este spre binele meu. Suferinţa care îi adusese lui Ezechia atâta chin sufletesc nu era spre paguba, ci spre binele său. Dumnezeu a privit la el cu milă duioasă şi l-a ridicat din groapa putrezirii. Puterea iubirii divine l-a salvat de sub puterea morţii.

Toate păcatele mele. Vindecarea trupului a reprezentat o asigurare tangibilă a vindecării sufletului său. Iertarea divină nu este doar o tranzacţie legală care îl eliberează pe om de datoria păcatelor trecute; ea este o putere transformatoare care restaurează şi întăreşte natura spirituală a omului modelându-l din nou după chipul moral al Creatorului său.


18 Căci nu Locuința Morților Te laudă, nu moartea Te mărește, și cei[[xr:1]] ce coboară în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta.

Locuinţa morţilor. Moartea aduce încetarea deplină a oricărui gând şi activităţi (vezi comentariul la Psalmi 115,17; 146,4; Eclesiastul 9,5). Ceea ce îl amăra mai mult pe Ezechia era gândul că în moarte el nu putea aduce mulţumiri sau laude lui Dumnezeu (Psalmi 6,5; 30,9; 88,10.11; 115,17).


19 Cel viu, da, cel viu Te laudă, ca mine astăzi. Tatăl[[xr:1]] le face cunoscută copiilor săi credincioșia Ta.

Face cunoscut... credincioşia Ta [KJV: adevărul Tău]. Recunoştinţa l-a inspirat pe Ezechia să spună altora despre credincioşia şi bunătatea lui Dumnezeu.


20 DOAMNE, mântuiește-mă[[fn:a]], și vom suna din strunele noastre în toate zilele vieții noastre, la Casa DOMNULUI.»”

M-a mântuit. Promptitudinea lui Dumnezeu de a-L salva l-a dus pe Ezechia într-o stare de bucurie entuziastă exprimată în psalmul acesta (vezi comentariul la v. 9). Vom suna din coardele instrumentelor. Restul versetului 20 are forma unui post-scriptum care arată scopul împăratului la compunerea psalmului şi intenţia lui cu privire la întrebuinţarea acestuia.


21 Isaia zisese[[xr:1]]: „Să se aducă o turtă de smochine și să fie întinsă peste umflătura dureroasă, și Ezechia va trăi!”

O turtă de smochine. Adică o cataplasmă de smochine (vezi comentariul la 2Regi 20,7). Domnul ar fi putut să-l vindece pe Ezechia fără să fie nevoie de cataplasmă, însă acolo unde există leacuri naturale Dumnezeu intenţionează ca ele să fie folosite la vindecarea bolii. Folosirea acestora nu denotă o lipsă de credinţă, ci dimpotrivă refuzul de a face astfel este încumetare şi dovedeşte lipsa unei judecăţi sănătoase.


22 Iar Ezechia întrebase[[xr:1]]: „Care este semnul că mă voi sui la Casa DOMNULUI?”[[fn:a]]

Semn. Vezi comentariul la 2Regi 20,8. Prin Isaia Domnul îi spusese deja lui Ezechia că el va fi vindecat şi că a treia zi el va fi în stare să meargă la Casa Domnului (2Regi 20,5). Pentru discuţii legate de natura acestui semn vezi comentariul la Isaia 38,7.8.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 PK 340; 5T 336

10–20PK 343

18, 19 GC 546

21 MH 232