Slujind bolnavii - partea 2

Dumnezeu are nevoie de toate tipurile de misionari: fermieri, dulgheri, învățători și oameni de afaceri. Însă El are nevoie mai ales de misionari medicali. Lucrul acesta a fost în mod special valabil în deceniile dificile care au urmat după Războiului Civil în partea de sud a SUA.

Când era în Australia, în iarna 1895-1896, Ellen White a scris o serie de nouă articole publicate în Review, făcând apel pentru astfel de misionari în sud. În primul ei articol, ea a admis că:

Dacă ne luăm după comoditatea și plăcerea noastră, nu vom avea dorința să mergem în aceste câmpuri. ... Câmpul sudic este presărat cu dificultăți și, dacă aș prezenta acest câmp cum mi-a fost mie prezentat, mulţi se vor retrage și vor spune: „Nu, nu pot intra într-un astfel de câmp.” – The Review and Herald, 26 noiembrie 1895

În ciuda evaluării sumbre a dificultăților, un pastor acreditat, Louis Hansen, și soția lui, care conduceau un proiect al lucrătorilor biblici în oraș, au răspuns la această solicitare. Deși ei erau doritori să meargă acolo, nu aveau pregătire medicală și, după câteva săptămâni de corespondență și după luni de aparentă întârziere, Dr. Kellogg a întocmit un program special pentru ei, prin care au fost luați dintr-o poziție de conducere în lucrarea biblică și transferați la munca umilă de curățare a saloanelor spitalelor și de spălare a eprubetelor de laborator. Au urmat săptămâni de pregătire intensivă și de studiu, însă ei au învățat repede; apoi au mers la Vicksburg, Mississippi, pentru completarea instruirii, înainte de a fi lăsați să se descurce singuri.

Vicksburg era încă sub efectele asediului. Avea un „canal de scurgere deschis”, iar deversările menajere ajungeau în stradă. Condițiile de sănătate erau pe măsura sistemului de salubritate. Misionarii medicali erau în conflict cu vracii și cu vrăjitorii voodoo. În primul rând, adventiștii erau batjocoriți pentru că, în lucrarea lor, se ocupau și de negri, pe care îi învățau să citească și cărora le ofereau primul ajutor în probleme medicale.

Familia Hansen a început imediat să dea instrucțiuni în ce privește principiile sănătăți, igiena casei, îngrijirea nou-născuților, gătitul hranei sănătoase. Venind astfel în contact cu oamenii, se deschidea și posibilitatea studierii Bibliei.

În acea primăvară, nivelul fluviului Mississippi a ajuns la peste 15 metri, producând una dintre cele mai grave inundații din istoria localității Vicksburg. Inundația a durat circa trei luni. Biserica Adventistă era așezată pe un teren mai înalt și multe prejudecăți au fost îndepărtate când membrii au oferit proprietatea bisericii ca loc de adăpost pentru cei rămași fără locuințe.

După inundația aceasta, familia Hansen a mers să inaugureze lucrarea misionară medicală în Nashville. Timpul petrecut în Vicksburg s-a dovedit a fi neprețuit, pentru că le-a oferit experiență pentru lucrarea pe o scară mult mai largă. Ei nu știau acest lucru pe atunci, dar Nashville urma să fie centrul lucrării din întreaga parte sudică a Americii.

Experiența familiei Hansen în Nashville a demonstrat adevărul promisiunii făcute de Isus la plecare:

Matei 28:18-20 – Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.”

1. Citește Divina vindecare, pp. 139-160. Cum a înlăturat Domnul Hristos prejudecățile oamenilor împotriva Lui prin lucrarea Sa de vindecare? De ce ar trebui să folosim și noi aceeași metodă astăzi?

2. Din moment ce familia Hansen era deja implicată în lucrarea biblică, de ce cei doi au avut nevoie de o pregătire suplimentară în domeniul remediilor simple de sănătate?

3. Familia Hansen a petrecut mult timp în ajutorarea oamenilor nevoiași. Citește Divina vindecare pp. 183-200 și fă o listă cu moduri eficiente de a-i ajuta pe cei săraci.

4. De ce este important ca tinerii să știe cum să pregătească o hrană sănătoasă și gustoasă? De ce este important pentru adventiști să ofere cursuri de gătit sănătos pentru comunitatea din care fac parte?

5. Familia Hansen le-a permis cetățenilor din Vicksburg să-și ridice corturile pe proprietatea bisericii, când casele lor au fost inundate. În ce fel aceasta făcea parte tot din lucrarea misionară medicală?

6. Cum poți fi misionar medical în zilele noastre?

În 1897, sanatoriul de la Battle Creek era instituția de sănătate a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea. El a avut o mare influență, iar la Centenarul Tennessee familia Hansen a putut să-l prezinte publicului promovând și expunând produsele alimentare produse în Battle Creek. Ca și în cazul misionarilor valdenzi care călătoreau prin Europa ca negustori de mărfuri rare, prezentarea de alimente sănătoase a familiei Hansen nu a fost abordare religioasă fățișă, ci a servit doar ca „un mijloc de introducere”.

În diferite moduri, Domnul a înlesnit deschiderea unor spații de prezentare a produselor alimentare. La expoziție, familia Hansen a avut ocazia să cunoască persoane cu influență din Nashville și, astfel, a fost în măsură să promoveze serviciul de tratament la domiciliu pe care îl începuse.
Unii dintre cei mai bogați cetățeni din Nashville au mers la tratamentul oferit de sanatoriul din Battle Creek, creându-se astfel condițiile pentru familia Hansen de a-și începe lucrarea. Ellen White a scris despre Nashville:

Acest loc a fost ales ca un centru de lucru datorită importantelor instituții de educație situate în apropiere. În aceste instituții sunt instruiți cei care fac o lucrare nobilă pentru cei din sud. Acestora trebuie să li se dea ocazia să audă mesajul care să pregătească lumea pentru a sta în picioare în ziua Domnului. – The Review and Herald, 27 mai 1902

Și alegerea s-a dovedit inspirată. Studenții și personalul din cele mai multe instituții educaționale din Nashville au devenit beneficiarii serviciilor familiei Hansen. Domnul Hansen a petrecut multe seri în casa președintelui Colegiului Peabody pentru a-i oferi acestuia un masaj relaxant și odihnitor. Iar președintele a devenit unul dintre cei care au sprijinit lucrarea lor.

Domnul și doamna Hansen au fost pionierii terapiei fizice la domiciliu, însă obiectivul lor era un ambulatoriu pe care ei îl numeau „o sală de tratamente”. După o căutare minuțioasă, au găsit o locație de aproape 200 metri pătrați care asigura o sală pentru servirea hranei, un hol de recepție, camere de tratament și spațiu de locuit. Proprietarul imobilului, un politician și congresman, se împotrivea închirierii spațiului unor străini care nu aveau să deschidă localul în Sabat. Știind că Dumnezeu avea ultimul cuvânt de spus în ce privea închirierea proprietății, au cerut împlinirea făgăduinței:

Proverbele 21:1 – Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.

Vărul congresmanului, un pacient al familiei Hansen, a mijlocit în favoarea lor. În cele din urmă, congresmanul le-a închiriat spațiul, deși fără prea mare tragere de inimă. Localul necesita multă muncă de amenajare, iar familia Hansen a petrecut zile întregi curățind, vopsind, remodelând și amenajând pentru ca locul să fie atractiv.

Proverbele 22:29 – Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.

Curând, „sala de tratamente” a fost deschisă și a fost solicitată de mulţi pacienți, incluzând clasa elevată din Nashville. Deși anterior congresmanul îi tratase cu asprime pe soții Hansen, el a devenit în scurtă vreme un suporter înfocat al lor, după ce el însuși a beneficiat de tratamentele oferite de ei.

Într-o zi, înainte de a pleca la Washington D.C. cu treburi, el și-a luat la revedere cu cordialitate și a spus: „Dacă va veni vorba despre legea duminicală în Congres, îmi voi aduce aminte de cauza voastră!” Aceasta este o declarație importantă făcută de un congresman care reprezenta Tennessee, unde legile duminicale erau mult sprijinite și prejudecata împotriva păzitorilor Sabatului era foarte puternică.

7. Familia Hansen a petrecut timp ajutându-i și pe cei înstăriți. Citește Divina vindecare pp. 209-216 și întocmește o listă cu metode bune de a-i ajuta pe cei bogați.

8. În ce fel a putut folosi Dumnezeu familia Hansen pentru a ajunge la cetățenii influenți din Nashville?

9. În ce mod amabilitatea față de un individ în aparență neimportant a făcut mai apoi posibil accesul la un congresman?

Niciun efort în favoarea cerului nu poate să avanseze fără a avea piedici. Fiecare inițiativă trebuie scăldată în rugăciune. Uneori, succesele noastre ne fac prea încrezători și uităm acest fapt. Încrederea nejustificată a lui Israel care a urmat după căderea Ierihonului a fost cauza înfrângerii în lupta de la cetatea Ai.

Același lucru s-a întâmplat și cu familia Hansen. Ei erau foarte ocupați cu plănuirea și cu anunțarea deschiderii oficiale a sălii de tratamente. Cel mai recent echipament de terapie sosise și trebuia să fie instalat corect. Tehnicienii au terminat instalarea cu o seară înainte de deschiderea oficială. Cu mare emoție s-au adunat în jurul boilerului ca să vadă cum funcționează, când, din cauza presiunii, a avut loc o mică explozie care aproape a distrus noul echipament.

Familia Hansen s-a așezat cu tristețe să evalueze ce este de făcut. În dimineața următoare trebuia să aibă loc deschiderea, însă echipamentul nu funcționa. Instalația trecuse cu bine inspecția, iar instalatorii nu aveau idee care era cauza problemei.

Mai târziu, bătrânul Hansen își amintea: „Am fost ocupați pentru Domnul și ne-am consumat toată energia cu sala de tratamente și cu problemele de organizare. ... Este clar că, în timp ce eram atât de prinși cu aceste lucruri pentru Domnul, nu am mai avut timp pentru studiul Bibliei și pentru rugăciune. ... Trebuia să învățăm mai mult despre ce înseamnă să depinzi în întregime de Dumnezeu.”

Reamintindu-și făgăduințele Lui, ei au îngenunchiat în rugăciune, mărturisindu-și greșeala și cerând înțelepciune. Când s-au ridicat de pe genunchi, erau încrezători că Dumnezeu auzise și va răspunde. Au deconectat toate țevile legate în acea dimineață și au văzut că valva principală de control fusese instalată invers. După ce au instalat-o în mod corect, boilerul a fost reasamblat și a funcționat impecabil. Deși trecuse de miezul nopții, familia Hansen a mers la culcare cu bucurie.

Ei nu au uitat niciodată această lecție. Lucrul nostru pentru Domnul nu poate înlocui rugăciunea. La micul centru misionar medical început în Nashville s-au adăugat și alte realizări: un restaurant, o brutărie, o editură și un colegiu. Prin munca multor persoane dedicate, de la începutul ei umil, lucrarea misionară medicală s-a dezvoltat și a devenit o rețea extinsă în tot sudul.

Toate acestea s-au întâmplat pentru că un cuplu tânăr a răspuns la chemarea de a prelua lucrarea misionară medicală. Ei au ținut un jurnal și au publicat experiențe interesante în cartea From So Small a Dream (De la un vis atât de mic). Cartea Faptele apostolilor nu este completă. Capitolul credinței din Evrei 11 este încă în redactare. Dumnezeu dorește să includă istorii eroice care să te cuprindă și pe tine.

Daniel 11:32 – Dar aceia din popor care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor vor rămâne tari şi vor face mari isprăvi.

10. Hristos Lumina Lumii, p. 362 spune: „Pe măsură ce activitatea crește și avem succes într-o ramură oarecare a lucrării pentru Dumnezeu, apare primejdia de a ne încrede în planurile și în metodele omenești. Există tendința de a ne ruga mai puțin și de a avea credință mai puțină”. Cum ne învață acest pasaj aceeași lecție ca aceea din Proverbele 16:18?

Cuvinte importante – partea 2

Ştie Dumnezeu totul despre cuvintele noastre? Aude El tot? Cunoaște El tot? Ascultați ce spune acest Psalm: „Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci numi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.” Psalmii 139:3,4.

Da, Dumnezeu știe totul. Este un gând solemn! Suntem noi gata să primim evaluarea înfricoșătoare a acelei zile? Suntem noi gata pentru a fi cântăriți în balanță? Oh, atunci ne vom dori să mai avem măcar puțin timp prețios pentru a ne comporta mai bine, pentru a fi mai grijulii, mai atenți, mai prevăzători!

Și atunci, cum poate cineva să vorbească mereu doar ce trebuie? Aceasta este o întrebare importantă, iar răspunsul ne stă la îndemână: Având gândurile direcționate pe canalul potrivit. David a înțeles acest aspect, căci el se ruga: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne!”

Dacă gândurile noastre sunt ceea ce trebuie să fie, va fi ușor și natural ca și vorbirea noastră să fie cea care se cuvine. Citim în Isaia 55:7: „Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui”. Ce gânduri ar trebui noi să avem? Ar trebui să căutăm să avem gândurile și căile în acord cu gândurile, căile și lucrările lui Dumnezeu. Necesitatea acestui lucru apare mai evidentă când citim: „Gândurile rele sunt urâte Domnului” (Proverbele 15:26); de asemenea: „Gândul celui nebun nu este decât păcat” (Proverbele 24:9). Și mai departe citim că: „Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul 12:14).

Concluzia din toate aceste texte este că Dumnezeu ne va considera responsabili pentru cuvintele și pentru gândurile noastre. Și fiindcă așa stau lucrurile, este necesar să ne controlăm gândurile, îndreptându-le pe canalul potrivit. Cum putem face aceasta? Prin puterea voinței. Pentru acest motiv a dat Dumnezeu voință omului. Dacă mintea este plină de gânduri deșarte sau de gânduri rele, alungă-le! În puterea lui Dumnezeu, revino la gânduri bune și rămâi la ele! Și ca să avem lucruri mai bune asupra cărora să ne oprim este nevoie să studiem Biblia mai mult și tot mai mult, să ne umplem mintea cu lucrurile duhovnicești, să studiem lucrările lui Dumnezeu. Cu multă rugăciune, gândurile, cuvintele, acțiunile și viața pot fi controlate și aduse în armonie cu voia divină. Dumnezeu îi va ajuta pe cei care se ajută singuri.

Să ascultăm din nou ce zice David: „Mă gândesc adânc la poruncile Tale” (Psalmii 119:15); „Vreau să păzesc orânduirile Tale” (119:8); „Te voi lăuda” (119:7); „Mă desfăt în orânduirile Tale” (119:16). Astfel, el activează puterea voinței. Își exprimă intenția: „Ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc” (17:3); „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii” (39:1); „Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gânduri pline de judecată” (49:3); „Gura mea Te laudă” (63:5).

Cei care vor fi victorioși asupra puterilor întunericului în ultima mare bătălie vor fi obținut biruința și asupra acestui mare rău. „Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Apocalipsa 14:5). Dragi tineri, noi avem o lucrare de făcut! Marele nostru Exemplu a fost fără păcat și „nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui” (Isaia 53:9). „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug” (1 Petru 2:22). „Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus” (1 Ioan 2:6).

Deoarece trebuie să fim găsiți trăind cum a trăit El, nu avem timp de pierdut. Eternitatea se află chiar înaintea noastră. Dar vom intra în ea? „Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt? Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună şi nu jură ca să înşele. Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mântuirii lui” (Psalmii 24:3-5). 

Motivul slujirii

Urmaţi, dar, pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi. Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu”.

Voi trebuie să-L urmați pe Dumnezeu ca niște copii ai Săi iubiți, să fiți ascultători de toate cerințele Lui, să umblați în dragoste așa cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi, ca dar și sacrificiu lui Dumnezeu de un miros plăcut. Hristos a umblat și a lucrat în dragoste. El a venit să îmbrățișeze lumea în brațele iubirii Sale. Iar Isus a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el. Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele”. „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.”

Este nevoie să urmăm exemplul pus înaintea noastră de Hristos și să-L facem pe El pilda noastră până vom avea aceeași dragoste ca aceea pe care ne-a arătat-o El nouă. El încearcă să ne impresioneze cu această lecție de iubire profundă. Vei încerca să practici o vorbire ca a lui Hristos? Dacă inima voastră a fost dedată la egoism, lăsați-L pe Hristos să vă umple cu dragostea Lui. El dorește să-L iubim cu toată puterea noastră și ne încurajează, ba chiar ne poruncește, să-i iubim pe semenii noștri așa cum ne-a iubit El. El a făcut din dragoste emblema uceniciei. El ne spune: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Aceasta este măsura la care trebuie să ajungeți: „Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu.” Ce înălțime, ce profunzime și ce lărgime a dragostei! Aceasta dragoste nu este destinată doar câtorva favorizați, ci ajunge la cea mai neînsemnată și umilă creatură a lui Dumnezeu. Isus spune: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

Maiestatea cerului Își identifică interesele cu acelea ale omenirii suferinde. Cei cu care ne asociem și ne întovărășim au nevoie de amabilitate venită din inimă și de simpatie duioasă. Dar dragostea și simpatia pe care Isus ar dori ca noi să le manifestăm unii față de alții nu trebuie să aibă nuanțe de sentimentalism, care este o capcană pentru suflet, ci trebuie să fie o dragoste de sorginte divină, pe care Isus a exemplificat-o atât prin cuvânt, cât și prin faptă. În loc să manifestăm dragostea Sa, cât de adesea suntem înstrăinați și îndepărtați unii de alții! Cedând ispitei, manifestăm față de semenii noștri ceartă, gânduri rele, bănuieli, vorbire de rău, acuzații și critică. Dacă nu au aceeași părere cu noi, nu le mai acordăm prietenia noastră. Dar care este rezultatul înstrăinării de frații noștri? Înstrăinarea de Dumnezeu, o experiență pipernicită și o încetare a creșterii creștine.

Creșterea în Hristos, Capul nostru, nu este posibilă în viața noastră decât dacă practicăm lecția pe care El ne-a dat-o: aceea a simpatiei, a compasiunii și a dragostei. Este imposibil să reflectăm chipul lui Hristos dacă nu avem în suflet această dragoste de proveniență cerească. Nimeni nu va trece de porțile orașului lui Dumnezeu dacă nu reflectă atributele Lui. Dragostea lui Isus este un principiu activ care unește inimă cu inimă în legăturile părtășiei creștine. Fiecare persoană care va intra în cer va fi desăvârșită în dragoste încă de pe pământ. ...

Aceia care au experiența dragostei lui Hristos nu pot fi pasivi în via Stăpânului. Ei vor vedea ocaziile de a-i ajuta pe alții să urce treptele spre Hristos. Fiind părtași ai dragostei lui Hristos, ei vor lucra pentru sufletele altora. Fie ca orice suflet să copieze Exemplul și să devină misionar în cel mai înalt sens, câștigând suflete pentru Isus. – The Youth’s Instructor, 20 octombrie 1892

1. În ce măsură a guvernat dragostea modul lui Isus de a lucra în lumea noastră?

2. Trebuie să urmăm exemplul lui Hristos. Având în vedere acest exemplu, cum ar trebui să ne iubim semenii?

3. Cum încerci să pui în practică îndemnul lui Hristos de a-i iubi pe alții așa cum ne-a iubit El?

4. „El a făcut din dragoste emblema uceniciei.” Scrie în propriile cuvinte ce înțeles are această propoziție.

5. Mulți oameni aleg să iubească doar anumite persoane favorite. Însă noi ce ar trebui să facem?

6. Articolul stabilește că dragostea pe care o dăruim altora „nu trebuie să aibă nuanțe de sentimentalism”. Ce înseamnă acest lucru? Folosește un dicționar, dacă ai nevoie!

7. În locul manifestării acestei iubiri, ce se întâmplă adesea? Care este rezultatul? (trei lucruri)

8. Descrie-i pe cei care au experimentat dragostea lui Hristos.

Două soții, o singură rugăciune – partea 2

În prima parte am citit despre povestea lui Oung Sophal, cum soțul ei a fost atins de puterea dragostei și a rugăciunii. În partea a doua, vom citi mărturia lui Tep Sony, o altă femeie cambodgiană care s-a rugat pentru soțul ei.

În partea cealaltă a orașului, în fiecare Sabat, Tep Sony împreună cu cele două fiice se pregăteau să pornească spre biserică.
– Ai vrea să vii și tu cu noi? îl întreba ea de fiecare dată pe soțul ei, Chet Kemara. În fiecare săptămână, de câțiva ani, Tep Sony auzise același răspuns:
– Nu, mulțumesc. Ea a continuat să se roage cu stăruință. Deși avea foarte mult succes când dădea mărturie locuitorilor din Phnom Penh, soțul ei budist nu arăta niciun interes pentru religia ei. Protecția oferită de Dumnezeu pentru slujirea ei neînfricată în Pong Ror, o zonă periculoasă a orașului, nici măcar nu i-a stârnit curiozitatea despre Dumnezeul ei. Totuși Tep Sony a perseverat în rugăciune, cerând cu ardoare ca într-o zi el să-L primească pe Isus Hristos ca Mântuitor personal. Tep Sony chiar își imagina potențialul pe care l-ar fi avut mărturisirea lui Chet, un ofițer de poliție respectat, dacă L-ar fi invitat pe Hristos în viața lui. Ea îl cunoștea bine; știa ce influență avea. Îi știa inima, dar ce era cel mai important, știa că avea nevoie de Dumnezeu.

Apoi, într-un Sabat dimineața, s-a întâmplat evenimentul. Spre surprinderea ei, soțul a întrebat-o:
– Pot veni și eu azi la biserică?
– Desigur! a răspuns ea cu un zâmbet luminos. Tep Sony și fiicele ei nu-și credeau urechilor; totuși el și-a schimbat hainele și imediat a fost gata, așteptând la ușă. Inima lui Tep Sony cânta de bucurie și șoptea rugăciuni de mulțumire în tot timpul serviciilor divine. După încheierea programului, soțul ei nu a spus nimic despre acea experiență și ea știa că nu este bine să-l forțeze să vorbească.

Ea a continuat totuși să se roage, iar în săptămâna următoare Chet a venit din nou cu ele la biserică. În lunile care au urmat, Tep Sony a fost martora transformării miraculoase a soțului ei. Cei din localitate și colegii lui au observat și ei o schimbare la el. Se zvonea că ofițerul Chet era mai blând când avea de-a face cu dealerii de droguri pe care îi aresta. Într-o zi, Chet s-a apropiat de Tep cu Biblia în mână:
– Ce înseamnă mai exact să păzești Sabatul? a întrebat el. De câteva zile, cuvintele „Adu-ți aminte de ziua de odihnă” răsunau în mintea lui mereu și mereu.
– Aceste cuvinte sunt din Biblie? a întrebat el.
– Da, sunt, a răspuns Tep Sony cu entuziasm.
– De necrezut! a continuat Chet mirat. Au citit împreună istoria Creațiunii, unde se vorbește despre Sabat ca fiind ziua în care Dumnezeu S-a odihnit după ce a creat lumea. După citirea acestor cuvinte, Tep Sony și soțul ei au îngenunchiat în rugăciune. El a spus:
– Nu voi mai lucra niciodată în ziua sfântă a lui Dumnezeu. De când s-a convertit, Chet a folosit orice ocazie de a împărtăși Evanghelia cu cei din sfera lui de influență. Ca rezultat, comandantul departamentului de poliție în care lucra și el a devenit creștin. Împărăția viitoare a lui Dumnezeu crește numeric datorită unor femei ca Oung Sophal și Tep Sony care au înțeles puterea rugăciunii perseverente.

Rugăciune pentru mântuire: Iubite Tată ceresc, Te rog, trimite Duhul Tău cel Sfânt să-i atragă la Tine pe cei dragi ai mei care nu sunt în credință și pe cei pierduți din sud-estul Asiei! Ajută-i să descopere cât de mult îi iubești, astfel încât să putem fi într-o zi toți împreună în cer!