Duhul Sfânt şi mântuirea - Partea 3

Sărbătoarea corturilor dura o săptămână întreagă. Când ești plecat de acasă atâta timp, poți fi obosit și dornic să te întorci. În ultima zi a sărbătorii, când oamenii erau destul de obosiți, Isus le-a spus un lucru interesant:

Ioan 7:37 – „În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare și a strigat: «Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea.»”

Oamenii aveau nevoie de o reîmprospătare. Erau osteniți de ceremoniile nesatisfăcătoare, iar afirmația lui Isus că le poate împlini nevoile spirituale le-a captat atenția.

Ce gând frumos! Într-un sens spiritual, adeseori ne este sete și avem nevoie să bem băutura promisă de Isus. Ce minunat este că putem încă să venim la El în rugăciune și să-I cerem să satisfacă nevoile sufletelor noastre obosite de păcat! Cuvintele rostite de Isus imediat după aceea ne dau mult de gândit:

Ioan 7:38 – „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”

Deci, oamenii ar trebui să vină la noi pentru ajutor atunci când le este sete din punct de vedere spiritual. Dar cum putem noi să avem ceea ce au ei nevoie? Vă amintiți ce s-a întâmplat când israeliții au avut nevoie de apă în pustie? Dumnezeu i-a spus lui Moise să lovească stânca. Dar putea o stâncă uscată să dea apă? Nu. Totuși, un râu a țâșnit din ea prin puterea lui Dumnezeu – destul cât să astâmpere setea a milioane de oameni, plus a animalelor. Deci, cum poate ieși din noi un râu de apă vie? Versetul următor ne dă răspunsul:

Ioan 7:39 – „Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.”

Duhul Sfânt a fost mereu activ în lume. El a fost prezent la Creațiune (vedeți Geneza 1:2). El i-a inspirat pe oamenii care au scris Scripturile (vedeți 2 Petru 1:21). Și tot El le-a dat înțelepciunea și puterea Lui unor oameni ca Iosif și Ghedeon (vedeți Geneza 41:38; Judecătorii 6:34). Oricine a fost convertit vreodată a fost schimbat de puterea Duhului Sfânt. Dar, conform cu Ioan 7:39, înainte de glorificarea lui Isus, Duhul Sfânt nu fusese dat încă. Nu fusese încă turnat în măsură deplină până când Isus nu a fost glorificat după învierea și înălțarea Sa la cer. Apoi, Isus I-a cerut Tatălui să-i dea bisericii cel mai bun dar posibil. Rezultatul s-a văzut în Ziua Cincizecimii.

„Duhul Sfânt era cel mai de seamă dar pe care-l putea cere de la Tatăl pentru înălțarea poporului Său. Duhul trebuia să fie dat ca o putere înnoitoare, căci, fără aceasta, jertfa lui Hristos n-ar fi folosit la nimic. (...) Păcatul nu putea să fie oprit și înfrânt decât prin mijlocirea Celei de-a treia Persoane a Dumnezeirii, care urma să vină nu cu puterea schimbată, ci cu plinătatea puterii dumnezeiești. Doar Duhul face să aibă efect cele săvârșite de Mântuitorul lumii. Prin Duhul, inima ajunge curată. Prin Duhul, credinciosul ajunge părtaș de natură dumnezeiască. Hristos a dat Duhul Său cu putere divină pentru a birui toate înclinațiile spre rău, moștenite și cultivate, și pentru a întipări caracterul Său în biserică.” – Viața lui Isus, p. 671 (Vedeți „Întrebări pentru reflecție”, Secțiunea I.)

1. Conform cu Ioan 7:39, de ce au fost date darurile spirituale după învierea lui Isus?

2. Cum poate viața voastră să devină un izvor care să-i ajute pe oamenii însetați spiritual? Isaia 35; Isaia 44:3; Viața lui Isus, p. 305

Să recapitulăm ce am studiat în secțiunea precedentă. Cine este sursa apei vii? Isus. Când devenim izvoare de apă vie? Când primim Duhul Sfânt. Ce face Duhul Sfânt pentru noi când Îl primim? Ne regenerează, ne recreează prin experiența nașterii din nou. El ne dă putere să ne împotrivim păcatului și să-l învingem. El ne face inimile curate. El ne face asemănători cu Isus.

De fapt, noi devenim un spațiu în care Dumnezeu locuiește.

1 Corinteni 3:16 – „Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?”

Când suntem umpluți astfel cu Duhul Sfânt, nu este doar spre beneficiul nostru. Amintiți-vă că aceia care primesc Duhul Sfânt devin izvoare de apă vie. După ce descrie o persoană predată Duhului Sfânt în mod complet, Isaia face o profeție:

Isaia 58:11 – „Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”

Gândiți-vă la oamenii din jurul vostru! Ei nu sunt curați, dar unii și-ar dori să fie. Totuși, ei nu știu ce să facă. Sunt sclavii păcatului, iar unii dintre ei urăsc să fie sclavi. Și nici nu știu că ar putea deveni liberi. Aceste persoane au nevoie de un izvor de apă vie. Ați lăsat ca Duhul Sfânt să vă schimbe viața și să o facă minunat de bună? Atunci veți fi ca o oază pentru cei însetați, ca o grădină bine udată și ca o fântână în deșert. Când oamenii vor vedea ceea ce a făcut Duhul Sfânt pentru voi, vor zice: „Tinerii aceștia au exact ceea ce noi căutam.” Când ei văd o astfel de persoană, este foarte probabil să vrea același lucru și pentru ei înșiși. Apoi, ei ar putea deveni izvoare pentru multe alte persoane. Lumea are nevoie de mai multe izvoare. Are nevoie și biserica de mai multe izvoare? Da. Multor biserici le lipsesc Duhul Sfânt și darurile bogate pe care El le aduce. Care sunt unele dintre aceste daruri spirituale?

Efeseni 4:11-15 – „Și El a dat pe unii apostoli; pe alții, proroci; pe alții, evangheliști; pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.”

Puteți găsi obiectivele următoare în pasajul acesta?
• Construirea bisericii
• Atingerea unității
• Echiparea pentru slujire
• Diminuarea naivității
• Perfecționarea bisericii
• Protejarea împotriva învățătorilor primejdioși și a erorilor
• Să ne învețe despre Isus

Acum comparați lista aceasta cu nevoile bisericii voastre. Are biserica voastră nevoie de ajutor pentru a aduce membri noi? I-ar fi de folos mai multă unitate? Unele persoane sunt înșelate? Nevoile bisericii arată că darurile pe care Isus ni le-a dat sunt exact ceea ce noi avem nevoie. Și biserica voastră poate să aibă darurile acestea. Primul pas este să înceapă să izvorască apa. Dacă vă încredeți în Isus, puteți deveni un izvor mult dorit – atunci se vor întâmpla lucruri frumoase. (Vedeți „Întrebări pentru reflecție”, Secțiunea II.)

3. Citiți Ioan 4:1-42, acordând atenție deosebită versetelor 14, 39 și 42. Cum ilustrează această istorie ceea ce a spus Isus în Ioan 7:37-39?

4. Citiți Faptele apostolilor 2, acordând atenție deosebită versetelor 4 și 38. Cum ilustrează această istorie ceea ce a spus Isus în Ioan 7:37-39?

5. În Ioan 7:38, când Isus a spus: „cum zice Scriptura”, probabil că S-a gândit la Isaia 58:11. Citiți versetul anterior și descoperiți ce condiții însoțesc făgăduința aceasta.

6. Pe o foaie de hârtie, faceți câte o listă a darurilor menționate în Efeseni 4, 1 Corinteni 12 (două liste) și Romani 12. Care daruri sunt prezente în fiecare dintre enumerările acestea? Sunt și daruri care se găsesc doar într-una dintre ele? Există daruri pe care ar trebui să le aibă toți? Sunt unele daruri mai importante decât altele? (Vedeți și 1 Corinteni 13 și 1 Corinteni 14.)

Cum puteți afla dacă cineva are darurile Duhului? Ați putea crede că este o întrebare ușoară dacă vorbim despre o persoană care are darul profeției, sau darul limbilor.
Dar adevărul este că mulți oameni care cred că au darurile acestea nu le-au avut niciodată. Unii oameni cred că ei au scos afară demoni, iar alții, că fac minuni. Totuși, Duhul Sfânt nu locuiește în ei.

Matei 7:22,23 – „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.»”

Mulți care cred că au darul limbilor nu îl au. Cum așa? Pentru că viața a mii de oameni care cred lucrul acesta este la fel de lipsită de sfințenie ca a vecinilor lor. Divorțul și lipsa credinței, precum și alte păcate, sunt comune între cei care vorbesc în limbi, la fel cum sunt prezente și în viața celor care nu vorbesc în limbi. Ei „practică fărădelegea.” Imediat înaintea versetelor de mai sus e scris că Isus a spus următoarele:

Matei 7:17-21 – „Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat și aruncat în foc. Așa că, după roadele lor îi veți cunoaște. Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.”

Să reluăm întrebarea noastră: Cum poți ști că ai darul Duhului? Conform cu 1 Corinteni 12:11, dacă ai Duhul Sfânt, ai cel puțin unul dintre daruri. Deci, o întrebare mai bună ar fi: Cum poți ști că ai Duhul Sfânt? Isus a spus: „După roadele lor îi veți cunoaște.” Roadele celor care sunt sau nu plini de Duhul Sfânt sunt enumerate în Galateni 5:16-23.
După ce a scris despre darurile Duhului în Efeseni 4, Pavel le-a dat creștinilor un avertisment solemn:

Efeseni 4:30 – „Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.”

Ce înseamnă să întristăm pe Duhul Sfânt?

„Nimeni să nu considere păcatul împotriva Duhului Sfânt ca ceva misterios și nedefinit. Păcatul împotriva Duhului Sfânt este păcatul refuzului persistent ca răspuns la invitația de a se pocăi.” – The Review and Herald, 29 iunie 1897

Să nu-L întristăm pe Duhul Sfânt prin refuzul de a ne preda lucrării Sale de schimbare a vieții. Să ne predăm puterii Lui transformatoare, astfel încât, prin cuvintele și acțiunile noastre neprihănite, să devenim un izvor de apă vie, prin care „să dea har celor ce-l aud”, arătându-le oamenilor calea către mântuire. (Vedeți „Întrebări pentru reflecție”, Secțiunea III.)

7. Cât de serios este păcatul acesta? Matei 12:31,32 Cum putem evita acest păcat teribil? Apocalipsa 3:14-22; Apocalipsa 22:17

Noua biserică din sălbăticie

Cu aproape 100 de ani în urmă, un om numit Aleister Crowley (satanistul de top al secolului XX) s-a autoconsacrat ca „șef de echipă al lui Satana”. Prin urmare, BBC l-a numit „cel mai păcătos om din lume”.

Vă scutesc de unele detalii cumplite, dar el a proclamat că o armată de tineri ar putea fi crescută pentru a introduce noua eră și că oricine poate să devină geniu în muzică prin practicarea satanismului. El a susținut filosofia: „Fă tot ce vrei” și hedonismul extrem. Și, la fel ca multe scenarii de film și cântece ale secolului XX, Cartea legii lui Crowley a fost scrisă sub inspirație demonică directă. Crowley a scris cândva: „Îmi doresc blasfemia, violul, uciderea, răzmerița, TOT CE E PUTERNIC.”

Nu ne surprinde faptul că industria muzicală a respectat moștenirea lui Crowley. Într-adevăr, o generație de căutători de plăceri s-a născut – o armată de tineri care atrag o eră a spiritismului.

Câțiva urmași devotați ai lui Crowley au generat o gamă de interpretări muzicale: Ozzy Osbourne, Jim Morrison, Sammy Davis, Jr. și Sting. Dar, mai important, comunitatea Hip Hop este acum cea mai proeminentă în purtarea mai departe a torței lui Crowley.

Jay-Z, care se referă la el însuși cu un nume blasfemator, a produs o linie de îmbrăcăminte care folosește tot felul de simboluri oculte. Totuși, cel mai semnificativ simbol, folosirea pe hanoracul său a crezului: „Fă tot ce‑ți place”, a fost viral pe internet. Ca să înrăutățească situația, cântecul lui „Nicio biserică în sălbăticie” intonează: „Noi am format o nouă religie” și continuă spunând că dorința de dragoste fizică este „scriptura” lor și că practicarea monogamiei este un blestem al „dragostei” – de fapt, o strâmbă și hedonistică versiune a dragostei.

Nu avem dubii cu privire la apartenența lui Jay-Z. Dar ce putem spune despre restul muzicii din această industrie? Dacă faceți o scurtă trecere în revistă a versurilor formațiilor muzicale de top și a melodiilor de top ale decadelor trecute, veți observa că filozofia „fă tot ce-ți place” e în toate – de la Frank Sinatra cu I did it my way (identificat ca fiind cel mai satanic cântec al secolului XX de fondatorul Bisericii lui Satana, Anton Lavey) la mantra „urmează-ți inima”, repetată în muzica anilor ʼ90, și la hedonismul evident din muzica pop a secolului al XXI-lea. Conținutul melodiilor are referințe clare la filozofia satanică a lui Crowley și, astfel, sute de alte cântece, prin mesajul pe care îl exprimă, reflectă influența lui Crowley.

Am discutat recent cu un pastor care a avut un dialog revelator cu o vrăjitoare practicantă. Ea se lăuda că putea descoperi femeile care își înșală soții oricui îi plătea să pronunțe asupra femeii un farmec. Pastorul i-a spus vrăjitoarei:
— Nu ai putea să o descoperi pe soția mea că mă înșală pentru că suntem creștini.
— Eu îi prind mereu pe creștini cu d-astea, a replicat vrăjitoarea.
— Nu este cazul familiei mele, a spus pastorul.
— Bine, a răspuns vrăjitoarea, atunci permite-mi să întreb ceva. Și a continuat întrebând ce fel de materiale media și tipărite consumă el și soția. Pastorul i-a spus că ei evită tot ce este lumesc. Atunci, vrăjitoarea a spus:
– Bine, ai dreptate. Sunteți sub protecție. Dar majoritatea creștinilor nu îmi dau un astfel de răspuns.

Vedeți cum majoritatea creștinilor îi dau Diavolului cheia casei lor? Prin muzica pe care o ascultăm, jocurile pe care le jucăm și clipurile video pe care le vizionăm, noi nu trăim în supunere față de Dumnezeu și nu putem pretinde ocrotirea Sa. Dar, atunci când înlăturăm aceste lucruri rele din viața noastră – divertismentul hollywoodian demonic, care alterează mintea și care distruge creierul, industria muzicii și cea a jocurilor – cu alte cuvinte, când predăm totul pe altar și aruncăm tot ce nu este pur și sfânt, atunci și numai atunci putem să fim siguri că trăim pe tărâmul lui Dumnezeu și că ne aflăm într-o atmosferă sfântă și protejată, unde îngerilor le place să stea.

Prezentând seminarul „Influența mijloacelor media asupra creierului”, am putut vorbi cu mulți oameni care au experimentat manifestări demonice în casele lor, ca apoi să descopere că, după ce au alungat din viața lor lucrurile lumești, chinul a încetat și ei au avut din nou pace în locuința lor.

Este timpul să ne întrebăm cu seriozitate: Chiar merită să ne riscăm sufletele pentru „distracție”? 

Izvoare cu apă vie

Dumnezeu, care a poruncit ca lumina să strălucească în întuneric, a strălucit în inima voastră, pentru a da lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu, prin chipul lui Isus Hristos. Cel care crede în Hristos devine una cu El și dă pe față gloria lui Dumnezeu; pentru că Dumnezeu a pus în gura lui o nouă cântare și laudă pentru Domnul.

El, zilnic, dorește să-L cunoască mai mult pe Hristos și să devină mai asemănător Lui. El discerne lucrurile spirituale și se bucură de contemplarea lui Hristos; și, prin contemplarea Lui, el este schimbat, imperceptibil pentru el însuși, după chipul lui Hristos. El este mereu în căutarea Duhului și înțelege lucrurile Duhului. El nu se bazează pe ceea ce poate face el atunci când caută să obțină acceptarea lui Dumnezeu, ci pe meritele neprihănirii lui Hristos. Totuși, el știe că nu poate fi indolent dacă vrea să fie copilul lui Dumnezeu. El cercetează Scripturile, care Îl adeveresc pe Hristos și care prezintă în fața lui Modelul perfect.

Credinciosul află în cuvântul lui Dumnezeu sfat și mângâiere; și, în urmarea direcției sale, el pășește pe cărarea vieții. Adevărul prețios este desfășurat în mintea lui și el îl primește în sanctuarul interior al sufletului. Atracția lumii rămâne fără valoare pentru el. El poate spune împreună cu apostolul: „Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.” Cum poate cineva să se convingă pe sine că Scriptura nu este decât o fabulă meșteșugit alcătuită? Cum poate cineva să-și imagineze că viața care este legată vital de Hristos este neinteresantă? Hristos este neinteresant? O, dacă toți I-ar înțelege valoarea și ar ajunge la concluzia că cel mai profitabil lucru de făcut pentru orice suflet este de a face chemarea și alegerea Lui sigure, de a sta pe un teren avantajos pentru suflet, cu privirea îndreptată spre Isus – Autorul și Desăvârșitorul credinței sale!

Cel care are o experiență reală în lucrurile lui Dumnezeu nu va fi indiferent față de cei care sunt în întuneric, ci va întreba: Ce le-ar spune Isus acestor biete și sărmane suflete? El va căuta să lucreze ca lumina lui să strălucească. El se va ruga cu înțelepciune, cu har și cu tact ca să știe cum să-i adreseze un cuvânt la vreme potrivită celui obosit. În locul implicării în conversații neînsemnate, cu glume și frivolități, el, ca ispravnic al harului lui Dumnezeu, va folosi toate ocaziile în cel mai bun mod posibil, iar sămânța semănată va încolți și va da roade în viața eternă. Comoara adevărului este în sufletul său și el este un om al binelui. Izvorul vieții este în sufletul său și apa vieții curge afară.

Tineri și tinere, este aceasta și experiența voastră? Creșteți voi în Hristos, Maestrul vostru? Sunteți lucrători împreună cu Dumnezeu, aducând roade spre gloria Sa? Dacă nu, nu sunteți copii ai lui Dumnezeu, pentru că nu aveți chipul și pecetea lui Hristos. Nu aveți un statut clar de moștenitor ceresc și, dacă ar veni boala și moartea asupra voastră în timp ce neglijați mântuirea atât de îndestulător oferită, ce va fi înregistrat în cărțile cerului în dreptul vostru? Ați avea o confruntare fericită cu aceste cărți?

Domnul le-a dat tinerilor privilegii din plin pentru a deveni împreună lucrători cu Dumnezeu. Ei trebuie să fie martori vii ai lui Hristos. Viața și caracterul lor trebuie să fie purtătoare ale unei mărturii ferme despre bogăția lui Hristos, pentru că ei ar trebui să-L reprezinte pe Maestru și să facă vizibilă puterea adevărului asupra sufletului. Dar, vai, cât de multe vieți și caractere demonstrează că nu sunt consacrate slujirii lui Hristos! Ei trăiesc spre mulțumirea proprie. Ei nu întăresc biserica prin eforturi eficiente, ci sunt mai degrabă o povară, decât purtători de poveri. Biserica devine ceea ce membrii ei o fac să fie și, dacă numai numele apare în registru, dar nu există zel, puritate și inteligență în lucrurile spirituale, biserica nu a avansat cu nimic. Cei care stagnează în experiența lor religioasă, care nu cresc în Hristos, Conducătorul lor, căutând perfecțiunea de caracter, sunt poveri pentru bisericile lor. Ei nu-L urmează pe Isus, Lumina lumii și, de aceea, nu au în ei lumina care să se răspândească la cei din întuneric, iar lumea nu este mai bună datorită slujbei lor spirituale. Fără creșterea puterii spirituale a membrilor, biserica nu va împlini așteptările inteligențelor cerești.

O, dacă tinerii ar aprecia viața lui Hristos și ar imita Modelul! Dacă vor face aceasta, ei nu vor fi ca fecioarele neînțelepte, care nu au mai avut ulei în vase; însă vor fi ca cele înțelepte, având lămpile curate și arzând. Cauza adevărului nu va mai suferi, biserica nu se va mai îmbolnăvi și nu va mai fi pe moarte, ci va fi pregătită să discearnă lucrurile spirituale. – The Youth’s Instructor, 22 decembrie 1892

1. Articolul începe cu descrierea celui care crede în Hristos. Ce își dorește el zilnic, ce discerne și de ce se bucură?

2. Care este rezultatul contemplării lui Isus?

3. De ce atracțiile lumii devin neinteresante (plictisitoare, fără sens) pentru cel ce crede în Isus?

4. La ce concluzie ar trebui să ajungă toți în privința valorii mântuirii?

5. Descrieți ce face o persoană care are o experiență reală cu Dumnezeu pentru sufletele din întuneric.

6. Cum putem ști că suntem într-adevăr copii ai lui Dumnezeu?

7. Unii oameni din biserică trăiesc ca să se mulțumească pe ei înșiși. Descrieți efectul acestora asupra bisericii.

Valea interzisă – partea 3 - de John Holbrook, misionar AFM în Filipine

Noaptea a venit repede, așa că misionarii au mers direct spre satul care era în fața lor. Așa cum făcuseră și în cazul celuilalt sat, Ramon și Standing au stat mai în spate, în timp ce Dong, un Tawbuid de câmpie, a negociat cu liderul satului, de la zeci de metri distanță. Dong l-a rugat să le dea permisiunea de a rămâne peste noapte, dar șeful înspăimântat a refuzat. Descurajați și slăbiți, cei trei s-au retras.

Bărbații erau extenuați. Ei urcaseră pe munte toată ziua; fuseseră udați de ploaie; nu mâncaseră de dimineață și se luptaseră din greu cu lipitorile de când începuseră urcușul pe munte. Deoarece se lăsa întunericul, au instalat tabăra și au întins frunze de bananieri pe jos, sperând să țină departe lipitorile. În preajmă nu se găsea altceva decât lemn ud de tufișuri, dar au reușit să încropească un foc cât să poată prepara cina. Apoi au căzut într-un somn adânc.

Pe când dormeau, Dumnezeu i-a dat lui Ramon un vis. În ziua aceea, Ramon recunoscuse două dintre locurile văzute într-un vis anterior. Primul dintre ele fusese panta lanțului muntos, văzută în dimineața aceea, devreme, fiind vizibilă încă din zona joasă. Celălalt fusese satul unde se afla cursul superior al râului acelei văi imense. Ca și cum ar fi vrut să-i confirme că acest al doilea loc era cel destinat lucrării, Dumnezeu i-a arătat din nou, în treacăt, satul. Ramon era curios să vadă cum va lucra Dumnezeu pentru ca să reușească să treacă de obstacolele din cale, dar iată că, din nou, scena i-a dispărut din fața ochilor.

Dimineața, cei trei au înghițit repede micul dejun și au început traversarea spre casă. După-amiază, târziu, ca și cum Satana ar fi încercat să le dea o dovadă a dominației lui absolute în munții aceia, oamenii s-au întâlnit pentru ultima oară cu un Tawbuid de munte. După ce omul a trecut de ei, Ramon s-a întors, s-a uitat la el și a văzut patru denivelări perfect distanțate pe spatele lui. Ramon știa ce înseamnă umflăturile acelea – Satana îi acordase acestui om protecție supranaturală împotriva cuțitelor, gloanțelor, focului și tuturor celorlalte arme făcute de om. Războiul dintre Dumnezeu și Satana este foarte real în munții aceștia.

După această expediție am fost cu toții ca treziți dintr-un vis la realitate. Nu pentru că puneam la îndoială faptul că vom reuși să pătrundem la populațiile acestea și că Evanghelia va învinge. Victoria era sigură. Dar, la fel ca Ramon și Standing, și eu am realizat în acea dimineață de vineri, după ce am avut parte de câteva ore de somn, că drumul spre victorie avea să fie mult mai aspru decât ne închipuisem. Pentru început, vom încerca să ne stabilim într-un sat Tawbuid de la șes. Dacă șeful lor ne va lăsa să intrăm, vom învăța limba și cultura lor și vom face mereu călătorii în munți. Vom înainta câte puțin, dându-le oamenilor posibilitatea să se obișnuiască cu noi și să construim împreună un anumit grad de încredere. Dacă vor avea destulă încredere în satele de la munte, vom porni într-acolo și vom încerca să răzbim înspre interior și, în același timp, vom continua învățarea limbii și a culturii Tawbuid.

Vrăjmașul pare să fi avut neobișnuit de mult control asupra acestor oameni. Mă întreb de ce îi ține atât de strâns, mai mult decât pe oricare alt trib al insulei. Pentru noi este un semn sigur că ceva important ne așteaptă în valea aceea adâncită între munți. Oamenii aceștia trebuie să audă Evanghelia. Dumnezeu nu-l va lăsa pe Satana să câștige lupta. Și, până în ziua victoriei, vom lupta mereu. (Sfârșit)