Doi băieți aleg

Isaac nu mai era singur după ce se căsătorise cu Rebeca. Căminul lor era fericit și toată lumea o iubea pe soția sa frumoasă. Dumnezeu promisese că țara Canaanului va fi a urmașilor lor, dar au trecut douăzeci de ani până ca ei să aibă copii. Apoi, Rebeca a născut nu doar un copil, ci doi, gemeni. Cu toate că gemenii au aceeași vârstă, copilul născut primul este considerat mai mare, iar al doilea, mai mic. Copilul care i s-a născut primul Rebecăi s-a numit Esau, iar al doilea, Iacov. Gemenii identici arată și se comportă la fel, dar Esau și Iacov nu erau identici, ci erau foarte diferiți.

„Esau” înseamnă „păros”, și așa a fost încă de la naștere. „Iacov” înseamnă „înlocuitor”. Când s-a născut, îl ținea strâns cu mânuța sa pe Esau de călcâi, ca și cum ar fi încercat să se nască el primul. Pe măsură ce au crescut, Esau a devenit gălăgios, nerăbdător și nepăsător. Abia aștepta să învețe să folosească arcul și săgețile pentru a deveni un vânător bun. Nu s-a gândit niciodată să își ajute mama sau tatăl; nu voia decât să fie liber să facă ce avea chef să facă, oricând voia. Nu avea planuri de viitor; voia doar să-și facă poftele zi de zi. Când gemenii au împlinit cincisprezece ani, bunicul lor, Avraam, a murit, iar tatăl lor, Isaac, împreună cu unchiul lor Ismael l-au înmormântat. Avraam avea 175 de ani. Probabil că se rugase mulți ani ca Ismael să se întoarcă de la calea lui rea și să se închine lui Dumnezeu. Înainte să moară, Ismael și-a amintit ce îl învățase Avraam în copilărie, s-a căit de ce făcuse și s-a întors la Dumnezeu.

Când Esau și Iacov au crescut, se vedea cu ochiul liber că Esau se asemăna din ce în ce mai mult cu unchiul său Ismael în tinerețea lui. El era primul născut al Rebecăi și al lui Isaac, dar se califica el oare să primească dreptul de întâi născut și să fie următorul patriarh? Avea el oare să își învețe copiii să Îl iubească și să Îl onoreze pe Dumnezeu?
Aplicaţie: Se putea schimba Esau singur, fără ajutorul lui Dumnezeu? Care este singura modalitate prin care inimile noastre pot fi schimbate? Ezechiel 36:26

Isaac Îl iubea pe Dumnezeu și credea în promisiunile Lui, asemenea tatălui său, Avraam. Însă credința sa nu era întotdeauna fără reproș. Uneori făcea greșeli și, la fel ca în cazul lui Avraam, credința sa trebuia să crească. Așa se întâmplă și cu noi astăzi. Una din greșelile mari pe care le-a făcut Isaac semăna foarte mult cu cea pe care o făcuse Avraam cu mulți ani în urmă. Din cauza foametei ce se abătuse peste țara Canaanului, Avraam a trebuit să se mute un timp în Egipt și, din cauza greșelii serioase pe care o făcuse, el și Sara, soția sa, intraseră în probleme grave.

Acum era din nou foamete, de această dată în regiunea din țara Canaanului în care trăia Isaac. Și, asemenea lui Avraam, și el a trebuit să se mute într-un loc în care turmele și cirezile sale să aibă hrană și apă îndeajuns. Probabil că s-a întrebat dacă ar trebui să plece în Egipt, cum făcuse și tatăl său, Avraam. Dar ce i-a spus Dumnezeu să facă de data aceasta? Geneza 26:1,2

Isaac a ascultat și s-a mutat în Gherar, unde avea vecini filisteni, care nu Îl iubeau pe Dumnezeu și nu ascultau de El. Însă Dumnezeu i-a făcut aceeași promisiune pe care i-o făcuse și lui Avraam, astfel că nu trebuia să se teamă. Cu toate că avea promisiunea lui Dumnezeu, Isaac era îngrijorat. Știa că locuitorii Gherarului se închinau la idoli și era sigur că aceștia nu s-ar fi dat înapoi de la crimă sau furt pentru a obține ce voiau. Când unii dintre ei i-au pus întrebări despre frumoasa Rebeca, el a mințit pentru a se proteja pe sine. Ce s-a întâmplat când regele filistenilor a aflat că Isaac mințise în ce o privea pe Rebeca? Versetele 8-11 Ce crezi că a gândit regele despre religia lui Isaac și despre Dumnezeul său? Lui Isaac trebuie să îi fi fost rușine și probabil că i-a părut rău că nu a avut încredere în Dumnezeu. Ar fi putut să fie un martor bun spunând adevărul.

Aplicaţie: Există vreodată vreo scuză pentru a minți? Este vreodată bine să minți? Proverbe 12:22

Pe măsură ce Dumnezeu îl binecuvânta pe Isaac, păstorii regelui Abimelec deveneau tot mai geloși pe el, astfel încât, în cele din urmă, regele i-a spus să-și ducă turmele pe niște pășuni mai îndepărtate. Isaac s-a supus bucuros și a sperat că nu vor mai fi necazuri. Cu ani în urmă, slujitorii lui Avraam săpaseră fântâni în diferite zone din țară pentru ca animalele lor să aibă apă. Însă filistenii umpluseră acele fântâni cu pământ după moartea lui Avraam. Acum, slujitorii lui Isaac nu se puteau folosi de ele, așa că le-au curățat, iar fântânile s-au umplut din nou cu apă. Slujitorii lui Isaac au săpat de asemenea o fântână nouă, dar slujitorii lui Abimelec au spus că apa acestei fântâni le aparținea lor. Slujitorii lui Isaac i-au povestit ce se întâmplă, dar el nu s-a îngrijorat. În schimb, le-a zis să sape o altă fântână. Dar slujitorii lui Abimelec s-au certat cu cei ai lui Isaac și pe aceasta. Și-a ieșit Isaac din fire? Nu! Și-a mutat turmele și mai departe și a săpat o altă fântână; de data aceasta, nu s-au mai certat pe apa ei. Isaac era răbdător și putem fi siguri că Dumnezeu era încântat că el avea această calitate.

După o vreme, Isaac și-a mutat din nou familia și s-a stabilit în Beer-Șeba. Esau și Iacov erau deja adulți la acea vreme. Isaac știa că Abimelec fusese nefericit din cauza problemelor cauzate de certurile pe fântâni, așa că a fost surprins atunci când acesta și comandantul armatei sale au venit să îl viziteze. Ce doreau ei? Geneza 26:26-31 Întorși acasă, Abimelec și comandantul său trebuie să fi fost foarte recunoscători pentru un vecin așa de pașnic. Isaac nu se luptase cu slujitorii lui Abimelec, ci fusese un exemplu bun pentru ei și pentru toți închinătorii la idoli din jurul său.

Asemenea lui Avraam, Isaac a dat mărturie cu credincioșie popoarelor păgâne. El era „fiul făgăduinței”, de aceea el și urmașii lui trebuiau să fie misionari pentru Dumnezeu. Închinarea lor de dimineață și de seară, cu jertfele specifice, trebuie să îi fi ajutat pe cei din jur să înceteze să se mai închine la idoli și să învețe despre Dumnezeul adevărat și iubitor.
Aplicaţie: Învață oamenii să se închine Dumnezeului celui adevărat datorită mărturiei tale?

Iacov era foarte diferit de fratele său, Esau. Era atent, tăcut și blând, dar era în același timp puternic și foarte harnic. Când observa că mama sa avea prea mult de lucru, o ajuta cu dragă inimă. Bineînțeles că Isaac și Rebeca își iubeau ambii copii, dar poți fi sigur că Rebeca îl aprecia pe Iacov mai mult decât pe Esau. Pe de altă parte, Isaac, care era tăcut ca și Iacov, îl admira pe Esau pentru că era curajos și îndrăzneț. Îi plăcea să asculte poveștile lui de vânătoare captivante și înfricoșătoare.

Iacov și Esau știau că dreptul de întâi născut îi aparținea primului născut, care devenea următorul conducător spiritual al familiei. Știau că Mesia avea să fie unul dintre descendenții săi. Mai știau și că întâiul născut urma să aibă o parte dublă din averea tatălui. Se vedea cu ochiul liber că pentru Esau tot ce conta cu adevărat din dreptul de întâi născut era averea tatălui său. Dar pentru Iacov, beneficiile spirituale erau mai importante decât avuțiile. Amândoi înțeleseseră semnificația jertfelor zilnice, dar Iacov se gândea întruna cât de minunat era ca Mesia să fie unul dintre descendenții săi. Înainte ca Esau și Iacov să se nască, Dumnezeu îi spusese Rebecăi că cel mai mare avea să îi slujească celui mai mic. De aici, ea a înțeles că mezinul (Iacov) urma să aibă dreptul de întâi născut. Și când i-a spus lui Iacov ce îi zisese Dumnezeu, acesta a fost încântat. Citește Geneza 25:23

Iacov nu-și imagina cum avea să intre în posesia dreptului de întâi născut. Lui Avraam îi trebuise mult timp până să creadă că Dumnezeu Își va ține promisiunile. Acum, Iacov avea la rândul lui nevoie de acea credință pe care o avusese Avraam în cele din urmă. Într-o zi, Esau se întorcea acasă de la o vânătoare lungă, obosit și flămând. Trecând pe lângă cortul lui Iacov, a simțit un miros de mâncare delicioasă. Așa că s-a grăbit spre locul în care fratele său gătea o oală de mâncare de linte. Deodată, Iacov și-a dat seama că aceea era ocazia lui de a face un târg cu Esau. Versetele 29-34
Aplicaţie: Ce este mai important pentru tine – prietenii și banii din această lume sau binecuvântările spirituale ce decurg din cunoașterea lui Dumnezeu? Iacov 4:4

Esau își vânduse dreptul de întâi născut pentru o mâncare de linte și o bucată de pâine. Asemenea lui, astăzi oamenii încă renunță la un viitor minunat pentru a obține ce își doresc acum.

La mai bine de treizeci de ani după ce Esau și-a cedat prostește dreptul de întâi născut pentru o mâncare, Isaac s-a gândit că sosise timpul pentru a-i da binecuvântarea de întâi născut primului său copil, Esau, deoarece era bătrân și orb și nu era sigur că avea să mai trăiască mult. Rebeca încercase să îl convingă pe Isaac că dreptul de întâi născut ar trebui să îi revină lui Iacov, dar Isaac era hotărât să i-l dea lui Esau, cu toate că știa că acest fiu al lui nu Îl iubea pe Dumnezeu și nici nu Îl respecta.

Tot ce conta pentru Esau era să obțină o parte cât mai mare din averea tatălui său, după moartea acestuia. Atunci când tatăl îi dădea fiului dreptul de întâi născut, era obiceiul să se dea o petrecere. Dar Isaac știa ce credeau Rebeca și Iacov despre ideea ca acest drept să îi revină lui Esau, așa că s-a hotărât să îi dea binecuvântarea în secret. Când Rebeca l-a auzit fără să vrea pe Isaac vorbind cu Esau, a fost sigură că binecuvântarea pe care voia să i-o ofere era dreptul de întâi născut; așa că, imediat, s-a hotărât că trebuie să împiedice acest lucru. Ce a făcut ea? Geneza 27:6-10

Iacov știa că planul mamei sale însemna să mintă. Dar Rebeca i-a promis că, dacă planul va da greș, va lua asupra ei vina, așa că, în cele din urmă, Iacov a fost de acord. S-a îmbrăcat cu hainele lui Esau, mama lui i-a pus blana de la doi iezi pe brațe, pe mâini și pe gât, iar el a luat mâncarea pe care o pregătise Rebeca și a mers în cortul tatălui său. Ce a urmat apoi? Versetele 18-29 Iacov avea în sfârșit dreptul de întâi născut, dar avea o inimă grea și o conștiință vinovată. Sperase că nu va trebui să spună o minciună. Dar acum, spusese cel puțin patru minciuni, una după alta. Le poți identifica?
Aplicaţie: E ușor să spui doar o minciună? Dacă spui o minciună, îți este mai ușor apoi să spui altă minciună? Poate cineva să mintă fără să spună vreun cuvânt? Psalmii 15:1-3; Proverbe 8:6-8

Iacov își dezamăgise tatăl pentru a putea primi binecuvântarea ce venea odată cu dreptul de întâi născut. Dar, mai târziu, Esau a venit cu mâncarea pe care o pregătise. Cu siguranță, aștepta să primească el dreptul de întâi născut.

Când Esau își vânduse acest drept pe o mâncare de linte pentru a-și satisface pofta, nu se gândise prea mult la acest lucru. Biblia spune că „și-a nesocotit” dreptul de întâi născut. Dar, când a văzut că l-a pierdut pentru totdeauna, regretul său a fost foarte mare. Însă lui Esau nu îi părea rău pentru relele pe care le făcuse; regreta doar că nu avea să primească bogățiile pe care le așteptase. Așa va fi și pentru oamenii care trăiesc doar pentru a-și satisface propriile plăceri, când vor vedea că vor pierde pentru totdeauna binecuvântarea cerului. Iacov știa că dacă nu ar fi lăsat-o pe mama lui să îl convingă să urmeze acel plan, el nu ar fi furat și nici nu ar fi spus acele minciuni. Acum era sigur că Dumnezeu nu îl va mai binecuvânta niciodată și nici nu îl va ierta pentru ceea ce făcuse. Pe lângă faptul că-l învinuia pe Iacov pentru tot ce se întâmplase, Esau punea la cale și planuri groaznice. Geneza 27:41

Când Rebeca a aflat ce plănuia Esau, și-a dat seama că Iacov trebuia să plece de acasă imediat, și asta în secret. Când a discutat cu Isaac despre acest lucru, acesta a fost de acord. Așa că l-a binecuvântat din nou pe Iacov și i-a dat drumul. Imaginile cu Iacov părăsindu-și căminul părintesc ni-l înfățișează de regulă ca un tânăr, cu toate că avea șaptezeci și ceva de ani. Însă se simțea singur și se temea. Avea doar un toiag cu care să se apere și călătorea prin ținuturi locuite de triburi sălbatice, care îi puteau face rău sau care puteau să îi transmită lui Esau informații despre locul unde se află, iar acesta putea veni după el.

La sfârșitul celei de-a doua zile, Iacov era foarte obosit, deprimat și departe de casă. Avea impresia că păcatul său este atât de groaznic, încât Dumnezeu nu îl va putea ierta. În cele din urmă, a îngenuncheat pe pământ, implorându-L pe Dumnezeu să îl ierte și să îi arate cumva că nu l-a părăsit. Dar simțămintele nu i s-au schimbat. Obosit și descurajat, s-a culcat pe pământ, având o piatră drept pernă, și în cele din urmă a reușit să adoarmă.

Aplicaţie: Îl mai iubea Dumnezeu pe Iacov, cu toate că acesta păcătuise? Iacov regreta cu adevărat ce se întâmplase și își mărturisise greșelile înaintea lui Dumnezeu. Nu îi părea rău doar de urmările păcatului. 1 Ioan 1:9