O chemare solemnă

Biblia nu menționează cât timp a trecut până când Adam şi Eva au avut copii. Puii animalelor erau drăguți, dar cât de încântați trebuie să fi fost Adam şi Eva de proprii copilași! Cum se numeau primii copii despre care vorbește Biblia? Geneza 4:1,2

Copiii nu rămân copii mereu, nu-i aşa? Nici tu nu ai rămas copil, ai crescut. Aşa s-a întâmplat şi cu Cain şi Abel. Adam şi Eva i-au învățat pe ei şi pe toți ceilalți copii ai lor ce teribil este păcatul şi care era semnificația jertfei de dimineață şi de seară. I-au învățat cum să muncească din greu şi cum să fie de ajutor. Asemenea multor frați, Cain şi Abel erau foarte diferiți. Cain era agricultor, iar Abel păstor. Dar amândoi erau prezenți la jertfele de dimineață şi de seară pe care Adam le aducea cu credincioșie pe altar, la poarta grădinii Edenului. Şi amândoi știau de ce îngerii cu săbii de foc păzeau intrarea în grădină, astfel încât nimeni să nu poată intra. Geneza 3:24

Zilnic, Abel alegea să-L iubească pe Dumnezeu şi să aibă încredere în El, dar Cain avea multe întrebări în mintea lui, despre multe lucruri: De ce erau aşa de importante legile lui Dumnezeu? Fusese Dumnezeu, cu adevărat, drept şi iubitor cu părinții lui? De ce a permis El să crească spini şi mărăcini? De ce erau animalele sălbatice şi periculoase, în loc să fie blânde şi inofensive cum fuseseră în grădină? De ce aşa? De ce altfel? Când cei doi frați au fost destul de mari, şi-au ridicat propriile altare şi au adus propriile jertfe. Altarele lor erau asemănătoare, dar jertfele lor erau foarte diferite. Cain aducea jertfă din roadele pământului, care reprezentau rodul muncii sale, pe când Abel aducea ca jertfă un miel, care Îl reprezenta pe Isus, Cel care urma să moară în locul său. Dumnezeu a acceptat jertfa lui Abel şi a trimis un fulger de foc să o mistuie.

Aplicaţie: Putea jertfa adusă de Cain din roadele pământului să îi aducă iertarea păcatelor? Nu. Putea moartea lui Isus, reprezentată de mielul jertfit de Abel, să îi aducă lui Abel iertare pentru păcatele sale? Da. Citește Evrei 11:4

Cain nu era fericit. Își spunea că Dumnezeu ar fi trebuit să aprecieze jertfa sa din roadele pământului. De fapt, el muncise pământul, care dăduse acele roade și, chiar dacă nu le adusese pe cele mai bune, adusese totuși ceva. Nu credea tot ceea ce i se spunea că avea de făcut privitor la jertfe. Credea mai degrabă în ceea ce putea să facă singur pentru a se ajuta decât în vreo promisiune pe care Dumnezeu o făcuse. Lui Dumnezeu îi părea rău şi i-a vorbit lui Cain. Era Domnul bun şi drept? Era. Dar putea Domnul să binecuvânteze neascultarea lui Cain? Nu putea. Neascultarea întotdeauna aduce nefericire. Cain alegea să îi învinuiască pe ceilalți şi îi părea rău pentru el însuși în loc să îi pară rău pentru că păcătuise. Care a fost groaznicul rezultat al păcătuirii? Geneza 4:8
 
Închipuie-ți cum trebuie să se fi simțit Adam şi Eva când au aflat ce s-a întâmplat. Şi lui Dumnezeu i-a părut rău. Dar când a vorbit cu Cain, a observat că acestuia tot nu îi părea rău. De fapt, felul în care i-a răspuns Domnului a fost chiar nepoliticos. Când Domnul i-a spus lui Cain ce i se va întâmpla din cauza groaznicului său păcat, chiar s-a plâns că pedeapsa sa nu este cinstită. A spus că nu va fi în siguranță nicăieri. Când oamenii vor afla ce făcuse, îl vor omorî. Cain avea dreptate. El comisese prima crimă. Până în acea zi, nu murise nimeni. De ce nu ar fi vrut oamenii să scape de un criminal? Cain merita să își piardă viața. Dar ce i-a spus Dumnezeu lui Cain şi ce a făcut Cain? Geneza 4:15,16

Aplicaţie: Adam şi Eva își pierduseră ambii fii. Abel fusese omorât, iar Cain se mutase departe! Ce trist! Dar cel mai rău era să știe că păcatul groaznic al lui Cain era urmarea păcatului lor. Toate păcatele şi consecințele lor încep când alegem să avem încredere în cel rău, și nu în Dumnezeu.

Când au fost creați, Adam şi Eva aveau minți desăvârșite ce ascultau de Legea lui Dumnezeu în mod natural. Dacă i-ar fi rămas credincioși lui Dumnezeu, și copiii lor ar fi ascultat tot de Dumnezeu, prin natura lor. Dar păcatul a schimbat totul. Acum, mintea noastră vrea să-și mulțumească eul propriu în loc de a-i fi pe plac lui Dumnezeu, în mod firesc. Însă, încă avem posibilitatea de a alege. Întotdeauna suntem mai fericiți atunci când, prin puterea Sa, ascultăm de El. Proverbe 29:18 

Când Adam și Eva au păcătuit, Satana a considerat că a câștigat stăpânirea asupra lumii noastre și că toți oamenii vor fi ai lui pentru totdeauna. S-a înfuriat când și-a dat seama că puteam alege să fim liberi față de stăpânirea sa și că îi putem fi credincioși Domnului. El nu putea înțelege dragostea care L-a făcut pe Dumnezeu Tatăl dornic să Își lase Fiul prețios să îmbrace natura umană și să vină să moară pentru a ne salva pe noi. Nu își imagina de ce Dumnezeu Fiul ar vrea să facă
asta. Această dragoste l-a determinat pe cel rău să Îl urască pe Dumnezeu mai mult ca oricând și s-a hotărât să facă tot ce îi stă în putință pentru a-i ține pe oameni sub controlul lui. Dar dragostea este mai puternică decât ura. Cât de mulțumitori putem fi pentru că putem alege să fim de partea Domnului în acest război! Are Domnul ajutoare de nădejde în acest război? Desigur, iar Adam a fost primul. Timp de mai bine de 900 de ani, cu tristețe, a spus familiei sale, care creștea cu repeziciune, cum era lumea noastră înainte de căderea în păcat și în ce fel neascultarea lui schimbase totul. A spus despre promisiunea iubitoare a lui Dumnezeu (Fiul) de a muri pentru ei și cum ei aduceau jertfă un miel în fiecare dimineață și seară, pentru a-și reaminti de această promisiune. Adam le-a povestit despre cei doi pomi speciali din grădină și despre ce s-a întâmplat atunci când el și Eva au nesocotit ce le spusese Domnul, mâncând din fructul pomului oprit. El insista ca niciunul să nu asculte de minciunile lui Satana, ci să aleagă să fie liberi, ascultând de Domnul și de promisiunea Lui. Ce trist a fost Adam deoarece atât de puțini oameni au făcut ceea ce i-a îndemnat să facă!

Când Adam avea 130 de ani, i s-a mai născut un fiu; semăna cu Adam. Acesta i-a fost credincios Domnului, asemenea lui Abel. Numele lui era Set și i-a ajutat pe mulți dintre urmașii săi să Îi fie credincioși Domnului. Geneza 5:3
În timp ce citești lista descendenților lui Set, în Geneza 5:6-32 , scrie numele acestora şi cât a trăit fiecare, în spațiul special de la ultima pagină. Care a trăit cel mai mult? Geneza 5:27
Aplicaţie: Te bucuri de faptul că dragostea lui Dumnezeu este mai puternică decât ura? Ura nu va ajuta niciodată oamenii. De aceea vrea Domnul să ne iubim dușmanii – nu să îi urâm. În acest fel Își tratează Dumnezeu dușmanii şi numai Dumnezeu ne poate ajuta să dobândim acest fel de iubire. Matei 5:44,45

La început, Cain şi familia lui au trăit departe de restul familiei lui Adam. Cu trecerea anilor şi cu mărirea familiei nelegiuite a lui Cain, mulți dintre descendenții acestuia s-au mutat mai aproape de urmașii lui Set, care se numeau „fii ai lui Dumnezeu”. Ce s-a întâmplat apoi? (Geneza 6:1,2) Satana era încântat. Totul mergea cum plănuise el, deoarece din ce în ce mai mulți oameni credeau minciunile lui. Umpleau pământul cu tot felul de păcate groaznice, la care nici nu te puteai gândi. Doar puțini oameni îi ascultau pe credincioșii care continuau să predice şi să îi avertizeze; însă cei mai mulți își băteau joc de ei. 

„Vom ajunge să câștigăm toată lumea de partea noastră”, probabil că aşa se fălea Satana în fața îngerilor lui. Însă existau oameni credincioși Domnului, şi unul din ei era Enoh. Citește din nou ceea ce spune Biblia despre el în Geneza 5:21-24 . Enoh Îl iubise şi ascultase de Dumnezeu încă de copil. Însă după nașterea fiului său, Metusala, a început să înțeleagă mai bine dragostea minunată pe care Dumnezeu Tatăl o are pentru Fiul Său, Isus. Enoh nu putea suporta gândul de a rămâne fără fiul său. Cum putea suporta Domnul ideea de a-Şi oferi Fiul ca jertfă pentru salvarea noastră? Ce fel de dragoste este necesară pentru a putea îndura acest lucru?

Cu cât reflecta mai mult la imensul sacrificiu pe care Domnul îl făcea oferindu-Şi Fiul preaiubit pentru salvarea noastră în acest război cu cel rău, cu atât mai mult Enoh putea să îi ajute pe alții să înțeleagă mai bine iubirea lui Dumnezeu. Biblia afirmă că Enoh „a umblat cu Dumnezeu” Geneza 5:22 . Erau prieteni aşa de apropiați încât, într-o zi, Domnul l-a luat la cer şi acolo este şi astăzi.

Aplicaţie: Dumnezeu ne binecuvântează atunci când ne luăm un timp special, în fiecare zi, pentru El. Aşa a făcut Enoh şi tot astfel putem face şi noi.
 

Odată cu trecerea anilor, lumea noastră a devenit din ce în ce mai nelegiuită. Încă era frumoasă, dar nu atât de frumoasă cum fusese la început. Oamenii au construit locuri frumoase şi le-au decorat cu aur, argint şi pietre prețioase, care se găseau ușor. Se închinau şi la idoli în dumbrăvile minunate, pline de copaci. Oamenii încă erau de două ori mai înalți decât suntem noi astăzi, astfel că păreau uriași în comparație cu noi. Nu aveau cărți de citit, pentru că nu aveau nevoie de ele. Dar cei mai mulți nu își foloseau mintea pentru a se gândi la Dumnezeu, aşa cum făcea Enoh. Astfel că, în curând, Satana i-a făcut să creadă că Dumnezeu nici măcar nu există. Şi, fără Dumnezeu în mintea lor, oamenii au devenit cruzi. Ființele umane au ucis animalele şi le-au mâncat. De asemenea, folosindu-se de forța fizică, oamenii mai puternici au luat ce au dorit de la cei mai slabi ca ei. Biblia spune că gândurile lor erau îndreptate permanent doar spre rău. Geneza 6:5,11

Răzvrătirea lui Satana contra Domnului transformase lumea într-o zonă de război, iar majoritatea oamenilor aleseseră să fie de partea celui rău. Însă Dumnezeu a ales un om pentru a-i avertiza cu privire la faptul că El nu avea să mai tolereze umblarea lor pe căi rele pentru multă vreme. Timp de 120 de ani, Noe avea să propovăduiască avertizarea că Domnul îi va distruge printr-un potop ce va acoperi tot pământul. În timp ce predica, trebuia să construiască o corabie uriașă. Aceasta trebuia să aibă lungimea de trei sute de coți, lățimea – de cincizeci, iar înălțimea – de treizeci. Avea să existe o cale pentru ca aerul să circule, o fereastră şi o ușă mare pe unde să poată intra oamenii şi animalele.

Aplicaţie: Este important ce fel de gânduri avem? Dacă avem gânduri păcătoase, rele, cum vor fi faptele noastre? Dacă Îl vom lăsa pe Dumnezeu să ne ajute să avem gânduri bune, în ce fel va influența acest lucru faptele noastre?

Construcția acelei corăbii a atras mulțimi de oameni curioși, care trebuie să fi pus multe întrebări: Ce voia Noe să spună prin potop? Râurile nu ieșiseră din matcă niciodată. Ce era ploaia? Un abur uda fața pământului în fiecare noapte. Niciodată nu căzuse apă din cer! Mulți se gândeau că ce spunea Noe nu se putea întâmpla. Nu-i așa că și astăzi oamenii gândesc la fel despre venirea lui Isus? Citește 2 Petru 3:3-6 . Oamenii râdeau de Noe, dar el nu băga în seamă batjocurile lor. În schimb, continua să predice şi să insiste ca oamenii să creadă ce le spunea. La început, unii oameni au crezut, dar înainte de venirea potopului, unii dintre aceștia au murit, inclusiv tatăl lui Noe şi unele dintre rudele sale. Totuși, majoritatea au respins în mod repetat mesajul lui Noe şi s-au întors la căile lor rele.
Alții nu au crezut niciodată. Totuși, unii au crezut că Noe spunea adevărul. Aceștia au ascultat, dar s-au temut ca nu cumva oamenii să râdă de ei. În curând, ei își băteau joc de Noe şi erau dintre cei mai îndrăzneți batjocoritori, deoarece se împotriveau şi respingeau adevărul. În cele din urmă, arca a fost gata.

Cei 120 de ani se terminaseră. Noe şi familia lui depozitaseră în arcă o mulțime de mâncare, iar colivii, grajduri şi cuști erau pregătite pentru animale şi păsări.
Apoi, oamenii au privit cu uimire la ceea ce urma să se întâmple. Îngeri nevăzuți au condus animalele şi păsările în liniște la arcă. Erau câte o pereche din animalele
necurate şi câte șapte perechi din animalele curate. Dumnezeu voia să salveze acele animale de la potop. Noe şi fiii lui le-au condus la locurile deja pregătite pentru ele în arcă. Apoi, pentru ultima dată, Noe i-a îndemnat pe oameni să intre în arcă împreună cu el şi cu familia sa, dar fiecare hotărâse deja să nu facă acest lucru şi doar l-au batjocorit. Fiecare trebuie să fi suspinat adânc atunci când a văzut un înger asemenea unui fulger de lumină coborându-se din cer. Au privit cum mâini nevăzute au închis uriașa ușă a corabiei. Acum, nimeni din arcă nu mai putea ieși şi era deja prea târziu pentru ca cineva din afară să mai poată intra în arcă. Aşa va fi şi când ultimul apel pentru păcătoși va fi respins în cele din urmă şi când ușa milei lui Dumnezeu se va închide. Ieremia 8:20
Aplicaţie: Acum, cât încă ușa milei lui Dumnezeu este deschisă, Dumnezeu face tot ceea ce poate pentru a-i ajuta pe oameni să Îi fie credincioși. Vei alege să fii de partea Sa, chiar dacă oamenii râd de tine?