Un nou prim-ministru

Un nou loc de muncă

Încruntarea dispăruse. Și grijile dispăruseră. Faraonul stătea drept și zâmbea către noul conducător numit de el: Iosif. Dumnezeul lui Iosif îi descoperise înțelesul viselor ciudate. Acum, acest om înțelept și Dumnezeul lui înțelept aveau să îl ajute să salveze regatul egiptean.

— „Uite, îți dau stăpânire peste toată țara Egiptului”, i-a spus faraonul lui Iosif (Geneza 41:41), apoi și-a scos inelul și l-a pus pe degetul lui Iosif.
Acest inel era ca semnătura unui rege sau împărat. Cu el, Iosif putea face tot ce făcea faraonul. Cu o bătaie din palme, faraonul și-a chemat slujitorii. Aceștia au alergat să aducă tot ce a cerut. L-au îmbrăcat pe Iosif în haine frumoase și i-au pus un lanț de aur strălucitor la gât.

Iosif nu mai arăta ca un sclav sau ca un prizonier. Primise autoritatea unui rege, iar acum arăta ca un conducător adevărat. Ce a mai făcut faraonul pentru ca toți oamenii să știe că Iosif era un lider important? Să aflăm din Geneza 41:43!

Faraonul s-a îngrijit ca Iosif să aibă tot ce avea nevoie pentru a fi conducător. Dumnezeu S-a îngrijit să îi dea toată înțelepciunea de care avea nevoie ca să fie un conducător bun. Dumnezeu îl ajutase când fusese aruncat într-o groapă, când fusese vândut ca sclav și apoi aruncat în închisoare. Avea să îl ajute și acum.

Iosif s-a uitat la carele și caii lui, la slujitorii care îl însoțeau și la faraonul care zâmbea. Știa că textul tău de memorat era adevărat: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre” (Filipeni 4:19).

Mă întreb

» Crezi că Iosif va fi un conducător bun? De ce da sau de ce nu?

Mă rog

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru două lucruri pe care ți le dă în fiecare zi!

Pun în practică

Imaginează-te conducătorul Iosif și deghizează-te! De ce lucruri ai avea nevoie ca să fii un lider bun? Găseștele sau confecționează-le! Mulțumește-I lui Dumnezeu că El Se îngrijește de tot ce avem cu adevărat nevoie!

Mai mult decât aveau nevoie

Lista lui era lungă – avea foarte multe de făcut. Trebuia să pregătească Egiptul pentru vremurile în care nu se mai puteau cultiva cereale, legume și alte alimente. După ce s-a înclinat respectuos înaintea faraonului, Iosif a plecat de la palat. Apoi „a pornit să cerceteze țara Egiptului” (Geneza 41:46). A numărat lanurile de grâu și orz. A ales conducători buni și ajutoare puternice. A cerut să se facă cărămizi și să se construiască hambare uriașe în toate cetățile. Adică niște depozite foarte mari. Ce făcea Iosif? Să citim în Geneza 41:48!

Dumnezeu îi spusese lui Iosif că vor fi 7 ani buni, cu multă hrană. În acest timp, trebuia să strângă și să depoziteze foarte multă mâncare. Astfel, avea să fie suficientă mâncare pentru toți în cei 7 ani grei care urmau.

Ca niște furnici harnice, ajutoarele lui Iosif făceau tot ce le cerea el. Constructorii construiau, fermierii semănau și recoltau, iar ajutoarele duceau recolta în plus direct în depozitele fiecărui oraș.

Au trecut 1, 2, 3, 4 ani. Hambarele erau pe jumătate pline. Apoi au trecut 5, 6, 7 ani. Iosif a zâmbit când a văzut depozitele pline până sus. Dumnezeu Se îngrijise să aibă mult mai mult decât aveau nevoie. „Iosif a strâns grâu ca nisipul mării, atât de mult, că au încetat să-l mai măsoare” (Geneza 41:49).

Inima lui Iosif s-a umplut de recunoștință față de Dumnezeu. Egiptenii erau acum pregătiți pentru cei 7 ani fără ploaie și fără recoltă care urmau să vină.

Mă întreb

» Ce crezi că gândeau acum oamenii din Egipt despre Dumnezeul lui Iosif?

Mă rog

Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să ai grijă de lucrurile bune pe care ți le dă și să nu le risipești!

Pun în practică

Mergi la o plimbare în natură! Observă cum Se îngrijește Dumnezeu de plante și de animale. Dacă ești nevoit să stai în casă, uită-te în cărți despre natură și caută dovezi ale grijii Lui!

Provocare misionară

Dăruiește unui prieten obiectul pe care l-ai realizat la Școala de Sabat și spune-i ce ai învățat săptămâna trecută!

Șapte ani de foamete

Cu un vâjâit puternic, praful era purtat de vânt peste câmpiile uscate ale Egiptului. Nu se vedea nici măcar o frunză verde. Nu creștea nicio floare și niciun fruct. Vacile și oile erau slabe. Începuseră anii fără ploaie și fără mâncare – exact așa cum spusese Dumnezeu.

Curând, tuturor oamenilor a început să le fie foame. Burțile le ghiorăiau. Era îngrozitor. Au venit la faraon și l-au rugat să le dea mâncare. „Duceți-vă la Iosif”, le-a spus el (Geneza 41:55).

Când a văzut că oamenii se așezau la coadă, Iosif a deschis larg ușile hambarelor. A început să vândă saci cu cereale familiilor flămânde. Erau mai mult decât aveau nevoie. Dumnezeu Se îngrijise de toate nevoile lor (Filipeni 4:19).

În țara Canaan, care se afla departe de Egipt, oamenii erau flămânzi și ei. Familia lui Iosif suferea de foame. Frații lui locuiau încă împreună cu tatăl lor, Iacov, și erau păstori. Turmele slăbiseră, iar iarba era greu de găsit, la fel ca în Egipt. Toată familia era îngrijorată. Le era atât de foame, încât se temeau că vor muri.

Într-o zi însă, Iacov a auzit o veste plină de speranță. Ce le-a spus el fiilor săi? Să aflăm din Geneza 42:1,2!

Sperau să poată avea mâncare din nou. Au pregătit saci goi pentru cereale și cei 10 frați și-au pus șeile pe măgari și și-au luat rămas-bun de la tatăl lor, Iacov, de la Beniamin și de la familiile lor. Apoi au pornit la drum – o călătorie lungă și plină de praf spre Egipt.

Mă întreb

» Putea Dumnezeu să le dea fraților lui Iosif mâncarea de care aveau nevoie? Spune versetul de memorat!

Mă rog

Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru mâncarea pe care ne-o dă!

Pun în practică

Împreună cu un părinte, caută online o variantă pentru copii a Psalmului 23 și cântați-o! Sau inventați propriul vostru cântec pe acest psalm! Imaginează-ți că le cânți primele versuri fraților lui Iosif!

Credința pe buze de părinte

Povestește cum te-a ajutat Dumnezeu să planifici din timp și să fii un bun administrator, la fel ca Iosif! Poți vorbi despre mâncare, îmbrăcăminte, economisire, grădinărit, reciclare sau refolosire.

Visele se împlinesc

Prim-ministrul Iosif și-a ridicat privirea de la ce făcea și a văzut 10 păstori venind spre el ca să cumpere grâu. Și-a înclinat capul și s-a uitat mai atent. Oare ei să fie?

Da! Erau chiar frații lui. Acolo erau Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Dan, Neftali, Gad, Așer, Isahar și Zabulon. Iosif și-a ascuns repede surprinderea. Frații lui nu știau că el era Iosif. În liniște i-a privit cum „s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui” (Geneza 42:6).

Deodată, Iosif și-a amintit visele pe care le avusese când era copil. În primul vis, snopii fraților lui se plecau înaintea snopului său. În următorul vis, soarele, luna și 11 stele se plecau înaintea lui. Și-a amintit și cuvintele lor furioase: „Doar n-ai să împărățești tu peste noi?” (Geneza 37:8).

Prim-ministrul Iosif i-a privit cu atenție. Oare erau încă furioși și geloși? A hotărât să-i pună la încercare și să se convingă. Iosif s-a încruntat și s-a prefăcut foarte supărat. Le-a spus că îi crede spioni dușmani. Oare veniseră să facă rău Egiptului? Ce au spus frații? Să citim în Geneza 42:13!

Spuneau ei adevărul? Da! Poate că se schimbaseră. Totuși, Iosif nu era încă sigur. A decis să îi mai pună la încercare ca să afle. I-a aruncat în închisoare trei zile. Frații erau foarte nedumeriți. Dar Dumnezeu era cu ei în închisoare, la fel cum fusese și cu Iosif.

Mă întreb

» De ce crezi că frații nu l-au recunoscut pe Iosif?
» Va fi un lucru bun sau rău ca Iosif să fie conducător peste frații lui, așa cum arătau visele? De ce?

Mă rog

Mulțumește-I lui Dumnezeu că, și atunci când nu înțelegem ce se întâmplă, putem avea încredere că El ne iubește și are grijă de noi!

Pun în practică

Poți găsi 12 lucruri care să fie la fel? Pot fi 12 pietre, flori, cuburi sau șosete. Dumnezeu i-a iubit pe toți cei 12 fii ai lui Iacov și îi cunoștea pe fiecare pe nume. Îi cunoști și tu? Ei puteau avea încredere că Dumnezeu Se îngrijește de toate nevoile lor.

Un cadou surpriză

Gardianul a deschis ușa închisorii cu un scârțâit și un zgomot puternic. Apoi cei 10 frați au fost scoși. Repede au fost duși din nou înaintea primului-ministru. Inimile le băteau tare. Ce avea să li se întâmple acum?

Îmbrăcat în haine regale egiptene, prim-ministrul Iosif le-a spus:
— „Faceți lucrul acesta, și veți trăi. Eu mă tem de Dumnezeu! Dacă sunteți oameni de treabă, să rămână unul dintre frații voștri închis în temnița voastră, iar ceilalți plecați, luați grâu ca să vă hrăniți familiile” (Geneza 42:18,19).

Dar Iosif nu terminase. Își dorea foarte mult să-l vadă pe fratele lui mai mic, Beniamin. Le-a spus că pot pleca acasă doar dacă promit să se întoarcă aducându-l cu ei pe Beniamin.

Fraților nu le-a plăcut deloc această idee. Îl iubeau mult pe Beniamin și voiau să-l țină în siguranță acasă, lângă tatăl lor. Totuși au fost nevoiți să accepte. Fratele Simeon avea să rămână în închisoare până când ceilalți se întorceau cu Beniamin.

Apoi sacii lor au fost umpluți cu grâu. Dar nu doar atât! În șoaptă, Iosif le-a poruncit slujitorilor să ascundă bani în sacii cu grâu. Ce surpriză bună și generoasă!

Ce au făcut frații mai departe? Să aflăm din Geneza 42:26! În timp ce călătoreau spre casă, frații nu știau nimic despre comoara ascunsă în sacii lor. Dumnezeu Se îngrijea de familia lui Iosif, la fel cum Se îngrijește și de tine. Biblia spune: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre” (Filipeni 4:19).

Mă întreb

» De ce crezi că Iosif a pus bani în sacii lor împreună cu grâul?

Mă rog

Mulțumește-I lui Dumnezeu că ne dă întotdeauna ceea ce avem nevoie!

Pun în practică

Fă un gest de bunătate în secret pentru cineva, ca să arăți dragostea lui Dumnezeu! Poți lăsa niște bani într-o cutie poștală sau un pachet cu alimente la ușa cuiva.

Înapoi acasă

Un strigăt s-a auzit prin tabără: „Se întorc frații.” Cu inimile pline de bucurie și cu burțile goale, familiile au alergat să-i întâmpine. Dar stai – lipsea cineva! Unde era Simeon?

Frații au început repede să povestească întâmplarea ciudată. Îl întâlniseră pe marele prim-ministru al Egiptului și primiseră mult grâu. Dar el îi crezuse spioni. Fuseseră aruncați în închisoare. Simeon rămăsese acolo, așteptând ca ei să se întoarcă împreună cu Beniamin.

Ce situație! În ce necaz mare se aflau! Sărmanul Iacov privea cum frații goleau sacii cu grâu. Odată cu grâul au căzut și banii. „Ei și tatăl lor au văzut legăturile cu argintul și s-au temut” (Geneza 42:35). Oare prim-ministrul avea să creadă că furaseră banii? Ce avea să se întâmple acum?

Fratele cel mare, Ruben, l-a privit curajos pe tatăl său. El urma să-l ducă pe Beniamin înapoi în Egipt și să lămurească totul.

— „Dă-l în mâna mea și ți-l voi aduce înapoi”, a spus el (Geneza 42:37). Ceilalți frați au dat din cap. Erau de acord. Nu mai erau frați răi. Dumnezeu îi schimbase în frați grijulii și iubitori.

Ce a spus tatăl Iacov? Să aflăm din Geneza 42:38! Frații s-au privit triști unii pe alții. Ce aveau să facă acum? Nu știau. Dar Dumnezeu știa. Puteau avea încredere că El Se va îngriji de tot ce aveau nevoie.

Mă întreb

» Repetă textul de memorat! Cum îi dăduse Dumnezeu familiei lui Iacov ceea ce avea nevoie?

Mă rog

Mulțumește-I lui Dumnezeu că ne dă cele necesare pentru a trăi și pentru a fi fericiți!

Jurnal de familie

Fiecare membru al familiei să deseneze ceva ce i-a dat Dumnezeu! Nu vă arătați desenele unii altora! Puneți întrebări ca să ghiciți ce a desenat fiecare! Apoi lipiți desenele în jurnalul familiei!

Pentru tine, drag părinte

„El ne spune că trebuie să rămânem în El și El în noi. (…) Să ne încredem neîncetat în El și să nu ne îndoim de dragostea Lui! El cunoaște toate slăbiciunile noastre și toate nevoile noastre. El ne va da har suficient pentru zilele pe care le trăim.” (Ellen G. White, Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 191)

Un cadou de împărţit cu alţii

Când a desfăcut cadoul, Ellen a rămas fără cuvinte. Era o rochie frumoasă din mătase. O rochie foarte scumpă. Ellen White era un mesager al lui Dumnezeu. Nu avea mulți bani, dar tot ce avea folosea pentru a le vorbi altora despre Isus.

Ellen s-a uitat la cadoul frumos primit prin poștă. Era cu adevărat minunat. Poate a observat dantela delicată sau volănașele elegante. Poate a zâmbit văzând rândul ordonat de nasturi mici sau fundița așezată perfect. Dar Ellen nu a probat rochia. Știa că acest cadou era exact ce avea nevoie pentru a ajuta pe altcineva.

Cu doar câteva zile înainte primise un mesaj urgent de la fratele John Andrews. El și familia lui prezentau Biblia într-o țară îndepărtată. Fratele Andrews îi spusese că rămăseseră fără bani. Dacă voiau să continue să prezinte minunata veste despre Isus, aveau nevoie de ajutor cât mai repede. Ellen nu avea mulți bani. Se întreba cum avea Dumnezeu să le poarte de grijă misionarilor.

Privind rochia de mătase, Ellen a știut ce trebuia să facă. A luat rochia și a dus-o la un negustor din oraș. L-a rugat să o vândă și să îi dea banii pe ea, iar acesta a fost de acord. Curând cineva a intrat în magazin, a văzut rochia și a plătit o sumă mare de bani pentru ea. Negustorul i-a înapoiat banii lui Ellen, iar ea i-a trimis prin poștă fratelui Andrews și familiei sale, departe de tot.

În scurt timp, mulți oameni au aflat despre rochia de mătase și despre cum Ellen o vânduse ca să ajute o familie de misionari. Și ei au vrut să ajute misionarii, așa că i-au dat lui Ellen și mai mulți bani pentru a-i dărui mai departe.

Cine s-ar fi gândit că Dumnezeu putea folosi o rochie pentru a răspândi dragostea Lui în întreaga lume?

Ellen s-a încrezut în Dumnezeu cu privire la toate lucrurile. Și tu poți face la fel. Dumnezeu promite că îți va da tot ce ai nevoie și atunci când ai nevoie, pentru că te iubește.