Isaac și Rebeca

O decizie importantă

Avraam s-a îndreptat încet spre ușă și a ieșit din cort, ca să fie la aer proaspăt și sub soarele cald. S-a sprijinit în bastonul său. În depărtare se vedeau măslinii și lanurile de grâu. Lângă ele se aflau pajiștile sale verzi, pline de oi grase și lânoase. Avraam a zâmbit larg. Dumnezeu fusese atât de bun și generos! Îi dăduse o familie, pământ, hrană, bani și mai multe oi și vaci decât putea număra. Dar cel mai frumos dar pentru Avraam era prietenia lui Dumnezeu. Avraam era încântat când i se spunea „prietenul lui Dumnezeu” (Iacov 2:23).

Lui Avraam îi plăcea să le povestească altora despre Prietenul lui, singurul Dumnezeu adevărat. Dar în orașele învecinate din Canaan, oamenii nu credeau în Dumnezeu. În schimb, se rugau la idoli de lemn, care nu puteau vedea sau auzi. Bineînțeles că acești idoli nu puteau arăta bunătate față de oameni. Avraam îl învățase pe fiul său Isaac despre singurul Dumnezeu adevărat. Isaac îl iubea și el pe Dumnezeu. Acum Isaac se făcuse mare și era timpul ca Avraam să-i găsească o soție care să-L iubească pe Dumnezeul cerurilor și să I se închine doar Lui.

Avraam l-a chemat pe Eliezer, servitorul său de încredere. Ce i-a cerut lui Eliezer să facă? Să citim din Geneza 24:4! Ce interesant! Eliezer urma să plece într-o călătorie lungă la familia îndepărtată a lui Avraam. Acolo Eliezer urma să-i găsească lui Isaac o soție care să creadă în Dumnezeu și să trăiască pentru El.

Mă întreb

» Ce daruri crezi că i-a dat Dumnezeu familiei tale, din marea Sa îndurare?
» Cum poți să îți dai seama că Dumnezeu este prietenul tău?

Mă rog

Mulțumește-I lui Isus că este prietenul nostru bun, care ne iubește și ne oferă multe daruri!

Pun în practică

Gătește împreună cu mami, cu tati sau cu bunica sau bunicul o mâncare pe care să o oferiți cuiva căruia îi e foame, care e bolnav sau care e singur! Alegeți împreună rețeta și de fiecare dată când adăugați un ingredient, discutați despre o binecuvântare dată de Dumnezeu familiei voastre! Când duceți mâncarea respectivei persoane, spuneți-i și textul de memorat, ca să o încurajați!

Încredere în Dumnezeu

Eliezer se grăbea. Număra... 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Da, ar trebui să fie suficiente cămile. Le-a scos repede din grajduri și le-a aliniat. Avraam îi încredințase o sarcină foarte importantă, iar Eliezer nu voia să piardă nicio secundă. Trebuia să găsească soția potrivită pentru Isaac.

Eliezer și-a făcut repede bagajele. Nu trebuia să uite de cadouri. Era frumos să-i ofere viitoarei soții a lui Isaac câteva daruri. Desagii de pe cămile zornăiau de atâta aur și argint și erau îndesați cu alte comori în timp ce el pornea la drum. Urma să fie o călătorie lungă. Dar el știa că Dumnezeu îl va călăuzi.

După multe zile de mers, Eliezer a văzut în sfârșit zidurile înalte de piatră ale orașului în care locuia familia lui Avraam. În sfârșit ajunsese.

„A lăsat cămilele să se odihnească (…) lângă o fântână” (Geneza 24:11). Era un loc perfect pentru odihnă după o călătorie atât de lungă. Eliezer nu cunoștea pe nimeni în acest oraș. Cum ar fi putut găsi cea mai potrivită soție pentru Isaac? Biblia ne spune că a îngenuncheat și s-a rugat: „Doamne (…), te rog, dă-mi izbândă astăzi și îndură-Te de stăpânul meu Avraam” (Geneza 24:12).

Apoi s-a rugat pentru un semn prin care să-și dea seama pe cine alesese Dumnezeu. Care era semnul? Să citim din Geneza 24:13,14! Familia lui Avraam întotdeauna îi invita la masă pe musafiri și le arăta bunătate străinilor. Oare Dumnezeu alesese pe cineva la fel pentru Isaac? Eliezer avea să se încreadă în Dumnezeu și să afle foarte curând.

Mă întreb

» De ce s-a rugat Eliezer înainte de a face ceva în acest oraș nou?
» Ce poți face când ai nevoie de ajutor la un lucru pe care îl ai de făcut?

Mă rog

Mulțumește-I lui Dumnezeu că putem avea încredere că El ne va ajuta întotdeauna!

Pun în practică

Realizează o felicitare pe care să o oferi cuiva care este nou în grupul tău de joacă, la școală sau la Școala de Sabat! Gândește-te la alte moduri în care poți manifesta bunătate.

O rugăciune ascultată

Înainte ca Eliezer să-și termine rugăciunea, a apărut o femeie frumoasă. Ea venise din oraș la fântână și începuse să-și umple vasul cu apă. Eliezer a văzut că era foarte frumoasă. În plus, era amabilă cu celelalte femei de la fântână.

Biblia ne spune că el a alergat spre ea și i-a spus: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta” (Geneza 24:17). Rebeca – așa o chema pe femeie – i-a zâmbit larg, i-a urat bun-venit și apoi și-a dat jos urciorul de pe umăr. „Bea, domnul meu”, i-a răspuns ea cu bunătate, în timp ce îi turna apă (Geneza 24:18). Când Eliezer a terminat de băut, ce a spus și ce a făcut Rebeca? Să citim din Geneza 24:19,20!

Cămilele sunt animale cărora le e foarte sete. Iar Eliezer avea 10 cămile. Probabil că aveau nevoie de atâta apă cât încape în două sau trei căzi mari de baie. Adică de multe, multe urcioare cu apă, ceea ce însemna că Rebeca trebuia să se ducă și să scoată apă de multe ori. Ce amabilă era Rebeca! Eliezer i-a mulțumit din suflet și i-a făcut cadou niște obiecte din aur. El a întrebat-o: „A cui fată ești?” Rebeca a răspuns: „Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi și al lui Nahor” (Geneza 24:23,24).

Eliezer a fost șocat. Nahor era fratele lui Avraam, ceea ce însemna că Rebeca era rudă cu Avraam. Ce a făcut Eliezer în continuare? Să citim din Geneza 24:26!

Rebeca își folosise mâinile și picioarele pentru a ajuta un străin. Ea se purtase cu bunătatea lui Dumnezeu într-un mod foarte util. Dumnezeu folosise această bunătate pentru a-l conduce pe Eliezer direct la ea.

Mă întreb

» Cum crezi că s-a simțit Rebeca după ce a terminat de adăpat cămilele?

Mă rog

Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să manifești bunătatea Lui, chiar și atunci când este greu!

Pun în practică

Oferă-i fiecărui membru al familiei tale o cană cu apă, dar nu pentru a o bea, ci pentru a manifesta bunătate! De exemplu, pentru a spăla sau a găti ceva ori pentru a potoli setea cuiva sau a uda o plantă.

Perechea perfectă

Rebeca nu alergase niciodată atât de repede. Intrând în casă, le-a povestit gâfâind celor din familia ei ce se întâmplase la fântână. Dumnezeu îl condusese pe Eliezer chiar la ea.

Toți din familia Rebecăi l-au primit pe Eliezer acasă la ei. Au avut grijă de cămilele lui, i-au spălat picioarele murdare și i-au pregătit cina. Apoi Eliezer le-a povestit despre rugăciunea lui în care ceruse ajutor și înțelepciune. El le-a explicat că bunătatea Rebecăi era răspunsul la rugăciunea lui.

Toți au rămas uimiți și au fost convinși că Dumnezeu o alesese pe Rebeca să se căsătorească cu Isaac. „De la Domnul vine lucrul acesta”, au spus tatăl și unchiul ei, zâmbind (Geneza 24:50). Întorcându-se către Rebeca, au întrebat-o: „Vrei să te duci cu omul acesta?” (Geneza 24:58). Care a fost răspunsul Rebecăi? Să citim restul versetului 58 din Geneza 24!

Multe zile mai târziu, în țara Canaan, Isaac se plimba pe câmp sub primele stele ale serii. Pășind încet, se gândea și se ruga. Deodată a văzut 10 cămile în depărtare. Trebuie să fie Eliezer, întors din misiunea lui specială, s-a gândit el.

Inima Rebecăi a tresăltat când l-a văzut pe Isaac apropiindu-se. El era bărbatul pe care Dumnezeu îl alesese să-i fie soț. Ea a coborât de pe cămilă și și-a tras vălul peste față, ca o mireasă în ziua nunții.

Eliezer le-a făcut cunoștință. El i-a spus lui Isaac că Dumnezeu o alesese pe această femeie bună și grijulie să-i fie soție. Ce Dumnezeu minunat! Isaac s-a căsătorit cu Rebeca „și el a iubit-o” (Geneza 24:67).

Mă întreb

» De ce a plecat Rebeca din familia ei și s-a dus cu Eliezer?

Mă rog

Roagă-L pe Isus să te ajute să ai încredere în bunătatea Lui și să faci tot ce-ți cere El!

Pun în practică

Realizează un cadou de nuntă pentru Isaac și Rebeca! Poți face flori din hârtii de brioșe cu tulpini din sârmă plușată, poți modela un animal din plastilină/spumă de modelat sau poți face un instrument util.

O dublă binecuvântare

Rebeca s-a încruntat uitându-se din nou la burtica ei mare și rotundă. Ce face copilul ăsta? De ce se tot foiește și mă lovește cu piciorușele și mânuțele?

Rebeca așteptase 20 de ani să aibă un copil. Isaac ceruse ajutorul lui Dumnezeu, iar „Domnul l-a ascultat: nevastă-sa Rebeca a rămas însărcinată” (Geneza 25:21). Ea a zâmbit când a simțit o altă lovitură surprinzătoare în coastă. Dumnezeu îi arătase o mare bunătate. Familia lor creștea în sfârșit.

Dar cu cât burta ei creștea, cu atât loviturile deveneau mai puternice. Avea impresia că în ea se dădea o luptă fără sfârșit. „Dacă-i așa, pentru ce mai sunt însărcinată?” s-a întrebat Rebeca și s-a dus să-L întrebe și pe Domnul (Geneza 25:22).

Nu avea unu, ci doi copii. Gemeni. Și deja cei doi copii nu se înțelegeau prea bine. Nu era de mirare că Rebeca avea impresia că în burta ei era un concurs de lupte.

În sfârșit a sosit ziua în care Rebeca a născut. Primul copil născut era acoperit cu păr roșcat și des. I-au pus numele Esau. Fratele lui l-a urmat repede, ținându-se strâns de călcâiul lui Esau. I-au pus numele Iacov.

Rebeca și Isaac erau foarte fericiți. Îi ceruseră lui Dumnezeu un copil, iar El le-a dat doi. La fel ca Rebeca și Isaac, familia ta a primit un dar prețios de la Dumnezeu: pe tine. Și familia pe care o formăm cu toții la biserică se bucură că faci parte din ea. Hai să spunem împreună aceste cuvinte din Biblie: „Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!” (Psalmii 36:7).

Mă întreb

» De ce crezi că Rebeca a vorbit cu Dumnezeu despre mișcările din burtica ei?
» Care este cel mai special dar pe care ți l-a dat Dumnezeu?

Mă rog

Îți mulțumim, Doamne, pentru viața noastră și pentru marea Ta iubire!

Pun în practică

Scoate-ți fotografiile de când erai bebeluș și privește-le împreună cu familia ta! Nu uita că ești un dar prețios de la Dumnezeu!

Credința pe buze de părinte

» Povestește-i copilului un moment în care ai simțit bunătatea lui Dumnezeu manifestându-se în viața ta!
» Povestește-i o situație în care ai putut manifesta față de cineva bunătatea lui Dumnezeu și ce impact a avut acest lucru!

Ciorba de linte dată la schimb

Iacov a pus în ciorbă cartofi, linte și morcovi. Mmm, ce bună era! Fratele lui geamăn, Esau, a simțit aroma și burta a început să-i ghiorăie de foame. Fusese la vânătoare toată ziua. Era foarte obosit și foarte flămând.

— Te rog, dă-mi și mie din ciorba ta roșie, fiindcă sunt tare obosit, l-a rugat Esau pe fratele lui (Geneza 25:30).

Trecuseră mulți ani de când Dumnezeu îi spusese Rebecăi despre copiii ei foarte diferiți. Acum crescuseră și într-adevăr deveniseră doi tineri foarte diferiți. Iacov era liniștit și blând, Esau era zgomotos și dur. Iacov planifica totul, Esau acționa fără să gândească. Iacov își petrecea timpul ajutând pe la treburi acasă și îngrijind oile, lui Esau îi plăcea să aibă parte de aventuri palpitante de vânătoare în munți. Dumnezeu îi crease pe amândoi. Și îi iubea pe amândoi.

Iacov a ridicat privirea și s-a uitat la fratele lui flămând. Fiind cel mai mare, lui Esau i se promisese ceva ce Iacov își dorea foarte mult: dreptul de întâi născut. Dreptul de întâi născut însemna că Esau urma să devină conducătorul familiei lor din partea lui Dumnezeu. Într-o zi el urma să primească cea mai mare parte din pământurile și lucrurile familiei. Iacov își dorea cu adevărat dreptul de întâi născut al lui Esau. În loc să-i arate bunătate și să-i dea și lui din ciorbă, Iacov i-a propus lui Esau un schimb viclean.

— „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut”! (Geneza 25:31). Dreptul de întâi născut pentru un castron de mâncare? Ce-a făcut el oare? Hai să aflăm din Geneza 25:32,33! Fără să se gândească bine sau să-i pese de dreptul de întâi născut, Esau i-a promis lui Iacov că îi dă lui dreptul de întâi născut.

Mă întreb

» Crezi că Iacov a dat dovadă de bunătate? Ce ar fi trebuit să facă?
» Crezi că Esau a făcut ceea ce trebuia? De ce da sau de ce nu?

Mă rog

Cere-I Duhului Sfânt să-ți dea inima Lui, ca să poți arăta bunătatea Lui, chiar și atunci când este greu!

Jurnal de familie

Fiecare membru al familiei să deseneze o situație în care cineva i-a arătat bunătate. Discutați ce ați desenat și lipiți desenele în jurnalul de familie!

Pentru tine, drag părinte

„Membrii familiei nu au toți același caracter și vor exista ocazii frecvente de exersare a răbdării și a îngăduinței, dar prin iubire și autodisciplină, toți membrii familiei pot ajunge uniți în cel mai puternic mod” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 176).

O cutie cu bunătate

O cutie grea din carton alb a sosit la o școală misionară adventistă din insulele Marshall. Era de la bunicul Bob și era destinată familiilor misionarilor care lucrau la școală.

Când au văzut cutia, tata și mama abia așteptau să o deschidă. Nici frații mai mari, Raijan și Jehuraian, și nici surioara Jaira nu mai aveau răbdare. Familia s-a adunat în sufragerie în jurul coletului.

— Această cutie este o binecuvântare de la Dumnezeu, a spus tatăl. Să-I mulțumim lui Dumnezeu acum! Familia a îngenuncheat împreună, iar tatăl s-a rugat. — Tată ceresc, Îți mulțumim pentru această binecuvântare care tocmai a sosit. Ajută-ne să-i binecuvântăm pe alții prin binecuvântarea pe care am primit-o! Îți mulțumim pentru bunicul Bob și bunătatea lui. Te rugăm să-l binecuvântezi. Amin!

După ce tata i-a dat voie, Raijan a luat o foarfecă și a deschis cutia. De trei ani încoace bunicul Bob le trimitea pachete, pentru că voia să le arate bunătatea și dragostea lui Dumnezeu. Cutiile ajungeau adesea exact când mâncarea lor se termina, când tata sau mama aveau nevoie de încurajare sau când era ziua de naștere a vreunui copil.

— O, uau! a strigat Raijan când s-a uitat în cutie și a văzut o mașinuță. O mașinuță galbenă! Jehuraian a băgat și el mâna în cutie. 
— Și una albastră! a strigat el. Jaira nu își putea reține zâmbetul. Ochii ei erau ațintiți asupra unei păpuși. 
— O păpușă numai a mea! a exclamat ea. Mama și tata au căutat în cutie și au mai găsit ciocolată, caiete, creioane, orez roșu, nuci și piure instant. Acestea erau niște lucruri minunate de împărțit cu studenții misionari care predau la școală.

Ce cadou minunat! De fiecare dată când sosea o cutie, copiii săreau de bucurie. Familia se ruga întotdeauna înainte de a deschide coletul, spunând: „Mulțumim, Doamne, că ne-ai arătat dragostea și bunătatea Ta prin bunicul Bob.”

Biblia spune: „Binecuvântat să fie Domnul, căci Și-a arătat în chip minunat îndurarea față de mine” (Psalmii 31:21).