„Lăsați-vă de minciună: «Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul.»” (Efeseni 4:25)
Momentul de binecuvântare
Isaac s-a așezat oftând. Era foarte bătrân. De fapt, ajunsese atât de bătrân încât ochii „îi slăbiseră, așa că nu mai vedea” (Geneza 27:1) și, de mers, mergea foarte încet. Știa că nu mai avea mult de trăit. Dar înainte de a muri, Isaac trebuia să facă ceva foarte important. Trebuia să îi dea unuia dintre fiii săi o binecuvântare specială și să îl facă noul conducător al familiei. Acest fiu urma să îi conducă pe toți să Îl iubească pe Dumnezeu și să Îl urmeze. Pe cine avea să aleagă Isaac?
Bătrânul Isaac a zâmbit. Desigur, trebuia să fie Esau. El era întâiul născut, iar binecuvântarea era dată de obicei fiului celui mare.
Știa însă că mama Rebeca nu era de acord. Cu mult timp în urmă, un înger îi spusese Rebecăi: „Cel mai mare va sluji celui mai mic” (Geneza 25:23). Ea știa că binecuvântarea era pentru fiul mai mic, pentru Iacov, nu pentru Esau. Dar Isaac nici nu voia să audă așa ceva. Era foarte hotărât. Avea să-l aleagă pe Esau – și încă pe ascuns, fără să știe nimeni.
Repede, Isaac l-a chemat pe Esau lângă el și i-a șoptit: — Ia-ți arcul și săgețile și du-te la vânătoare! Prinde un animal și pregătește-mi mâncarea mea preferată! Adu-mi-o să o mănânc, iar apoi te voi binecuvânta înainte să mor (vezi Geneza 27:3,4).
Isaac credea că nimeni nu îl aude, dar cineva din apropiere asculta. Cine era? Hai să citim din Geneza 27:5!
Câtă viclenie! Dacă ar fi fost cinstiți unii cu alții și L-ar fi întrebat pe Dumnezeu ce să facă, totul ar fi fost mult mai bine.
» Este bine să fii șiret sau viclean?
» Ce părere crezi că a avut Dumnezeu despre planurile necinstite ale lui Isaac și ale Rebecăi?
Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să îți amintești să vorbești cu El în rugăciune despre orice lucru.
Joacă baba-oarba cu un adult. Acesta este un joc bazat pe încredere. Lasătecondus prin casă în timp ce ai ochii legați și urmează instrucțiunile pe care le primești de la adult! Ai avut nevoie de ajutor? Și în Dumnezeu poți avea la fel de multă încredere că te va ajuta întotdeauna.
Un plan viclean
O, nu! Rebeca a făcut ochii mari de uimire. Isaac urma să-i dea binecuvântarea lui Esau – chiar în ziua aceea.
Inima Rebecăi a început să bată repede. Binecuvântarea trebuia să ajungă la Iacov, nu la Esau. A dat fuga, fuga să-l găsească pe Iacov. Ea avea de gând să rezolve lucrurile – în felul ei.
— Ascultă-mă! i-a șoptit ea fiului ei mai mic, „am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau” (Geneza 27:6), și Rebeca i-a spus apoi lui Iacov despre binecuvântarea pe care Isaac urma să i-o dea lui Esau. Ascultă de mine, fiul meu, și fă ce îți spun! a adăugat Rebeca și l-a rugat să-i aducă doi iezi. O să-i gătesc așa cum îi place tatălui tău. Apoi vei duce mâncarea la el și el te va binecuvânta înainte să moară (vezi Geneza 27:10).
Lui Iacov nu-i venea să creadă. Mama lui îi cerea să se prefacă a fi Esau și să-l mintă pe tatăl lui. Nu era sigur că este o idee bună. S-a uitat la brațele lui și a spus:
— Fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea mai fină. Dacă mă atinge, tata va ști că nu sunt Esau și nu mă va binecuvânta (vezi Geneza 27:11,12).
Dar Rebeca avea deja un plan ca să-l păcălească pe bătrânul și orbul Isaac. Ce spune Biblia despre minciună? Să citim din 1 Petru 3:10!
Rebeca nu s-a rugat absolut deloc la Dumnezeu ca să-L întrebe pe El ce să facă. Aoleo! Fără ajutorul lui Dumnezeu, lucrurile aveau să meargă din ce în ce mai rău.
» Îți amintești o situație în care aifost viclean sau ai spus o minciună? Ce ar fi trebuit să faci, în schimb?
Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să fii cinstit în orice situație!
Pune multă sare pe o felie de pâine și acoper-o cu alte ingrediente de sandviș. Poți ascunde sarea? Așa cum ea nu poate fi ascunsă, nici minciunile nu pot fi ascunse de Dumnezeu.
Fă din casa ta un loc primitor! Ce ai putea face sau afișa pentru a arăta că Îl iubești pe Isus?
Isaac este păcălit
Rebeca a mai amestecat o dată și, gata, tocănița era bună de mâncat. Mirosea foarte bine. Rebeca a turnat-o într-un castron. Trebuia să se grăbească. Esau se putea întoarce în orice clipă.
Găsind hainele lui Esau, Rebeca i le-a dat lui Iacov. El le-a tras peste cap. Acum mirosea ca fratele lui mai mare, care era vânător. Dar mai era o mare problemă. Pielea lui Iacov era fină, nu aspră și păroasă ca a lui Esau.
Ce a făcut Rebeca? Să citim din Geneza 27:16! Gata, problema a fost rezolvată! Acum Iacov mirosea ca Esau și părea să fie ca Esau și dacă era atins pe mâini. Iacov a apucat bine castronul și a mers spre tatăl lui, care era în cort.
— Tată, a spus el, încercând să-l imite cât mai bine pe Esau, eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare. Am făcut cum mi-ai spus. Acum ridică-te, mănâncă și binecuvântează-mă! Isaac, care era orb, a încruntat din sprâncene. I se părea că ceva nu e bine. L-a chemat pe fiul său mai aproape și i-a atins mâna.
— Vocea ta pare să fie a lui Iacov, dar mâinile tale sunt păroase ca ale lui Esau, a spus el. Isaac nu era convins.
— Ești tu cu adevărat fiul meu Esau? a întrebat Isaac.
— Da, eu sunt, a răspuns Iacov (vezi Geneza 27:18-24). Câte minciuni și câtă înșelătorie! Iacov ținea o mâncare pregătită prin înșelăciune, purta hainele lui Esau și mințea că era el, avea piele de ied pe mâini și pe gât, iar acum și cuvintele lui erau mincinoase.
Biblia spune: „Lăsați-vă de minciună: «Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul»” (Efeseni 4:25). Dumnezeu vrea să fim sinceri. El știe că minciuna aduce numai necazuri. Bătrânul Isaac a fost păcălit. A stat aproape de Iacov și a rostit binecuvântarea lui Dumnezeu. Iacov avea să fie conducătorul familiei. Dreptul de întâi născut era acum al lui pentru totdeauna.
» Cum crezi că s-a simțit Iacovcând l-a mințit pe tatăl lui? Ce ar fi trebuit să facă, în schimb?
Roagă-L pe Dumnezeu să te ierte pentru momentele în care ai făcut ce ai vrut doar tu, fără să te gândești la ceilalți!
Îmbracă-te cu hainele cuiva și prefăte că ești, de exemplu, un doctor, un muncitor pe șantier sau o bunică! Restul familiei trebuie să ghicească cine ești. Cine vrea Dumnezeu să fii tu?
Descoperirea
Iacov a ieșit din cortul tatălui său. La doar câteva clipe după aceea a intrat Esau. Ținea în mâini un castron cu mâncare proaspăt gătită. Abia aștepta să primească binecuvântarea specială de la tatăl lui.
— Tată, ridică-te și mănâncă din mâncarea pe care ți-am pregătit-o! Apoi binecuvântează-mă, a spus Esau zâmbind (vezi Geneza 27:31). Cum adică? Bătrânul Isaac nu știa ce să creadă.
— Tu cine ești? a întrebat el.
— Eu sunt fiul tău, întâiul tău născut, Esau, a răspuns el (vezi Geneza 27:32). Atunci Isaac a început să tremure din tot corpul. — Atunci cine a fost cel care a vânat și mi-a adus mâncarea înainte să vii tu? Am mâncat și l-am binecuvântat. Și acum este prea târziu să iau înapoi binecuvântarea (vezi Geneza 27:33). Fusese păcălit. Esau l-a rugat pe tatăl lui să-l binecuvânteze și pe el. Ce i-a răspuns Isaac? Hai să citim din Geneza 27:35!
Esau era atât de supărat încât îi venea să plângă. Era atât de furios încât voia să-i facă ceva rău lui Iacov. Biblia spune: „Esau a prins ură pe Iacov” (Geneza 27:41). Nu mai voia să-și vadă niciodată fratele mai mic.
Bătrânul Isaac și-a lăsat capul în jos și a plâns și el. Știa că Dumnezeu hotărâse ca Iacov să primească binecuvântarea. Dar el dorise să facă lucrurile în felul lui, așa cum voia el, nu cum voia Dumnezeu. Acum, toți membrii familiei lui sufereau din cauza minciunilor și a înșelăciunii.
» În povestirea aceasta există cineva care a câștigat ceva? Ce învățăm de despre minciună?
Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să alegi întotdeauna să faci lucrurile așa cum dorește El.
Găsește mișcări sau gesturi care să se potrivească cu cuvintele din textul de memorat, Efeseni 4:25, și învață-l în timp ce îl spui pe o melodie!
Așteptarea este dovada înţelepciunii
Iacov își dorise de mult timp dreptul de întâi născut, iar acum îl avea. Crezuse că va fi atât de fericit încât va sări în sus de bucurie. Dar nu era așa. Se simțea nefericit, trist și vinovat în același timp.
Iacov stătea ascuns și îl privea pe Esau cum își ridica pumnul și striga de mânie. Nu ar fi trebuit să mint, se gândea Iacov. Greșise față de Esau. Îl rănise și pe tatăl lui, Isaac. Și, cel mai grav, greșise și față de Dumnezeu. Ce încurcătură!
Și Rebeca era tristă și plină de regrete. Minciunile ei aduseseră foarte multă durere în familie. Ce bine ar fi fost dacă ar fi avut mai multă încredere în Dumnezeu și L-ar fi lăsat să lucreze la timpul potrivit și în felul potrivit!
Ce spune Biblia că trebuie să facem atunci când ne încredem în Dumnezeu? Să citim din Psalmii 27:14!
Cu inima plină de regrete, Rebeca I-a cerut lui Dumnezeu iertare. Dumnezeu este întotdeauna gata să ierte. Dar Esau, plin de mânie, nu era pregătit să ierte. Într-o zi, Rebeca a aflat o veste îngrozitoare. L-a chemat repede pe Iacov și i-a șoptit:
— Să știi că fratele tău, Esau, plănuiește să te omoare (Geneza 27:42). Aoleo! Imediat mama și fiul s-au îmbrățișat strâns, cu lacrimi curgându-le pe obraji. Iacov nu mai era în siguranță acasă. Trebuia să fugă departe.
» Ce crezi că i-a spus Rebeca lui Dumnezeu atunci când I-a cerut iertare?
Roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să ai răbdare și să rezolvi problemele împreună cu Dumnezeu și așa cum dorește El!
Povestește-i copilului tău despre un moment în care ai așteptat ajutorul lui Dumnezeu, iar El a rezolvat lucrurile în felul Său.
Consecinţe
Mânia lui Esau fierbea ca o oală cu apă. Inima lui nu era plină de dragostea și iertarea lui Dumnezeu. În schimb, ura lui creștea tot mai mult, până când Esau a ajuns să-și dorească să-l omoare pe fratele lui mai mic, Iacov.
Rebeca știa că Iacov nu mai era în siguranță acasă, împreună cu ei. Trebuia să plece imediat.
— Fiule, fă ce îți spun, a spus ea. Fratele meu Laban locuiește în Haran. Du-te la el chiar acum și stai acolo o vreme, până când fratele tău nu va mai fi atât de furios! (Vezi Geneza 27:43,44.)
Isaac l-a chemat și el pe Iacov. Se gândise mult și se rugase. Acum înțelegea că Dumnezeu plănuise de la bun început ca Iacov să primească binecuvântarea. Isaac i-a spus lui Iacov să se căsătorească cu o fată din familia Rebecăi care Îl iubea pe adevăratul Dumnezeu și avea credință în El. Apoi i-a dat o ultimă binecuvântare frumoasă.
Ce a spus Isaac? Să citim din Geneza 28:3! Iacov și-a îmbrățișat părinții și a plâns. Isaac și Rebeca au rămas privind cu tristețe cum fiul lor se îndepărta, având la el toiagul și desaga.
Deși Iacov făcuse multe alegeri greșite, Dumnezeu era încă cu el. Dumnezeu îl iubea și îl iertase. Știi că dragostea lui Dumnezeu pentru tine nu se schimbă niciodată, nici măcar atunci când faci greșeli mari?
» Ce cuvinte i-ai fi spus lui Iacov ca să-l încurajezi?
Mulțumește-I lui Dumnezeu că dragostea Lui nu se termină niciodată, nici atunci când greșim!
Îmbrățișează pe cineva cunoscut de la biserică în acest Sabat! Spune-i că dragostea lui Dumnezeu pentru el sau ea nu se va sfârși niciodată!
Fiecare membru al familiei să deseneze ce înseamnă să fii sincer. Discutați despre desenele voastre și lipiți-le în jurnalul familiei! Încheiați cu o rugăciune în care Îi cereți lui Dumnezeu să vă ajute să fiți sinceri! Dacă este nevoie, luați-vă timp să-I cereți iertare lui Dumnezeu și unii altora pentru situațiile în care nu ați fost sinceri!
„Arătați-le copiilor voștri frumusețea și valoarea adevărului! Îndreptați-le privirile spre Hristos și spre frumusețea caracterului Său! Atunci se vor îndepărta de tot ce le-ar putea abate inima de la El.” (Ellen G. White, Căminul adventist, p. 305)
Doar o mică plasă de păr
Era o plasă de păr foarte frumoasă. Fata se uita la ea și și-o dorea foarte mult. Oh, cât de mult i-ar fi plăcut să fie a ei! Agrafele ei erau foarte simple. În acele vremuri, mai demult, femeilor le plăcea să își acopere părul cu plase speciale, iar aceasta era o plasă deosebită.
S-a uitat prin camera goală, care aparținea prietenei ei, doamna White. Apoi s-a uitat din nou la plasă. Ea și alte persoane stăteau în gazdă acasă la doamna White, dar în acel moment era singură în încăpere.
Nu este foarte mare, și-a spus fata. Doar o mică plasă de păr. Nu cred că doamna White o va observa. A luat-o repede și a pus-o în buzunar. Apoi a ascuns-o în cufărul ei, o ladă mare în care își ținea hainele. Mai târziu, doamna White trebuia să plece undeva. A căutat plasa de păr, dar nu o găsea nicăieri. Seara, ea a întrebat:
— A văzut cineva plasa mea de păr? Era pe masă, dar acum a dispărut. Nimeni n-a zis nimic. Ce lucru ciudat! A doua zi, când doamna White a trecut prin camera fetei, o voce i-a spus: „Deschide acel cufăr!” A recunoscut că era vocea unui înger. Când a ridicat capacul, acolo era plasa ei de păr.
A lăsat-o în cufăr, dar în seara aceea i-a întrebat din nou pe toți din casă despre ea. Sperase ca fata să fie sinceră. Dar nimeni nu a spus nimic. Au trecut mai multe zile. Într-o dimineață, doamna White a avut o viziune de la Dumnezeu, adică un vis în timp ce era trează. În viziune a văzut mâna unei fete arzând plasa de păr într-o mică flacără.
Din nou, cu tristețe, doamna White i-a întrebat pe toți din casă despre plasa ei de păr. Dar nimeni nu a spus adevărul. În cele din urmă, a chemat-o pe tânără în camera ei și i-a povestit despre vocea îngerului, despre ce găsise în cufăr și despre viziune. Ochii fetei s-au umplut de lacrimi. Ea a recunoscut că luase plasa.
— Îmi pare atât de rău! Vă rog să mă iertați, a spus ea plângând. Doamna White a iertat-o cu drag. Apoi s-a rugat ca Dumnezeu să o ierte și El.
Fata crezuse că luarea plasei era un lucru mic, dar a învățat că lucrurile mici sunt importante, pentru că ele cresc și devin lucruri mari. Micile alegeri bune duc la alegeri bune mai mari. Alegerile greșite mici pot duce la alegeri greșite mari. Aceasta a fost o lecție despre cinste pe care fata respectivă nu avea să o uite niciodată.