Credincioși lui Dumnezeu

Text de memorat

„Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.” (Matei 4:10)

Pavel a lucrat în orașul Efes mult timp. Vreme de trei ani, el i-a învățat pe oamenii de acolo despre Isus. Predica și îi vizita pe oameni acasă, fiind foarte fericit că mulți efeseni aleseseră să își ardă cărțile rele și să se închine adevăratului Dumnezeu.

S-a format o biserică mare în Efes. De acolo, veștile bune despre Isus au mers în multe alte locuri. Pavel a început să plănuiască o altă călătorie misionară. El s-a hotărât să viziteze bisericile pe care le înființase în Filipi, Bereea și Corint. Apoi avea să meargă la Ierusalim. După aceea, ce oraș a plănuit să viziteze? Faptele apostolilor 19:21 

Apoi s-a întâmplat ceva ce l-a făcut pe Pavel să plece din Efes mai devreme decât plănuise. O dată pe an exista o ocazie specială în care mulțimi de oameni veneau în Efes din multe alte locuri. Ei veneau pentru a se închina zeiței Diana. Aceea era o perioadă dificilă pentru noii creștini, fiindcă oamenii care se închinau Dianei își băteau joc de ei. 

În plus, unii dintre păgânii din Efes erau supărați pe creștini. Știi de ce? Predicarea lui Pavel ajutase multă lume să aleagă să I se închine lui Isus, nu idolilor. Așa că nu mai erau atâția oameni care să se închine Dianei. Un om pe nume Dimitrie era înfuriat în mod special. Mâine vom afla de ce.

Închinătorii la idoli din Efes erau furioși. De ce? Din cauză că nu mai erau atâția oameni care să vină în Efes pentru a se închina zeiței Diana.

Bineînțeles, creștinii nu i se mai închinau Dianei. Dar erau și mulți care nu se mai închinau la idoli, chiar dacă nici lui Isus nu I se închinau. Ei îl auziseră pe Pavel predicând și aflaseră că idolii nu pot să asculte rugăciuni și nici nu pot ajuta pe cineva.

Mai era încă o problemă. În Efes erau foarte mulți oameni care făceau idoli din argint, asemănători zeiței Diana. Oamenii care veneau în Efes cumpărau acești idoli pentru a-i lua acasă cu ei. Dar acum nu mai erau chiar așa de mulți cumpărători pentru idoli. Când meșterii care făceau idoli și-au numărat banii, au avut la fel de mulți ca înainte? Nu.

Acești oameni l-au învinuit pe Pavel. „Este vina lui Pavel că oamenii nu mai cumpără idolii noștri”, spuneau ei. Dar chiar era Pavel de vină? Nu. El doar le spunea oamenilor adevărul.

Atunci s-a creat în Efes o mare agitație, dar nu Pavel era responsabil, ci meșterii idolilor. Totul a început cu un meșter pe nume Dimitrie. Dimitrie era supărat că nu mai erau atâția oameni care să cumpere idolii lui. Dimitrie i-a adunat pe ceilalți meșteri și le-a vorbit. Ce le-a spus el despre Pavel? Faptele apostolilor 19:26 

De ce era Dimitrie atât de supărat? El iubea banii sau adevărul? Mâine vom afla ce a făcut după aceea.

Dimitrie, un om care făcea idoli din argint, a vorbit cu alți meșteri. El le-a spus cam așa: „Voi știți că noi ne câștigăm traiul făcând idoli. Dar Pavel spune că idolii nu sunt zei și că sunt făcuți de oameni. El îi convinge pe oameni să nu se mai închine la idoli. Nu doar în Efes, ci și în multe alte locuri. Curând, nimeni nu se va mai închina Dianei și templul ei frumos va fi ruinat.”

Ce cuvântare rea! Oamenii care îl ascultau s-au înfuriat de-a dreptul. Ce au spus ei? Faptele apostolilor 19:28 Nu mult după aceea, efesenii au auzit strigăte și au alergat să vadă ce se întâmplă. Apoi cetatea s-a umplut de zgomot și confuzie. Oamenii au început să-l caute pe Pavel, dar nu-l găseau nicăieri. Știi de ce? Atunci când au auzit agitația, câțiva dintre creștini au știut că Pavel era în pericol. Dimitrie și gloata strigau în gura mare. Dar Dumnezeu a trimis îngeri care să-l păzească pe Pavel. 

Fiindcă nu l-au găsit pe Pavel, oamenii furioși au prins pe două dintre ajutoarele lui și le-au adus într-o clădire mare, numită teatru. 

Ascunzătoarea lui Pavel nu era foarte departe și curând a aflat ce li s-a întâmplat celor doi prieteni. El nu știa ce avea să facă mulțimea înfuriată. A vrut să încerce să-i ajute chiar atunci. De asemenea, voia să vorbească mulțimii înfuriate și să îi explice că el predicase adevărul.

Efesul era cuprins de zgomot și de agitație. Unii efeseni erau supărați din cauza a ceea ce le spusese Dimitrie. Fiindcă nu l-au găsit pe Pavel, ei au luat pe două dintre ajutoarele lui și le-au dus în teatru.

Pavel era foarte altruist, nu-i așa? Se gândea Pavel la el însuși sau la alții? Însă creștinii nu l-au lăsat pe Pavel să meargă la teatru. Ei știau că, dacă toți acei oameni furioși l-ar fi văzut pe Pavel, nu i-ar fi dat niciodată o șansă să vorbească. Ei aveau să-l omoare chiar atunci. Dar Pavel își dorea totuși să meargă acolo.

Atunci a primit un mesaj din partea prietenilor lui care erau lideri importanți în acel oraș. Lor le plăcea de Pavel și nu voiau să fie rănit. Așa că l-au avertizat să stea departe de teatru. Așa că Pavel a stat în ascunzătoarea lui.

Zgomotul din teatru a devenit mai tare și mai tare. Oamenii strigau diverse lucruri. Știau majoritatea oamenilor de ce se aflau acolo? Faptele apostolilor 19:32

Este bine să ne gândim cu atenție înainte să copiem ce fac alții?

Mulțimea din Efes era furioasă. Îți aduci aminte care era motivul? Pavel îi învăța pe oameni să se închine lui Dumnezeu, iar meșterii de idoli erau supărați că nu mai vindeau atâția idoli ca înainte.

Mulți dintre oamenii care strigau în teatru nici nu știau de ce se află acolo. Ei doar copiau ce făceau ceilalți oameni furioși. Teatrul era cuprins de învălmășeală pentru că oamenii strigau atât de multe lucruri. Însă după o vreme, întreaga mulțime a început să strige: „Mare este Diana efesenilor!” Cât timp au continuat să strige aceleași cuvinte? Faptele apostolilor 19:34

Într-un final, oamenii au obosit să strige atâta. Atunci, unul dintre conducătorii cetății s-a ridicat și a reușit să-i liniștească pe efeseni. Din cauză că era un om important în orașul lor, toată lumea a ascultat când a început să vorbească.

El le-a spus că nu aveau niciun motiv să țipe și să strige în ziua aceea. El a adăugat: „Toată lumea știe că cetatea Efes se închină Dianei. Așa că trebuie să fiți liniștiți și să nu faceți lucruri fără minte.” Apoi ce a mai spus? Faptele apostolilor 19:38,39 

Dacă Dimitrie credea că Pavel făcuse ceva rău, Pavel trebuia adus în fața conducătorilor orașului și ei să hotărască ce se va face. Apoi bărbatul acela i-a spus mulțimii să se întoarcă acasă.

Din cauza vorbelor unui singur om egoist, într-un timp scurt o mulțime de oameni din Efes s-au supărat pe Pavel. Apoi, ei au strigat despre idolul lor timp de două ore. Când a avut șansa să vorbească, un conducător al orașului le-a spus să se liniștească și să meargă acasă, deoarece Pavel nu făcuse nimic rău.

De ce l-a protejat acel om pe Pavel? El știa că Pavel și prietenii lui nu făcuseră nimic greșit. Dumnezeu îl ajutase pe acel lider să rostească cuvinte curajoase și adevărate care să nu lase mulțimea să-i facă rău misionarului Său. Aceasta a fost o altă luptă câștigată de creștini. Pavel era foarte recunoscător că Dumnezeu i-a salvat viața și că Dimitrie nu reușise să pună piedici lucrării Lui din Efes.

Îți aduci aminte de ce Dimitrie era furios pe Pavel? Dimitrie știa că, dacă alegeau să I se închine lui Isus, efesenii nu mai cumpărau idoli din argint făcuți de Dimitrie și prietenii lui, care aveau să facă mai puțini bani.

Așa că Dimitrie a vrut să-l omoare pe Pavel, care era unul dintre cei mai buni lucrători ai lui Dumnezeu. Dar, chiar dacă multă lume era de acord cu Dimitrie, el și prietenii lui au reușit ce și-au propus? Nu, nu au reușit. Dumnezeu l-a salvat pe Pavel de planul lui Satana de a-l distruge. Poate Dumnezeu să ne protejeze și pe noi? Este ceva prea greu pentru Dumnezeu? Ieremia 32:17 

După toate acestea, Pavel a plecat din Efes. Săptămâna următoare vom afla mai multe despre cum Dumnezeu a continuat să-l ajute.

Cum câștiga Dimitrie bani? Ce făcea el și ce vindea? De ce era Dimitrie supărat pe Pavel? Ce iubea Dimitrie mai mult – pe Dumnezeu sau banii? 
I-au înfuriat pe mulți cuvintele lui Dimitrie? E periculos să imiți ceea ce fac alții? Ar trebui să ne supărăm vreodată? Fac oamenii lucruri rele și necugetate atunci când sunt înfuriați? 
Cine ne poate ajuta să nu ne supărăm pe alți oameni? Cine l-a ferit pe Pavel de pericole? Pot îngerii lui Dumnezeu să ne păzească și pe noi la fel?

Elefanții. De James Dietrich

Ți-ai dat seama că piciorul din fotografia de săptămâna trecută este un picior foarte special? Este piciorul celui mai greu animal terestru din toată lumea. Ți-ai dat seama despre cine este vorba? Este piciorul unui elefant. 

Ca să-ți dai seama cât de mari sunt elefanții, gândește- te că, atunci când se naște, un elefant-bebeluș este aproape la fel de înalt ca tine (1 metru) și probabil cântărește mult mai mult decât tatăl tău (110 kilograme). Există două tipuri de elefanți – elefantul african și elefantul asiatic. Ei arată aproape la fel, dar elefanții africani sunt mai mari și au și urechile mai mari. 

Una dintre părțile cele mai uimitoare ale unui elefant este trompa. Trompa este nasul lui și așa respiră el. Însă elefanții își folosesc trompa și ca să mănânce. Probabil că ai observat un cal sau o vacă mâncând iarbă. Ei își apleacă capul și își folosesc gura pentru a ajunge la iarba sau la fânul pe care vor să îl mănânce. Însă elefanții nu fac așa. Ei își folosesc trompa ca să ia mâncarea și să o ducă la gură. O să observi acest lucru data viitoare când vezi un elefant la grădina zoologică. 

Cu trompa, elefanților le este ușor să apuce lucruri mici, cum ar fi firele de iarbă. Le este la fel de ușor cum îți este ție să apuci un lucru cu două degete. Trompa elefantului este în același timp și foarte puternică. Dacă mâncarea pe care vrea s-o mănânce se află prea sus în copac, elefantul își folosește trompa ca să rupă o creangă din copac. 

Elefanții își folosesc trompa și ca să bea apă și să se spele. Ei sug apa cu trompa și apoi o varsă în gură. Sau se stropesc cu apă peste tot corpul. Elefanții uneori se salută atingându-se cu trompele, ca și atunci când doi oameni să salută cu o strângere de mână. Elefanții aud foarte bine. Cu ajutorul urechilor, bineînțeles. Dar știai că elefanții pot „auzi” și cu ajutorul picioarelor? Niște vibrații generate în sol de turmele de elefanți în timpul deplasării lor se transmit prin pământ; noi nu le percepem cu urechile noastre, dar elefanții le „aud”. De fapt, terminațiile nervoase din picioare receptează vibrațiile din sol. În felul acesta, ei pot comunica cu alți elefanți care se află la mare depărtare. 

Tu cum ești? Când mama sau tata te roagă să faci ceva, asculți cu atenție tot ce spun ei și le arăți că ai auzit, făcând imediat ce ți-au cerut?