Nebunia nepocăinței

Faraonul care conducea Egiptului în timpul exodului a săvârșit păcatul de neiertat. Știți ce păcat, dintre numeroasele păcate făcute, nu poate fi iertat de Dumnezeu? Să fi fost faptul că se închina zeului soare ori că accepta închinarea egiptenilor? Sau că le-a vorbit provocator lui Moise și Aron, că i-a făcut sclavi pe israeliți și le-a ucis bebelușii? Ori a fost vorba de altceva?

Să cercetăm pentru a găsi răspunsul la această întrebare. Ce spune Biblia despre păcatul de neiertat? Care este acesta și cum poate fi evitat?

Când vorbim despre păcatul de neiertat, pentru început ne gândim de obicei la ceva ce a spus Isus: „Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor” (Matei 12:32). Ce L-a făcut pe Isus să declare acest lucru? Cu puțin timp înainte, Isus făcuse un miracol care era o dovadă incontestabilă a divinității Lui. „Atunci, I-au adus un îndrăcit orb și mut și Isus l-a tămăduit, așa că mutul vorbea și vedea” (Matei 12:22).

Fariseii nu aveau cum să nu-și dea seama că Isus era cine pretindea că este. Și totuși, aceștia I se opuseseră deja cu toată puterea lui Isus și erau prea mândri să admită că greșiseră. De asemenea, fariseilor le era teamă că miracolul va face mulțimile să-L accepte pe Isus ca Mesia. Aşa că au spus ceea ce știau că este o minciună: „Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: «Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!»” (Matei 12:24).

Făcuseră fariseii păcatul de neiertat spunând un astfel de lucru teribil? Nu. Uitați-vă cu atenție la declarația lui Isus: „Adevărat vă spun că toate păcatele și toate hulele pe care le vor rosti oamenii li se vor ierta, dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va căpăta iertare în veac, ci este vinovat de un păcat veșnic” (Marcu 3:28,29).

Observați că Dumnezeu dorește să ierte toate păcatele. Aceasta este o veste minunată! Așadar, fariseii nu făcuseră păcatul de neiertat acuzându-L în mod fals pe Isus. Dar au fost pe aproape. Rezistând convingerii că Isus este Mesia, fariseii au ales un drum periculos. „Păcatul blasfemiei împotriva Duhului Sfânt nu constă într-un cuvânt spus la repezeală sau o faptă făcută brusc, ci în rezistența fermă în fața adevărului și dovezilor” (The Faith I Live By, p. 58).

Dacă ne gândim la lucrarea Duhului Sfânt, are sens: „Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata” (Ioan 16:8).

Când Duhul Sfânt convinge pe cineva de păcat – indiferent de păcat –, acea persoană poate alege să mărturisească și să uite de păcat. Sau se poate dezvinovăți și poate justifica ce a făcut. Persoana care refuză să se pocăiască alege să-și prelungească robia. Dacă insistăm cu încăpățânare, mecanismele solide ale conștiinței se deteriorează tot mai mult, până când ajungem să credem că ceea ce e greșit este corect și invers. Dacă situația se prelungește, persoana care în mod conștient continuă să reziste convingerii aduse de Duhul Sfânt cu privire la păcat se împietrește în păcatul la care ține atât. Atunci Dumnezeu nu mai poate face nimic și ne lasă în brațele păcatului pe care îl iubim.

Puteți înțelege de ce Pavel ne îndeamnă să nu ne împietrim inimile, ci să răspundem apelurilor Duhului Sfânt astăzi? „Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii” (2 Corinteni 6:2). „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile” (Evrei 3:15). Astăzi este ziua mântuirii. Este singurul moment sigur ca să ne predăm voința lui Dumnezeu.

1. „O primă rezistență la insistența Spiritului Sfânt atrage o alta. Astfel, inima este împietrită, iar conștiința, veștejită” (Solii către tineret, p. 94). De ce fel de acțiuni și atitudini care v-ar face în cele din urmă să comiteți păcatul de neiertat ar trebui să vă păziți în propria viață?

2. Ce a făcut Felix și nu ar trebui să facem niciodată? Faptele apostolilor 24:24,25

Pentru a ne ajuta să înțelegem păcatul de neiertat, Dumnezeu a introdus mai multe exemple în Biblie. Acestea includ istoriile unor bărbați precum Esau, Iuda, Balaam, împăratul Saul și Core. Oricum, probabil cel mai limpede exemplu este faraon. Istoria lui este o avertizare pentru noi.

„Ce s-a întâmplat în inima lui faraon se va întâmpla în fiecare suflet care neglijează să primească lumina și apoi să umble în strălucirea razelor ei. Dumnezeu nu distruge pe nimeni. Păcătosul se distruge singur prin propria lipsă de pocăință. Atunci când un om nu ia seama la invitațiile, mustrările și avertizările Spiritului lui Dumnezeu, conștiința lui devine insensibilă, iar în următoarea ocazie când îi va fi adresat un îndemn, îi va fi și mai greu să asculte decât i-a fost prima dată. Și la fel cu fiecare repetare. Conștiința este glasul lui Dumnezeu care se aude în mijlocul pasiunilor omenești; când ne împotrivim ei, Duhul lui Dumnezeu este întristat” (Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 112).

Asemenea lui Faraon și chiar lui Lucifer, mulți dintre conducătorii religioși din zilele lui Hristos au sfârșit comițând păcatul de neiertat. Dumnezeu i-ar fi iertat de bunăvoie chiar și pentru că l-au ucis pe Isus și i-a trimis pe apostoli să le dea o ultimă ocazie ca să se pocăiască. Însă aceștia i-au persecutat pe cei care mărturiseau despre învierea și înălțarea Sa, și continuau să se împotrivească în fața puternicei convingeri a Duhului Sfânt, până când inimile lor au ajuns să fie atât de împietrite, încât nici măcar Dumnezeu nu mai putea inventa o cale de a-i ajuta.

„Domnul Dumnezeul părinților lor a dat din vreme trimișilor Săi însărcinarea să-i înștiințeze, căci voia să cruțe pe poporul Său și locașul Său. Dar ei și-au bătut joc de trimișii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele și au râs de prorocii Lui, până când mânia Domnului împotriva poporului Său a ajuns fără leac” (2 Cronici 36:15,16).

Într-un contrast izbitor cu aceste relatări triste, avem la dispoziție istoria împăratului David. David a făcut câteva păcate îngrozitoare, cum ar fi crima și adulterul – păcate „mari”, despre care unii oameni cred că sunt de neiertat. Totuși, care a fost răspunsul lui David când profetul Natan l-a confruntat cu păcatul său. Și ce a făcut Dumnezeu? „David a zis lui Natan: «Am păcătuit împotriva Domnului!» Și Natan a zis lui David: «Domnul îți iartă păcatul, nu vei muri»” (2 Samuel 12:13).

Pocăința lui David a fost sinceră. El a acceptat să fie mustrat și corectat. Când și-a dat seama de nelegiuirea lui, a tânjit după iertare, neprihănire și curățire de păcat, iar Dumnezeu l-a iertat. „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!” (Psalmii 51:10). Orice persoană care, asemenea lui David, acceptă mustrarea, se pocăiește și dorește neprihănirea nu a înfăptuit păcatul de neiertat. Ascultați minunatele făgăduințe ale lui Dumnezeu pentru cei păcătoși:

„Voi turna ape peste pământul însetat și râuri pe pământul uscat” (Isaia 44:3). „Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați!” (Matei 5:6). „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). „Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând” (Isaia 55:6,7).

Așadar, păcatul de neiertat nu este vreo faptă teribilă pe care Dumnezeu nu vrea să o ierte. Nu există așa ceva. Mai degrabă, este eșecul nostru repetat de a conștientiza, de a ne preda și de a ne mărturisi păcatele sub puterea convingătoare a Duhului Sfânt. Ați păcătuit? Simțiți că aveți nevoie de un mântuitor? Căutați-L pe Isus. El vă va primi cu bucurie! El a făcut următoarea promisiune: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37).

3. Cum a comis faraon păcatul de neiertat?

4. Dumnezeu l-a confruntat pe David prin profetul Natan. Enumerați câteva moduri prin care v-ar putea confrunta cu păcatele voastre.

5. Scrieți o simplă definiție biblică a păcatului de neiertat. Cum poți ști că nu ai comis păcatul de neiertat?

Vă amintiți cu câtă căldură a fost primit fiul rătăcitor de tatăl lui? Această parabolă emoționantă ne ajută să ne imaginăm cum îl va primi Dumnezeu pe fiecare păcătos care vine la El. Mântuitorul nostru nu a sacrificat atât de mult doar ca să întoarcă spatele unui suflet nenorocit.

Lui Satana însă, îi place să te țină departe de Mântuitorul, înspăimântându-te cu gândul că ai comis păcatul de neiertat și că astfel cazul tău este lipsit de orice șansă. Nu-l asculta. Crede că Isus te iubește și este gata să te ierte.

„Satana îți va spune că ești un păcătos, că nu este nevoie să te rogi și să te pocăiești după ce ai înfăptuit păcatul pe care l-ai făcut; poți însă să-i spui lui Satana că este nevoie, pentru că ești un păcătos și ai nevoie de un mântuitor. Poți să vii la Domnul și să spui: «Iartă-mi păcatul. Îmi pun mâna în mâna ta pentru ajutor; trebuie să primesc iertarea ta sau voi pieri»” (The Review and Herlad, 11 octombrie 1892).

Când ați păcătuit, puteți să pretindeți împlinirea acestei minunate promisiuni: „Căci Tu ești bun, Doamne, gata să ierți și plin de îndurare cu toți cei ce Te cheamă” (Psalmii 86:5). Nu trebuie să credem că, ținând cont că Dumnezeu este atât de pregătit să ierte, nu este nicio problemă dacă nu ne supunem Lui. Satana vrea să ne înșele să credem că putem să ne schimbăm comportamentul păcătos oricând vrem. Dar nu este așa. Ori de câte ori ne agățăm de păcat, ne rănim profund sufletul.

„Prin cultivarea persistentă a răului, desconsiderând în mod voit apelurile iubirii divine, păcătosul își pierde orice plăcere de a face binele, nu mai simte nicio dorință de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a avea o relație cu El, își pierde însăși capacitatea de a primi lumina cerului. Invitația harului continuă să fie plină de dragoste. Lumina strălucește la fel de puternic ca atunci când s-a revărsat pentru prima dată asupra sufletului său, dar glasul ajunge la niște urechi surde, iar lumina atinge niște ochi orbi” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 80–81).

Dacă alegeți calea păcatului, Dumnezeu vă va căuta cu invitații la pocăință. Dar acestea vor deveni tot mai puțin distincte, pe măsură ce vă afundați tot mai mult în răzvrătire. Din acest motiv, Isus a spus: „Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați ca unii care aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul: cine umblă în întuneric nu știe unde merge” (Ioan 12:35).

De ce să vă agățați, totuși, de păcat? Renunțați acum să păcătuiți și cereți-I lui Dumnezeu să vă înlocuiască inima împietrită cu una nouă. El a promis că o va face. „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne” (Ezechiel 36:26).

Cum stau lucrurile cu voi? V-a vorbit mult timp Duhul doar ca să vă găsească inima închisă, încuiată și în spatele gratiilor? Căutați-L astăzi, cât timp încă vorbește cu voi. Cereți-I astăzi lui Dumnezeu să vă dea o inimă nouă. Predați-vă astăzi Duhului Sfânt. Acea primă victorie pe care o puteți avea astăzi asupra unui păcat prețuit ar putea să vă solicite mult. Dar odată ce veți obține victoria, data viitoare va fi mai ușor.

„Fiecare rezistență la ispită o face pe următoarea mai ușoară. Fiecare negare de sine o face mai ușoară pe următoarea. Fiecare victorie câștigată pregătește terenul pentru o victorie proaspătă” (Solii către tineret, p. 94). Așadar, haideți să avem curaj și, în puterea lui Isus, să progresăm neclintit spre cer zilnic.

6. „Pe de altă parte, fiecare rezistență la ispită o face pe următoarea mai ușoară” (Solii către tineret, p. 94). Ce acțiuni și atitudini ar trebui să încurajați în viața voastră pentru a evita să înfăptuiți vreodată păcatul de neiertat? 2 Corinteni 6:1,2; Evrei 3:7-13; Galateni 6:7,8

7. Ce va face Isus dacă un păcătos – orice păcătos – vine la El căutând iertare și pace? Isaia 1:18; 55:7; Matei 11:28; Mica 7:7-9,18,19

Instruirea continuă

În ciuda succesului meu timpuriu, tot mă temeam să ies să predic singur. După ce am stat câteva săptămâni acasă, am vizitat din nou localitatea domnului Thompson. Pe drum, am trecut pe la domnul Lamson, în Clarkson, și am întrebat dacă este cineva dispus să meargă cu mine să mă ajute să cânt și să mă transporte la întâlniri, dar nu se puteau lipsi de nimeni.

În cele din urmă, domnul Lamson a mers trei sau patru mile cu mine, cărându-mi valiza și adresându-mi cuvinte de încurajare. După ce ne-am despărțit, am mers un pic, m-am așezat pe valiza mea la marginea drumului și am plâns până când m-am simțit ușurat. Apoi, am continuat să merg și l-am căutat pe prietenul meu Thompson și pe familia lui. S-au bucurat să mă vadă și au răspândit vestea unei întâlniri pentru seara aceea.

Ajungând la școală, am găsit un număr destul de mare de indivizi grosolani, în frunte cu un profesor de școală universalist, care părea să aibă o atitudine răutăcioasă. Când mai fusesem pe acolo mai înainte, s-au simțit ofensați din cauza învățăturii că nemurirea poate fi obținută doar prin Hristos, astfel că, după ce am început să predic, au început și ei mai întâi să șușotească, iar apoi să vorbească cu voce tare. După ce i-am mustrat, au aruncat în mine cu boabe de porumb și nuci. Nu m-au rănit, deși au aruncat cu multă forță în tabla din spatele meu. Am pus punct întâlnirii, hotărând că nu are niciun sens să mai continui. Prietenul Thompson și alții m-au îndemnat să-i dau în judecată pe băieți, dar m-am opus.

I-am povestit despre incident fratelui Phineas Smith, predicatorul care m-a botezat, iar el m-a invitat să-l însoțesc la întâlnirile lui din Morganville și Elba. Am acceptat și s-a dovedit să fie o lecție bună pentru mine.

În mai, fratele meu din Adams Basin a făcut malarie și mi-a cerut să merg și să lucrez în atelierul lui. Frigurile nu i-au dat pace mare parte din vară, așa că nu am mai predicat, ci am muncit cu mâinile. În noiembrie, am stabilit să merg cu fratele Sullivan Heath, un pastor adventist cu experiență, să-mi petrec iarna în Erie County, Pennsylvania. Așadar, echipat cu calul și trăsura lui și o rezervă de cărți, am ținut întâlniri în Erie, Girard, Washington și alte orașe, având rezultate bune. Prietenii din Pennsylvania mi-au dat un cal și o căruță ușoară. Cu acest echipament, m-am întors în luna aprilie și mi-am petrecut vara în New York.

În timpul anului 1850, am suferit o ușoară hemoragie pulmonară. Fiind sfătuit să folosesc tutunul ca tratament, am început să fumez trabucuri. Dar în luna septembrie a anului 1852, am scăpat de acest obicei dăunător. Într-o zi, în timp ce-mi aprindeam un trabuc, am văzut trecând prin fața mea ca într-un tablou cuprinzător, cât de mizerabil era obiceiul de a fuma tutun, în contrast cu caracterul celor ce urmau să trăiască în Noul Ierusalim. A fost ca și când o voce mi se adresa direct: „Să presupunem că Domnul vine și te găsește cu un trabuc în gură. Crezi că ți se va permite accesul în acel loc curat?” „Nu!”, mi-am spus. „Doamne, prin harul tău, scapă-mă de tutun pentru totdeauna!” Am aruncat trabucul parțial fumat în râul Genesse și din ziua aceea nu am mai fumat niciodată, iar dorința de a o face m-a părăsit definitiv.

În vara anului 1852, am lucrat ca zugrav de case în Rochester. Când am terminat cu asta, m-am căsătorit și a trebuit să fiu un sprijin financiar pentru familie, așa că în curând am intrat în tranzacționarea en-gros și en-detail a broaștelor cu încuietore Arnold. Era o muncă rentabilă. Între timp, continuam să fiu dedicat întâlnirilor de duminică. M-am apucat să studiez subiectul sanctuarului și pe cel al fiarei cu două coarne din Apocalipsa 13. Nu am putut să găsesc nicio dovadă care să susțină poziția adventiștilor de ziua întâi cum că pământul era sanctuarul, dar nici nu am descoperit care era adevăratul sanctuar. În timp ce studiam Apocalipsa 13, am citit ce a scris Litch despre fiara cu două coarne: „Cred că este o putere care încă nu a ajuns măreață, ce va fi complicea papalității în subjugarea lumii.”

Apoi, am căutat dovezi pentru păzirea duminicii. Am decis că nu există nicio autoritate divină pentru păzirea acestei zile ca fiind una sfântă, așa că nu am simțit nicio piedică să lucrez în ziua aceea. Cu toate acestea, încă aveam ideea că legea fusese anulată în întregime. Între timp, unii conducători ai adventiștilor de ziua întâi s-au comportat necinstit cu mine și mi-am pierdut parțial încrederea în ei. 

Legea secerișului

Nu vă înșelați: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va și secera.... Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică.”

Dacă tinerii care au studiat cărțile lui Satana despre scepticism și-ar fi dedicat puterile minții lor cercetării sârguincioase a domeniului ce conține comoara ascunsă, ar fi avut un cu totul alt caracter azi decât cel pe care îl au. Cât de diferit ar fi raportul despre ei în cărțile din cer și cât de diferite ar fi cazurile lor când cărțile vor fi deschise și fiecare om va fi răsplătit în conformitate cu lucrarea lui.

„Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor... Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieții a fost aruncat în iazul de foc.” Ziua judecății nu este departe. Veți îndrăzni să înfruntați ziua aceea în baza propriei independențe nesfințite? Vă veți găsi în război cu Dumnezeu în ziua aceea, când fiecare suflet ar trebui să stea hotărât sub stindardul celui pe care a ales să-l slujească? Vă veți renega Creatorul în față?

Dacă aveți tendința să vă înșelați, am vrea că înșelătoria să nu continue în viața voastră. Am citit că Dumnezeu i-a împietrit inima lui Faraon. Cum? Dezvăluindu- se pe Sine ca Dumnezeu care are putere peste toți zeii. Dumnezeu, conducătorul universului, al cerurilor și al pământului, a trimis acestui împărat nelegiuit, idolatru și tiran un mesaj, cerându-i să-I lase poporul să plece. Când Faraon a refuzat să-l lase pe Israel să plece, Dumnezeu Și-a făcut puterea vizibilă trimițând plăgile și Și-a dezvăluit măreția prin semne mari și minuni. Însă Faraon a rezistat puterii lui Dumnezeu. Venise vremea semănatului pentru împărat. Dumnezeu nu pune o vrajă peste oameni pentru ca aceștia să i se opună, ci tocmai dovada ce ar fi trebuit să-l convingă pe Faraon l-a împietrit în necredință. La fiecare manifestare a puterii lui Dumnezeu, inima lui se împietrea din încăpățânare.

Când lumina vine peste un om prin agenții numiți ai lui Dumnezeu și nu este primită și pusă în practică, atunci acesta dă dovadă de dispreț față de Dumnezeu, iar rezistența încăpățânată crește pe măsură ce primește mai multă lumină ca să-l convingă de eroarea lui și să demonstreze adevărul. Cazul lui Faraon se găsește în istoria biblică pentru a-i avertiza pe oameni de poziția pe care a ocupat-o. Acesta s-a împietrit într-o rezistență încăpățânată manifestată împotriva mesajului și avertizărilor trimise de Dumnezeu. Când oamenii neevlavioși se opun razei de lumină ce vine din cer peste ei, atunci aceasta le crește puterea de rezistență, iar în cele din urmă le face inimile să fie răzvrătite împotriva lui Dumnezeu. Cel care seamănă răzvrătire culege răzvrătire.

După ce Dumnezeu trimite lumină și dovezi gândite să convingă orice minte rațională și imparțială, și acestea nu sunt primite și puse în practică, ci mai degrabă sunt tratate cu dispreț, rezistență și refuz, Duhul Sfânt este retras, iar oamenii sunt lăsați în încăpățânarea pe care au ales-o. Domnul a retras treptat de la Faraon înfrânarea pe care Duhul Sfânt o exercitase asupra lui și l-a lăsat să-și urmeze propria cale. A fost din ce în ce mai evident că inima împăratului era setată să fie într-o răzvrătire disperată împotriva lui Dumnezeu. În literă și duh, a spus: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui și să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul și nu voi lăsa pe Israel să plece.”

Faraon a avut parte de timpul semănatului și de cel al secerișului. A cules rezistență și încăpățânare. El a semănat sămânța în sol. Nicio altă putere nu a fost activată de Dumnezeu. Sămânța a fost lăsată să răsară; omul a avut voie să-și manifeste adevăratul caracter... Rezistența lui independentă a produs o recoltă asemănătoare, și toate dovezile pe care le-a dat Dumnezeu ca să-i pună pașii pe drumul cel drept nu au servit decât ca să-l întărească în necredință și răzvrătire. Faraon a trecut de la un nivel de rezistență și nesupunere de bunăvoie față de Dumnezeu la un alt nivel, la fel cum au făcut toți oamenii neevlavioși dintotdeauna, și vor continua să facă până la sfârșitul timpului, până când a privit fața lipsită de viață a primul lui născut. Caracterul dezvăluit de Faraon este similar cu cel al tuturor nepocăiților. Dumnezeu nu distruge pe nimeni, dar, după un timp, cei nelegiuiți sunt lăsați pradă distrugerii pe care și-au adus-o singuri asupra lor.

Când un om își alege propria cale în ciuda luminii și a dovezilor și refuză să fie mustrat și să se întoarcă la Domnul cu sufletul pocăit, următorul mesaj al Domnului va avea mai puțin efect, căci îi lasă spiritul independent și încăpățânat să-i controleze judecata. El continuă să arunce sămânța neascultării în inima lui și de fiecare dată când repetă actul de rezistență, refuzând să se întoarcă de la calea lui la cea a lui Dumnezeu, își întărește pașii pe calea neascultării, iubește răzvrătirea și în cele din urmă devine insensibil, iar sămânța necredinței se coace pentru seceriș. Duhul Sfânt se străduiește să salveze fiecare om.

Dacă rezistați Duhului Sfânt, care este vocea divină ce se adresează omului, cu cât mai mult veți rezista, cu atât mai puțin veți fi înclinați să vă pocăiți și să vă reformați viața. Satana vă va lua sub grija lui și vă va da multe de făcut în rândurile lui, și veți deveni tot mai în armonie cu conducătorul vostru și compania ce stă sub stindardul lui. Dumnezeu vi se adresează spunând: „Întoarceți-vă, întoarceți-vă, pentru ce vreți să muriți?”, dar răspunsul vostru va fi: „Eu nu-L slujesc pe Dumnezeu. Nu am înclinații religioase. După ce merg mai departe pe calea satisfacerii plăcerii sinelui cât de mult vreau, o să aleg un alt conducător. Nu intenționez să stau tot timpul sub stindardul lui Satana, oferindu-mi influența și slujirea lui. Dar o să fac exact cum îmi place până când câștig anumite lucruri, apoi o să mă schimb.” Astfel argumentează mulți....

Luați aminte astăzi la vocea Duhului Sfânt. Lăudat să fie Domnul că încă nu este prea târziu ca greșelile să fie îndreptate. Acum este timpul potrivit, acum este ziua mântuirii. — The Youth’s Instructor, 30 noiembrie 1893

1. Descrieți efectele lecturii cărților lui Satana despre scepticism.

2. Cum vor sta cei nesalvați în ziua judecății?

3. De ce este inclus în Biblie cazul lui Faraon?

4. Când este retras Duhul Sfânt de la un om?

5. Ce a semănat Faraon?  Ce a secerat? 

6. Ce se întâmplă când o persoană refuză să fie mustrată și să se pocăiască?

7. Cum Îi vor răspunde lui Dumnezeu cei ce Îi rezistă atunci când El îi avertizează?

Înainte să întrebăm - de Brad Mills

După ce s-a încheiat episodul apropiatei întâlniri cu șlepul, am început să căutăm un nou alternator. Aveam nevoie de unul care avea o ieșire pentru tahometru, care ne permitea să vedem turația motorului. Am scos alternatorul vechi și ne-am dus direct la un magazin cu instrumente pentru navigație. Administratorul a râs de noi și a spus: „Nu o să găsești așa ceva pe insulă.”

Un client care aștepta la rând ne-a recomandat să verificăm în alte trei magazine. Ne-am dus în josul străzii la un magazin de unelte. Doamna din spatele ghișeului a zâmbit și ne-a spus că ei nu aveau decât o anumită marcă de alternator, care nu era ce aveam noi nevoie. În plus, era mult mai mic decât al meu și costa 280 de dolari! Am început să sunăm la alte magazine recomandate. De la fiecare primeam informația că nu vom găsi pe insulă ceea ce aveam nevoie. O doamnă ne-a spus că nu vom găsi o piesă de echipament atât de scumpă stând pur și simplu pe un raft. La ultimul magazin cu instrumente de navigație la care am sunat ni s-a spus că ei pot comanda alternatorul de pe o altă insulă și că avea să ajungă în aproximativ o săptămână. Costul: 380 de dolari! Numai că nu ar fi avut nici măcar o ieșire pentru tahometru.

Am luat loc, cu Tony, deznădăjduiți. Ce să facem în continuare? Apoi, un tânăr care auzise conversația ne-a recomandat să încercăm la un magazin cu piese auto aflat mai încolo pe drum. Am mers cincisprezece minute până la magazin, iar acolo un bărbat a aruncat o privire lungă alternatorului nostru și ne-a spus că se duce să caute în magazie.

Douăzeci de minute mai târziu, bărbatul s-a întors la tejghea cu un alternator care arăta exact ca alternatorul nostru vechi, doar că era un pic mai mare. Nu ne venea să credem ceea ce vedeam. Am luat alternatoarele și le-am comparat. Șuruburile de fixat obiectul erau în același loc. L-am întors repede ca să ne uităm și la partea din spate și am observat ceea ce părea a fi un cuplaj de ieșire pentru tahometru. L-am întrebat pe bărbat dacă asta era, iar el a ridicat din umeri și ne-a spus că nu are nicio idee. Nici măcar nu era sigur de marca alternatorului; el doar îl găsise pe un raft. Nu avea nici măcar cutia în care fusese inițial. Ne-a spus că crede că era un vechi model de Toyota care nici măcar nu se mai făcea. Cu frică și tremur, l-am întrebat care e prețul. Bărbatul a căutat detalii în computerul său și ne-a răspuns că prețul de vânzare este de 185 de dolari. De abia ne venea să credem ce auzeam! Am plătit imediat prețul și aproape că am plutit pe drum înapoi la ambarcațiune. Am instalat alternatorul și se potrivea; funcționa fără cusur. De asemenea, ieșirea era într-adevăr una pentru tahometru.

Tony m-a privit și m-a întrebat în ce an m-am născut. După ce i-am răspuns că în 1981, el a spus: „Îți imaginezi măcar că Dumnezeu a avut grijă ca alternatorul ăsta să aștepte aici să-și ocupe locul în vas încă dinainte ca tu să te naști?” În mod cert, Biblia este adevărată. Dumnezeu spune: „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!” (Isaia 65:24). Adevărul este că slujim unui Dumnezeu minunat!

În timp ce vă confruntați cu problemele zilnice din viața voastră, până și cu acelea ce par lipsite de speranță, continuați să priviți spre Isus. Amintiți-vă că Dumnezeu are o mie de căi de a rezolva orice situație, pe care nici măcar nu ni le imaginăm. Pe măsură ce vă încredeți în Dumnezeu și începeți să credeți în dispozițiile luate de El pentru viața voastră de fiecare zi, veți simți o pace pe care lumea nu va putea să v-o ofere niciodată.