Cuvântul Domnului. Versetele 1-8 descriu promisiunea lui Dumnezeu de a locui cu poporul Lui într-un Ierusalim refăcut, plin de locuitori.

Aşa vorbeşte Domnul. Formula aceasta apare de 10 ori în cap. 8. Repetarea certifică siguranţa promisiunilor divine. De fiecare dată cu excepţia uneia (v. 3) apare forma mai completă: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor.

Râvnă pentru Sion. Compară Ioel 2,18.

Mă întorc. Faptul că restaurarea cetăţii şi a Templului erau acum în desfăşurare sugera că Dumnezeu Se întorsese la poporul Său (vezi cap. 2,10). Totuşi, verbul tradus mă întorc poate fi tradus şi la timpul viitor (vezi LXX). Ceea ce fusese realizat până aici era doar începutul a ceea ce Dumnezeu Îşi pusese în gând să facă pentru Ierusalim.

Credincioasă. Sau a adevărului. Ebr. ’emeth, tărie, siguranţă, credincioşie, adevăr. De aici exprimarea cetatea credincioasă. LXX zice cetatea adevărată.

Muntele cel Sfânt. Aici un sinonim pentru Ierusalim (vezi Isaia 27,13; 66,20).

Iarăşi. Versetele 4-15 descriu Ierusalimul aşa cum ar fi putut fi în decursul veacurilor (vezi p. 27-30). Planul lui Dumnezeu era ca Israelul restaurat să-şi accepte destinul glorios cu multă vreme înainte plănuit pentru el. Dacă ar fi fost dispuşi să lucreze în armonie cu planurile Cerului, s-ar fi bucurat de prosperitatea materială şi puterea spirituală descrise aici. Ierusalimul ar fi putut să stea în fala prosperităţii ca împărăteasă a împărăţiilor, liberă în tăria puterii ei date de Dumnezeu. (DA 577). Totuşi, promisiunile erau condiţionate de ascultare (PK 701), iar Israel nu a reuşit să împlinească planul divin (vezi Vol. IV, p. 30-33).

Din pricina marelui număr de zile. Longevitatea ar fi fost răsplata ascultării (vezi Geneza 15,15; Exod 20,12; Deuteronom 4,40; Psalmi 91,16.; vezi comentariul la Isaia 65,20; vezi şi p. 27). O moarte timpurie era considerată o pedeapsă pentru păcat (vezi Psalmi 55,23).

Băieţi şi fete. Un semn al unei creşteri demografice sănătoase şi al unei securităţi refăcute (vezi Osea 1,10).

De mirat. De la ebr. pala’, care poate fi tradus a fi prea dificil (vezi Geneza 18,14; Deuteronom 17,8; etc.). Înţeles astfel, aici avem de-a face cu o mustrare pentru lipsa de credinţă. Dacă lui Israel îi lipsea credinţa necesară, ceea ce plănuia Dumnezeu să facă urma să fie prea dificil pentru El. Pe de o altă parte, pala’ mai înseamnă a fi deosebit, a fi distins, a fi curios, de unde traducerea de mirat.

Eu izbăvesc. Dumnezeu va izbăvi poporul împrăştiat şi-l va aduce înapoi (v. 8) în ţara lor. Din nou ei vor locui în pace şi linişte şi vor fi poporul Meu (v. 8).

Ţara de la răsărit. Cele două direcţii menţionate în acest verset pot simboliza extinderea universală (vezi Psalmi 50,1; Maleahi 1,11; Matei 8,11).

Poporul Meu. O promisiune că legământul va fi reînnoit (vezi Ieremia 31,33).

Întăriţi-vă mâinile. Un îndemn la curaj (vezi Judecători 7,11; Isaia 35,3).

Astăzi. Timpul prezent de atunci pus în contrast cu timpul proorocilor de mai înainte (cap. 7,7). Profeţii la care se face referire aici, Hagai şi Zaharia i-au mobilizat pe exilaţii întorşi la punerea temeliei Templului şi la rezidirea ei (Ezra 6,14; PK 573-578, 596).

Înainte de aceste zile. O aluzie la timpul de inactivitate (vezi Ezra 4) care a urmat după aşezarea iniţială a temeliei Templului după reîntoarcerea din captivitate. Nu era răsplată, adică, nu era leafă, din cauză că pământul nu rodea şi domnea o sărăcie extremă (vezi Hagai 1,11; 2,17).

Starea de lipsă de pace era pricinuită de opoziţia poporului ostil al ţării faţă de lucrarea de refacere a Templului (Ezra 4,4). Cuvintele toţi oamenii unii împotriva altora arată neînţelegerile interne între iudeii repatriaţi pe lângă opoziţia externă.

Nu voi mai face. Din cauza noii lor sârguinţe în lucrarea de refacere, atitudinea lui Dumnezeu faţă de rămăşiţă s-a schimbat (vezi Hagai 2,18.19). Ca în trecut, se referă la timpul de inactivitate menţionat în v. 10.

Vor merge bine. Recoltele vor fi păzite de duşmani (vezi Levitic 26,16) şi astfel le va merge bine (vezi Levitic 26,4-6).

Un blestem. Vezi Ieremia 24,9.

Casa lui Iuda. Faptul că sunt menţionate atât casa lui Iuda cât şi casa lui Israel, arată că refacerea va cuprinde pe descendenţii tuturor celor 12 seminţii (vezi Ieremia 50,17-20.33.34). Pare evident că din fiecare din cele 12 seminţii se repatriase câte cineva (vezi comentariul la Ezra 6,17).

O binecuvântare. Cu privire la rolul Israelului din refacere, vezi p. 27-30.

Nu M-am căit. Vezi comentariul la cap. 7,13.

Să fac bine. Compară Ieremia 31,28. Profetul contrastează trecutul cu viitorul.

Trebuie să faceţi. Măreţele făgăduinţe erau condiţionate de ascultare. Versetele 16 şi 17 pun accentul pe virtuţile morale (vezi comentariul la Mica 6,8). Vezi p. 27, 28.

Postul. Revenind la întrebarea iniţială (vezi cap. 7,3.5), Dumnezeu declară că posturile care comemorau vreo nenorocire anterioară urmau să fie schimbate în ocazii de bucurie. Posturile lunii a patra şi a cincia (Tamuz şi Ab) fără îndoială comemorau capturarea şi distrugerea Ierusalimului de către babilonieni (vezi 2Regi 25,1-9; Ieremia 52,12-16); acela al lunii a şaptea (Tişri), probabil omorârea lui Ghedalia şi fuga în Egipt (vezi 2Regi 25,22-26; Ieremia 41,1.2; comp. Zaharia 7,5); iar cel al lunii a zecea (Tebet) probabil timpul când Nebucadneţar a început asedierea Ierusalimului (vezi 2Regi 25,1.2; Ieremia 52,4).

Popoare. Bunăstarea lui Israel urma să constituie pentru toate naţiunile o demonstraţie cu privire la beneficiile şi rezultatele unei închinări sincere la Iehova. Ca rezultat al aceste demonstraţii mulţi din naţiunile acestea vor fi atraşi să se închine Domnului (vezi p. 28, 29).

Haidem. Sau Să mergem repede. Isaia descrie aceeaşi mişcare (vezi comentariul la Isaia 2,2-4).

Să caute pe Domnul. Minunate ar fi fost rezultatele dacă izraeliţii, la întoarcerea lor din exil ar fi împlinit destinul lor măreţ. Întregul pământ ar fi fost astfel pregătit pentru prima venire a lui Hristos (vezi p. 29, 30; PK 704).

Toate limbile. Reprezentând o mişcare universală.

Apuca. O ilustraţie care evidenţiază şi mai mult dimensiunile acestei mişcări misionare. Cât de tragic că israeliţii s-au abătut de la gloriosul lor destin şi şi-au însuşit în mod egoist ceea ce ar fi adus vindecare şi viaţă spirituală unor nenumărate mulţimi! (PK 705)

Învăţătura este pentru Israelul lui Dumnezeu (Galateni 6,16). Dumnezeu Îşi împlineşte acum planul prin biserica Sa de pe pământ (vezi p. 35, 36). Membrii ei trebuie să răspândească lumina adevărului la toate naţiunile (Apocalipsa 14,6). În viaţa lor personală ei trebuie să facă religia lui Isus Hristos atât de atrăgătoare, încât alţii să fie atraşi să-şi predea viaţa Mântuitorului. Biserica lui Dumnezeu este aceea care acum trebuie să fie o binecuvântare pentru lume (Zaharia 8,13).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3, 7, 8, 12, 13 PK 704

13 PK 576

16 ML 233; PK 704