1 Intru[[xr:1]] în grădina mea, soro, mireaso, îmi strâng smirna cu mirodeniile mele, îmi mănânc[[xr:2]] fagurele cu mierea, îmi beau vinul cu laptele. Mâncați, prieteni[[xr:3]], beți și îmbătați-vă, îndrăgostiților!

În grădina mea. Versetul acesta aparţine de drept la capitolul anterior. El este răspunsul lui Solomon la consimţământul la căsătorie al tinerei fete. Mâncaţi, prieteni. Evident cuvinte rostite către oaspeţi la sărbătoarea nunţii.


2 Adormisem, dar inima îmi veghea. Era glasul iubitului meu, care bătea[[xr:1]]: Deschide-mi, surioaro, scumpa mea, porumbița mea, neprihănita mea! Căci mi-e părul plin de rouă, cârlionții, plini de picurii nopții.

Adormisem. Aici începe o nouă secţiune. Mireasa povesteşte un vis tulburător. Ea visează că preaiubitul ei a venit la ea noaptea şi datorită unei clipe de zăbavă l-a pierdut. Acesta e asemănător cu visul povestit în cap. 3,1-5, numai că aici accentul este pe tulburare şi nu pe sfârşitul fericit.


3 Mi-am scos haina; cum să mă îmbrac iarăși? Mi-am spălat picioarele; cum să le murdăresc iarăși?

Mi-am scos haina. Ea pare să zică: "M-am retras pentru culcare, nu mă tulbura".


4 Iubitul meu și-a întins mâna prin gaura zăvorului; un fior m-a cuprins din pricina lui.

Gaura zăvorului. [Uşii, KJV]. Cuvântul "uşii" [KJV] este adăugat şi probabil în mod corect. Unii consideră că el a vârât mâna prin fereastra cu zăbrele a casei ei.


5 M-am sculat să-i deschid iubitului meu, iar de pe mâinile mele picura smirnă și de pe degetele mele se prelingea smirnă pe mânerul zăvorului.

M-am sculat. Probabil tot în visul ei.


6 I-am deschis iubitului meu, însă iubitul meu plecase, se dusese. Am rămas fără suflare[[fn:a]] la plecarea lui[[fn:b]]. L-am căutat[[xr:1]], însă nu l-am găsit; l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.

Când îmi vorbea. Putem presupune o expresie de dezamăgire când preaiubitul se îndepărtează. L-am căutat. Probabil tot în visul tulburător.


7 M-au întâlnit paznicii care dau ocol cetății; m-au bătut, m-au rănit. Mi-au ridicat marama străjerii[[xr:1]] de pe ziduri.

Mi-am luat măhrama. Evident pentru ca să vadă cine este ea.


8 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, dacă-l găsiți pe iubitul meu, ce să-i spuneți? Că sunt bolnavă de dragoste!

Fiice ale Ierusalimului. În visul ei se făcea că le opreşte pe fiicele Ierusalimului ca să o ajute să-l găsească pe preaiubitul ei.


9 Ce are iubitul tău mai mult decât altul, tu, cea mai frumoasă între femei? Ce are iubitul tău mai mult decât altul de ne conjuri așa?
10 Iubitul meu este strălucitor și rumen, deosebindu-se din zece mii.

Osebindu-se din zece mii. [Cel mai de seamă din zece mii, KJV]. Un titlu potrivit pentru Hristos (vezi DA 827; MB 79, 100; COL 339).

Descrierea mirelui continuă până la v. 16 şi atinge apogeul prin expresia "fiinţa lui este plină de farmec". Această descriere este deseori îmbinată cu titlul "cel mai de seamă dintre zece mii", când se referă la Hristos (vezi pe lângă referinţele de mai sus Ed 69; 6T 175; CT 67).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

10.16AA 275; CH 529; COL 339; CT 67; DA 827; Ed 69; Ev 186, 346; FE 526; MB 69, 79, 100; ML 114; MM 213; PK 321; 6T 175

16�

MB 146


11 Părul lui este încununat cu aur curat, pletele lui, numai cârlionți, sunt negre cum e corbul.
12 Ochii[[xr:1]] lui sunt ca niște porumbei pe marginea apei, scăldați în lapte, poposind la izvor.
13 Obrajii lui sunt ca niște straturi de mirodenii, turnuri înmiresmate; buzele[[xr:1]] lui sunt niște crini din care picură smirnă.
14 Mâinile lui sunt ca niște drugi de aur ferecați cu pietre de crisolit; trupul lui este ca un fildeș șlefuit acoperit cu pietre de safir;
15 picioarele lui sunt ca niște stâlpi de marmură, așezați pe niște temelii de aur curat. Înfățișarea lui este ca Libanul, aleasă ca cedrii.
16 Gura lui este numai dulceață și toată ființa lui este fermecătoare. Așa este iubitul meu, așa este scumpul meu, o, fiice ale Ierusalimului!