1 Iată, tu ești frumoasă, iubita mea; iată, tu ești frumoasă; tu ai ochii porumbiței între șuvițele tale; părul tău este ca o turmă de capre, care se arată din muntele Galaad.

Frumoasă eşti. Personajul principal care a vorbit până aici a fost tânăra sulamită. Acum începe cea mai lungă intervenţie a mirelui. Discursul din amintire laudă frumuseţea miresei şi culminează printr-o cerere în căsătorie, care e acceptată.

Ochi de porumbiţă. Vezi cap. 1,15.

Măhrama. [Buclele tale, KJV]. Mai degrabă "vălul tău". Mahrama purtată de multe femei orientale este dintr-o stofă de culoare închisă prinsă pe cap. Fruntea şi ochii rămân neacoperiţi. Mahrama aceasta acoperă nu numai toată faţa, cu excepţia frunţii şi ochilor, dar şi gâtul, şi atârnă liber pe piept.

O turmă de capre. Părul ei este negru şi lucios ca părul caprelor palestiniene, care erau în majoritate negre sau cafeniu închis.


2 Dinții tăi sunt ca o turmă de oi tunse, venite de la scăldare, toate cu miei gemeni și niciuna nu este stearpă între ele.

O turmă de oi. Dinţii sunt albi şi frumoşi, bine modelaţi şi egali. Nici unul nu lipseşte.


3 Buzele tale sunt ca o ață de stacojiu și vorbirea ta frumoasă; tâmplele tale sunt ca o bucată de rodie între șuvițele tale.

Gura. [Graiul, KJV]. Mai degrabă "gura" ca organ al vorbirii.

Obrazul. [Tâmplele, KJV]. Ebr. raqqah, dintr-o rădăcină care înseamnă "a fi subţire", "a fi slab"; de aici părţile subţiri ale capului de fiecare parte a ochilor. Unii sugerează că este vorba de obrajii.


4 Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit pentru a fi casa de arme, în care atârnă o mie de paveze, toate scuturi de războinici.

Scuturi. Scuturile erau adesea atârnate pe turnuri, atât ca ornamente, cât şi pentru a le avea la îndemână în caz de urgenţă.


5 Cei doi sâni ai tăi, ca două căprioare tinere ce sunt gemene, ce pasc printre crini.
6 Până când ziua se revarsă și umbrele fug, mă voi duce la muntele de mir și la dealul de tămâie.

Până se răcoreşte ziua. [Până se iveşte ziua, KJV]. Vezi la cap. 2,17. Acesta pare să fie un alt refren, poate rostit de mireasă în simplitatea şi smerenia ei, pentru a pune frâu înflăcărării mirelui. El, totuşi, continuă de îndată să-şi reverse iubirea prin noi expresii de afecţiune.


7 Tu toată ești frumoasă, iubita mea; nu este pată în tine.

Eşti frumoasă de tot. Eşti cu totul fermecătoare, nu ai nici un cusur. Isus e prezentat spunând cuvintele acestea bisericii, mireasa Sa (vezi MH 356, MB 100).


8 Vino cu mine din Liban, mireaso, cu mine din Liban; privește din vârful Amanei, din vârful Șenirului și Hermonului, din vizuinile leilor, din munții leoparzilor.

Amana. Munţii Libanului.

Senir. Numele amorit, precum şi ugaritic şi acadian al muntelui Hermon (vezi la Deuteronom 3,9). Cei doi munţi poate că stau aici în opoziţie, sau Senir ar putea să fie un vârf important al muntelui Hermon. Solomon doreşte ca tânăra sulamită să părăsească toţi munţii frumoşi ai zonei rurale de nord în care a trăit.


9 Mi-ai răpit inima, sora mea, mireaso; mi-ai răpit inima cu unul din ochii tăi, cu un lănțișor al gâtului tău.

Mi-ai răpit inima. Verbul ebraic derivă din substantivul "inimă". Solomon spunea literal: "m-ai animat". Poate ce el avea în gând era: "m-ai încurajat".


10 Cât de frumoasă este iubirea ta, sora mea, mireaso! Cu cât mai bună este dragostea ta decât vinul! Și mirosul miresmelor tale decât toate mirodeniile!

Dezmierdările. [Iubirea, KJV]. Literal, "iubirile", adică multele atenţii şi manifestări de iubire (vezi cap. 1,2).


11 Buzele tale, mireaso, picură precum fagurele; miere și lapte sunt sub limba ta; și mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
12 O grădină îngrădită este sora mea, mireasa mea, un izvor închis, o fântână sigilată.

O grădină închisă. Prin expresia simbolică a unei grădini închise împăratul Solomon cere în căsătorie şi prin acelaşi simbol e acceptată de fecioara sulamită (v. 16). Nimeni nu intrase până atunci în acea grădină, nimeni nu gustase din această fântână, sigiliul acestei fântâni nu fusese rupt niciodată.


13 Lăstarii tăi sunt o livadă de rodii, cu fructe plăcute; camfor, cu nard,
14 Nard și șofran, trestie mirositoare și scorțișoară, cu toți copacii de tămâie, mir și aloe, cu toate mirodeniile cele mai alese;
15 O fântână a grădinilor, un izvor al apelor vii și pâraie din Liban.

Un izvor de ape vii. Limbajul acestui verset a fost folosit pentru a descrie băutura pururi înviorătoare care poate fi scoasă din Cuvântul lui Dumnezeu (vezi PR 234; MB 37).


16 Trezește-te, vântule de nord; și vino, sudule; suflă peste grădina mea, ca mirodeniile ei să curgă. Să vină preaiubitul meu în grădina lui și să mănânce roadele ei plăcute.

Să intre... în grădina lui. Acesta este răspunsul sulamitei. El îl invită în grădina lui să mănânce din fructele lui. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

7MB 100; MH 356

15�

MB 37; PK 234