1 Cum s-a întunecat aurul! Cum s-a schimbat aurul cel mai pur! Pietrele sanctuarului sunt turnate la capătul fiecărei străzi.

Cum. Ebr. ’ekah (pentru comentariu vezi comentariul la cap. 1,1). Ca şi capitolele 1, 2, 3, cap. 4 este şi el un acrostih. Totuşi structura lui metrică diferă de primele trei poeme, prin aceea că fiecare verset e compus din două accente majore în loc de trei. Pentru o discuţie detaliată a structurii poeziei ebraice vezi Vol. III, p. 17-28.

Aurul. Simbolurile de aur, aur curat, pietre par să se aplice atât la Templu, care fusese împodobit cu aur, cât şi poporul însuşi, aşa cum reiese că este sugerat în v. 2. Toate colţurile uliţelor. În ce priveşte comentariul vezi comentariul la cap. 2,19.


2 Fiii prețioși ai Sionului, cântăriți ca aurul pur, cum sunt ei prețuiți ca ulcioare de lut, lucrarea mâinilor olarului!

Preţuiţi. Literal, cântărit, sau plătit. Referirea este la cântărirea de metal preţios ca plată pentru o cumpărătură (Geneza 23,16), o practică obişnuită înainte de folosirea monedelor turnate sau presate. Cântărirea de aur, şi nu de argint, la o tranzacţie era o indicaţie a marii valori a cumpărăturii. Pentru exemple de o astfel de practică vezi Ezra 8,25.26.33; Iov 28,15; Zaharia 11,12.

Priviţi. Ebr. chashab, a socoti, a privi, sau a evalua. Cuvântul acesta, ca şi cel tradus preţuiţi [comparabil], este de asemenea un termen comercial folosit pentru a înregistra o tranzacţie (vezi 2Regi 22,7).

Vase de pământ. Vasele de pământ erau uneltele cele mai obişnuite şi cele mai ieftine din vremurile de demult. Multe mii de fragmente de olărie găsite de arheologi în ruinele de demult mărturisesc despre folosirea foarte obişnuită a materialelor de olărie. Ideea din versetul acesta este că fiii Sionului, a căror valoare putea fi măsurată numai în aur, fuseseră trecuţi în registrele contabile ale inamicilor lor ca aproape fără de valoare. Un comentariu într-adevăr trist al stării smerite la cere Iuda scăzuse în zilele profetului Ieremia.


3 Chiar și monștrii marini își scot sânul și își alăptează micuții; fiica poporului meu a devenit crudă, ca struții în pustie.

Şacali. Ebr. tannin, un monstru marin, un şarpe, etc. (vezi comentariul la Deuteronom 32,33; Iov 7,12). Totuşi, două manuscrise au ebraicul tannim, şacali (vezi comentariul la Psalmi 44,19). Faptul că verbele traduse îşi pleacă ţâţa, şi dau să sugă ca şi pronumele lor sunt la plural în ebraică, arată că subiectul este şacali. Redarea şacali corespunde mai bine contextului decât a face monştri marini.

Struţii. Pentru comentarii vezi comentariul la Iov 39,13-17.


4 Limba copilului sugar se lipește de cerul gurii lui, de sete; copiii mici cer pâine și nimeni nu le-o frânge.
5 Cei hrăniți cu delicatese sunt pustiiți pe străzi; cei crescuți în purpură îmbrățișează mormane de balegă.

Grămadă de gunoi. Literal, gropi de cenuşă. Cuvântul acesta pare să semnifice un loc unde de obicei se aruncă gunoiul. A şedea sau a zăcea acolo era un semn de deplină degradare (vezi 1Samuel 2,8). Cetăţeanul Ierusalimului era acum o mare grămadă de cenuşă.


6 Fiindcă pedeapsa nelegiuirii fiicei poporului meu este mai mare decât pedeapsa păcatului Sodomei, care a fost doborâtă ca într-un moment și mâinile nimănui nu au rămas pe ea.

Să fi pus cineva mâna. Sensul exact al cuvântului ebraic tradus astfel aici nu este sigur. Sensul pare să fie, totuşi, că mâini omeneşti n-au fost puse pe Sodoma; distrugerea ei era cu totul de sus. Întrucât păcatul Ierusalimului e mai mare decât al Sodomei, cât de grozavă trebuie să fie pedeapsa lui!


7 Nazarinenii ei erau mai curați decât zăpada, erau mai albi decât laptele, erau mai rumeni la trup decât rubinele, lustru lor era al safirului;

Voivozii. Ebr. nezirim, cei consacraţi, cei despărţiţi, sau cei de rang înalt (vezi comentariul la Numeri 6,2). Substantivul acesta e derivat de la verbul ebraic nazar, a jura sau a separa, şi astfel se referă la cineva care este separat, sau pus deoparte. Ca termen tehnic, el era folosit pentru Nazireu (vezi Numeri 6; Amos 2,11.12; comp. Judecători 13,5.7; 16,17). El este de asemenea folosit într-un sens mai general cu privire la Iosif ca deosebit de fraţii săi (Geneza 49,26; Deuteronom 33,16). Sensul din urmă pare să corespundă mai bine aici.

Zăpadă. Cu toate că astfel de simboluri implică o curăţenie morală în Vechiul Testament (vezi Isaia 1,18), aici ele poate se referă numai la impunătoarea înfăţişare exterioară pe care o prezentaseră cândva conducătorii lui Iuda.

Mărgeanul. Sau Rubine. Ebr. peninim, însemnând nestemate de coral. Faţa. Sau Lustrul. Înfăţişarea lor era ca şi cum ar fi fost chipuri frumos lucrate din piatră strălucitoare.


8 Chipul lor este mai negru decât un cărbune; ei nu mai sunt cunoscuți pe străzi; pielea li se lipește de oase, trupul li s-a ofilit, a devenit ca un băț.

Cunoscuţi. Adică, ei nu erau recunoscuţi din cauza faptului că înfăţişarea lor fusese atât de hidos schimbată. Ca lemnul. Sau Ca un toiag. Simbolizând uscăciunea şi întărirea.


9 Este mai bine de cei uciși cu sabia decât de cei uciși cu foamete, pentru că aceștia lâncezesc, străpunși de lipsa roadelor câmpului.
10 Mâinile femeilor miloase au fiert pe propriii lor copii; ei au fost mâncarea lor în distrugerea fiicei poporului meu.

Cu toată mila. Femei, care fuseseră cândva mame pline de milă şi iubitoare, în necazul nemaipomenit al asedierii, şi-au mâncat proprii lor copii (vezi comentariul la cap. 2,20).


11 DOMNUL și-a împlinit furia; el și-a turnat mânia lui înverșunată și a aprins un foc în Sion și i-a mistuit temeliile.
12 Împărații pământului și toți locuitorii lumii nu ar fi crezut că potrivnicul și dușmanul ar putea intra pe porțile Ierusalimului.

N-ar fi crezut. Din cauza atât a poziţiei lui strategice cât şi a forţei fortificaţiilor lui, Ierusalimul era considerat ca de necucerit. Ideea inviolabilităţii lui trebuie să fi crescut şi mai mult în mintea păgânilor datorită nimicirii supranaturale a oştirii asiriene când Sanherib a asediat cetatea (2Regi 19,35). Toate acestea au dat naştere la un fals simţ de securitate printre locuitorii nelegiuiţi din Ierusalim.


13 Din cauza păcatelor profeților săi și a nelegiuirilor preoților săi, care au vărsat sângele celor drepți în mijlocul lui,

Nelegiuiri. Conducătorii religioşi ai lui Iuda erau nelegiuiţi atât în inimă, cât şi în acţiune (vezi comentariul la Isaia 3,12).

Au vărsat… sângele. Faptul că preoţii şi profeţii mincinoşi îndeosebi ceruseră cu tărie viaţa lui Ieremia (Ieremia 26,7-24) ar indica faptul că ei purtau o mare măsură de răspundere pentru moartea altor oameni drepţi (vezi Ieremia 6,13-15; 23,11-15).


14 Ei au rătăcit ca orbii pe străzi, erau întinați cu sânge, astfel încât oamenii nu puteau să le atingă hainele.

Rătăceau. Sau Umblau în neştire, umblau buimaci. Poate acestea se referă la starea confuză a acestor conducători care erau cândva foarte onoraţi, iar acum sunt evitaţi şi repudiaţi de toţi (vezi Deuteronom 28,29).


15 Au strigat către ei: Plecați; este necurat; Plecați, Plecați, nu atingeți; când au fugit și au rătăcit, ei au spus printre păgâni: Ei nu vor mai locui temporar acolo.

Li se strigă. Sau Ei strigau. Antecedentul lui ei trebuie să fie înţeles aici ca poporul. Li se

referă la profeţii şi preoţii ucigaşi.

Necurat. Acesta era strigătul leprosului (Levitic 13,45).

Se spunea. Adică, unii dintre păgâni spuneau între ei.


16 Mânia DOMNULUI i-a despărțit; nu va mai lua aminte la ei; ei nu s-au uitat la fețele preoților, nu au favorizat pe bătrâni.

Mânia. Literal, faţa. Vezi Levitic 17,10; Psalmi 34,16; Ieremia 16,17.18. Din nou literele

ebraice pe’ şi ‘ayim sunt într-o ordine inversată (vezi comentariul la cap. 2,16; 3,46).

Împrăştiat. Risipit.

Faţa. Literal, feţe. Versetul acesta conţine un interesant joc de cuvinte în ebraică. Nelegiuiţii au fost risipiţi de la faţa lui Iehova, deoarece ei, la rândul lor n-au arătat nici un fel de respect pentru faţa preoţilor.


17 Cât despre noi, ochii noștri lâncezesc după ajutorul nostru zadarnic; în vegherea noastră am vegheat spre o națiune care nu putea să ne salveze.
18 Ei ne vânează pașii ca să nu putem merge pe străzile noastre; sfârșitul nostru este aproape, zilele noastre sunt împlinite, pentru că sfârșitul nostru a venit.

Uliţele. Adică pieţele deschise ale cetăţii (vezi comentariul la cap. 2,19). În cursul asediului era primejdios să intri în aceste locuri deschise, întrucât un om era expus la proiectile aruncate din turnurile de asediu ridicate imediat în afara zidurilor cetăţii (vezi comentariul la Ieremia 32,24).


19 Persecutorii noștri sunt mai iuți decât acvilele cerului; ei ne-au urmărit pe munți, ne-au pândit în pustie.

Munţii. Teritoriul redus al regatului lui Iuda în ultimii ani ai istoriei lui consta din puţin altceva în afară de munţi şi pustie.


20 Suflarea nărilor noastre, unsul DOMNULUI, a fost prins în gropile lor, despre care spuneam: Sub umbra lui vom trăi printre păgâni.

Suflarea vieţii noastre. Sau Suflare nărilor noastre. Unii găsesc aici referire la regele Zedechia. Alţii au fost nemulţumiţi de faptul că Ieremia ar fi putut să confere atâta onoare memoriei unui rege pe care în altă parte tot el l-a învinuit atât de necruţător. Totuşi, profetul nu vorbeşte de Zedechia ca om, ci despre rege ca unsul Domnului, omul numit pe cale divină drept căpetenia naţiunii (vezi 1Samuel 24,5.6; 26,9.11; 2Samuel 1,14.16).

Vom trăi. Se poate ca aderenţii lui Zedechia să fi nutrit nădejdea deşartă că, scăpând din cetatea blestemată, ar fi putut păstra un fel de independenţă în Pustia lui Iuda, sau în Transiordania (vezi comentariul la Ieremia 39,4.5).


21 Bucură-te și veselește-te, fiică a Edomului, care locuiești în țara Uț; paharul va trece și la tine, vei fi beată și te vei dezgoli.

Fiica edomului. Edomiţii erau descendenţi ai lui Esau (Geneza 36,8.19). Animozitatea care cândva existase între Iacov şi Esau, a fost perpetuată de descendenţii lor (Numeri 20,14-21; Deuteronom 2,4.5). Când oştirile Babiloniene au invadat Iuda, Edomiţii s-au alăturat lui Iuda şi au profitat de prădarea ţării (vezi Ezechiel 25,12-14; 35,5; Obadia 11-14). Ideea din acest verset este ironică: Bucură-te de câştigul tău nedrept de acum, căci nu va ţine mult!

Ţara Uţ. Ţara aceasta era patria lui Iov (vezi comentariul la Iov 1,1), şi este de asemenea amintită în legătură cu diferiţi alţi vecini ai lui Iuda în Ieremia 25,20.


22 Pedeapsa nelegiuirii tale s-a împlinit, fiică a Sionului; el nu te va mai duce în captivitate; el îți va cerceta nelegiuirea, fiică a Edomului; el îți va descoperi păcatele.

Pedeapsa. Vezi comentariul la v. 6.

Cercetează. În scopul pedepsirii (vezi comentariul la Psalmi 8,4; 59,5).

Dă pe faţă. Vezi cap. 2,14

Comentariile lui Ellen G. White

1 EW 227; PP 720; TM 86; 5T 240,534

10 GC 32