Inimii mele. Adică, "către mine" (RSV). Aici latura raţională a minţii lui Solomon se adresează laturii care reprezintă dorinţa şi mulţumirea fizică. Acest monolog este echivalent cu un act de voinţă. Compară cu experienţa bogatului din Luca 12,17-19 când vorbeşte cu el însuşi.

Încerc. Adică "a face o încercare" sau "experienţă" pentru a descoperi rezultatele unui anumit fel de acţiune.

Veselie. Sau "plăcere". Cuvântul este cuprinzător în semnificaţii: "veselie", "voie bună", "bucurie" - toate provoacă plăcere simţurilor fizice. Folosirea de aici este limitată la apetitul şi emoţiile trezite de participarea la plăcerile firii pământeşti, deşi în altă parte poate să însemne bucurie şi fericire religioasă.

Gustă fericirea. [Bucură-te de plăcere, KJV]. Literal, "priveşte spre bine", adică ,"fii plin de lucrurile bune ale vieţii". Un echivalent idiomatic modern ar fi: "simte-te bine!" Solomon şi-a propus să guste din plăcerile pe care le are de oferit viaţa aceasta până la saturare, cu scopul de a găsi satisfacţie constantă în ele.

Râsului. Ebr. śechoq. Cuvântul înseamnă şi "plăcere" ["sport" KJV] (Proverbe 10,32) şi "râs" (Plângeri 3,14). Forma verbală poate să însemne "a se bătea " ["a se juca " KJV] (2 Samuel 2,14). Alegerea plăcerii şi distracţiei senzoriale ca mijloace pentru fericirea supremă în viaţă reprezintă un mare pas pe calea spre rău ( vezi PR 76).

Nebunie. [Nebun, KJV]. Literal, "ceva nebunesc". Compară cu expresia ebraică înrudită din cap. 1,17

Veselie. Cuvântul ebraic e folosit atât pentru distracţia trufaşă şi destrăbălată cât şi pentru plăcerea obişnuită, legitimă.

Ce te înşeli? [Ce face? KJV]. Sau "la ce foloseşte?" Literal, "ce face aceasta?"; "ce efect are?" sau "care sunt rezultatele ei?" Compară cu întrebarea pertinentă a lui Pavel din Romani 6,21.

Să-mi veselesc trupul cu vin. [Să mă dedau la vin, KJV]. Mai degrabă "să-mi înviorez trupul cu vin". Cuvântul "să înveselesc" înseamnă literal "a trage" (vezi Deuteronom 21,3; Psalm 28,3; Osea 11,4). "Mi" sau "mă," ebr. beśari, literal "carnea mea," adică natura fizică, trupul. "Vin", ebr. yayin (vezi la Genesa 9,21; Numeri 28,7). Cuvântul acesta e folosit pentru a descrie "jertfa de băutură" de la serviciul sanctuarului şi de la ritualurile păgâne (Exod 29,40; Levitic 23,13; Numeri 15,5.7.10; 28,14). Prin urmare Solomon spune: "Am tras [sau stimulat] trupul meu cu băuturi îmbătătoare," ca şi cum trupul ar fi fost un vehicul tras de un cal, simbol pentru vin.

Cârmui. Acelaşi verb este tradus diferit "a duce," "a călăuzi" (Deuteronom 4,27; 28,37; Psalm 48,14; 78,52; Iov 49,10). Potrivit metafora subînţelese, Solomon a intenţionat ca discernământul lui bună să ţină apetitul şi pasiunea sub control şi în limitele cumpătării. Cu alte cuvinte, când a început experimentul (vezi la v. 1), el a intenţionat să nu renunţe de tot la judecata sănătoasă şi să nu depăşească măsura. Fireşte că aceasta este intenţia celor mai mulţi dintre cei care cedează în faţa plăcerilor simţurilor. Dar ideea că e posibil să folosim cumpătat lucruri care prin ele însele sunt rele e o înşelăciune care duce la moarte.

Nebunie. Poate, în această ordine de idei, "ceea ce ar putea duce la păcat," fără să fie păcătos în sine. Ideea pare să fie că Solomon a căutat experienţele acestea pentru a obţine cât mai mult din ele, de a cunoaşte din experienţă ce satisfacţii ar avea ele de oferit, dar fără să le îngădui să-l domine.

Până voi vedea. Aici Solomon expune lămurit scopul său. Nimeni nu i-a cerut să urmeze un drum atât de riscant şi de nechibzuit. Dumnezeu nu-l putea lăuda pentru că făcea lucrul acesta.

Oamenilor. Ebr. 'adam, termenul generic pentru bărbaţi şi femei (vezi la Genesa 1,26; 3,17; Numeri 24,3)

Tot. Literal, "număr" sau "povestire", din rădăcina saphar, "a povesti", "a număra", "a relata", "a măsura". Substantivul sepher, "carte," vine din aceeaşi rădăcină.

Am făcut lucruri mari. Literal, "am făcut mari lucrările mele," referindu-se fără îndoială la dimensiunile şi splendoarea clădirilor pe care le-a construit. Aceasta a fost desigur o formă de satisfacere a plăcerilor mai puţin vinovată decât aceea din v. 1-3 (vezi 1 Regi 7,1; 9,1).

Mi-am zidit case. Vezi 1 Regi 7,1-12; 9,15-19. Solomon s-a angajat în lucrări măreţe de construire. Vii. Compară cu Cântarea cântărilor 8,11. Starea economică a omului de rând de pe vremea

lui Solomon e sugerată în 1 Regi 4,25: "fiecare sub via lui şi sub smochinul lui."

Grădini. Literal, "împrejmuiri," de la verbul "a împrejmui", "a înconjura". Din cauza deprinderii caprelor, măgarilor şi a altor animale de a paşte fără restricţii, pe oriunde, în Orientul Apropiat este imposibil să existe grădini dacă acestea nu sunt prevăzute cu un gard rezistent şi bine întreţinut.

Livezi. Ebr. pardes, de la persanul pairi-daeza, care indica vastele grădini botanice şi zoologice ale împăraţilor persani (vezi la Genesa 2,8). Un pardes era deci o rezervaţie, o împrejmuire sau un parc împărătesc. Cuvântul "paradis" este o transliterare a formei greceşti a cuvântului paradeisos. Pardes apare în Neemia 2,8 ca "pădure" şi în Cântarea cântărilor 4,13 ca "grădină" ["livada" KJV]. Vezi la Genesa 2,8.

Pomi. Evident că Solomon a adoptat un program vast de horticultură, specializat nu doar în "grădini," pe care noi le-am numi parcuri, ci şi în livezi. El a avut o grădină împărătească pe coastele dealurilor din partea de sud a Ierusalimului (2 Regi 25,4), o vie la Bet-Hacherem, "casa viei", probabil 'Ain Kârim, la 6,4 km vest de Ierusalim (Ieremia 6,1), şi alta la Baal-Hamon (Cântarea cântărilor 8,11).

Iazuri. Regimul ploilor în Palestina nu e prea adecvat ca să asigure cantităţi suficiente de apă (vezi vol. III, p. 110, vezi la Genesa 12,10). Irigaţiile sunt necesare astăzi, aşa cum erau şi în vechime, când fermierii săpau castele şi rezervoare de apă. "Iazul împăratului" din Neemia 2,14 e numit "iazul lui Solomon" de Iosif Flavius (Wars v. 4. 2). Aşa-numitele iazuri ale lui Solomon datează probabil de pe vremea romanilor; cea mai mare a avut aproximativ 183 m lungime, 63 m lărgime şi 15 m adâncime. Aceste iazuri sunt la aproximativ 5 km sud-est de Betleem. Este posibil ca Solomon să fi construit crescătorii de peşti şi să fi crescut diferite tipuri de peşti (Cântarea cântărilor 7,4).

Robi şi roabe. Era nevoie de o suită mare de servitori şi de lucrători care să susţină proiectele vaste ale lui Solomon. Regina din Seba a fost uimită de numărul mare al lucrătorilor din aşezămintele lui Solomon (1 Regi 10,5). Fără îndoială că el a folosit robi ne-evrei (1 Regi 9,21; 2 Cronici 8,8), precum şi un mare număr de slujitori evrei pentru munci mai uşoare (vezi la Exod 21,2.20; Deuteronom 15,12.15).

Copii de casă. [Slujitori născuţi în casa mea, KJV]. Literal, "copii ai casei mi-au fost [născuţi]." Aceştia erau pe lângă cei pe care îi "cumpărase" sau îi obţinuse altcumva. Robii care fuseseră cumpăraţi sau capturaţi aveau ei înşişi copii. Cu privire la numărul slujitorilor lui Solomon, vezi 1 Regi 4,21-27; 10,25.26.

Cirezi de boi şi turme de oi. [Vite mari şi mici, KJV]. Sau "cirezi şi turme." Dimensiunile uriaşe ale turmelor şi cirezilor reies din numărul de jertfe aduse cu prilejul sfinţirii Templului (1 Regi 8,63). Pe lângă jertfele aduse, era necesară o mare cantitate de carne pentru armata de slujitori şi de sclavi din slujba împăratului (vezi 1 Regi 4,22.23; 1 Cronici 27,29-31).

Argint şi aur. Despre bogăţia lui Solomon în metale preţioase şi în vase şi unelte de aur şi argint, vezi 1 Regi 9,28; 10,14-17; 2 Cronici 1,15; 9,20-27. Tributul cerut de la Ezechia de către împăratul Asiriei a fost plătit în parte din tezaurul împăratului (2 Regi 18,14-16). Ezechia le-a arătat totodată reprezentanţilor regelui babilonian tezaurul lui de bogăţii (2 Regi 20,13).

Bogăţii. [Tezaur individual, KJV]. Literal, "proprietăţi." Aceasta e probabil o referire la tributul şi la taxele de diferite feluri pe care le colecta Solomon. Cuvântul tradus "tezaur particular," "comoară deosebită" [KJV] e aplicat de asemenea de Dumnezeu poporului Său (Exod 19,5; Psalm 135,4; cf. Deuteronom 7,6; 14,2; 26,18; Maleahi 3,17, "giuvaerele mele" [KJV]).

Ţări. [Provincii, KJV]. Articolul hotărât implică probabil faptul că această expresie ar trebui să zică "şi provinciile lor." Dacă aşa stau lucrurile, expresia se referă la tributul luat de la cârmuitorii înrobiţi şi de la popoarele acestora (vezi 1 Regi 4,21.24; 10,15).

Mi-am adus. Literal, "mi-am făcut." Aici verbul poate să fie înţeles că înseamnă "achiziţionat," "numit," "instituit". În Genesa 2,15 e tradus "câştigat".

Cântăreţi. Cu siguranţă că Solomon a avut nevoie din plin de servicii de amuzament, inclusiv atunci când primea oaspeţi din alte ţări. Aceasta necesita un mare număr de artişti profesionişti (vezi 2 Samuel 19,35; Amos 6,5).

O mulţime de femei. [Instrumente muzicale, KJV]. Ebr. shiddah weshiddoth, care se consideră în general că înseamnă "multe concubine," literal, "o concubină şi concubine." Shiddah provine dintr-o rădăcină nesigură, dar posibil de la verbul "a jefui", cu referire la luarea de femei de la un popor cucerit. În plus, poate fi de la un verb echivalent cu arabul "a umezi", din care evreii au derivat un cuvânt care înseamnă pieptul femeii. LXX sugerează "paharnici, bărbaţi şi femei." Poate Solomon zice: "Mi-am luat... plăcerile fiilor oamenilor, o soţie [literal, un piept] şi soţii [literal, piepturi]", lucru pe care cu siguranţă că Solomon l-a făcut. Conform acestei explicaţii, shiddah weshiddoth ar fi comparabil cu racham rachamathayim, "o fată, două fete," literal "un pântec sau două" (Judecători 5,30).

Am ajuns mare. Cu satisfacţie nedisimulată, Solomon gândeşte la măreţia domniei lui - cam în acelaşi mod în care Nebucadneţar se fălea cu slava lui: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?" (Danieliel 4,30) Aici Solomon indică, mândru şi satisfăcut, faptul că el i-a întrecut pe toţi predecesorii săi, chiar şi pe tatăl său, în bogăţie şi înţelepciune.

Mi-am păstrat chiar înţelepciunea. [Înţelepciunea mea a rămas, KJV]. Literal, "înţelepciunea mea a stat cu mine." Pare că lucrul acesta indică faptul că înţelepciunea l-a însoţit, în sensul că l-a ajutat să dobândească toate averile sale sau că l-a împiedicat să-şi satisfacă peste măsură orice plăcere (vezi la v. 3). Comentatorii iudei sugerează ambele idei. În toiul nebuniei, Solomon s-a socotit înţelept, aşa cum un om beat se crede treaz.

Poftit. Ebr. sha'al, care înseamnă literal, "au cerşit," "au cerut." Numele ebraic popular Sha'ul, "Saul," literal, "cerut," derivă din această rădăcină (1 Samuel 9,2). Solomon lasă să se înţeleagă aici că a mers până la extrem, că nu a rămas decât puţin, dacă a rămas ceva, care să nu fi fost experimentat (vezi 1 Ioan 2,15-17).

Veselie... să se bucure. Ebr. śimchah.... śameach, substantivul fiind derivat din verb. Ambele cuvinte se pot referi practic la orice fel de emoţie plăcută, fie în viaţa religioasă, în plăcerea îngăduită, în muncă, fie în risipă şi desfrâu. Cu siguranţă că Solomon nu înţelege nimic mai mult decât că a gustat roadele a tot ce a studiat şi a întreprins.

Partea. Adică "porţia" sau "răsplata", fie din pradă, jaf, hrană, proprietate, fie un mod de viaţă. În Psalm 50,18 [KJV] e redat "părtaş", referindu-se la întovărăşirea cu "preacurvarii".

Solomon se referă în mod clar la viaţa sa, la alergarea după fericire.

M-am uitat. Literal, "m-am întors către", a acorda o atenţie deosebită. Cuvântul înseamnă mult mai mult decât "a privi întâmplător." Substantivul care derivă din rădăcina aceasta înseamnă "faţă" şi conţine ideea de a sta faţă în faţă cu ceva pentru a-l lua în considerare. Afară de aceasta, în ebraică, pronumele emfatic este folosit ca şi cum Solomon ar fi zis: "Eu personal am luat cunoştinţă de."

Goană după vânt. [tulburarea duhului, KJV]. Banchete, festivităţi, muzică, plăcerile senzuale toate acestea nu oferă satisfacţie de durată. Potrivit cu Ioan 4,24, literal: "Dumnezeu e Duh," nu "un Duh", în sensul de a fi un duh printre multe altele, ci Duh în mod esenţial, absolut. Iar omul trebuie să se apropie de Dumnezeu prin propriul său duh. Numai într-o astfel de unire poate să găsească omul plăcere şi satisfacţie totale. Solomon a descoperit că toate plăcerile lumii nu sunt decât "vânt," "suflare" sau "goană după vânt" (vezi la cap. 1,14).

Nimic trainic. [Nimic profitabil, KJV]. Vezi la cap. 1,3. "Câştigul" este un cuvânt important în filosofia cărţii Eclesiastului, unde apare de zece ori. El nu apare în altă parte a VT. Solomon a testat orice experienţă, orice iniţiativă, orice plăcere pe care şi-a îngăduit-o, în termeni "câştigului" pe care îl putea obţine din ea. Sensul literal al rădăcinii ebraice traduse astfel este "surplus" sau "rest." S-a dat sugestia că era probabil un cuvânt folosit în relaţiile comerciale iudaice.

Sub soare. Expresia aceasta apare de 29 de ori în Eclesiastul, cu referire la domeniul activităţilor omeneşti. Expresii asemănătoare se găsesc în diferite limbi.

Mi-am întors privirile. Vezi la v. 11. Solomon experimentase şi făcuse cunoştinţă cu bucuriile materiale ale vieţii. Acum începe o cercetare a înţelepciunii din punct de vedere practic.

Căci ce. O traducere literală a acestei prepoziţii ar suna astfel: "Căci ce e omul care va veni după împărat?" Sensul probabil este că împăratul se întreabă ce-i va folosi unui om mai mic ca el să experimentele lucrurile diferite pe care le-a trăit el. El era împărat, având toate resursele la îndemână; ba mai mult, era mai înţelept decât oamenii obişnuiţi.

Ceea ce s-a făcut. Persoana mai mică ce venea "după împărat" nu putea spera să realizeze mai mult realizase deja Solomon. Solomon demonstrase lipsa de conţinut şi deşertăciunea plăcerilor vieţii acestei lumi, chestiunea putând fi considerată ca rezolvată.

Am văzut. Pronumele este emfatic. Cel care se îndoise, care nu fusese mulţumit, fără o explorare personală a fiecărui lucru, acum "văzuse."

Înţelepciunea este.... mai de folos decât nebunia. [Înţelepciunea întrece nebunia, KJV]. Literal, "în înţelepciunea există câştig mai mare decât în nebunie." Solomon se convinsese că adevărata înţelepciune merită efortul.

Lumina decât întunericul. [Lumina întrece întunericul, KJV]. Literal, "profitul lumii mai mult decât întunericul". În această figură de vorbire lumina denotă dezvoltarea spirituală şi mintală, în timp ce decăderea şi stricăciunea mintală şi morală sunt comparate cu întunericul. Apostolul Pavel a folosit aceeaşi metaforă în Efeseni 5,8; 1 Tesaloniceni 5,5. Căile neprihănirii sunt comparate cu lumina (Psalm 37,6; 119. 105; Isaia 51,4); căile nelegiuirii sunt comparate cu întunericul (Iov 37,19; Proverbe 4,19). Apostolul Ioan Îl înfăţişează pe Isus Hristos ca Lumina cerului care străluceşte în întunericul acestei lumi (Ioan 1,4.5).

Ochii. Ochii omului înţelept sunt îndreptaţi în direcţia dorită de Dumnezeu - drept înainte evitând astfel poticnirea. Compară cu declaraţia lui Isus în Ioan 11, 9. Cât priveşte o altă aplicaţie spirituală, vezi Efeseni 1,18.

Nebunul. Înţeleptul vede încotro merge şi alege calea cea mai directă; nebunul bâjbâie în nesiguranţă şi se poticneşte. O idee asemănătoare, folosind o altă metaforă, este redată în Proverbe 17,24: "Ochii nebunului sunt la capetele pământului" [KJV].

[Eu însumi, KJV; în româneşte subînţeles]. Emfatic; Literal, "eu, chiar eu," sugerând că Solomon a socotit că era imperios să laude înţelepciunea. Au aceeaşi soartă. [Una li se întâmplă tuturor, KJV]. Literal, "li se întâmplă la fel" (vezi Psalm 49,10; 10,3-5). În cele din urmă şi înţeleptul şi nebunul sunt cuprinşi de moarte.

Aceeaşi soartă. [Aşa se întâmplă, KJV]. Şi înţeleptul şi nebunul mor deopotrivă. Aparent nu există nici o deosebire.

Pentru ce am fost mai înţelept. Ce câştig vine de pe urma într-un program intens de studiu, "arzând candela în miez de noapte"? Un om care depune eforturi serioase ca să facă faţă problemelor vieţii şi să le rezolve este la fel de mort când moare ca şi nebunul, care doar a făcut umbră pământului.

Şi aceasta este o deşertăciune. Ambiţia şi efortul de a progresa în viaţă sunt, prin urmare, fără valoare, o simplă suflare care trece, aşa gândea Solomon. În realitate nu există răspuns cu la problemele vieţii, decât la Dumnezeu. Când omul creşte în înţelepciune dumnezeiască şi îşi rânduieşte viaţa în armonie cu voinţa lui Dumnezeu, doar atunci descoperă adevăratul scop al existenţei (vezi Matei 6,23).

Pomenire... nu este. [Nu e pomenire, KJV]. Atât nebunul cât şi înţeleptul sunt curând uitaţi de semenii lor. Afirmaţia aceasta este adevărată, fără îndoială, în măsura în care e vorba de lumea aceasta, dar omul care-şi rânduieşte viaţa în ascultare de înţelepciunea divină are parte de o pomenire veşnică (Psalm 112,6; Proverbe 10,7) şi poate să se bucure plin de încredere că numele lui este scris în cer (Luca 10,20; Filipeni 4,3).

Uitat. Lumea uită, dar Dumnezeu păstrează amintirea (vezi Maleahi 3,16.17; Ioan 14,1-3).

Şi apoi. [Şi cum? KJV] Ultima parte a v. 16 probabil că vrea să spună: "cum moare înţeleptul ca şi nebunul!" În ebraică, la fel ca în alte limbi, adverbul "cum" poate fi folosit şi ca o exclamaţie şi ca o interogaţie.

Urât. Ebraica nu indică un simţământ de ură sau de ostilitate, cât de schimbare completă de sentiment, de dezgust, oboseală sau antipatie. Primul sens al rădăcinii este "urâţenie" sau "diformitate," fie în sens fizic, fie legat de purtare sau dispoziţie. Acelaşi verb apare în Maleahi 1,3, unde Dumnezeu spune că a "urât" pe Esau. Dumnezeu a privit la Esau cu dezamăgire şi dezgust, nu cu "ură", în sensul obişnuit al cuvântului. Cu toate că Dumnezeu urăşte păcatul, El îl iubeşte pe păcătos. În ultima parte din Eclesiast 2,17, Solomon clarifică ce voia să spună: "Nu mi-a plăcut ce se face sub soare". Tot ce încercase Solomon nu-i oferise nici pe departe satisfacţia la care sperase, încât însuşi gândul la acestor lucruri făcuse numai să-i amplifice nemulţumirea lui.

Nu mi-a plăcut. [De nesuferit pentru mine, KJV]. Literal, "rău asupra mea" (vezi Iov 3,24-26; 7,14-16).

Goană după vânt. Sau "hrănire cu vânt" (vezi Osea 12,1; vezi la Eclesiast 1,14; 2,11).

Toată munca. Solomon a descoperit că era descurajator gândul că toate clădirile impunătoare pe care le construise şi toate celelalte proiecte pe care le adusese la îndeplinire vor constitui bucuria altcuiva (vezi la v. 19).

Cine ştie? Solomon foloseşte de obicei verbul "a şti" ca să exprime îndoială. Aici el este întristat deoarece nu ştie dacă cei care vor moştenesc ce îi aparţine vor aprecia şi vor fi vrednici de ele. Lucrul care-l exasperează este că nu are nici un control asupra problemei. Unii raportează îngrijorarea lui Solomon la preocuparea lui cu privire la Roboam ca succesor al lui.

Stăpân. Cuvântul acesta sugerează în ebraică puterea deplină asupra oamenilor şi a lucrurilor. E cât se poate de descurajator gândul că roadele ostenelilor unei vieţi pot fi risipite de un urmaş (vezi Iov 27,16.17; Psalm 39,6; Proverbe 23,5; Isaia 65,22; Luca 12,20).

Am ajuns până acolo. Mai bine "m-am întors," adică a merge într-o altă direcţie sau în direcţie opusă. Aceasta sugerează o schimbare completă în perspectiva de viitor a lui Solomon şi poate şi în acţiunile lui, ca rezultat al unei examinări minuţioase a vieţii sale.

Deznădejde. Solomon se resemnează fără voie în faţa lucrurilor aşa cum le-a găsit (vezi 1 Samuel 27,1; Iov 6,26).

Izbândă. [Echitate, KJV]. Cuvântul tradus aici "izbândă" ["echitate," KJV] şi care nu se găseşte în altă parte a Bibliei vine dintr-o rădăcină care înseamnă "cum se cuvine", "bine","drept", putând fi deci tradus "aptitudine", "capacitate naturală". În consecinţă, ideea lui Solomon este că dacă există un om care a demonstrat că este capabil, având un succes deosebit, va trebui totuşi să lase roadele ostenelilor sale cuiva care n-a participat la realizarea lor şi, deci, incapabil să le aprecieze.

Lasă. Literal, "dă", în sensul de "a transmite", "a preda".

[Parte, KJV]. Adică moştenire a lui - o parte din pământ, averi sau pradă.

Ce folos are omul? Care este rezultatul permanent de care se bucură? Răspunsul aşteptat este: nici unul. Câştigul nu pare să fie pe măsura eforturilor depuse.

Zilele. În contrast cu "noaptea". Orele de lucru au fost aglomerate, iar "noaptea" pline de gânduri despre grijile, zilei care provoacă insomnie. Solomon pare să nu fi înţeles pe deplin binecuvântările disciplinei aduse de trudă, durere şi dezamăgire (vezi Iov 35,10; cf. Romani 8,35; 2 Corinteni 12,9; Evrei 12,11; Apocalipsa 3,19).

Să mănânce şi să bea. Aici Solomon expune concluzia sa, o concluzie întemeiată pe experienţele lui de-o viaţă. Câştigul final, socoteşte el, este egal cu zeri. Atunci de ce să nu mănânci şi să nu bei, să te bucuri de lucrurile pe care le are de oferit viaţa?

Să-şi înveselească sufletul cu ce este bun. Literal, "să arate sufletului bine." Cuvântul "suflet" se referă aici la dorinţele şi gusturile omului (vezi Proverbe 10,3; 13,25; 27,7; vezi la Genesa 2,7; 9,5; Deuteronom 6,5). Afirmaţia se poate referi la bucuria concretă produsă de roadele ostenelilor, cum şi la satisfacţia care vine de pe urma îndeplinirii planurilor şi angajamentelor cuiva.

Mâna lui Dumnezeu. E voia lui Dumnezeu ca omul nu numai să se bucure de roadele ostenelilor sale, dar şi să afle găsească în împlinirea sarcinilor sale. Expresia aceasta sugerează totodată recunoaşterea de către Solomon a puterii de Stăpân suprem a lui Dumnezeu şi scopul bun pe care El îl are în vedere pentru fiii Săi născuţi pe pământ, în ciuda suferinţei şi a dezamăgirii.

Să se bucure. [să se grăbească, KJV]. Mai bine: "cine va experimenta mai mult ca mine?" Sar putea ca Solomon să vorbească de lucrarea vieţii sale şi despre capacitatea lui de a aprecia roadele ei mai mult decât ar putea altul. Sau s-ar putea ca cel ce vorbeşte să fie Dumnezeu (vezi v. 24). Versetul 25 ar putea suna astfel: "Cine va mânca şi cine va avea experienţă fără El?"

Fără. [Mai mult ca, KJV]. O variantă mai precisă ar fi probabil "fără El", adică fără Dumnezeu. Sentimentul atunci ar fi că numai Dumnezeu este Cel care stă în spatele vieţii tuturor oamenilor şi că nimic nu se poate întâmpla fără El.

Căci El dă. [Căci Dumnezeu dă, KJV]. "Căci" coordonează v. 26 cu v. 25, şi ambele, la rândul lor, trebuie să fie legate de v. 24. Solomon mărturiseşte puterea atotputernică a lui Dumnezeu şi controlul Lui universala. Dumnezeu nu îl abandonează pe om.

Celui păcătos. Cel care calcă legea, cel care respinge voia lui Dumnezeu şi i se împotriveşte; literal, "cel care greşeşte ţinta". Să strângă. Păcătosul îşi iroseşte viaţa în osteneli care nu duc la viaţă veşnică. El se osteneşte să adune bogăţii; el le acumulează, dar fără un scop veşnic (vezi Matei 13,12; 25,28; Luca 12,20). Plăcut lui Dumnezeu. Ideea că rodul ostenelilor omului nelegiuit poate fi dat celui drept se găseşte în Iov 27,16.17; Proverbe 13,22; 28,8). Goană după vânt. Vezi la cap. 1,14. Accentul este pus aici asupra faptului fundamental că

Dumnezeu dispune după cum voieşte.

COMENTARIII ELLEN G. WHITE

4-12.17.18Ed 153

4-18�

PK 76 26��

ML 213