Pavel şi Sila

Materiale didactice vizuale: O Biblie 

Pavel și Sila au fost misionari curajoși. Ei le vorbeau altora despre Isus și mulți oameni îi ascultau. Dar niște oameni răi nu doreau ca Pavel și Sila să predice despre Isus, așa că i-au aruncat în închisoare și i-au pus în lanțuri ca să nu evadeze.

Mai erau și alți oameni în închisoare. Oamenii aceștia erau acolo pentru că făcuseră lucruri rele. Pavel și Sila, în schimb, nu făcuseră nimic rău, dar nu s-au plâns. Au cântat veseli, deși lanțurile le făceau răni. Dintr-odată, pământul s-a cutremurat foarte tare. Atunci, ușa închisorii s-a deschis. Lanțurile au căzut de pe prizonieri. Erau liberi. Toți ar fi putut evada, dar nu au făcut-o. Pavel și Sila le-au spus să nu plece.

Temnicerul s-a temut. Dacă prizonierii evadau, el ar fi fost pedepsit. Dar când a văzut că Pavel și Sila îi ținuseră pe toți înăuntru, a căzut în genunchi și le-a mulțumit. Omul i-a dus pe Pavel și pe Sila la el acasă. El dorea ca cei doi să îi vorbească despre Isus. Ei le-au spus temnicerului și familiei lui că Isus îi iubea și dorea să îi țină în siguranță. Apoi, întreaga familie a ales să creadă în Isus și să asculte de El. Toți erau foarte fericiți.

Putem să-I cântăm cântece lui Isus chiar și atunci când se întâmplă lucruri rele, așa cum au făcut Pavel și Sila.

În studiul anterior, am aflat mai multe despre viața lui Pavel. El a fost un misionar curajos pentru Isus. Pavel avea un prieten, numit Sila, care îl ajuta să le vorbească altora despre Isus. Mulți oameni îi ascultau pe Pavel și pe Sila.

Dar unii oameni răi nu doreau ca Pavel și Sila să le vorbească altora despre Isus. Nu le plăcea de Pavel și de Sila, așa că i-au trimis la închisoare.
— Asigură-te că Pavel și Sila nu evadează! i-au spus oamenii răi temnicerului închisorii. Așa că omul i-a pus în lanțuri ca să nu evadeze. Mai erau și alți oameni în închisoare. Ceilalți prizonieri erau acolo pentru că făcuseră lucruri rele. Pavel și Sila nu făcuseră nimic rău, dar nu au murmurat cât timp au stau în închisoare. Au decis să rămână veseli, deși lanțurile le răneau picioarele.
— Haide să cântăm ceva! și-au spus unul altuia. Haide să cântăm și să ne rugăm! Și așa au făcut. Au cântat și s-au rugat în temnița întunecată.

Ceilalți prizonieri ascultau. Nu le venea să creadă că Pavel și Sila cântau și Îi mulțumeau lui Isus în închisoare. Dintr-odată, pământul a început să se cutremure. Isus a trimis un cutremur mare pentru a-i ajuta pe Pavel și pe Sila. Pământul s-a zguduit atât de tare, că ușile închisorii s-au deschis. Lanțurile au căzut de pe prizonieri. Erau liberi! Prizonierii ar fi putut să evadeze, dar n-au făcut lucrul acesta.

Temnicerul s-a temut atât de mult, că tremura tot. Imediat, a numărat prizonierii. Toți erau acolo. Nu evadase niciunul. Era atât de bucuros! Dacă prizonierii ar fi evadat, el ar fi fost pedepsit. Era slujba lui să țină prizonierii înăuntru. Omul a căzut în genunchi și le-a mulțumit lui Pavel și lui Sila. Știa că doar cântecele lor îi ținuseră acolo pe prizonieri.

Mai apoi, temnicerul i-a dus pe Pavel și pe Sila la el acasă și le-a spălat rănile făcute de lanțuri. Temnicerul știa că Pavel și Sila nu erau niște răufăcători. Ce le-a cerut el? Citiți Faptele apostolilor 16:30. Pavel și Sila erau bucuroși să-i vorbească temnicerului despre Isus.
— Dacă tu și familia ta credeți și ascultați de Isus, veți fi în siguranță și veți fi liberi de Satana, i-au spus ei. Temnicerul și familia lui au ales să se încreadă în Isus și să asculte de El. Omul le-a dat să mănânce și a făcut tot ce a putut ca să-i ajute.

Oamenii răi, care îi aruncaseră în închisoare, știau acum că Isus este mai puternic decât Satana, așa că i-au eliberat. Și noi putem fi misionari pentru Isus, indiferent de circumstanțe, la fel cum au fost Pavel și Sila. Haideți să-L rugăm pe Isus să ne ajute! 

Să învățăm din Biblie! Tatăl nostru și Psalmul 23 – Fiecare dintre aceste două texte a fost împărțit pe versete și fiecare verset are ca însoțitor o imagine colorată și atractivă, care să îi inspire pe cei mici și să îi ajute să memoreze mai ușor din Cuvântul lui Dumnezeu.

Cele Zece Porunci. Regulile copiilor cuminți – un material scurt și atractiv, destinat părinților și educatorilor care doresc să îi familiarizeze pe copiii de vârstă preșcolară cu Decalogul.

„Nu cei iuţi aleargă.” – Eclesiastul 9:11

Ați văzut vreodată o țestoasă? Țestoasele își cară casa în spate oriunde merg. Au o carapace tare, care este ca un acoperiș de casă. Când se ivește pericolul, o specie de țestoasă, țestoasa- cutie, se poate ascunde în carapace pentru a fi în siguranță.

Cele mai mari țestoase trăiesc în ocean. Țestoasa lăutărească, cum mai este numită, poate avea aproape doi metri și poate cântări cât o mașină. Cea mai mică specie este țestoasa pătată din Africa de Sud. Aceasta are doar șapte centimetri. Cântărește mai puțin decât o lămâie, trăiește între pietrele deșertului și îi place să mănânce plante verzi.

Țestoasele trăiesc mai mult decât orice alt animal. Unele au trăit mai mult de 150 de ani. Cea mai bătrână țestoasă cunoscută s-a numit Tu’i Malila. Un explorator, Căpitanul James Cook, a dăruit această țestoasă familiei regale Tongan în 1777. Când a murit, în 1965, aceasta avea aproape 188 de ani.

Puii de țestoasă ies din ouăle depuse de mama lor într-o groapă. O țestoasă poate depune până la 30 de ouă într-un cuib, dar țestoasele marine depun și mai multe ouă. O țestoasă marină poate depune până la 100 de ouă în cuibul din nisip. O țestoasă poate înota timp de 15-20 de ani și să se întoarcă pe aceeași plajă unde a ieșit din ou, pentru a-și depune, la rândul ei, ouăle.

Isus a creat țestoasele pentru ca noi să ne bucurăm de ele. Nu-i așa că avem un Dumnezeu minunat?