Ultimul judecător

Din cauză că poporul lui Dumnezeu continua să aleagă să fie de partea Satanei, precum celelalte popoare, El nu-l putea binecuvânta. Acum se întâmplau lucrurile îngrozitoare despre care Domnul îi avertizase cu credincioșie. Chivotul sfânt fusese capturat de filisteni și mii de soldați israeliți fuseseră uciși.

Chivotul era în centrul serviciilor de la sanctuar. Acolo, israeliții erau învățați despre planul măreț al lui Dumnezeu de salvare a păcătoșilor. În chivot se găsea legea perfectă a lui Dumnezeu, care a fost scrisă cu propria Lui mână. Deasupra legii se afla capacul ispășirii, pe care marele-preot îl stropea cu sânge în Ziua Ispășirii. Sângele acela reprezenta sângele lui Isus, pe care El l-a vărsat ca plată pentru păcatele noastre. Datorită vieții Lui de supunere, precum și a faptului că a murit în locul nostru, Dumnezeu ne poate ierta și ne poate salva de păcat.

Toate ceremoniile de la cortul întâlnirii ne învață despre metodele lui Dumnezeu de a ne salva (Psalmii 77:13). Însă pentru israeliți, această lecție își pierduse acum sensul, deoarece chivotul cu legea lui Dumnezeu și capacul ispășirii fuseseră luate. Ce s-a întâmplat cu acesta după ce l-au capturat filistenii? 1 Samuel 5:2 Filistenii credeau despre chivot că este dumnezeul Israelului, așa cum Dagon era dumnezeul lor. Probabil au crezut că dacă vor avea și chivotul pe lângă Dagon, poporul lor va fi mai puternic ca oricând. Ce au descoperit ei după prima noapte a chivotului în templul lor? 1 Samuel 5:3

Preoții filistenilor erau șocați. Cu respect, l-au pus pe Dagon înapoi la locul lui, însă, în dimineața următoare, ceea ce au descoperit era chiar mai rău decât în dimineața de dinainte. 1 Samuel 5:4 Dumnezeu le dovedea filistenilor că idolul lor nu era decât un chip neputincios. Dar cu cât le dădea mai multe dovezi, cu atât erau mai hotărâți să-și venereze propriii zei, în loc să învețe despre singurul Dumnezeu adevărat. Însă Dumnezeu nu a renunțat. El le-a dat și mai multe dovezi ale puterii Lui, lovindu-i cu bube pe locuitorii din Asdod. Unde au trimis aceștia chivotul, când au decis că problemele lor erau din cauza lui? 1 Samuel 5:8

Aplicație: Voia Dumnezeu ca filistenii să știe că zeii lor nu aveau nicio putere? Voia ca ei să înțeleagă că El este singurul Dumnezeu adevărat?

După ce chivotul lui Dumnezeu a fost dus în cetatea Asdod, mulți s-au îmbolnăvit de bube dureroase. Domnitorii filisteni l-au trimis atunci la Gad, o altă cetate importantă a lor. Însă când asupra oamenilor de acolo s-au abătut necazuri și mai mari, chivotul a fost trimis în cetatea Ecron. Când filistenii din Ecron au văzut că sosește chivotul, s-au îngrozit. În curând, s-au îmbolnăvit și ei și mulți au și murit. Așa că au dus chivotul pe un câmp deschis. Mai apoi, șoarecii le-au distrus holdele și grânele din depozite.

Chiar dacă filistenii nu-și puteau explica puterea misterioasă a chivotului, ei tot îl respectau. Se gândeau la acesta ca la un idol, cum era zeul lor, Dagon. A trebuit să mai treacă încă șapte luni de suferință, timp în care au murit o mulțime de oameni, pentru a înțelege că, indiferent unde l-ar fi dus, chivotul avea să aducă nenorociri asupra lor. Așa că și-au implorat domnitorii să trimită chivotul înapoi în Israel. 1 Samuel 5:11,12

Domnitorii filistenilor, împreună cu preoții și ghicitorii lor, s-au întrebat ce să facă. Unii credeau că trimițând chivotul înapoi la poporul Israel vor recunoaște că Dumnezeul lui Israel era mai puternic decât zeul Dagon. Însă preoții i-au avertizat să nu-și împietrească inima ca Faraon, a cărui țară a fost distrusă deoarece a refuzat să cedeze în fața Dumnezeului lui Israel. 1 Samuel 6:2,6

Preoții și ghicitorii au sugerat o modalitate prin care să-și dea seama dacă necazurile se întâmplaseră de la sine sau din cauză că „dumnezeul” care aparținea israeliților se afla în posesia lor. Mai mult, au pregătit chiar și un dar scump, ca să-l trimită împreună cu chivotul, în cazul în care urma să-i fie returnat lui Israel.

Aplicație: Cu câtă răbdare a încercat Dumnezeul iubirii să-i convingă pe filisteni că El este singurul Dumnezeu adevărat! El a lucrat cu mână puternică, deoarece voia ca ei să înțeleagă, să-I vadă măreția și să aleagă să-I servească.

Filistenii încercau să afle dacă necazurile lor se întâmplaseră de la sine, sau dacă erau pedepsiți pentru că luaseră și păstraseră chivotul care nu le aparținea. Mai întâi, au făcut un car nou în care au așezat cu grijă chivotul lui Dumnezeu. Într-o ladă, lângă chivot, au pus cinci chipuri de aur făcute după umflăturile bubelor lor, care fuseseră atât de dureroase pentru mulți dintre ei, și cinci șoareci de aur, după chipul celor care le distruseseră holdele și grânele din depozite.

Faptul că au făcut câte cinci figuri era o dovadă că cei cinci domnitori ai filistenilor cooperau ca să trimită chivotul înapoi. La carul cel nou au înhămat două vaci care încă nu-și înțărcaseră vițeii și care nu trăseseră la jug. Au separat vițeii de mamele lor și le-au urmărit cu privirea. Reușeau vacile să-și lase vițeii în urmă? Și dacă aveau să facă asta, în ce direcție urmau să tragă carul fără căruțaș? Orice fermier știe că vacile trebuie să fie învățate să tragă un car și că nu vor să fie separate de vițeii lor. Dacă vacile se întorceau după viței, filistenii știau că necazurile lor se întâmplaseră de la sine. Dar dacă vacile se îndreptau spre cetatea israelită Bet-Șemeș, atunci știau că necazurile se abătuseră asupra lor din cauză că furaseră chivotul.

Vacile au mugit după vițeii lor, dar s-au îndepărtat de aceștia și s-au îndreptat spre Israel. Ce făceau locuitorii din Bet-Șemeș când au văzut vacile trăgând carul spre ei? 1 Samuel 6:12,13 Ce bucurie! Se întorcea chivotul. Îngerii îl protejaseră cât timp se aflase în mâinile filistenilor și au ghidat vacile care l-au adus înapoi la poporul Israel. Domnitorii filisteni au urmărit carul cu privirea până la hotarul cetății Bet-Șemeș. Pe drum spre Ecron, s-au convins că Dumnezeul lui Israel trimisese necazurile peste ei. Acestea nu se întâmplaseră de la sine.

Aplicație: Cât de trist este că filistenii, deși se convinseseră că Dumnezeul lui Israel era adevăratul Dumnezeu, nu s-au hotărât să se închine Lui!

Vacile care au transportat chivotul s-au oprit lângă o piatră mare, la Bet-Șemeș, iar leviții l-au luat din car și l-au așezat pe o piatră. Ce au făcut ei apoi cu carul și cu vacile? 1 Samuel 6:14 Israeliții știau că acesta era un obiect sfânt. Când fusese mutat dintr-un loc în altul, în timpul călătoriilor lor, acesta fusese acoperit cu grijă. Nici măcar preoții nu îndrăzniseră să-l privească. Chiar și marele-preot îl vedea doar într-o singură zi din an. Acest lucru se întâmpla în Ziua Ispășirii, când marele-preot intra în Sfânta Sfintelor.

Acum însă, unii oameni ajunseseră superstițioși. În timp ce chivotul a rămas în câmp deschis, oamenii au devenit tot mai curioși. În cele din urmă, pierzându-și respectul, l-au deschis și s-au uitat înăuntru. Dumnezeu i-a făcut pe locuitorii din Bet-Șemeș să-și dea seama că făcuseră un lucru teribil. 1 Samuel 6:19 După urgie, le-a dispărut orice curiozitate. Poporul ar fi trebuit să-și mărturisească păcatele și să se pocăiască cu adevărat, dar în loc de asta, ei au devenit mai superstițioși și mai înfricoșați de chivot. Nimeni din Bet-Șemeș nu mai voia acum să-și asume paza chivotului, așa că le-au cerut oamenilor din cetatea Chiriat-Iearim, aflată în apropiere, să ia chivotul la ei.

Locuitorii acelei cetăți au luat chivotul și l-au dus în casa lui Abinadab, un levit, și a fiului său, Eleazar. Aceștia erau oameni credincioși și au păzit de bunăvoie chivotul. Chiar dacă unii israeliți pretindeau că-I slujeau lui Dumnezeu, probabil că cei mai mulți dintre ei I-au întors spatele și se închinau la idoli. În următorii 20 de ani, aceștia și-au urmat căile lor păcătoase și au suferit din cauza filistenilor. În cele din urmă, după cei 20 de ani, casa lui Israel „a plâns după Domnul”.

Aplicație: Îi poate binecuvânta Dumnezeu pe cei care, în mod conștient, sunt nerespectuoși și nesupuși?

Israeliții sufereau din cauza felului nemilos în care îi tratau filistenii. În acest timp, Samuel a rămas credincios, mergând dintr-un loc în altul și încercând să convingă poporul să se întoarcă din toată inima la Dumnezeu.

În cele din urmă, văzând cât de lipsită de sens era închinarea la idoli, israeliții au postit și s-au rugat, iar Duhul Sfânt a vorbit inimilor lor. Aceștia și-au mărturisit păcatele, au îndepărtat dumnezeii falși și s-au întors la Dumnezeu. 1 Samuel 7:4 Samuel le-a cerut conducătorilor semințiilor să adune oamenii și să se întâlnească la Mițpa. Aceștia au venit și a avut loc o adevărată trezire. După aceea, pentru a arăta că vor să se supună lui Dumnezeu, conducătorii poporului i-au cerut lui Samuel să fie judecător, iar el a acceptat. 1 Samuel 7:5,6 Când filistenii au aflat de adunarea de la Mițpa, erau convinși că israeliții plănuiau să-i atace pentru a-și recâștiga libertatea, așa că armata filistenilor a ieșit la luptă. Ce au simțit israeliții când și-au dat seama ce intenționau filistenii? 1 Samuel 7:7,8

Samuel s-a rugat, iar Dumnezeu i-a răspuns așa cum doar El o putea face. În timp ce Samuel aducea o jertfă, armata filistenilor avansa spre ei. Apoi, în timp ce israeliții priveau cu uimire, deasupra soldaților filisteni a izbucnit brusc o furtună teribilă care a omorât mulți dintre aceștia și i-a derutat pe cei rămași în viață, punându-i pe fugă. Imediat, israeliții au luat săbiile soldaților morți și i-au urmărit pe fugari. Victoria din acea zi a avut loc pe același câmp unde filistenii au capturat chivotul, cu 20 de ani în urmă. De asemenea, prin această victorie, israeliții și-au recâștigat cetățile pe care puseseră stăpânire filistenii.

Cât de multe binecuvântări le-a oferit Dumnezeu când au hotărât să I se supună Lui! Câtă vreme Samuel a fost judecător peste Israel, filistenii nu i-au mai necăjit. În fiecare an, Samuel se ducea în anumite cetăți, unde judeca poporul, însă mereu se întorcea la casa lui din Rama. Pe Samuel îl interesa în mod special educarea copiilor și a tinerilor care urmau să devină conducători. Mâine vom învăța despre școlile speciale pe care le plănuise pentru aceștia.

Aplicație: Care sunt cele patru lucruri pe care Samuel le-a cerut israeliților, astfel încât Dumnezeu să-i poată salva de vrăjmașii lor? 1 Samuel 7:3 Poate Dumnezeu să ne ajute și pe noi când facem aceste lucruri?

Samuel știa că o educație corectă îi va ajuta pe tinerii israeliți să-și construiască un caracter care îi va face nu doar cetățeni model, ci și conducători puternici și învățători înțelepți.

Părinții trebuiau să fie primii învățători ai copiilor lor. Aceștia trebuiau să le explice Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu, deoarece cunoașterea și înțelegerea legii lui Dumnezeu avea să îi ajute să-L iubească, să se încreadă în El și să se supună Domnului. De asemenea, îi ajuta să-și respecte părinții, să le fie supuși, să le fie de ajutor și să fie respectuoși cu alții. Indiferent dacă părinții lor erau bogați sau săraci, toți copiii trebuiau să fie învățați să muncească. Aceștia trebuiau să învețe să-și organizeze timpul și să ajute la sarcinile zilnice. În funcție de talentele lor, fiecare copil trebuia să învețe și o meserie folositoare, ca să fie capabili să-și câștige existența și să nu depindă de alții.

Moise scrisese instrucțiuni simple despre cum să ajuți copiii să învețe și să-și amintească cele învățate. Copiii din casele bune memorau scrierile sacre, cântece și poezii. Samuel a început primele două școli speciale pentru a-i învăța aceste lucruri pe tineri. Acestea erau numite „școlile profeților”. Una se afla la Chiriat-Iearim, unde se găsea și chivotul pe vremea aceea. Cealaltă se afla la Rama, unde locuia Samuel. Elevii de la aceste școli primeau cea mai bună educație, astfel încât să fie conducători puternici în slujba lui Dumnezeu.

Dincolo de meseriile folositoare, elevii învățau istorie, muzică, literatură sacră și fascinantul subiect al științei despre natură. Dintre toți judecătorii care au fost peste Israel, Samuel a fost cel mai bun. De ce? Pentru că el știa că Însuși Dumnezeu era Împăratul Israelului, iar el a urmat cu grijă planul pentru guvernarea poporului. Acum îmbătrânea și cei doi fii ai lui au fost însărcinați să-l ajute la munca lui. 1 Samuel 8:1,2 Din 1 Samuel 8:3 aflăm însă niște informații foarte rele.

Aplicație: Voi învățați să fiți activi, de ajutor, harnici și puri? De ce este important să primiți o educație bună și evlavioasă cât timp sunteți încă tineri?