Cucerirea Canaanului

După ce au auzit cum Și-a ajutat Dumnezeu poporul să cucerească cetățile Ierihon și Ai, canaaniții aveau un motiv întemeiat să se teamă de aceștia. Înspăimântați de gândul că și cetățile lor ar putea fi distruse, toți împărații lor au dorit să-i oprească pe israeliți.

Următoarea cetate importantă în calea armatei cuceritoare a lui Iosua era Gabaon. Gabaoniții știau că nu puteau să le facă față israeliților și Dumnezeului lor, așa că au hotărât să încerce un plan ciudat ca să se salveze. Fără să spună ceva împăraților altor cetăți, aceștia au trimis niște bărbați ca să vorbească cu liderii Israelului. Ce au făcut aceștia pentru a-i convinge pe conducătorii israeliți că spuneau adevărul, deși au pretins că sunt trimișii unei țări îndepărtate? Iosua 9:4-6

Fiind suspicioși, Iosua și ajutoarele lui i-au luat la întrebări pe vizitatori. Însă când aceștia și-au arătat pâinea mucegăită, încălțămintea veche, crăpată și burdufurile peticite, conducătorii i-au crezut. Prin urmare, au făcut un legământ solemn de pace cu aceștia. După 3 zile, israeliții au aflat că așa-numiții ambasadori erau, de fapt, vecinii lor gabaoniți. Ce le-a spus Iosua în privința aceasta? Iosua 9:22,23 Două atitudini esențiale ar fi schimbat totul. Dacă Iosua și-ar fi amintit să-L întrebe pe Dumnezeu despre „ambasadori”, atunci ar fi aflat adevărul. Cu toate că israeliții erau foarte supărați pe gabaoniți, Iosua și celelalte căpetenii au refuzat să-și încalce promisiunea solemnă pe care au făcut-o.

Gabaoniții au promis să renunțe la idolii lor și să se închine lui Dumnezeu. Însă, dacă ar fi spus adevărul, ei și urmașii lor nu ar fi ajuns sclavii poporului Israel. Dumnezeu manifestase o toleranță minunată față de neamurile care au ales să creadă în El. Aceștia s-ar fi putut alătura poporului Său și ar fi avut aproape aceleași privilegii ca israeliții. Gabaoniții aveau patru cetăți, dintre care Gabaon era cea mai importantă. Însă acum, cetățile lor aparțineau israeliților, iar ei aveau să le fie întotdeauna sclavi, ca o mărturie a faptului că Dumnezeu urăște falsitatea. Cât de diferit le-ar fi fost viitorul dacă nu ar fi mințit!

Aplicaţie: Cât de bine este să spui întotdeauna adevărul! Niciodată nu este indicat să apelezi la minciuni.

Auzind ce au făcut gabaoniții, împărații celorlalte cetăți s-au înfuriat. Acum se temeau și mai tare de israeliți, din moment ce până și puternicilor gabaoniți le fusese teamă să lupte cu aceștia. Împăratul Ierusalimului a trimis soli celorlalți patru împărați, cerându-le să-și unească armatele cu a lui. Astfel, au format o armată puternică și au hotărât să se răzbune pe gabaoniți, deoarece făcuseră pace cu poporul Israel.

Bărbații gabaoniți știau că nu se puteau apăra împotriva acestor armate unite. Îi va ajuta oare Iosua, deși l-au mințit? Nu era timp de pierdut, așa că au trimis imediat un sol, implorând ajutor. De data aceasta, Iosua și-a amintit să-L întrebe pe Dumnezeu ce ar trebui să facă. Care a fost răspunsul lui Dumnezeu? Iosua 10:8 Iosua a mers cu armata lui toată noaptea și a ajuns la cetatea Gabaon în zori. Armatele celor cinci împărați se aflau deja acolo, iar când israeliții i-au atacat prin surprindere, soldații inamici s-au panicat și au fugit. Israeliților nu le-a fost greu să pună mâna pe ei. În plus, Dumnezeu a făcut să cadă niște pietre mari, care au omorât mai mulți soldați decât omorâse poporul Israel.

Când Iosua și-a dat seama că se va întuneca înainte de finalul bătăliei, i-a cerut lui Dumnezeu să facă un lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată înainte. Citește continuarea istorisirii despre ziua aceea victorioasă. Iosua 10:12-15 Până când s-a întors Iosua în tabăra de la Ghilgal, armata lui cucerise aproape toată partea de sud a țării Canaan. Din nou, Dumnezeu a demonstrat că nimic nu Îi este imposibil.

Aplicaţie: Chiar înainte de revenirea lui Isus, peste cei răi vor cădea din nou pietre uriașe, fiecare cântărind mai mult de 20 de kilograme (Apocalipsa 16:21). Nu e de mirare că Isus dorește ca noi să alegem să fim de partea Lui în războiul dus împotriva Satanei! El nu-Și dorește ca vreunul dintre noi să-și schimbe alegerea și să fie pierdut.

După ce Dumnezeu i-a ajutat pe israeliți să ocupe aproape toată partea sudică a țării Canaan, au mai rămas de cucerit numeroase cetăți nelegiuite, în special în nordul țării. Trebuia să se îngrijoreze Iosua când mai mulți dintre împărații înspăimântați din nord au hotărât să-și unească armatele și să distrugă poporul Israel? Iosua 11:4-6

La fel ca întotdeauna, Dumnezeu Și-a ținut promisiunea. De data aceasta, inamicul a folosit cai și care de luptă, pe care israeliții le-au luat când i-au nimicit pe nelegiuiți. Au schilodit caii, așa cum le-a spus Dumnezeu să facă, și au dat foc carelor. De ce? Deoarece Dumnezeu știa cât de ușor le-ar fi fost să ajungă să depindă mai degrabă de cai și de care decât de El ( Iosua 11:7-9).

Acum, armata lui Iosua cucerise cea mai mare parte a țării Canaan. Totuși, mai erau câteva teritorii vaste ce nu se aflau încă sub stăpânirea lor, precum țara locuită de filisteni. De asemenea, în interiorul teritoriilor ocupate încă existau câteva cetăți controlate de păgâni. Însă Dumnezeu i-a spus lui Iosua să împartă pământul oamenilor și, astfel, fiecare seminție avea să fie responsabilă să termine de cucerit propriul teritoriu.

Iosua a împărțit țara între seminții, după porunca Domnului, dar mai întâi i-a dat lui Caleb locul pe care și l-a dorit: cetatea Hebron, o cetate necucerită și locuită de uriași. Citește ce a spus Caleb când și-a făcut cunoscută dorința. Iosua 14:7-12 În timp ce armata poporului Israel cucerea țara Canaanului, cortul întâlnirii a rămas la Ghilgal. Acum, că războiul încetase, acesta a fost mutat în micuța cetate Silo, din centrul Canaanului (Iosua 18:1).

Înainte să-și aleagă un loc pentru el, Iosua a așteptat cu generozitate ca fiecărei seminții în parte să-i fie atribuit teritoriul ei. Lui i-a revenit cetatea Timnat- Serah, care înseamnă „porțiunea care rămâne”. Aceasta se afla în apropiere de cortul întâlnirii din Silo (Iosua 19:49,50). Leviților nu li s-au dat porțiuni mari de teren. În loc de aceasta, ei au primit 48 de cetăți situate printre toate celelalte seminții (Iosua 21:41). În felul acesta, ei puteau sluji ca lideri spirituali pentru întregul popor.

Aplicaţie: Ce a spus David despre încrederea în cai și care? Psalmii 20:7

Acum, că fusese cucerit atât de mult din țara Canaan, israeliții nu mai aveau nevoie de marea lor armată națională. Fiecare seminție trebuia să termine cuceririle pe propriul teritoriu. Prin urmare, Iosua a trimis soldații înapoi la semințiile lor.

Două seminții și jumătate dintr-o a treia au primit pământ la est de râul Iordan. Însă aproximativ 40.000 dintre cei mai buni războinici ai lor au traversat râul cu celelalte seminții și le-au ajutat să cucerească țara Canaan. Acum, Iosua i-a binecuvântat și le-a spus să se întoarcă la moșiile și familiile lor. Ce au făcut ei pe drum? Iosua 22:10 Construirea acelui altar lângă râul Iordan aproape că a provocat un război civil, deoarece semințiilor din vest le era teamă că semințiile din est urmau să se închine idolilor. Dar când acestea din urmă le-au explicat de ce l-au construit, semințiile din vest s-au liniștit, ba chiar L-au mărit pe Dumnezeu. Ce putem învăța din această istorisire cu privire la neînțelegeri? Iosua era recunoscător pentru ceea ce a făcut Dumnezeu poporului Său, însă era și trist deoarece aceștia nu i-au izgonit pe închinătorii la idoli care au rămas printre ei.

Aproape că-i vedem lacrimile din ochi când citim ce le-a spus în timp ce și-a susținut cauza. Iosua 23:11-13 Și-a respectat Dumnezeu promisiunile față de poporul Său, chiar dacă acesta nu I-a fost credincios? Iosua 22:14

Iosua a simțit că trebuie să se mai întâlnească o dată cu bătrânii și căpeteniile. S-au dus în valea Sihem, unde, cu mulți ani înainte, citise binecuvântările și blestemele. Acolo, a sintetizat istoria poporului lui Dumnezeu din vremea lui Avraam și până la sosirea lor în Canaan și le-a reamintit cât de important era pentru ei să-I slujească lui Dumnezeu.

Când Iosua le-a spus oamenilor să aleagă cui aveau să slujească, ce au răspuns ei? Iosua 24:15,16

Aplicaţie: Chiar dacă poporul a promis de încă trei ori să-I slujească lui Dumnezeu, Iosua și-a amintit cu tristețe de câte ori fuseseră făcute și încălcate astfel de promisiuni. Aveau ei să învețe vreodată că le era imposibil să se supună lui Dumnezeu prin propriile forțe? Doar dacă ne încredem în Isus putem primi puterea să ne supunem.

Iosua a trăit până la vârsta de 110 ani. După ce el și Eleazar au murit, israeliții le-au simțit lipsa. Fineas, fiul lui Eleazar, a devenit următorul mare-preot, iar el a lucrat cu credincioșie cu căpeteniile care au fost alături de Iosua. Aceștia au făcut tot ce au putut mai bine ca să-i ajute pe oameni să-și țină promisiunea de a fi credincioși Domnului (Iosua 24:29-31,33).

Următoarea carte din Biblie este Judecătorii. Din aceasta aflăm ce s-a întâmplat cu poporul Israel după 300 de ani de la moartea lui Iosua. Judecătorii 2:10-13 Deoarece poporul Israel nu și-a ținut promisiunea de a-și distruge vrăjmașii, a avut parte de nenumărate necazuri. Cum putea Dumnezeu să-i ajute când ei continuau să meargă în război de partea Diavolului, alegând să se supună acestuia? Când necazurile lor ajungeau atât de rele încât oamenii Îl implorau pe Dumnezeu să-i salveze de dușmanii lor, El le trimitea oameni speciali, numiți judecători, ca să-i ajute. Atâta timp cât judecătorul trăia, oamenilor le era mai bine. Însă după ce acesta murea, se întorceau la căile lor nelegiuite.

Apoi, lucrurile deveneau din nou foarte rele. Regretau, implorau ajutor și, din nou, Dumnezeu le trimitea un alt judecător. Acest ciclu se repeta iar și iar. În timpul acelor sute de ani au fost mai mulți judecători, dar vom învăța doar despre câțiva dintre ei. Unul dintre judecătorii de la început a fost Ehud, pe care Dumnezeu l-a folosit ca să ofere poporului Israel 80 de ani de pace (Judecători 3:15,30). Însă după ce acesta a murit, oamenii s-au întors la căile lor nelegiuite și, din nou, s-au aflat la strâmtorare din cauza lui Iabin, împăratul Canaanului. Cui s-a adresat poporul de data aceasta pentru ajutor? Judecători 4:3-5

Deborei nu-i era frică de armata lui Iabin și de cele 900 de care ale lui. Ea a trimis după un bărbat, pe nume Barac, și l-a înștiințat ce a spus Dumnezeu că trebuie să facă. Acesta urma să adune 10.000 de bărbați și să lupte împotriva armatei lui Iabin, care era condusă de Sisera, căpetenia lui. Barac a spus că va face asta, dar numai dacă va merge și Debora cu el (Judecători 4:6-8).

Aplicaţie: Asemenea poporului Israel, este ușor să promiți că vei fi bun. Însă doar Isus poate da puterea supunerii și ne poate ajuta să-I fim loiali. 1 Corinteni 15:57,58

Barac i-a spus profetesei Debora că, dacă îl va însoți, va lupta împotriva lui Sisera și a armatei acestuia. Ce i-a răspuns Debora? Judecătorii 4:9 Debora nu vorbea despre ea când a spus că Dumnezeu îl va da pe Sisera pe mâna unei femei, ci despre Iaela. Aceasta trăia cu soțul ei în apropierea locului unde a avut loc bătălia, fiind prieteni cu împăratul Iabin. Ce s-a întâmplat în luptă? Judecătorii 4:15,16

După ce soldații lui au murit, Sisera a luat-o la fugă ca să-și scape viața. Știa că Barac îl va urmări imediat, dar era atât de obosit încât nu mai putea continua. Probabil că s-a simțit ușurat când a văzut cortul Iaelei, care l-a invitat înăuntru pentru a se odihni. Iaela i-a dat un pahar cu lapte și l-a acoperit. Simțindu-se în siguranță și confortabil, Sisera a adormit curând. Pentru ceea ce a făcut Iaela în continuare era nevoie de mult curaj, dar ea știa că Sisera era dușmanul poporului lui Dumnezeu și ceea ce făcea era corect. Judecătorii 4:21,22

Probabil că Barac a fost șocat și extrem de recunoscător! Profeția Deborei se împlinise. Citește-o din nou în Judecătorii 4:9! În capitolul al cincilea din cartea Judecătorii se găsește frumosul cântec pe care Debora și Barac l-au cântat în ziua aceea. Judecătorii 4:24 ne vorbește despre fapta curajoasă a Iaelei, care este numită „binecuvântată între femei”. Dumnezeu Și-a scăpat poporul încă o dată. În cele din urmă, împăratul Iabin și-a pierdut viața și poporul Israel s-a bucurat din nou de pace timp de 40 de ani. Doar că Diavolul nu a renunțat, și vechiul ciclu s-a reluat.

Aplicaţie: Ai observat că ceea ce s-a întâmplat poporului Israel seamănă mult cu ceea ce ni se întâmplă nouă? Când totul merge perfect, avem noi nevoie de Isus la fel de mult ca atunci când suntem în necaz? Dacă ne rugăm, Isus ne va aminti că avem nevoie de El tot timpul.