Îngerii îl salvează pe Lot

Lot trebuie să îi fi fost foarte recunoscător lui Avram pentru că îi salvase pe el și pe familia lui de acei soldați răi. Numai că Lot și familia lui s-au întors înapoi în casa lor din Sodoma, cu toate că știau că nu era un loc bun de locuit.

Pe măsură ce creșteau, copiii lui priveau la oamenii idolatri care erau în jurul lor, în Sodoma. Ei au văzut cât de bogaţi erau și cât de mult iubeau banii, hainele frumoase și lucrurile scumpe. Lot ura lucrurile rele pe care le făceau oamenii din Sodoma, dar el și familia lui erau bucuroşi să aibă mulți bani. Încetul cu încetul, au ajuns să iubească mai mult lucrurile decât pe Dumnezeu. Deveneau la fel ca oamenii din Sodoma. Aşa lucrează Satana.

De acum, Avram avea aproape o sută de ani. Încă locuia în corturile lui, pe dealuri. Avram și Sarai erau de-acum bătrâni și încă nu aveau un copil. Avram se mai căsătorise și cu o altă femeie cu care avusese un băiețel. Dar Dumnezeu îi promisese că va avea un fiu de la soţia lui, Sarai. Geneza 17:16 Dumnezeu le-a dat celor doi nume noi. Care erau acestea? Geneza 17:5,15
Avraam și Sara nu știau cum avea să-Și țină Dumnezeu promisiunea. Ar fi trebuit ei să continue să aibă încredere că Dumnezeu le va da un fiu?

Într-o zi, Avraam stătea la ușa cortului lui în perioada cea mai fierbinte a zilei. Privind în lungul drumului, a văzut trei oameni. A sărit repede în picioare și a alergat să le iasă în întâmpinare. Nu știa cine erau acei oameni, dar Avraam Îl iubea pe Dumnezeu și era întotdeauna bun cu străinii. El i-a invitat pe cei trei oameni la cortul lui să se odihnească, să mănânce și să bea ceva, iar străinii au acceptat. Geneza 18:2-5

În timp ce musafirii s-au așezat la umbra unui copac mare, Avraam și Sara au pregătit masa de prânz. A fost gata repede și Avraam le-a dus mâncarea. În timp ce mâncau au vorbit cu Avraam și el a descoperit că doi dintre vizitatori erau îngeri. Cine era cel de-al treilea? Era Fiul lui Dumnezeu – Cel care a promis că va veni în lumea noastră și va muri pentru păcatele noastre. Ce surpriză minunată!

Dumnezeu le-a promis din nou lui Avraam și Sarei că vor avea un fiu al lor. Îi venea greu Sarei să creadă lucrul acesta, deoarece era foarte în vârstă. După ce au mâncat, cei doi îngeri au plecat pe drumul care ducea spre Sodoma, unde locuia Lot. Dar Dumnezeu a rămas să mai vorbească puţin cu Avraam. El S-a hotărât să-i spună lui Avraam ce avea de gând să facă a doua zi cu cele două cetăți pline de păcate, Sodoma și Gomora.

Dumnezeu și Avraam vorbeau despre cele două orașe rele, Sodoma și Gomora. Avraam știa că oamenii care locuiau acolo erau foarte răi, însă el trebuie să fi fost surprins când Dumnezeu a spus că urma să distrugă acele cetăți chiar a doua zi.  La cine crezi că s-a gândit Avraam imediat?
Desigur, Avraam s-a gândit la Lot și la copiii lui care, între timp, se făcuseră mari. El era sigur că Lot Îl iubea pe Dumnezeu. Cu siguranță, Dumnezeu nu avea să permită ca și ei să moară. Foarte politicos, Avraam l-a întrebat pe Dumnezeu ceva. Geneza 18:23-25

Dumnezeu îi iubea pe oamenii din Sodoma și era mulțumit că și Avraam îi iubea. După ce Avraam L-a implorat pe Dumnezeu să-i salveze pe Lot și pe oamenii din Sodoma, ce a spus Dumnezeu? Geneza 18:26 Avraam trebuie să fi fost bucuros. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost cincizeci de oameni în Sodoma care să Îl iubească pe Dumnezeu? El s-a hotărât să întrebe din nou. Ar fi salvat Dumnezeu Sodoma dacă ar fi fost doar patruzeci și cinci de oameni buni în ea? Din nou, Dumnezeu a fost de acord.

Iarăși și iarăși, Avraam a continuat să întrebe. De fiecare dată, el spunea un număr mai mic și tot mai mic, până a ajuns la zece. Dumnezeu i-a promis că nu va distruge cetatea dacă în ea s-ar afla doar zece oameni buni. Cât de plin de milă este Dumnezeu! Nu a fost Dumnezeu bun când a ascultat toate întrebările lui Avraam și i-a răspuns la fiecare dintre ele? Dumnezeu ascultă și rugăciunile noastre mereu. Și întotdeauna Se bucură când ne rugăm pentru ceilalți oameni.

Spre seară, au ajuns în cetatea Sodoma doi călători. Pe cine au întâlnit ei la porțile cetății? Geneza 19:1 Lot învățase de la unchiul său, Avraam, să fie politicos și să dea ajutor și i-a invitat pe cei doi străini să vină acasă la el. Însă el nu știa că erau îngeri – aceiași îngeri care tocmai fuseseră la Avraam și Sara. Cei doi îngeri i-au zis că aveau să-și găsească undeva, în cetate, un loc unde să stea, dar Lot a insistat să vină la el. Nu ar fi fost în siguranță dacă ar fi rămas pe stradă, întrucât oamenii din Sodoma nu erau buni cu străinii.

În cele din urmă, ei au acceptat și au mers la Lot. Pentru că dorea să nu ştie nimeni despre cei doi oaspeți ai lui, Lot nu s-a dus direct acasă. Dar câțiva dintre oamenii cei răi din Sodoma i-au văzut și au hotărât să creeze probleme. Mai târziu, în seara aceea, o mare mulțime de oameni au încercat să intre cu forța în casa lui Lot. Dar îngerii cei puternici au blocat ușa și i-au orbit pe toți acei oameni răi. După aceea, Lot a aflat că vizitatorii lui erau îngeri. Îngerii i-au spus că, din cauză că Sodoma era așa de rea, Dumnezeu urma să o distrugă prin foc. Două dintre fetele lui Lot nu erau căsătorite și încă locuiau în casa lui, dar ceilalți copii erau căsătoriți și locuiau în casele lor. Ce i-au spus îngerii lui Lot să facă? Geneza 19:12,13

Îngerii îi spuseseră lui Lot să-i avertizeze pe copiii lui, de-acum mari, despre ce urma să se întâmple. El s-a dus repede acasă la ei și i-a îndemnat să plece. „Sculați-vă și ieșiți din locul acesta”, le-a spus el, „căci Domnul are să nimicească cetatea.”

Dar copiii lui Lot nu l-au crezut. Ei chiar au râs de el. Cum ar fi putut Sodoma să fie distrusă? Totul arăta la fel ca înainte. Ei nu au crezut că Dumnezeu avea să ardă cetatea. Ei își iubeau casele frumoase și toate lucrurile luxoase şi distracţiile mai mult decât Îl iubeau pe Dumnezeu, așa că nu au vrut să plece.

Lot s-a întors întristat acasă, unde îl așteptau îngerii. De acum, se făcuse aproape dimineață și timpul se scursese. Lot trebuia să fie afară din cetate înainte ca soarele să se arate, și îngerii l-au îndemnat să plece imediat. Dar Lot și soția lui au mai așteptat. Nu doreau să-și lase copiii și toate lucrurile lor frumoase. În cele din urmă, când nu mai rămăsese timp deloc, ce au făcut îngerii? Geneza 19:16

Cât de buni au fost să-i scoată din cetate pe Lot, pe soția lui și pe cele două fete! Chiar dacă nu au putut găsi zece oameni care să Îl iubească pe Dumnezeu, îngerii i-au dus totuși pe cei patru afară din cetate.

Apoi, îngerii s-au întors să distrugă cetatea, iar Fiul lui Dumnezeu S-a întâlnit cu Lot. „Scapă-ți viața!” a spus El. „Să nu te uiți înapoi!” Lot trebuia să se grăbească, altfel ar fi murit și el. Ți-au zis vreodată părinții: „Grăbește-te! Hai mai repede!” când nu ascultai imediat? Ei bine, Lot și soția lui, împreună cu fetele „zăboveau”, sau „trăgeau de timp”, în dimineața aceea. Este important să înveți să asculți imediat!

Îngerii îi trăseseră pe Lot, pe soția lui și pe cele două fete afară din Sodoma. Dumnezeu îi avertizase să se grăbească spre munți, dar Lot nu a vrut să facă așa. A întrebat dacă poate merge într-o cetate mică din apropiere, numită Țoar, și Dumnezeu a fost de acord.

Dacă Lot ar fi ascultat imediat, cât de bine ar fi fost! Însă el a încercat să facă ce credea el că este cel mai bine, în loc să se încreadă în ce i-au spus îngerii. Și, întrucât Lot a ezitat să asculte, soția lui a început să se gândească la faptul că instrucțiunile îngerilor nu erau chiar așa de importante. Soția lui Lot a continuat să se gândească la casa și la copiii ei din Sodoma. Neascultând de porunca primită, s-a întors și s-a uitat cu dor după Sodoma. Ce s-a întâmplat cu ea chiar atunci? Geneza 19:26

Ce s-a întâmplat cu Sodoma și Gomora când a răsărit soarele în acea dimineață? Geneza 19:24,25
Ce zi tristă! Când Avraam s-a trezit în acea dimineață, s-a gândit la Sodoma. Oare găsise Dumnezeu în ea zece oameni care să-L iubească? Dimineața devreme, s-a grăbit spre locul în care vorbise cu Dumnezeu despre cetate. Când s-a uitat în jos, spre vale, și a văzut mult fum, a știut răspunsul la întrebarea sa. Cât de trist trebuie să fi fost!
Biblia spune: „Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot” Luca 17:32 De ce? Deoarece istoria ei ne avertizează să nu iubim oamenii sau diferite lucruri mai mult decât pe Dumnezeu. Asta a făcut ea și i-a cauzat moartea.

Vrea Dumnezeu să-i distrugă pe cei răi? Se bucură El când ne rugăm pentru ceilalți? A trimis Dumnezeu un înger special să aibă grijă de tine?
Cum ar trebui să îi tratăm pe străini – pe oamenii pe care nu îi cunoaștem? Este posibil ca un înger să vină la noi acasă sau la biserică și să arate ca o persoană obișnuită?
Este important să asculți imediat când părinții tăi îți cer să faci ceva? Ascultând imediat, îi poți ajuta și pe ceilalți oameni să aleagă să facă ce este bine.

Mergem la Baguio! Mergem la Baguio! Dena și Sherry cântau în timp ce se țineau de mână și țopăiau, iar Boodle lătra fericită și alerga în jurul lor în cerc, ca și când ar fi ştiut ce spuneau ele.

Vremea în Manila era foarte caldă, dar în Baguio era mereu așa de răcoare, încât erau nevoiți să-și ia un pulover și haine călduroase. Nu-i de mirare că familia se bucura să meargă acolo pentru câteva zile, deși călătoria dura aproape patru ore și mașina lor nu era dotată cu aer condiționat! Și, cel mai tare, Boodle trebuia să fie și ea, să nu lipsească.

– Ești sigură că vom avea nevoie de pulovere, mami? a întrebat Dena. E așa de cald aici, în Manila!
– Spui asta de fiecare dată când facem bagajul pentru Baguio, i-a reamintit mama. Dar te bucuri întotdeauna de pulovere când ajungem acolo.

Așadar, puloverele i-au însoţit, ca de obicei. Dar asta nu era totul. Fetele s-au asigurat că au fost puse în bagaj și o lampă, un covoraș pe care să stea la foc în cabana lor, niște perne, un mic ceas, vaze de flori, niște milieuri drăguțe și o parte din jocurile și cărțile lor preferate. Mama a pus și cearșafuri, pături călduroase, mâncarea și hainele lor.

Odată, pe când mergeau cu trenul la Baguio, mama le spusese că era sigură că nu ar mai fi fost loc și pentru lucrurile în plus pe care le luau mereu pentru a face cabana mai confortabilă. Dar Dena și Sherry puseseră în grabă şi lucrurile „în plus” într-un coș mare, pe care l-au cărat între ele, iar mama nici măcar nu-l observase până ce nu s-au urcat în tren. Acele lucruri „în plus” erau foarte importante pentru Dena și Sherry. Și s-au bucurat de ele și alţii.
– Cabana voastră este întotdeauna atât de confortabilă, spuneau ei. Cum reușiți să aduceți toate lucrurile acestea cu micul vostru Volkswagen?
– În afară de portbagaj, transformăm podeaua mașinii de la bancheta din spate într- un alt portbagaj, au explicat fetele. Punem pernele și o pătură mai veche deasupra și noi ne așezăm peste toate aceste lucruri.
Călătoria spre Baguio avea să fie una super specială, deoarece tata promisese să conducă de-a lungul țărmului mării. Urmau să înoate și să se joace în nisip, așadar au mai încăput în mașină și costumele de baie, găleți și lopățele. Și, în sfârșit, erau pe drum.

Boodle stătea în spate împreună cu Dena și Sherry, încercând, în același timp, să vadă orice se putea vedea. Și-a aşezat bine capul peste umărul tatălui ca să poată vedea în față, dar tatălui nu îi plăceau pupicurile ei de cățelușă și saliva ei pe tricoul lui. Ulterior, căţeluşa și-a scos capul pe geamul lateral din spate. Urechile îi fluturau în vânt și lătra în semn de salut fericit la mulţimea de câini din satele pe care le traversau.
În cele din urmă, au ajuns la plaja cea frumoasă.