Egoismul nu aduce nimic bun

Text de memorat

„Orice zeciuială din pământ… este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.” (Leviticul 27:30)

În lecţia anterioară, am aflat că Dumnezeu a oprit lucrările de la Turnul Babel, făcând ca oamenii să vorbească limbi diferite. După aceea, grupurile de oameni care se puteau înţelege între ei s-au mutat în locuri diferite. Curând, au ajuns să fie mii de oameni şi Satana se străduia să-i facă pe toți să asculte de el.

Aproape toţi au ales să facă aşa. Se închinau la idoli şi au uitat de Dumnezeu. Unii au încercat să se închine şi lui Dumnezeu, şi la idoli. Dar se poate să slujim cu adevărat şi lui Dumnezeu, şi idolilor în acelaşi timp? Nu. Dumnezeu avea un plan ca să-i ajute pe oameni să nu-L uite şi a început să caute pe cineva cu care să conlucreze.
Avea nevoie de un om care să asculte mereu de Legea Sa, care să-şi amintească de promisiunea Lui de a muri pentru păcatele noastre şi care să-şi înveţe familia să facă la fel. Apoi, acea familie avea să fie una de misionari. În felul acesta, alţi oameni ar fi privit la ei şi ar fi învăţat de la ei despre adevăratul Dumnezeu.

Domnul a găsit omul potrivit pentru această lucrare. El şi soţia lui Îl iubeau pe Dumnezeu şi I se închinau doar Lui. Acel om era Avram, iar soţia lui se numea Sarai. Dumnezeu ştia că Avram putea să-L ajute ca planul Său să fie adus la îndeplinire. Însă lucrul acesta nu putea fi făcut atâta timp cât Avram trăia lângă rudele şi prietenii săi, care se închinau la idoli. Aşa că, într-o noapte, Dumnezeu i-a cerut lui Avram să facă un lucru care trebuie să i se fi părut foarte greu. Ce a vrut Dumnezeu să facă Avram? Geneza 12:1

Când i-a cerut lui Avram să plece, Dumnezeu i-a făcut şi o promisiune specială:familia lui urma să ajungă un popor mare. Dar Avram şi Sarai nu aveau copii, aşadar, nu ştiau cum avea să se întâmple lucrul acesta. Însă ei au ales să se încreadă în Dumnezeu şi să-L asculte orice ar fi fost.

Aceasta este credinţa – încrederea că Dumnezeu ştie întotdeauna ce este cel mai bine şi ascultarea imediată de El. Prietenii şi familia lui Avram au considerat că
este un lucru nesăbuit să-şi părăsească ţara. La urma urmei, Dumnezeu nu îi spusese nici măcar unde să meargă. Dar a ascultat el în ciuda a toate? Evrei 11:8

Avram Îl iubea pe Dumnezeu şi şi-a dovedit dragostea aceasta printr-o ascultare imediată. El şi Sarai au început să-şi împacheteze lucrurile ca să plece cu tatăl lui Avram, Terah, şi cu nepotul lor, Lot. Atât Avram, cât şi Lot erau foarte bogaţi. Aveau mulţi servitori şi o mulţime de animale: cămile, oi, ca frumoase şi de prietenii lor închinători la idoli din Ur, şi s-au dus într-un loc numit Haran.

Când au locuit în Haran, Avram şi Sarai le-au spus oamenilor despre adevăratul Dumnezeu. Închinătorii la idoli trăiau şi acolo şi mulţi dintre ei erau bucuroşi să înveţe despre cât de iubitor, bun şi drept este Dumnezeu. Ei au ales să asculte de El şi au încetat să se mai închine la idoli. Şi, când Avram a plecat din Haran după moartea tatălui său, mulţi dintre acei oameni au mers cu el. Au fost Avram şi Sarai nişte misionari buni?

Din Haran, Avram şi Lot au mers în Canaan. Ei s-au oprit în multe locuri de-a lungul călătoriei lor şi, în fiecare loc, Avram le spunea oamenilor despre Dumnezeu. Oriunde îşi aşeza tabăra, Avram construia un altar şi se închina adevăratului Dumnezeu. Şi, când pleca mai departe, în urma lui rămânea altarul pe care îl înălţase acolo.

Mai târziu, când oamenii treceau şi vedeau unul dintre acele altare, ştiau că Avram îl lăsase în acel loc. Şi se opreau şi se închinau şi ei lui Dumnezeu acolo. În sfârşit, Avram şi Lot s-au stabilit în Canaan. Însă nu şi-au construit case în care să locuiască, ci au continuat să trăiască în corturi. Treptat, familiile din grupul lui Avram şi din cel al lui Lot s-au mărit şi, de asemenea, s-au mai născut şi mulţi pui de animale. În curând, au fost atâtea animale încât nu mai era suficientă iarbă pentru toate să pască. Într-o zi, Avram i-a auzit pe servitorii lui certându-se cu servitorii lui Lot. Aşadar, ce a făcut Avram? Geneza 13:8

Avram Îl iubea pe Dumnezeu şi ştia că Lui nu Îi plac certurile, aşa că l-a chemat pe Lot şi a vorbit cu el. I-a spus că, din moment ce familiile lor sunt atât de mari,
ar trebui să se îndepărteze unul de altul şi să trăiască în locuri diferite. Unul dintre ei putea să se ducă să locuiască într-o vale frumoasă din apropierea râului Iordan, iar celălalt putea să rămână pe dealurile unde locuiau deja. Ce au hotărât să facă? Vom descoperi mâine.

Când Avram a vorbit cu Lot despre regiunea în care să locuiască, i-a spus lui Lot în mod altruist: „Alege tu mai întâi. Unde vrei să stai?” Avram era mai în vârstă şi Lot ar fi trebuit să spună: „O, nu, unchiule Avram, alege tu primul!” Dar aşa s-a întâmplat? Geneza 13:10,11

A făcut Lot o alegere bună? Nu. El a ales în mod egoist ce era mai bun pentru sine şi, în scurt timp, el şi familia locuiau în frumoasa vale din apropierea cetăţii Sodoma. După ce Lot a plecat, Avram a continuat să locuiască în cort, pe dealurile Canaanului. Era fericit, deoarece Dumnezeu era cu el. Ca de obicei, Avram a construit un altar şi se închina lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă şi seară.

Într-o zi, cineva a dat buzna în tabără, aducând nişte veşti groaznice. Avusese loc un mare război jos, în vale, unde locuia Lot. Soldaţii luaseră prizonieri mulţi oameni, împreună cu lucrurile pe care ei le aveau. Regele Sodomei nu fusese în stare să-i oprească pe soldaţii duşmani, aşa că fugise în munţi. Iar Lot fusese luat prizonier împreună cu toată familia lui.

Avram ar fi putut spune: „Lot a dat de necazuri pentru că a fost egoist, aşa că nu îl voi ajuta.” Dar Avram îl tratase întotdeauna pe Lot ca pe un frate şi i-a părut rău pentru el. Imediat s-a hotărât să-l ajute. Crezi că lui Dumnezeu I-a plăcut fapta lui Avram?

Lot fusese luat prizonier de către soldaţii duşmani şi Avram se hotărâse să-l ajute. Ce a făcut Avram după ce s-a rugat pentru asta? Geneza 14:14

Soldaţii duşmani se opriseră peste noapte într-un loc şi dădeau o mare petrecere. Ei nu ştiau că Avram îi urmărea cu trei sute optsprezece soldaţi din tabăra lui. Peste o mie de oameni locuiau în tabăra lui Avram şi unii dintre ei învăţaseră să fie soldaţi. Li s-au alăturat şi alţii şi Avram i-a împărţit în grupuri pentru a-i surprinde pe duşmani în timpul nopţii. Planul lui Avram a funcţionat. Când soldaţii duşmani au luat- o la fugă, soldaţii lui Avram i-au urmărit. Apoi, i-au luat pe toţi cei prinşi şi i-au dus în siguranţă la Sodoma, împreună cu lucrurile luate cu forţa de duşmani. De asemenea, Avram i-a salvat şi pe Lot şi pe familia lui.

Îţi poţi imagina cât de fericit era regele Sodomei când a văzut ce făcuse Avram? I-a cerut lui Avram să le dea drumul oamenilor să meargă la casele lor, iar el să păstreze toate celelalte lucruri pe care le adusese înapoi. Ce i-a spus Avram regelui? Geneza 14:22,23

Avram dorea ca regele cel păgân şi oamenii din Sodoma să ştie că Dumnezeu îi ajutase pe soldaţii lui să iasă învingători. Avram nu avea să ia absolut nimic, nici măcar un fir de aţă. El ştia că oamenii aveau nevoie de animalele şi de lucrurile lor.
Cât de altruist a fost Avram!

Pe când se întorcea de la urmărirea duşmanului, Avram a mai întâlnit un alt rege important, pe lângă regele Sodomei. Numele lui era Melhisedec şi era un preot care se închina aceluiaşi Dumnezeu pe care Îl slujea şi Avram. Ce i-a spus acesta lui Avram? Geneza 14:19,20 Melhisedec s-a rugat şi I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru că l-a ajutat pe Avram. Apoi, Avram i-a dat lui Melhisedec ceva. Ce anume? Să citim din nou ultima parte a versetului din Geneza 14:20. Zeciuială? Ce este aceasta? Zeciuiala, sau zecimea, este a zecea parte. Avram i-a dat lui Melhisedec o parte – a zecea – din tot ce adusese înapoi.

Zecimea este specială. Ea Îi aparţine lui Dumnezeu şi El vrea ca noi să ne amintim mereu să i-o înapoiem. Când cineva ne dă bani, trebuie să dăm întotdeauna o zecime din ei înapoi lui Dumnezeu înainte de a-i cheltui pe orice altceva. A păstra zecimea, care este a lui Dumnezeu, este acelaşi lucru cu a fura de la El. Dar Domnul promite că va binecuvânta pe oricine Îi înapoiază a zecea parte. Ce lucruri minunate trebuie să-i fi povestit Avram lui Sarai când s-a întors în tabără! Cred că erau fericiţi pentru că Îl iubeau pe Dumnezeu şi ascultau de El, dar şi pentru că Dumnezeu îl ajutase pe Avram. Şi noi vom fi fericiţi dacă Îl vom iubi pe Dumnezeu şi vom asculta de El. Iar Dumnezeu ne va ajuta exact aşa cum l-a ajutat pe Avram cel credincios.
 

Egoist sau altruist? Iei brioşa cea mai mare. Aştepţi la rând, alături de ceilalţi copii, pentru a te da în leagăn şi laşi pe altcineva să meargă mai întâi.
Eşti aşezat pe scaunul mare şi confortabil, iar adulţii intră în camera unde te afli.
Găseşti o monedă şi o ţii pentru tine. Bunica îţi dă zece lei şi tu Îi înapoiezi unul lui Dumnezeu ca zecime. Mai este doar un sandviş şi îl laşi pentru altcineva.
Aştepţi cu răbdare şi nu îi întrerupi pe ceilalţi când vorbesc.

Boodle vine acasă - Partea a XI-a. De Amy Sherrard

Dena şi Sherry, împreună cu părinţii lor, priveau la pasagerii de pe marele vapor ce sosise din Singapore, cum coborau toți pe pasarelă. „Uite-o acolo!” au spus ei când au văzut-o pe domnişoara Young şi i-au făcut cu mâna. Însă domnişoara Young ţinea într-o mână lesa lui Boodle şi în cealaltă colivia Drăguţei, aşa că nu putea să le facă şi ea cu mâna.

– Boodle, Boodle! au strigat-o fetele. Boodle şi-a ridicat urechile şi a privit spre ele, chelălăind şi trăgând de lesă. Imediat ce a fost suficient de aproape de ei, domnişoara Young a dat drumul lesei şi toţi râdeau în timp ce Boodle alerga spre familie. Nu îi uitase.
Odată ajunşi în maşină, vorbeau toţi deodată:
– Este aşa de grasă!
– Îşi aminteşte de noi!
– Ce se întâmplă cu blana ei? Nu mai e moale deloc. Este aspră.
– Bunica Wilcox a fost prea bună cu tine, Boodle!
– Te vom pune la dietă!
Lui Boodle nu-i păsa de tot ce se spunea despre ea. Era fericită că se afla din nou cu familia ei.

Domnişoara Young le-a spus că tuturor marinarilor de pe vapor le-a plăcut de Boodle. Unul dintre ofiţeri a hotărât că nu trebuie să stea în cutia de lemn, aşa că i-a dat drumul pe afară şi a avut grijă de ea în frumoasa lui cabină. Marinarii au dus-o la plimbare pe punte şi s-au asigurat că primeşte multă mâncare. Domnişoara Young nu a fost nevoită deloc să-şi facă griji pentru Boodle, având timp, în schimb, să se bucure şi de Drăguţa. Acasă, Boodle a avut de examinat noua casă şi curtea. Îşi băga nasul peste tot şi adulmeca totul, în timp ce fetele o priveau şi făceau planuri despre cum să o ajute să slăbească şi să-şi redobândească blana ei moale şi mătăsoasă.

Când au luat-o la plimbare pentru a-i face cunoştinţă cu ceilalţi misionari şi o parte dintre elevi, Boodle dădea din coadă şi era foarte prietenoasă şi politicoasă cu fiecare.
– Aşteptaţi să vedeţi cum va fi când va mai slăbi şi blana ei va arăta iarăşi bine, le spuneau fetele. A trecut ceva timp până să arate din nou ca altădată şi fiecare a fost de acord că Boodle era, într-adevăr, o căţeluşă foarte frumoasă.

Şi Drăguţa s-a obişnuit cu noua ei casă. Colivia ei se afla exact lângă fereastra din bucătărie şi avea mult spaţiu unde să zboare când uşa coliviei era deschisă. Încă nu-i era frică de Boodle. Totuşi, ori de câte ori ateriza pe capul lui Boodle, căţeluşa rămânea perfect nemişcată şi îţi ţinea capul în jos până ce Drăguţa îşi lua zborul. Nu a uitat niciodată ziua în care a prins papagalul în gură şi mustrarea pe care o primise atunci. În Filipine era la fel de cald ca în Singapore, însă exista un loc minunat şi răcoros nu foarte departe. Familia nu mai avea o maşină mare, dar micul Volkswagen îi putea duce pe toţi, inclusiv pe Boodle. Aşadar, vacanţele erau distractive pentru toţi.