Cetățenia cerească

Studiul din această săptămână încheie analiza Epistolei către filipeni și este încărcat de lecții valoroase și maxime pentru viața de zi cu zi. Se pare că multe dintre valorile morale înalte care au ghidat viața apostolului Pavel se regăsesc în versetele de încheiere ale epistolei.Asemenea învățăturilor Domnului Isus, care se concentrează asupra omului interior, Pavel împărtășește cu noi secretele unei vieți creștine pline de bucurie.

Chiar și atunci când lucrurile nu merg așa cum ne-am dori, ceea ce se întâmplă mai des decât am vrea, nu trebuie să fim îngrijorați, anxioși sau descurajați. În schimb, există principii care ne vor ajuta să găsim puterea interioară de a face față provocărilor pe care viața le aduce și astfel putem avea parte de o pace stabilă și durabilă pe care numai Dumnezeu o poate da. Prezentul și viitorul sunt în mâinile Lui, iar El ne va da tot ce avem nevoie.
Cel mai important lucru este că nu trebuie să ne punem speranțele în sistemele de guvernare pământești, care ne dezamăgesc mereu. În calitate de creștini, suntem cetățeni ai împărăției cerești a lui Dumnezeu. Și această cetățenie vine cu privilegii, privilegii minunate. Dar și cu responsabilități.

7 – 14 februarie: Săptămâna Căminului Creștin

Comentariu EGW

Ascultarea de Legea lui Dumnezeu dezvoltă în om un frumos caracter care este în armonie cu tot ce este curat, sfânt şi nepătat. În viaţa unui astfel de om, mesajul Evangheliei lui Hristos este făcut clar. Acceptând mila lui Dumnezeu şi vindecarea de puterea păcatului, el este adus într-o relaţie bună cu Dumnezeu. Viaţa sa, curăţită de vanitate şi egoism, este plină de iubirea lui Hristos. Ascultarea sa zilnică de Legea lui Dumnezeu are ca urmare un caracter care-i asigură viaţa veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu.

În viaţa Sa de pe pământ, Mântuitorul ne dă exemplul unei vieţi sfinţite, care poate fi a noastră dacă ne consacrăm timpul pentru a face bine sufletelor care au nevoie de ajutorul nostru. Este privilegiul nostru să le aducem bucurie celor care trec prin necazuri, lumină celor din întuneric şi viaţă celor care pier. Mesajul Domnului ni se adresează, spunând: „De ce staţi aici toată ziua fără lucru?” (Matei 20:6) Domnul a spus: „Cât este ziuă trebuie să lucrez…, vine noaptea când nimeni nu mai poate să lucreze” (Ioan 9:4). Fiecare cuvânt pe care îl rostim și fiecare acţiune pe care o aducem la îndeplinire, care au ca efect fericirea altora, ne vor aduce fericire şi nouă şi vor face ca viaţa noastră să fie asemenea vieţii Domnului Hristos.

Îndatoririle noastre zilnice trebuie să fie acceptate şi aduse la îndeplinire cu bucurie. Principala noastră datorie este aceea de a descoperi în cuvinte şi comportament o viaţă care să manifeste atributele Cerului. Cuvântul vieţii ne este dat pentru a-l studia şi a-l trăi. Faptele noastre trebuie să fie în strictă conformitate cu legile Împărăţiei cerului. Numai atunci Cerul va aproba lucrarea noastră, iar talentele pe care le folosim în slujba Domnului se vor înmulţi pentru o mai mare folosinţă. Viaţa consacrată va străluci în mijlocul întunericului moral al lumii, călăuzind spre Cuvântul adevărului sufletele care pier. …
Prin darul Său oferit lumii, Domnul a arătat cât este de dornic ca noi să purtăm în viaţa noastră semnele cetăţeniei cereşti, lăsând ca fiecare rază de lumină pe care am primit-o să se vadă în fapte bune făcute pentru aproapele nostru. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, 5 februarie, p. 42

Să analizăm individual ce este consemnat în cărțile cerului cu privire la viața, la caracterul nostru și la atitudinea noastră față de Dumnezeu. A crescut dragostea noastră pentru Dumnezeu în ultimul an? Dacă Hristos locuiește într-adevăr în inimile noastre, Îl vom iubi pe Dumnezeu, ne va plăcea să ascultăm de toate poruncile Sale, iar această dragoste va deveni mai profundă și mai puternică. Dacă Îl reprezentăm pe Hristos înaintea lumii, vom fi curați în inimă, în viață, în caracter, vom fi sfinți în vorbire și nu va exista viclenie în inima sau pe buzele noastre. Să ne examinăm viața din trecut și să vedem dacă am dat dovadă de iubire față de Domnul Isus căutând să fim ca El și lucrând așa cum a lucrat El pentru a-i mântui pe cei pentru care a murit.

Despre ucenicii zeloși și jertfitori ai lui Hristos este scris că lui Isus nu I-a fost rușine să-i numească frați, atât de mult au manifestat ei Duhul Său și au purtat asemănarea cu El. Prin faptele lor, ei au mărturisit constant că această lume nu era casa lor, cetățenia lor era sus; ei căutau o țară mai bună, o țară cerească. Discuțiile și sentimentele lor erau îndreptate spre lucrurile cerești. Ei erau în lume, dar nu din lume; în spirit și practică erau separați de învățăturile și obiceiurile ei. Exemplul lor zilnic a mărturisit că trăiau pentru slava lui Dumnezeu. Marele lor interes, la fel ca cel al Învățătorului lor, era mântuirea sufletelor. Pentru aceasta, ei au trudit și s-au sacrificat, renunțând chiar la viața lor. Prin viața și caracterul lor, au croit o cale luminoasă spre cer. Isus poate privi cu satisfacție la astfel de ucenici ca fiind reprezentanții Săi. Caracterul Său nu va fi reprezentat greșit prin ei. – Lift Him Up, p. 325

Cu toții am avut la un moment dat persoane pe care le-am admirat și pe care am dorit să le urmăm ca model. Pentru copii este deosebit de important să aibă exemple bune de urmat. Ideal ar fi ca acestea să fie chiar tatăl și mama lor. Pe măsură ce cresc, își vor găsi alte modele, poate legate de cariera pe care o aleg sau chiar în biografiile pe care le citesc. De asemenea, pot afla cum au făcut față provocărilor diferite personaje biblice și pot compara aceste experiențe cu propriile lor trăiri.

Din păcate, în mass-media de astăzi, exemplele negative sunt peste tot. Suntem bombardați cu titluri atrăgătoare – povești despre problemele scandaloase și viețile tumultuoase ale celebrităților. Cititorii lui Pavel din Filipi, deși nu aveau de-a face cu internetul, se confruntau cu provocări similare. Adevărul este că lumea în care trăia Pavel era foarte coruptă, imorală și rea, la fel ca cea în care trăim noi astăzi. Întotdeauna a existat – și întotdeauna va exista, cel puțin până la sfârșitul istoriei noastre – rău din plin. Întrebarea pentru noi este: cum reacționăm la el?

1. Cum sunt descrise modelele bune și cele rele în Filipeni 3:17-19? Care sunt indiciile pentru a le distinge?

Nu trebuie să pierdem din vedere dragostea lui Pavel față de cei cu care nu este de acord – el plânge pentru ei. De observat, de asemenea, că el nu îi consideră inamicii săi, ci „vrăjmași ai crucii lui Hristos” (Filipeni 3:18). Pavel a recunoscut că erau în joc probleme mult mai importante, și anume modul în care crucea dărâmă barierele și ne pune pe toți la același nivel, acela de păcătoși care au nevoie de un salvator (vezi Efeseni 2:11-14).

De asemenea, nu trebuie trecut cu vederea faptul că Pavel îi îndeamnă pe filipeni să se concentreze pe exemplele bune, nu pe cele rele, să îi observe cu atenție pe cei al căror mod de viață este similar cu al său. Interesant este că Pavel folosește un limbaj similar când îi avertizează pe romani: „Să vă feriți de cei ce fac dezbinări și tulburare împotriva învățăturii pe care ați primit-o. Îndepărtați-vă de ei!” (Romani 16:17). Despre înșelătorii din Roma spune că „nu slujesc lui Hristos,Domnul nostru, ci pântecelui lor” (Romani 16:18).

Desigur, Domnul Isus este singurul model desăvârșit, dar există și alții care, cel puțin în anumite domenii, ar putea fi modele de urmat. În același timp, ce fel de model de urmat ești tu pentru alții?

Comentariu EGW

Cei ce formează poporul lui Dumnezeu – adevăratul Israel – cu toate că sunt risipiți printre toate neamurile, nu sunt decât peregrini pe pământ, cetățenia lor este în ceruri.
Condiția de a fi primit în familia Domnului este să ieși din lume și să te separi de toate influențele ei molipsitoare. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să aibă nici o legătură cu idolatria, sub niciuna dintre formele ei. Credincioșii Săi trebuie să atingă un standard mai înalt. Noi trebuie să fim deosebiți de lume și atunci Dumnezeu ne spune: „Vă voi primi ca membri ai familiei Mele regale, copii ai Împăratului ceresc.” Deoarece credem în adevăr, prin ceea ce facem, noi trebuie să ne deosebim de păcat și păcătoși. Cetățenia noastră este în ceruri. 

Noi trebuie să fim mai conștienți de valoarea făgăduințelor pe care ni le-a dat Dumnezeu și să prețuim mai mult onoarea pe care ne-a făcut-o. Dumnezeu nu le poate acorda muritorilor o onoare mai mare decât aceea de a-i adopta în familia Sa, dându-le privilegiul de a-L numi Tată. Nu este o înjosire să devenim copii ai lui Dumnezeu. 

Noi suntem străini și călători pe acest pământ. Avem datoria să așteptăm, să veghem, să ne rugăm și să lucrăm. Ființa noastră întreagă, inima, mintea, sufletul și toată puterea noastră sunt răscumpărate cu prețul sângelui Fiului lui Dumnezeu. Nu trebuie să credem că datoria noastră este doar să purtăm veșmântul de peregrin, de aceeași culoare, același model, ci o haină curată și modestă, așa cum ne învață Cuvântul Inspirației. Dacă inimile noastre sunt unite cu inima lui Hristos, vom avea cea mai arzătoare dorință de a fi îmbrăcați în neprihănirea Sa. Nu vom purta nimic care să atragă atenția sau să creeze discuții.
Creștinismul – cât de mulți sunt cei care nu știu ce înseamnă! Creștinismul nu este ceva care se poate îmbrăca, așa ca o haină. Este o viață lăuntrică întrețesută cu frumusețea vieții lui Isus. Aceasta înseamnă că noi purtăm haina neprihănirii lui Hristos. 

Cetățenii cerului vor fi cei mai buni cetățeni aici, pe pământ. O per­cepţie corectă a datoriei noastre faţă de Dumnezeu conduce la o înţelegere mai clară a datoriei pe care o avem faţă de semenii noştri. – Harul uimitor al lui Dumnezeu, 18 februarie, p. 57
Nu ne putem permite ca exemplul nostru să pară că aprobă comiterea răului. Avem de câștigat un cer și de evitat un iad. În bisericile mari de credincioși ... există pericolul deosebit de a coborî standardul. Acolo unde se adună mulți, unii sunt mai înclinați să devină nepăsători și indiferenți decât ar fi dacă ar fi izolați sau ar trebui să stea singuri. Dar chiar și în împrejurări adverse, putem veghea în rugăciune și putem fi un exemplu de conversație evlavioasă, care să fie o mărturie puternică în favoarea binelui. ... Nu ne putem permite să rostim cuvinte care i-ar descuraja pe tovarășii noștri peregrini pe calea creștină. Hristos Și-a dat viața pentru ca noi să putem trăi cu El în slavă. De-a lungul veșniciei, El va purta în palmele Sale urmele cuielor crude cu care a fost pironit pe crucea de pe Calvar. …

Ne pregătim acum pentru viața veșnică și, în curând, dacă vom fi credincioși, vom vedea porțile cetății Dumnezeului nostru dându-se înapoi pe balamalele lor strălucitoare ca popoarele care au păzit adevărul să poată intra în moștenirea lor veșnică. – În locurile cerești, 19 octombrie, p. 299

2. Cum descrie Pavel, în Filipeni 3:20,21, „cetățenia” creștină?

Spre deosebire de „vrăjmașii crucii”, care „se gândesc la lucrurile de pe pământ” și nu au alt dumnezeu decât pântecele lor (Filipeni 3:19), creștinii sunt cetățeni ai cerului, iar conducătorul nostru este Însuși Isus Hristos. Pentru a sublinia acest lucru, Pavel evidențiază necesitatea ca „trupul stării noastre smerite” (Filipeni 3:21), supus bolii, deteriorării și morții, să fie transformat pentru a fi asemenea trupului înnobilat al lui Hristos înviat.

3. Cum descriu următoarele pasaje starea înălțată?

Iov 19:25-27     
Luca 24:39     
1 Corinteni 15:42-44
1 Corinteni 15:50-54    
Coloseni 3:4     

  În cele din urmă, prin Domnul Isus, moartea, „vrăjmașul cel din urmă”, va fi distrusă (1 Corinteni 15:26). Și aceasta este cea mai mare speranță a noastră, promisiunea supremă care ne-a fost făcută prin Isus – nu numai sfârșitul morții, ci și un trup cu totul nou, chiar asemenea „trupului slavei Sale” (Filipeni 3:21). Într-o carte scrisă de un ateu despre cum să găsești „mântuirea” fără Dumnezeu, se susținea, destul de naiv, că depășirea fricii de moarte este „mântuirea”. Autorul Luc Ferry recunoaște că creștinismul „ne permite nu numai să transcendem teama de moarte, ci și să învingem moartea însăși. Și a face acest lucru în termeni de identitate individuală, nu de anonimat sau abstracție, pare a fi singura variantă care oferă o victorie cu adevărat definitivă a nemuririi personale asupra condiției noastre de muritori” (Luc Ferry, A Brief History of Thought, 2011, Kindle, p. 90). Iată o recunoaștere destul de importantă, mai ales venind din partea unui ateu!
Așadar, pentru Pavel, cetățenia noastră cerească include perspectiva învierii și a vieții veșnice, într-o existență cu totul nouă, pe care acum abia dacă ne-o putem imagina.

De ce este perspectiva vieții veșnice atât de importantă pentru tot ceea ce credem? Ce ne-ar putea oferi această lume care să merite să renunțăm la ceea ce ne oferă Hristos?

Comentariu EGW

Adevărul lui Dumnezeu ascultat și trăirea prin fiecare cuvânt al lui Dumnezeu sunt suficiente pentru a ne face, pe oricare dintre noi, să rezistăm în aceste vremuri rele. Satana face jocul vieții pentru suflet. …
Există oportunități și avantaje la îndemâna tuturor pentru a-și întări puterile morale și spirituale. Mintea poate fi dezvoltată și înnobilată și ar trebui făcută să se concentreze asupra lucrurilor cerești. … Dacă nu merge într-o direcție cerească, ea devine o pradă ușoară pentru ispita lui Satana de a se angaja în proiecte și întreprinderi lumești care nu au nicio legătură cu Dumnezeu. Și tot zelul, devotamentul, energia nestăvilită și dorința aprinsă sunt aduse în această lucrare, iar diavolul stă deoparte și râde văzând efortul omului care se luptă atât de perseverent pentru un obiectiv pe care nu îl va atinge niciodată, care îi scapă. … Planurile și proiectele pe care le inventează Satana prind sufletul în cursă, iar bietele ființe umane înșelate merg mai departe cu ochii legați spre propria ruină...

Există o singură apărare împotriva înșelăciunilor și curselor lui Satana, și anume adevărul, așa cum este el în Isus. Adevărul sădit în inimă, hrănit prin veghere și rugăciune, hrănit de harul lui Hristos, ne va da discernământ. Adevărul trebuie să rămână în inimă, să fie simțit în puterea sa, în ciuda tuturor farmecelor ademenitoare ale lui Satana, iar experiența ta și a mea trebuie să fie dovada că adevărul poate curăți, călăuzi și binecuvânta sufletul. …
Vrăjmașul este pe urmele fiecăruia dintre noi și, dacă vrem să rezistăm ispitelor care ne asaltează din exterior și din interior, trebuie să ne asigurăm că suntem de partea Domnului, că adevărul Său este în inimile noastre, că veghează în sufletele noastre, gata să tragă un semnal de alarmă și să ne cheme la acțiune împotriva fiecărui dușman. Fără această apărare în mijlocul dușmanilor nevăzuți vom fi ca salcia care se apleacă în bătaia vântului, smulsă de vânt și aruncată. Dar, dacă Hristos rămâne în suflet, putem fi tari în Domnul și în puterea tăriei Sale. – That I May Know Him, p. 301

Puterea vine prin exerciţiu. Toţi cei care îşi pun la lucru abilităţile pe care li le-a dat Dumnezeu vor fi din ce în ce mai capabili să se dedice lucrării de a-I sluji. Cei care nu fac nimic în lucrarea lui Dumnezeu nu vor creşte în har şi în cunoştinţa adevărului. Un om care preferă să zacă întins şi refuză să-şi mişte membrele va pierde în curând orice putere de a le folosi. Tot la fel, creştinul care nu foloseşte puterile pe care i le-a dat Dumnezeu nu numai că nu creşte în Hristos, dar îşi pierde şi puterea pe care o are şi devine un paralitic din punct de vedere spiritual. Aceia care, cu dragoste pentru Dumnezeu şi pentru semeni, se străduiesc să-i ajute pe alţii devin statornici, tari şi bine întemeiaţi în adevăr. Adevăratul creştin lucrează pentru Dumnezeu nu din impuls, ci din principiu, şi nu doar o zi sau o lună, ci toată viaţa.

O, dacă fiecare ar aprecia cum se cuvine calităţile care i-au fost date de Dumnezeu! Prin Isus Hristos poţi urca scara progresului şi aduce fiecare putere sub controlul lui Isus. … În puterea ta nu poţi face nimic, dar, prin harul lui Isus Hristos, poţi să-ţi foloseşti puterile în aşa fel, încât să aduci cel mai mare bine sufletului tău şi cea mai mare binecuvântare sufletelor altora. Prinde-te bine de Isus şi vei face cu sârguinţă lucrările lui Hristos şi, în final, vei primi răsplata veşnică. – Harul uimitor al lui Dumnezeu, 25 octombrie, p. 306

4. Potrivit afirmațiilor din Filipeni 4:4-7, cum avem parte de „pacea lui Dumnezeu”?

După ce se referă din nou la nevoia de unitate (Filipeni 4:1-3), Pavel trece la un alt subiect: bucuria în Domnul (Filipeni 4:4-7). De câte orite-ai stresat pentru lucruri care, în final, au dispărut la fel de repede cum au apărut? Din motive întemeiate, Domnul Isus a subliniat în mod repetat că nu trebuie să ne îngrijorăm (vezi Matei 6:25-34; Matei 10:19), iar Petru ne amintește că putem arunca toate îngrijorările și anxietățile noastre asupra Domnului, „căci El Însuși îngrijește de [n]oi” (1 Petru 5:7). De fapt, problemele din ce în ce mai mari la nivel mondial ar trebui să ne inspire speranța că venirea Domnului este aproape (compară cu Matei 24:33; Luca 21:28; Iacov 5:8).

Antidotul la toate îngrijorările, în toate situațiile, este rugăciunea plină de credință (Filipeni 4:6,7). Categoric, trebuie să credem și să acționăm ca și cum rugăciunea noastră ar fi fost ascultată chiar când o rostim, pentru că trebuie să ne rugăm „cu mulțumiri”. Se adaugă și cuvântul „cereri” (gr. deēsis), care semnifică situații de extremă urgență (vezi, de exemplu, Luca 1:13; Filipeni 1:19; 1 Timotei 5:5; Iacov 5:16). Rugăciunile noastre sunt tot „cereri”, dar putem fi siguri că ele au fost primite atâta timp cât cerem „ceva după voia Lui” (1 Ioan 5:14). Atunci ne putem liniști și avea pace, știind că toate cererile noastre sunt în mâinile lui Dumnezeu.

5. Cum ne ajută Psalmii 29:11; Isaia 9:6; Luca 2:14; Ioan 14:27; 1 Corinteni 14:33 să înțelegem mai bine pacea lui Dumnezeu?

Pacea lui Dumnezeu este ceva ce lumea nu poate oferi niciodată, deoarece pacea lui Dumnezeu provine din certitudinea că avem darul vieții veșnice prin Isus, Mântuitorul nostru (Romani 5:1; Romani 6:23). Această pace are impact asupra fiecărui aspect al vieții și „întrece orice pricepere” (Filipeni 4:7). Ea nu poate fi înțeleasă doar cu mintea, așa cum indică termenul grecesc nous (minte) folosit aici.

Cum ai explica unui prieten necredincios ce înseamnă să ai „pacea lui Dumnezeu”?

Comentariu EGW

Creștinului i se oferă bucuria de a aduna raze de lumină veșnică de la tronul gloriei și de a reflecta aceste raze nu numai pe propria cale, ci și pe cărările celor cu care vine în contact. Rostind cuvinte de speranță și încurajare, de laudă recunoscătoare și de voioșie liniștită, el se poate strădui să-i facă mai buni pe cei din jurul său, să-i înalțe, să le îndrepte privirea spre cer și glorie și să-i conducă să caute, mai presus de toate lucrurile pământești, ceea ce este veșnic, moștenirea nepieritoare, bogățiile care nu se pierd.

„Bucurați-vă totdeauna în Domnul!”, spune apostolul. „Iarăși zic: Bucurați-vă!” Oriunde mergem, ar trebui să ducem cu noi o atmosferă de speranță și voioșie creștină; atunci, cei care nu sunt în Hristos vor vedea atractivitatea religiei pe care o mărturisim; necredincioșii vor vedea consecvența credinței noastre. Trebuie să avem o viziune mai clară a cerului, țara unde totul este strălucire și bucurie. Trebuie să știm mai mult despre plinătatea fericitei noastre speranțe. Dacă ne „bucurăm în nădejde” în mod constant, vom putea spune cuvinte de încurajare celor pe care îi întâlnim. ...
Trebuie să-L glorificăm pe Dumnezeu spunându-ne adesea unii altora cuvinte de recunoștință și bucurie, nu numai în relațiile zilnice cu cei credincioși și cei necredincioși. În calitate de creștini, suntem îndemnați să nu părăsim adunarea noastră și aceasta pentru propria înviorare și pentru a putea să împărtășim mângâierea pe care am primit-o. În aceste întâlniri, ținute săptămână de săptămână, ar trebui să ne oprim asupra bunătății și milei lui Dumnezeu de a mântui de păcat. Prin expresia feței, prin atitudine, prin cuvinte, prin caracter, trebuie să mărturisim că slujirea lui Dumnezeu este plăcută și bună. Astfel, proclamăm că „Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul”.

Întâlnirile noastre pentru rugăciune și pentru discuții ar trebui să fie momente de ajutor și încurajare specială. ... Cel mai bine se poate realiza acest lucru având o experiență zilnică nouă în lucrurile lui Dumnezeu și neezitând să vorbim despre dragostea Lui în adunările poporului Său. ...
Dacă ne-am gândi și am vorbi mai mult despre Isus și mai puțin despre noi înșine, am avea parte mult mai mult de prezența Lui. Dacă rămânem în El, vom fi atât de plini de pace, de credință și curaj și vom avea o experiență atât de victorioasă de povestit atunci când vom veni la aceste întâlniri, încât alții vor fi înviorați de mărturia noastră clară și puternică pentru Dumnezeu. Aceste mărturii, aduse spre lauda slavei harului Său, atunci când sunt susținute de o viață asemenea celei a lui Hristos, au o putere irezistibilă, care lucrează pentru mântuirea sufletelor. – Asemenea lui Hristos, 25 iulie, p. 220

Pacea care întrece orice pricepere „vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus” (Filipeni 4:7). Viața noastră interioară are nevoie de protecție. Interesant este că Filipeni 4:7 folosește o metaforă militară în legătură cu pacea lui Dumnezeu. Verbul grecesc (phroureō) era folosit pentru a descrie o garnizoană de soldați care păzește un oraș de invazie (2 Corinteni 11:32; compară cu Faptele 9:24). Un alt aspect foarte important al păcii interioare implică trăirea în armonie cu voia lui Dumnezeu. „Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta și nu li se întâmplă nicio nenorocire” (Psalmii 119:165).

6. Ce suntem îndemnați să facem, în Filipeni 4:8,9?

Pavel începe Filipeni 4:8,9 cu „încolo”/„în cele din urmă” (NTR) și cu o listă de șase virtuți, urmată de o rezumare a acestora și de încurajarea de a urma exemplul lui Pavel. Acest îndemn intercultural final se potrivește bine cu contextul greco-roman din Filipi, cu dublul accent pe virtute și pe exemplu. Interesant este însă că accentul se pune pe virtuțile biblice, ceea ce este destul de evident din faptul că Pavel omite cele patru virtuți cardinale grecești (prudența, dreptatea, cumpătarea și curajul). 

(1) „Adevărat” – deloc întâmplător, lista începe cu virtutea biblică fundamentală a adevărului, pe care Domnul Isus („Adevărat vă spun...”) și întreg Noul Testament o subliniază frecvent (vezi, de exemplu, Faptele 26:25; Romani 1:18; 1 Corinteni 13:6; 2 Corinteni 4:2; Efeseni 4:15; 1 Timotei 3:15; Iacov 1:18; 1 Petru 1:22; 1 Ioan 2:21). (2) „Vrednic de cinste” – cuvântul grecesc face referire la o calitate personală (compară cu alte utilizări în 1 Timotei 3:8,11; Tit 2:2, tradus ca „demni” în EDCR). (3) „Drept” – această virtute este definită de caracterul drept al lui Dumnezeu (compară cu utilizarea din Filipeni 1:7). (4) „Curat” – gândirea și acțiunea care izvorăsc din neprihănirea lui Dumnezeu, care ne îndreptățește, pe care o primim prin credință (vezi 1 Ioan 3:3).(5) „Vrednic de iubit” – frumusețea estetică, larg răspândită în creația lui Dumnezeu. (6) „Vrednic de primit” – „demn de admirat” (NTR); „tot ce are nume bune” (EDCR).

Pavel face și două precizări, pentru a nu li se atribui acestor virtuți un sens păgân: când vine vorba de „orice faptă bună și orice laudă” (Filipeni 4:8), trebuie să ne gândim la aceste virtuți cerești. Apoi, pentru a înlătura orice îndoială și potențială neînțelegere, Pavel ne cheamă să punem în practică ceea ce am învățat, primit, auzit și văzut la el însuși (Filipeni 4:9).

Comentariu EGW

Dacă mintea este educată să contemple lucrurile cerești, nu vom mai fi satisfăcuți cu ceea ce este ieftin și obișnuit. Trebuie să nu uităm că Domnul este pregătit să facă lucruri mărețe pentru noi, dar noi trebuie să fim pregătiți să primim aceste lucruri alungând din inimă mulțumirea de sine și încrederea în noi înșine. Numai Domnul trebuie să fie înălțat. „Voi cinsti”, spune El, „pe cine Mă cinsteşte” (1 Samuel 2:30). Nu trebuie să ne străduim să fim recunoscuți, căci „Domnul îi cunoaște pe cei ce sunt ai Lui”. Cei care nu își pun încrederea în ei înșiși, ci privesc cu neîncredere la propria lor lucrare sunt cei cărora Domnul le va descoperi slava Sa. Ei vor folosi cel mai bine binecuvântările primite. Din toți cei care beau din izvoarele curate ale Libanului va izvorî apa vieții, iar acest lucru nu poate fiîmpiedicat. ...

Domnul știe că, dacă ne uităm la om și ne încredem în el, ne sprijinim pe un braț de carne. El ne îndeamnă să avem încredere în El. Puterea Lui nu are limite. Gândiți-vă la Domnul Isus, la meritele Sale și la dragostea Lui, dar nu căutați să găsiți defectele și să vă opriți asupra greșelilor pe care le-au făcut alții. Aduceți-vă aminte de lucrurile demne de recunoașterea și lauda voastră și, dacă sunteți abili în a observa greșelile altora, folosiți-vă abilitatea pentru a recunoaște binele și a-l lăuda. S-ar putea, dacă vă analizați pe voi înșivă, să găsiți lucruri la fel de neplăcute ca acelea pe care le vedeți la alții. Atunci să lucrăm constant pentru a ne întări unii pe alții în cea maisfântă credință. 

În scrisoarea lui către filipeni, Pavel spune: „Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos! Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie, pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum. Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:1-6). Să ne însușim cu toții acest spirit. – Astăzi cu Dumnezeu, 18 octombrie, p. 300

7. Ce principii ne transmite Pavel în Filipeni 4:10-13,19 în legătură cu viața fericită și recunoscătoare?

În situații extreme (foamete, boală, vătămare, pierdere), începem să reflectăm la lucrurile care contează cu adevărat și să ne gândim la binecuvântările pe care de obicei le considerăm de la sine înțelese. Când trăim „smerit” (Filipeni 4:12), „modest” (EDCR) sau „umil” (BTF), credința se ridică la înălțimea situației. În schimb, când trăim „în belșug”, ar trebui să fim mereu conștienți că acesta poate dispărea într-o clipă (vezi Proverbele 23:5). Așa cum ne amintesc atât Iov, cât și Pavel, nu am adus nimic cu noi în lume când ne-am născut și nu vom lua nimic cu noi în mormânt (Iov 1:21; 1 Timotei 6:7). De notat următoarele promisiuni și perspective încurajatoare din Biblie:
•    Psalmii 23:1 – „Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.”
•    Matei 6:32 – „Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele.”
•    1 Petru 5:7 – „Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi!”
•    Filipeni 4:19 – „Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos!?
ția Sa, în slavă, în Isus Hristos!”

Și, cea mai minunată dintre toate: „Pot totul prin Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4:13). Poate că niciunul dintre noi nu poate înțelege pe deplin ce înseamnă „totul”. Cu siguranță, ca în orice cerere adresată lui Dumnezeu pentru ajutor și putere, trebuie să cerem după voia Lui. Dar de multe ori nu cerem nici măcar lucruri despre care știm că sunt după voia Lui. De aceea, Iacov 4:2 spune: „Nu aveți, pentru că nu cereți.”
Iată câteva lucruri pe care le putem cere cu încredere, pentru că știm că sunt în armonie cu voia lui Dumnezeu: • Mântuirea unei persoane dragi sau a unui prieten (1 Timotei 2:3,4). • Curajul de a ne împărtăși credința (Apocalipsa 22:17). • Iertare, după ce ne mărturisim răul și îl părăsim (1 Ioan 1:9). • Putere de a asculta de poruncile lui Dumnezeu (Evrei 13:20,21). • Iubire față de cei care ne urăsc și ne tratează rău (Matei 5:44). • Înțelepciune în situații dificile (Iacov 1:5). • Înțelegerea adevărului din Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 8:32). 

Cum gestionezi situația în care te-ai rugat, dar rugăciunile nu ți s-au împlinit încă sau poate nu se vor împlini niciodată?

Comentariu EGW

Religia curată aduce pace, fericire și mulțumire; evlavia este benefică pentru această viață și pentru viața viitoare.
Neliniștea și nemulțumirea care duc la frământări și plângeri constituie păcat, dar nemulțumirea față de sine, care îndeamnă la un efort mai serios pentru o mai bună cultivare a minții, pentru a fi mai de folos, este demnă de laudă. Această nemulțumire nu duce la dezamăgire, ci la acumularea de putere pentru a fi mai folositor în domenii mai înalte și mai extinse. Fii întotdeauna echilibrat prin principii religioase ferme și o conștiință sensibilă, având mereu înainte temerea de Dumnezeu și, cu siguranță, vei prospera în pregătirea ta pentru ca viața ta să fie cu rost.

Ar trebui ca noi să trăim pentru lumea viitoare. Este atât de jalnic să ne trăim viața la întâmplare, fără niciun scop! Ne dorim un obiectiv în viață – să trăim cu un scop. Dumnezeu să ne ajute pe toți să fim mai gata de sacrificiu de sine, mai puțin preocupați de noi înșine, să uităm de noi și de interesul egoist și să facem bine, nu pentru onoarea pe care ne așteptăm să o primim aici, ci pentru că acesta este scopul vieții noastre și va răspunde scopului existenței noastre. Rugăciunea noastră zilnică să se înalțe către Dumnezeu, ca El să ne elibereze de egoism. ...

Am văzut că cei care trăiesc cu un scop, căutând să-i ajute pe semenii lor și să le aducă binecuvântare, să-L onoreze pe Mântuitorul și să-I aducă slavă, sunt cu adevărat fericiți pe pământ, în timp ce omul care este neliniștit, nemulțumit și caută și încearcă și una și alta, sperând să găsească fericirea, se plânge mereu de dezamăgire. El este mereu în lipsă, niciodată satisfăcut, pentru că trăiește numai pentru sine. Scopul tău să fie să faci bine, să-ți îndeplinești partea ta în viață cu credință.

Fii preocupat și dornic să crești în har, căutând o înțelegere mai distinctă și mai clară a voinței lui Dumnezeu cu privire la tine, luptând cu stăruință pentru ținta care îți este pusă înainte, premiul alergării. Numai desăvârșirea creștină va câștiga hainele imaculate ale caracterului care te vor îndreptăți să stai înaintea tronului lui Dumnezeu în mulțimea care și-a spălat hainele în sângele Mielului și ține în mână ramura de palmier a victoriei veșnice și a triumfului veșnic. – Our High Calling, p. 242

Sufletul care este adus în contact personal cu Hristos devine un templu sfânt pentru Domnul, căci Isus este făcut pentru credincios înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare. Cel care s-a predat pe deplin lui Dumnezeu este continuu conștient de prezența mântuitoare a lui Hristos. El are răbdare spirituală și are odihnă sufletească, pentru că el învață de la Acela care este blând și smerit cu inima. Încrezându-se în Isus ca fiind priceperea și neprihănirea sa, sufletul lui este plin de o mulțumire plăcută.

Care este bucuria creștinului? Este urmarea conștientizării prezenței lui Hristos. Ce este dragostea creștinului? Este reflectarea iubirii lui Hristos. Este efectul lucrării Duhului Sfânt. Privind la crucea de pe Calvar, Îl vedem pe Isus murind pentru păcatele lumii, pentru ca, prin moartea Sa, să fie aduse la lumină viața și nemurirea pentru sufletul care se smerește. Isus este totul în toți și fără El nu putem face nimic. Fără Hristos, viața spirituală ar fi imposibilă. –Ye Shall Receive Power, p. 83

 „Doar aceia care primesc constant rezerve proaspete de har vor avea o putere proporțională cu nevoia lor zilnică și cu abilitatea lor de a folosi acea putere. În loc să aștepte un moment viitor în care, printr-o înzestrare specială cu putere spirituală, vor primi o pregătire miraculoasă pentru câștigarea de suflete, ei se predau zilnic lui Dumnezeu, ca El să-i facă vase potrivite pentru slujirea Sa. Zi de zi profită de ocaziile de slujire care le ies în cale. Zi de zi dau mărturie pentru Domnul lor, oriunde s-ar afla, fie într-un mediu obișnuit, precum cel de acasă, fie într-un domeniu public de activitate. Slujitorul consacrat găsește o mângâiere minunată în faptul că până și Hristos, în timpul vieții Sale pe pământ, Își căuta zilnic Tatăl pentru noi rezerve de har necesar, iar din această comuniune cu Dumnezeu ieșea pentru a-i întări și a-i binecuvânta pe alții. [...] Fiecare lucrător care urmează exemplul lui Hristos va fi pregătit să primească și să folosească puterea pe care Dumnezeu a promis-o bisericii Sale pentru coacerea recoltei pământului” (Ellen G. White, God’s Amazing Grace, p. 117).
„Dumnezeu cunoaște dorințele noastre și S-a îngrijit de împlinirea acestora. Domnul are un tezaur de comori pentru copiii Săi și le poate da tot ce au nevoie în orice circumstanță. Atunci de ce nu avem încredere în El? El le-a dat copiilor Săi făgăduințe prețioase, cu condiția să-I asculte cu credincioșie poruncile” (Ellen G. White, That I May Know Him, p. 224).

Zilnic:
2 Samuel 24
1 Împărați 1
1 Împărați 2
1 Împărați 3
1 Împărați 4
1 Împărați 5
 1 Împărați 6

Ellen G. White, Dietă și hrană, cap. 4, „Alimentația prescrisă la început” – „Simplitate în exercitarea ospitalității”

1. Cât a durat numărarea poporului? 

2. Cum exprimă David faptul că va muri? 

3. Despre ce lucruri din natură a vorbit Solomon? 

4. În ce an a zidit Solomon Casa Domnului? 

5. Ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar fi simpli în deprinderile lor și ar trăi în armonie cu legile naturii?