Iosua le-a zâmbit celor doi bărbați. Avea o misiune palpitantă pentru ei. Trebuiau să meargă în Țara Promisă și să descopere cum era acolo. Trebuiau să meargă într-o aventură, așa cum făcuse și el cu mulți ani în urmă. Trebuiau să meargă și să se uite. Trebuiau să se uite sus, pe înălțimi. Trebuiau să se uite jos, spre văi. Trebuiau să cerceteze cetatea cea mare a Ierihonului. Repede, repede… E timpul să mergem!
Cei doi bărbați și-au făcut bagajele și au pornit la drum. Cetatea Ierihon avea ziduri mari și înalte în jurul ei. Avea niște porți uriașe și rezistente, care zăngăneau când se închideau. Cei doi bărbați au intrat liniștiți în cetate. S-au uitat în sus. S-au uitat în jos. Dar aveau nevoie de un prieten care să le spună încotro să meargă. Au întâlnit o femeie bună, pe nume Rahav. Ea s-a oferit să îi ajute.
Rahav i-a luat pe cei doi bărbați la ea acasă. S-a urcat pe acoperișul casei și a stat de vorbă cu ei. Știa că erau prietenii lui Dumnezeu. Dumnezeu Își ajutase poporul să traverseze Marea Roșie. El le trimisese mană delicioasă. Voia să Îl cunoască și ea pe Dumnezeul lor iubitor. Lucrul acesta i-a făcut foarte fericiți (zâmbește) pe cei doi bărbați. L-a făcut fericit și pe Dumnezeu (îmbrățișează copilul). Rahav le-a dat oamenilor mâncare și apă. Ea le-a povestit totul despre cetatea ei.
Curând, a sosit vremea ca bărbații să plece. Pe cer au apărut stelele. Porțile mari fuseseră închise cu un zăngănit puternic. Oare cum aveau să plece din Ierihon? Rahav știa! Ea locuia în interiorul zidurilor mari și înalte. A atârnat o funie roșie pe fereastră. Bărbații au coborât pe ziduri. I-au făcut cu mâna de jos (fă cu mâna). Buna Rahav îi ajutase. Cei doi bărbați au promis că o vor ajuta când vor ajunge să locuiască în țara aceea. Apoi, s-au grăbit să se întoarcă la Iosua. Fuga, fuga, fuga! Erau atât de fericiți! Dumnezeu avea un nou prieten în Ierihon – pe buna Rahav. Dumnezeu avea să îi ajute să facă din pământul acesta nou casa lor.
La fel ca Rahav, și noi putem căuta modalități de a-i ajuta pe alții. Putem să le arătăm oamenilor dragostea lui Isus prin cuvintele și faptele noastre. Cuvinte frumoase înseamnă să spui: „Te iubesc, bunico!” sau „Mulțumesc, tati, pentru cină!” Mânuțele harnice ajută la strânsul jucăriilor și la împăturitul hainelor. Inimile calde oferă o îmbrățișare celui care suferă. (Spuneți împreună) Dragă Isus, ajută-mă să am grijă de alții!