Marea Roșie
Text de memorat
„Voi să mergeți după Domnul Dumnezeul vostru” (Deuteronomul 13:4).
Moise a ieșit din Egipt cu un zâmbet larg. Stâng, drept, stâng, drept! Dumnezeu Își eliberase întreg poporul. Scăpaseră de împăratul cel rău. Poporul mărșăluia în spatele lui Moise. Stâng, drept, stâng, drept! Erau mai mulți oameni decât puteai număra! Vacile și oile gălăgioase (muu, behehe) mergeau împreună cu ei. Și Dumnezeu mergea cu ei! Ziua îi conducea printr-un nor care îi umbrea de soarele fierbinte. Noaptea, norul se transforma într-un foc care le ținea de cald. Acesta era felul lui Dumnezeu de a le spune: „Urmați-Mă! Eu voi avea grijă de voi” (îmbrățișează-ți copilul).
Poporul a mărșăluit până când a ajuns la Marea Roșie. Marea era imensă. Era largă. Nu puteau să înoate ca să ajungă pe partea cealaltă. Nu puteau să sară peste mare. Și nu aveau nici bărci. În spatele lor se vedea un nor de praf. Oh, nu! Faraon venea după ei. Voia să îi ducă înapoi în Egipt. Oamenilor le era teamă. Uitaseră de norul lui Dumnezeu. Uitaseră că Dumnezeu îi conducea.
Dar Moise și-a păstrat calmul. Avea încredere în Dumnezeu. El a spus: „Nu vă temeți de nimic, stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta” (Exodul 14:13). Dumnezeu i-a spus lui Moise să își ridice toiagul deasupra apei (ridică-ți brațul în sus). Apoi, s-a întâmplat ceva. Dumnezeu a trimis un vânt puternic care să sufle (vâj, vâj). Dumnezeu a ridicat apa de o parte și de alta și a făcut o cărare în mijlocul mării.
Oamenii s-au uitat uimiți unii la alții. (Poți mima surpriza?) Dumnezeu era atât de bun! Poporul lui Dumnezeu a mărșăluit prin mare, dar pe pământ uscat. Stâng, drept, stâng, drept! Copilașii stăteau pe umerii taților lor și arătau cu degetul la zidurile de apă – poate că au văzut pești! Mămicile își țineau bebelușii strâns. Mătușile, unchii, bunicile și bunicii, toți s-au grăbit să ajungă pe malul opus al apei. Vacile și oile îi urmau.
Poporul lui Dumnezeu a ajuns în siguranță pe partea cealaltă. Apoi, Dumnezeu a acoperit cărarea cu apă. El nu l-a lăsat pe Faraon să le facă rău. Poporul lui Dumnezeu era liber. Oamenii I-au cântat lui Dumnezeu și au bătut din palme. Dumnezeu avusese grijă de ei! Avea să îi conducă într-un loc special – Țara Promisă. Îți mulțumim, Doamne, pentru că i-ai condus pe israeliți prin mijlocul Mării Roșii. (Spuneți împreună) Îți mulțumesc, Doamne, pentru că mă conduci și pe mine!
Poporul a mărșăluit până când a ajuns la Marea Roșie. Marea era imensă. Era largă. Nu puteau să înoate ca să ajungă pe partea cealaltă. Nu puteau să sară peste mare. Și nu aveau nici bărci. În spatele lor se vedea un nor de praf. Oh, nu! Faraon venea după ei. Voia să îi ducă înapoi în Egipt. Oamenilor le era teamă. Uitaseră de norul lui Dumnezeu. Uitaseră că Dumnezeu îi conducea.
Dar Moise și-a păstrat calmul. Avea încredere în Dumnezeu. El a spus: „Nu vă temeți de nimic, stați pe loc și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta” (Exodul 14:13). Dumnezeu i-a spus lui Moise să își ridice toiagul deasupra apei (ridică-ți brațul în sus). Apoi, s-a întâmplat ceva. Dumnezeu a trimis un vânt puternic care să sufle (vâj, vâj). Dumnezeu a ridicat apa de o parte și de alta și a făcut o cărare în mijlocul mării.
Oamenii s-au uitat uimiți unii la alții. (Poți mima surpriza?) Dumnezeu era atât de bun! Poporul lui Dumnezeu a mărșăluit prin mare, dar pe pământ uscat. Stâng, drept, stâng, drept! Copilașii stăteau pe umerii taților lor și arătau cu degetul la zidurile de apă – poate că au văzut pești! Mămicile își țineau bebelușii strâns. Mătușile, unchii, bunicile și bunicii, toți s-au grăbit să ajungă pe malul opus al apei. Vacile și oile îi urmau.
Poporul lui Dumnezeu a ajuns în siguranță pe partea cealaltă. Apoi, Dumnezeu a acoperit cărarea cu apă. El nu l-a lăsat pe Faraon să le facă rău. Poporul lui Dumnezeu era liber. Oamenii I-au cântat lui Dumnezeu și au bătut din palme. Dumnezeu avusese grijă de ei! Avea să îi conducă într-un loc special – Țara Promisă. Îți mulțumim, Doamne, pentru că i-ai condus pe israeliți prin mijlocul Mării Roșii. (Spuneți împreună) Îți mulțumesc, Doamne, pentru că mă conduci și pe mine!
Faceți împreună un ocean punând gelatină albastră la răcit, în frigider. Folosiți o lingură pentru a face o cărare pentru israeliți. Găsiți sau confecționați omuleți care să meargă prin mijlocul mării. Adăugați animale de plastic, dacă aveți. Dacă nu aveți gelatină albastră, puteți folosi nisip sau pământ.
Caută o carte despre oceane sau un videoclip online. Așază-te confortabil lângă copilul tău pentru a privi imaginile. Vorbiți despre peștii și vietățile marine pe care este posibil ca israeliții să le fi văzut în timp ce treceau prin Marea Roșie.
Găsiți un curs de apă în apropiere – un pârâu, un lac, o piscină sau o cadă plină cu apă. Dacă este posibil, lasă copilul să bage piciorușele în apă. Explică-i cum ar fi putut apa să se despartă în două și imaginați-vă cum ar fi fost să treceți prin apă ca pe uscat.
Jucați împreună jocul „Urmează-ți liderul!”, interpretând pe rând rolul liderului. Vorbiți despre modul în care israeliții și-au urmat Liderul (Dumnezeu) prin pustie, urmând norul luminos în timpul zilei și stâlpul de foc în timpul nopții.
Mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru că i-a condus pe israeliți prin Marea Roșie. Vorbiți despre modalitățile prin care Dumnezeu ne conduce astăzi. Cereți-I să vă conducă în tot ceea ce faceți.
Marea Roșie se întindea în fața lor ca un obstacol imens, de netrecut. În spatele lor, într-un nor de praf, venea cunoscuta și temuta armată a lui Faraon. Ei stăteau acolo; un milion de oameni speriați, prinși între două imposibilități, între două posibile dezastre.
Tocmai Îl văzuseră pe Dumnezeu arătându-Și forța și puterea în Egipt. El îi scăpase de moarte, sclavie și durere. Acum, se confruntau cu primul lor obstacol ca națiune liberă. Cum au reacționat? Au intrat în panică și s-au plâns la Moise. Dar Moise le-a răspuns:
„Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta [...]. Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi” (Exodul 14:13,14).
Păstrează în inimă cuvintele acestea și gândește-te la ele pe tot parcursul zilei și al săptămânii care urmează. Problemele, atât cele mari, cât și cele mici, vor veni spre tine – uneori, din față, alteori, din spate. Poate părea imposibil să mergi înainte. Dar nu și cu Dumnezeu! Ai încredere că El te va conduce doar înainte.
„Marea lecție dată aici este valabilă pentru toate timpurile. Adesea, viața de creștin este înconjurată de pericole, iar împlinirea datoriei pare greu de realizat. Imaginația întrezărește o iminentă ruină înainte și sclavie sau moarte în urmă. Și totuși, vocea lui Dumnezeu rostește în mod clar: «Mergeți înainte!» Necredința șoptește: «Să așteptăm până când sunt date la o parte toate piedicile și până când vom putea vedea în mod clar drumul nostru»; dar credința plină de curaj îndeamnă la înaintare, nădăjduind și crezând totul” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 290).
Tocmai Îl văzuseră pe Dumnezeu arătându-Și forța și puterea în Egipt. El îi scăpase de moarte, sclavie și durere. Acum, se confruntau cu primul lor obstacol ca națiune liberă. Cum au reacționat? Au intrat în panică și s-au plâns la Moise. Dar Moise le-a răspuns:
„Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta [...]. Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi” (Exodul 14:13,14).
Păstrează în inimă cuvintele acestea și gândește-te la ele pe tot parcursul zilei și al săptămânii care urmează. Problemele, atât cele mari, cât și cele mici, vor veni spre tine – uneori, din față, alteori, din spate. Poate părea imposibil să mergi înainte. Dar nu și cu Dumnezeu! Ai încredere că El te va conduce doar înainte.
„Marea lecție dată aici este valabilă pentru toate timpurile. Adesea, viața de creștin este înconjurată de pericole, iar împlinirea datoriei pare greu de realizat. Imaginația întrezărește o iminentă ruină înainte și sclavie sau moarte în urmă. Și totuși, vocea lui Dumnezeu rostește în mod clar: «Mergeți înainte!» Necredința șoptește: «Să așteptăm până când sunt date la o parte toate piedicile și până când vom putea vedea în mod clar drumul nostru»; dar credința plină de curaj îndeamnă la înaintare, nădăjduind și crezând totul” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 290).
Studiul 4, 20-26 iulie
