1 Eu sunt trandafirul din Saron și crinul văilor.

Eu sunt un trandafir din Saron. Împărţirea pe capitole a făcut pe unii să lege v. 1 cu ceea ce urmează. În felul acesta Solomon ar fi cel care vorbeşte în versetul acesta. De aceea, prin aplicaţie spirituală, atât expresia "trandafir din Saron" cât şi expresia "crin din vale" au fost referiri la Hristos. Totuşi, gramatical şi contextual, e mai firesc să se considere versetul acesta ca o declaraţie a miresei. Cuvântul pentru "crin" poate avea atât o formă masculină cât şi una feminină. Aici apare forma feminină, în timp ce forma masculină apare în cap. 2,16; 4,5; 5,13; 6,2.3; 7,2. Forma feminină apare din nou în cap. 2,2, unde se aplică în mod precis la tânăra sulamită. Consideraţii contextuale favorizează de asemenea ideea aceasta. Potrivit ei, mireasa îşi mărturiseşte starea umilă, afirmând că nu se simte în largul ei într-un palat. Ea e doar o floare de câmp.

Cuvântul tradus "trandafir" apare numai aici şi în Isaia 35,1, iar identitatea e nesigură. S-ar putea să fie şofranul, asfodelul sau narcisa. Pare să fie vorba de o floare oarecare de câmp.

"Saron" însemnează literal "o câmpie", "un şes", iar ca nume propriu indică şesul maritim dintre Iope şi muntele Carmel. LXX ia "Saron"-ul de aici ca un titlu generic pentru un câmp deschis.


2 Ca și crinul printre spini, astfel este iubita mea printre fiice.

Un crin în mijlocul spinilor. Nu spini care cresc pe plante sau pe copaci, ci plante cu spini. Solomon o asigură pe mireasa sa că toate celelalte femei în comparaţie cu ea sunt ca nişte spini în comparaţie cu o floare frumoasă de câmp.


3 Ca și mărul printre copacii pădurii, astfel este preaiubitul meu printre fii. M-am așezat sub umbra lui cu mare desfătare și rodul lui a fost dulce pentru cerul gurii mele.

Măr. Mireasa întoarce complimentul. Mirele ei, comparat cu alţi bărbaţi, e ca un pom roditor faţă de copacii neroditori ai pădurii.

La umbra lui. Mireasa nu numai că se bucură de umbră, dar şi mănâncă cu mare plăcere din fructe.

Cuvintele acestea au fost luate ca descriind odihna sufletului la umbra iubirii lui Hristos, bucuria comuniunii fericite cu Domnul. Beneficiile unei astfel de comuniuni nu pot fi obţinute de aceia care se odihnesc doar o clipă în prezenţa lui Isus. Prea adesea activităţile aglomerate ale vieţii înlocuiesc perioadele preţioase de comunicare, care sunt atât de importante pentru o creştere sănătoasă în har (vezi 7T 69; Ed 261).


4 El m-a adus la casa de ospăț și steagul lui peste mine a fost dragoste.

Casa de ospăţ. Literal, "casă de vin" (vezi la v. 2). Versetul acesta a fost folosit pentru a ilustra mai mult comuniunea cu Hristos (vezi la v. 3; vezi şi COL 206, 207; Ed 261).


5 Întăriți-mă cu ulcioare, înviorați-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragoste.

Întăriţi-mă cu turte de struguri. Aceste turte erau considerate stimulante şi prin urmare folositoare în cazuri de oboseală cronică. Bolnavă de dragostea lui. Mireasa era copleşită total de fiorul noii ei experienţe şi nu putea să găsească imagini potrivite pentru a descrie desfătarea ei extatică.


6 Mâna lui stângă este sub capul meu și mâna lui dreaptă mă îmbrățișează.
7 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și pe cerboaicele câmpului, nu stârniți, nici nu treziți iubirea mea, până când el dorește.

Vă jur. Versetul acesta e un refren. E repetat în cap. 3,5 şi 8,4. Persoana care vorbeşte e probabil tot mireasa.

Dragostea. [Dragostea mea, KJV]. "Mea" [KJV] este un cuvânt adăugat. "Dragostea" vine de la 'ahabah, o formă feminină care are în vedere iubirea în abstract şi nu iubitul. Este ridicată în slavă afecţiunea curată şi naturală.


8 Vocea preaiubitului meu! Iată, el vine sărind peste munți, săltând peste dealuri.

Glasul prea iubitului meu. Versetele 8-17 par să fie o amintire a miresei despre o întâlnire încântătoare de primăvară. Totul este probabil spus în timp ce e îmbrăţiată cu iuvire de soţul ei (vezi v. 6).

Iată-l că vine. Presimţământul sensibil al iubiri discerne de departe apropierea prea iubitului ei care vine în casa ei de la munte.


9 Preaiubitul meu este ca o căprioară sau un căprior tânăr; iată, el stă în picioare în spatele zidului nostru, se uită la ferestre, arătându-se printre zăbrele.

Se uită pe fereastră. Solomon e prezentat ca uitându-se vesel pe fereastră în căutarea iubitei lui.


10 Preaiubitul meu a vorbit și mi-a spus: Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea și vino departe.
11 Căci, iată, iarna a trecut, ploaia s-a terminat și s-a dus;

A trecut iarna. Versetele 11-13 constituie una din cele mai frumoase descrieri poetice a primăverii scrisă vreodată (vezi Ed 160). Primăvara era partea din an când peregrinii se îndreptau voioşi spre Ierusalim pentru serbarea Paştelui (vezi PP 537, 538).

A încetat ploaia. Ploaia târzie înceta la începutul primăverii (vezi vol. II, p. 109).


12 Florile se arată pe pământ; timpul cântării păsărilor a venit și vocea turturicii se aude pe pământul nostru;

Turturicii. Ebr. tor, turturea, o specie de porumbel. Tor este onomatopeic, care imită tonul plângător al păsării. Unele specii de turturele sunt migratoare şi venirea lor marchează reîntoarcerea primăverii (vezi Ieremia 8,7).


13 Smochinul își dă smochinele verzi și viile în floare dau un miros bun. Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea, și vino departe.

Se pârguiesc roadele în smochin. [Dă smochinele lui verzi, KJV]. Literal, "îşi parfumează smochinele lui necoapte", probabil în sensul că le coace. Viile înflorite. [Viţele cu ciorchini fragezi, KJV]. Literal, "viţele sunt în floare".


14 Porumbița mea, ce stai în crăpăturile stâncii, în ascunzătorile treptelor, lasă-mă să îți văd înfățișarea, lasă-mă să îți aud vocea; căci vocea ta este dulce și înfățișarea ta este frumoasă.

Porumbiţă. [Porumbiţa mea, KJV]. Porumbelul de stânci alege steiurile înalte şi râpele adânci (vezi Ieremia 48,28) ca să-şi facă cuibul şi evită învecinarea cu oamenii. În felul acesta Solomon arată modestia şi sfiala iubitei lui.

Scobiturile prăpăstiilor. [Scări, KJV]. Ebr. madregah, mai bine "locuri prăpăstioase" [KJV], "pereţii stâncilor" ca în Ezechiel 38,20.


15 Prindeți-ne vulpile, vulpile mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare.

Prindeţi-vă vulpile. Ce vrea să spună versul acesta şi identitatea celui care vorbeşte sunt chestiuni de ipoteză. Moulton sugerează că mireasa aude pe fraţii ei vorbindu-i sau că ei îl întrerup pe mire, care spune că vrea să-i vadă faţa şi să-i audă glasul. Ei avertizează împotriva vulpilor care vin primăvara distrugând viile care tocmai atunci sunt în floare. Unii consideră că sulamita arată motivele pentru care nu poate răspunde imediat invitaţiei iubitului ei, deoarece are îndatoriri gospodăreşti de îndeplinit. Alţii gândesc că referirea este doar la plăcerea veselă pe care ar avea-o fericiţii îndrăgostiţi urmărind vulpile cele mici în viile pline de parfum.


16 Preaiubitul meu este al meu și eu sunt a lui; el paște printre crini.

Prea iubitul meu este al meu. Aceste cuvinte sunt un refren frecvent în această Cântare a cântărilor lui Solomon (vezi cap. 6,3; 7,10). Expresia aceasta ilustrează dragostea delicată dintre Hristos şi poporul Său (vezi MB 100).


17 Până când ziua se revarsă și umbrele fug, întoarce-te preaiubitul meu și fii ca o căprioară sau un căprior tânăr peste munții Beterului.

Până la răcoarea zilei. [Până la ivirea zilei, KJV]. Literal, "până când ziua îşi trage sufletul". Referirea poate fi sau la zorii zilei, când se porneşte briza răcoroasă de dimineaţă, sau la începutul serii, când porneşte briza răcoroasă de seară.

Munţii ce ne despart. [Munţii Bether, KJV]. Nu sunt cunoscuţi astfel de munţi. Poate cuvântul redat [KJV] "Bether" ar trebui mai bine să fie tradus. Bether vine dintr-o rădăcină care înseamnă "a tăia în două", prin urmare poate că e vorba de munţi stâncoşi.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

37T 69

3.4�

Ed 261

4�

COL 206; 7T 131

11-13�

Ed 160; PP 538

15�

ML 172

16�

MB 100