1 În țară a venit o foamete, alta decât cea[[xr:1]] care fusese pe vremea lui Avraam, și Isaac s-a dus la Abimelec[[fn:a]], regele filistenilor, în Gherar.

A venit o foamete. O foamete la fel ca aceea care a avut loc pe vremea lui Avraam (vezi cap. 12,10). Cea mai fertilă regiune din Gherar nu a fost lovită de secetă, cum a fost semi-aridul Negeb. Despre prezenţa filistenilor în Canaan în acea vreme, vezi comentariul pentru cap. 21,32. Nu se ştie dacă Abimelec şi Picol (Geneza 26,26) sunt aceleaşi persoane din în cap. 20,2 şi 21,22 sau simple titluri însemnând, respectiv, rege şi comandant de oaste, mai probabil că ultima variantă este adevărată (vezi comentariul pentru cap. 20,20; 21,22).


2 DOMNUL i S-a arătat și i-a zis: „Nu coborî în Egipt! Locuiește[[xr:1]] în țara pe care ți-o voi arăta Eu!

Domnul i s-a arătat. Acesta este primul raport despre descoperirea divină acordată lui Isaac. Mai multe făgăduinţe făcute înainte lui Avraam i-au fost repetate acum lui Isaac (vezi cap. 12,3; 15,5; 22,17-18).


3 Locuiește ca străin[[xr:1]] în țara aceasta, și Eu voi[[xr:2]] fi cu tine și te[[xr:3]] voi binecuvânta, căci[[xr:4]] ție și seminției tale vă voi da toate ținuturile acestea și cu tine[[fn:a]] voi statornici[[xr:5]] jurământul pe care i l-am făcut tatălui tău, Avraam!
4 Îți voi[[xr:1]] înmulți seminția ca stelele cerului; îi voi da seminției tale toate ținuturile acestea, și toate neamurile pământului se vor binecuvânta între ele cu numele seminției[[xr:2]] tale,
5 pentru că Avraam[[xr:1]] a ascultat de glasul Meu și a păzit rânduiala Mea: poruncile, orânduirile și învățăturile Mele.”

Avraam a ascultat. Ascultarea tatălui este dată aici ca motiv pentru binecuvântările care aveau să se reverse peste fiu. Aceasta presupune şi o făgăduinţă care arată că un comportament asemănător al lui Isaac va aduce rezultate similare. Iacov spune că credinţa lui Avraam, pentru care a fost pe drept lăudat de Pavel (Romani 4,1-5), a fost completată prin ascultarea sa (Iacov 2,21-23). Nici credinţa, nici ascultarea nu sunt complete una fără cealaltă.

Porunca Mea. Ori de câte ori Dumnezeu vorbea, Avraam asculta întotdeauna fără întârziere (Geneza 12,1-4; 22,1-3).

Poruncile Mele. Porunci se referă la precepte date de Dumnezeu (1 Samuel 13,13; 1 Regi 13,21), de un tată (Proverbe 4,1, 4; 6,20), de un rege (1 Regi 2,43; 2 Regi 18,36) sau de un învăţător (Proverbe 2,1; 7,1, 2). Astfel de precept, să umble fără prihană înaintea lui Dumnezeu îi fusese prescris lui Avraam la vârsta de 90 de ani (Geneza 17,1).

Orânduirile Mele. Aceasta se referă la legi divine, atât ceremoniale (Exod 13,10; Numeri 9,14, etc.), cât şi morale (Deuteronom 4,5, 8.14; 6,24; etc.)

Legile Mele. Instrucţiunile etice, cât şi preceptele ceremoniale şi spirituale (Iov 22,22; Isaia 8,16, 20).

Acest verset conţine majoritatea cuvintelor ebraice care se referă la legile şi poruncile divine. Avraam le-a păzit pe toate cu sârguinţă fie că veneau direct de la Dumnezeu, fie că au fost transmise de la generaţiile trecute. El şi-a propus în inima lui să asculte de Dumnezeu fără rezerve. Acolo unde greşea, se apropia de Dumnezeu cu jertfa de pocăinţă ,adusă pe altarul inimii sale (vezi Evrei 7,25; 8,1-4). El a părăsit ţara natală, l-a adus jertfă pe fiul său, a îndeplinit ritualul circumciziei, a plătit zecime. Cu siguranţă că acelaşi lucru trebuie să fi fost adevărat cu privire la alte aspecte ale Legii lui Dumnezeu, neamintite în mod deosebit în legătură cu istoria vieţii lui. Însăşi mărturia lui Dumnezeu arată cu siguranţă că Avraam a fost credincios în păzirea Sabatului, după cum a fost şi în alte lucruri, aşa cum ar fi plătirea zecimii.


6 Astfel, Isaac a locuit în Gherar.
7 Când oamenii locului întrebau despre nevasta lui, el[[xr:1]] zicea: „Este sora mea.” Se temea[[xr:2]] să spună: „Este nevasta mea”, căci se gândea: „Nu cumva să mă omoare oamenii locului din pricina Rebecăi[[xr:3]], căci este frumoasă la chip.”

Este sora mea. După cum Avraam declarase că soţia sa era sora lui (cap. 12,11.12; 20,2.11), la fel a procedat şi Isaac, dar felul în care a ocrotit-o Dumnezeu pe Rebeca a fost foarte diferit de acela în care a fost ocrotită Sara. Nimeni, nici măcar nu s-a atins de ea. Această experienţă şi încă una (cap. 25,28) sunt singurele cazuri de deviere de la corectitudinea strictă raportate în viaţa lui Isaac. Fiindu-i ruşine de propria purtare, poate că Avraam nu l-a avertizat pe Isaac printr-o povestire a greşelilor lui în privinţa aceasta. Mult mai probabil, totuşi, că Avraam îi spusese lui Isaac, dar, aşa cum se întâmplă adesea, Isaac avea să înveţe lecţia pentru sine prin experienţă amară. Cât de adesea păcatele părinţilor sunt perpetuate în copiii lor! Dar slăbiciunile ereditare nu-i scutesc niciodată pe copii de responsabilitatea pentru propriile greşeli (Ezechiel 18,20).


8 Fiindcă a locuit acolo zile îndelungate, s-a întâmplat că Abimelec, regele filistenilor, s-a uitat de la fereastră și l-a văzut pe Isaac jucându-se[[fn:a]] cu Rebeca, nevasta sa.
9 Abimelec l-a chemat pe Isaac și i-a zis: „Nu mai încape îndoială că e nevasta ta! Cum de ai putut zice: «Este sora mea»?” Isaac i-a răspuns: „Fiindcă mi-am zis: «Nu cumva să mor din pricina ei!»”
10 Și Abimelec a zis: „Ce ne-ai făcut? Lesne ar fi putut ajunge unul dintre ai noștri să se culce cu nevasta ta și ai fi[[xr:1]] adus vinovăție asupra noastră!”
11 Atunci, Abimelec a dat poruncă întregului popor: „Cine se va atinge[[xr:1]] de omul acesta sau de nevasta lui va fi omorât negreșit!”
12 Isaac a pus semănături în acel ținut, iar în anul acela a strâns rod însutit[[xr:1]], și DOMNUL l-a binecuvântat[[xr:2]].

Rod însutit. Cu toate că patriarhii, în general vorbind, au trăit o viaţă semi-nomadă, obiceiurile lor se deosebeau în mod considerabil de acelea ale beduinilor de astăzi. Ultimii nici nu cultivau pământul, nici nu aveau cirezi mari de vite ca patriarhii. Deşi valea Gherar este deosebit de fertilă, un venit de o sută de ori mai mare la producţia de cereale este aproape maximul pentru Palestina, unde acesta este în mod normal de la treizeci de cincizeci de ori (vezi Matei 13,23). Binecuvântarea specială a lui Dumnezeu a rămas asupra lui Isaac.


13 Astfel, omul acesta s-a îmbogățit[[xr:1]] din ce în ce mai mult, până când a ajuns foarte bogat.
14 Avea turme și cirezi și un mare număr de robi, astfel încât filistenii îl priveau cu invidie[[xr:1]].
15 Și toate fântânile pe care[[xr:1]] le săpaseră robii tatălui său pe vremea tatălui său, Avraam, filistenii le-au astupat și le-au umplut cu țărână.

Toate fântânile. Creşterea averii şi influenţei lui Isaac a stârnit invidia filistenilor, iar ei s-au gândit să-i facă rău. Filistenii au făcut neutilizabile fântânile pe care regele Gherarului le garantase în mod solemn lui Avraam pentru veşnicie (vezi cap. 21,25-32). Faptul de a avea acces la fântâni este lucrul cel mai important în deşertul sudic al ţării Palestinei, iar fără de ele un proprietar de cirezi de vite trebuia să-şi caute păşune în altă parte.


16 Atunci Abimelec i-a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, căci ai ajuns[[xr:1]] mult mai puternic decât noi!”
17 Isaac a plecat de acolo, și-a așezat tabăra în valea Gherarului și a locuit acolo.

Isaac a plecat. Fiind un credincios, Isaac nu s-a certat, ci şi-a mutat tabăra spre răsărit de cetate, totuşi în aceeaşi vale de la care şi-a luat numele Gherar.


18 Isaac a săpat din nou fântânile de apă care fuseseră săpate în vremea tatălui său, Avraam, și pe care le astupaseră filistenii după moartea lui Avraam și le-a dat aceleași nume[[xr:1]] pe care le pusese tatăl său.
19 Slujitorii lui Isaac au săpat în vale și au găsit acolo un izvor cu apă curgătoare.
20 Dar păstorii din Gherar au ajuns să se certe[[xr:1]] cu păstorii lui Isaac, zicând: „Este apa noastră!” Și Isaac a pus fântânii numele Esec[[fn:a]], pentru că se certaseră cu el.
21 Apoi au săpat o altă fântână, pentru care de asemenea au ajuns să se certe, de aceea Isaac a numit-o Sitna[[fn:a]].
22 Apoi s-a mutat de acolo și a săpat o altă fântână, pentru care nu s-au mai certat, și a numit-o Rehobot[[fn:a]], „căci”, a zis el, „DOMNUL ne-a făcut loc larg și vom fi roditori[[xr:1]] în țară”.

S-a mutat de acolo. Om al păcii, Isaac nu dorea să intre în necaz din cauza fântânilor pe care le-au săpat oamenii lui şi s-a mutat de fiecare dată când drepturile sale îi erau contestate. Cea de-a treia fântână nouă se pare că a fost destul de departe de Filisteni, deoarece acolo l-au lăsat în pace, motiv pentru care a numit-o Rehobot, lărgime. Izvorul este identificat cu actualul er-Ruchebeh, la 20 mile sud-vest de Beer-Şeba din Wadi Ruchebeh, care perpetuează astăzi numele pe care l-a primit de la Isaac.


23 De acolo, Isaac s-a suit la Beer-Șeba.

De acolo s-a suit. Din unele motive neexplicate, Isaac s-a mutat după un timp spre nord şi sa aşezat la Beer-Şeba, unde locuise cândva Avraam (cap. 21,33; 22,19). Dumnezeu S-a arătat aici lui Isaac, noaptea, şi a reînnoit legământul făgăduinţei.


24 DOMNUL i S-a arătat chiar în noaptea aceea și i-a zis: „Eu[[xr:1]] sunt Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău; nu te teme[[xr:2]], căci Eu sunt[[xr:3]] cu tine! Te voi binecuvânta și îți voi înmulți seminția de dragul robului Meu Avraam!”
25 Isaac a zidit[[xr:1]] acolo un altar, a chemat[[xr:2]] Numele DOMNULUI și și-a întins cortul acolo. Și slujitorii lui Isaac au săpat acolo o fântână.
26 Abimelec a venit la el din Gherar cu Ahuzat, prietenul său, și cu Picol[[xr:1]], căpetenia oștirii sale.

Abimelec a venit la el. Când a avut loc legământul de mai înainte, Isaac era în vârstă de vreo trei ani (cap. 21,8.22; vezi şi comentariul pentru cap. 21,8). Al doilea legământ a avut loc cu vreo 97 de ani mai târziu (cap 25,26; 26,34). De aceea, este probabil că Abimelec din cap. 26,26 nu este persoana amintită în cap. 21,22. Când căile unui om îi sunt plăcute Domnului, chiar şi vrăşmaşii lui vor fi în pace cu el (Evrei 16,7). Noul rege al Gherarului i-a propus acum un legământ care era în realitate o reînnoire a legământului iniţial dintre Avraam şi un rege anterior al Gherarului. În ciuda nedreptăţii pe care o suferise Isaac din partea lor, el, ca un om iubitor de pace, a fost fericit să încheie un nou pact de prietenie cu Abimelec. Nu ne rămâne decât să ne întrebăm cum s-a simţit Isaac, când Abimelec, în mod neruşinat, se lăuda cu bunătatea şi cinstea lui de până aici. Faptul că nu avusese loc violenţă, când servii lui Abimelec distruseseră mai multe fântâni şi răpiseră de la Isaac cel puţin încă alte două, se datora exclusiv retragerii paşnice a lui Isaac. Deşi Isaac nu putea să uite aceste experienţe amare, el nu le-a amintit. El avea o inimă largă, un spirit mărinimos. Deşi aici nu se menţionează, se presupune că au fost jertfite animale şi s-au împlinit ceremoniile obişnuite (vezi cap. 21,27).


27 Isaac le-a zis: „Cum de ați venit la mine voi[[xr:1]], care mă urâți și m-ați alungat[[xr:2]] de la voi?”
28 Ei au răspuns: „Vedem bine că DOMNUL este[[xr:1]] cu tine, de aceea am zis: «Să fie un jurământ între noi, între noi și tine! Să facem un legământ cu tine,
29 anume că nu ne vei face niciun rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ți-am făcut numai bine și te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum[[xr:1]] ești binecuvântat de DOMNUL.»”
30 Isaac[[xr:1]] le-a dat un ospăț și au mâncat și au băut.
31 Apoi s-au sculat dis-de-dimineață și și-au făcut jurăminte[[xr:1]] unul altuia, iar Isaac i-a lăsat să plece; și au plecat de la el în pace.
32 În aceeași zi, slujitorii lui Isaac au venit să-i aducă veste despre fântâna pe care tocmai o săpau și i-au zis: „Am dat de apă!”
33 Și el a numit-o Șiba[[fn:a]]. (De aceea s-a pus cetății numele Beer-Șeba[[xr:1]] până în ziua de azi.)

El a numit-o Şiba. Servii lui Isaac l-au informat despre succesul lor, descoperind o nouă fântână chiar în ziua aceea, iar el i-a pus numele Şiba, care înseamnă jurământ, spre aducerea aminte a legământului cu Abimelec. Declaraţia de acea s-a pus numele cetăţii Beer-Şeba, nu trebuie să discrediteze faptul că Avraam dăduse deja locului chiar numele acesta (cap. 21,31). Acum exista un motiv în plus pentru a perpetua numele atribuit locului cu un secol mai înainte. După cum legământul dintre Abimelec şi Isaac era numai o reînnoire a acelui legământ vechi, tot aşa numele Şiba dat de Isaac fântânii celei noi a fost o reafirmare a vechiului nume Beer-Şeba.


34 La vârsta de patruzeci[[xr:1]] de ani, Esau și-a luat ca neveste pe Iudit, fiica lui Beeri, hititul, și pe Basmat, fiica lui Elon, hititul.

La vârsta de 40 de ani, Esau. La greutăţile lui Isaac cu filistenii s-a mai adăugat acum şi o cruce de familie care i-a provocat o tristeţe adâncă şi îndelungată. Esau, care deja îşi dovedise nepăsarea faţă de principiile religioase, nu a văzut nici un motiv de a se sfătui cu părinţii săi în ce priveşte alegerea unei soţii, sau să aibă de gând să se mai îngrijească de întemeierea unei căsătorii cu cineva dintre rudele lui din Mesopotamia. Când era în vârstă de 40 de ani, şi tatăl său de 100 (cap. 25,26), el a luat în căsătorie două femei hetite, deodată, sau aproape deodată. Făcând aşa, el a sfidat pe faţă principiile conducerii paterne cu privire la căsătoria cu păgânii şi cu privire la monogamie.

Numele soţiilor lui Esau, ca şi acelea ale taţilor lor, sunt semitice. Iudita înseamnă cea lăudată, Beeri, fântâna mea, Basmat, aromă şi Elon cel puternic. Aceste nume sugerează că cele două familii hetite trebuie să fi locuit oarecare vreme în Canaan şi adoptaseră limba canaaniţilor. Despre prezenţa hetiţilor în Palestina sudică în această perioadă timpurie vezi comentariul pentru cap. 20,1.


35 Ele[[xr:1]] au fost o pricină de amărăciune a sufletului pentru Isaac și pentru Rebeca.

Au fost o pricină de mare amărăciune. Aceste două femei, după cum arată în mod clar textul ebraic, au ajuns, literal, o amărăciune a spiritului pentru părinţii lui Esau. Căile lor stricate şi rele, religia lor idolatră şi înclinaţiile lor nespirituale şi frivole au adus dureri de inimă pentru Isaac şi Rebeca. Această lume nefericită nu cunoaşte o durere mai mare decât aceea pe care o pot aduce copiii.Comentariile lui Ellen G. White

3 1T 203

5 PP 140, 154, 363, 370; SR 146

24 2T 271

34,35 PP 179