o vei lua în stăpânire, şi va izgoni dinaintea ta multe neamuri: pe Hetiţi, pe Ghirgasiţi, pe Amoriţi, pe Canaaniţi, pe Fereziţi, pe Heviţi şi pe Iebusiţi, şapte neamuri mai mari la număr şi mai puternice decât tine;

Multe neamuri. Hetiţii sunt amintiţi de multe ori in Scripturi (vezi Geneza 10,15).

Ghirgasiţi. Un trib canaanit din Palestina de vest (vezi Geneza 10,16; Iosua 24,11).

Amoriţii. Vezi comentariul pentru Geneza 10,16. Acest popor numeros şi mult răspândit este

adesea amintit în Scriptură (Geneza 14,7,13; 15,16,21; 48,22; etc.). Numele lor apare în 18 cărţi ale Vechiului Testament.

Fereziti. Un popor din partea centrală a Palestinei de Vest (vezi comentariul pentru Geneza 13,7).

Heviţi. Vezi comentariul pentru Geneza 10,17. Se cunoaşte prea puţin despre ei.

Iebusiţi. Vezi comentariul pentru Geneza 10,16. Poporul acesta deţinea fortăreaţa de pe înălţimea Iebus, numită şi Ierusalim sau Salem (Iosua 15,63; 18,28; Judecători 1,21; 2 Samuel 5,6.8). Numele de Ierusalim este atestat de rapoartele egiptene ale sec. al XIX-lea î.Hr.

Nu închei legământ. Vezi Exod 23,32; 34,12. Scopul lui Dumnezeu nu era ca Israel să rămână pentru totdeauna izolat de alte neamuri. Dar până ce ei aveau să se încreadă şi să-I slujească cu toată inima, asocierea cu idolatrii era plină de pericole. Dumnezeu a intenţionat ca poporul evreu să fie o lumină pentru lume, dar atât timp cât ei erau înclinaţi să-şi însuşească întunericul altora, era cel mai bine pentru ei să rămână la o parte. Trecut de acest pericol, Israel avea să fie în poziţia de a da mărturie despre adevăratul Dumnezeu neamurilor păgâne din jurul lor (vezi Exod 24,12; Numeri 33,52).

Să nu te încuscreşti. Legături intime ca în cămin cu idolatrii aveau să afecteze nu numai pe individ ci şi naţiunea (vezi Exod 34,15.16). Solomon a călcat acest principiu cu nespus de mare pierdere personală şi naţională ca rezultat (1 Regi 11,1). Nu este nici o fericire sau siguranţă în legăturile cu cei ce nici nu iubesc, nici nu slujesc lui Dumnezeu (1 Corinteni 6,14-17). Experienţele tragice a lui Esau (Geneza 26,34.35), Samson (Judecători 14,1) şi ale altora sunt revelatoare în mărturia lor favorizând îndemnul de a rămâne separaţi.

Ar abate. Iubirea unui bărbat pentru soţia lui idolatră, de obicei, dacă nu întotdeauna, avea să abată inima lui de la Dumnezeu. Acesta a fost un pericol deosebit împotriva căruia a avertizat Iosua (Iosua 23,11-13).

Să le tăiaţi pomii. Aceşti aserim probabil că erau stâlpi de lemn sculptaţi, închinaţi lui Azera,

o zeiţă canaanită (vezi Deutronom 16,21; Judecători 6,25-30).

Să ardeţi. Pentru o poruncă asemănătoare vezi Numeri 33,52. Vezi şi zelul lui David în legătura cu chipurile Filistenilor (1 Cronici 14,12).

Un popor sfânt. Vezi Levitic 11,44-45; 19,2; 20,7,26. Sfinţenia pentru Iehova trebuia să fie chiar constituţia şi norma de purtare a poporului. Înţelesul iniţial al cuvântului tradus sfânt este acela de separare fizică. El a dezvoltat apoi ideea de consacrare sau dedicare, Un popor sfânt era un popor separat, adică separat de obiceiurile neamurilor din jurul lor şi consacraţi exclusiv slujirii lui Dumnezeu (vezi 1 Petru 2,9).

Un popor al lui. Literal, un popor de proprietate specială. Cuvântul tradus special este dintr-o rădăcină care înseamnă a achiziţiona proprietate.

Întreceţi la număr. Compară cu făgăduinţa făcută lui Avraam (Geneza 12,1-3; 15,1-2). Chiar după 200 de ani de când se făcuse făgăduinţa, în ramura aleasă a familiei lui erau numai 70 de bărbaţi (Geneza 46,26-27).

Domnul vă iubeşte. Literal, Iehova, care este iubitorul vostru. Iubirea lui Dumnezeu poate fi comparată cu aceea a unui părinte pentru copiii lui.

Cu mâna lui puternică. Mâna puternică a lui Iehova este mâna puterii divine, folosită pentru a elibera pe poporul Său şi pentru a-i împuternici să împlinească adevăratul lor destin. Aceasta se vede în dezvoltarea seminţei lui Avraam într-o naţiune puternică. Poporul lui Dumnezeu a coborât în Egipt o familie de 70, cu toate acestea, la timp cuvenit Domnul i-a făcut o mulţime ca stelele cerului (Deutronom 10,22).

Dumnezeu credincios. Cuvântul tradus cu credincios este o formă de participiu a verbului ’aman, din care, pe filieră greacă avem cuvântul “amin. Sensul verbului ebraic este a sta, a susţine, a fi tare, solid, sigur accentuând astfel ideea dependenţei totale.

Îndurarea. Traducerea termenului chesed, un cuvânt fără echivalent în limba engleză. El reflectă conceptele iubirii arzătoare, dorinţei profunde, bunătăţii altruiste, harului, favorii şi milei. Termenul reprezintă culmea altruismului la Dumnezeu sau om. Versiunea RVS a Bibliei redă termenul cu iubire neclintită.

Al miilea neam. Echivalent în sens cu expresia veşnic. Referirea este la mulţimile care intră în legământ în decursul istoriei.

Răsplăteşte. Nu din duşmănie, ci ca Unul care răsplăteşte pe fiecare om exact după meritele lui (Eclesiast 11,9; Romani 2,6-11; Apocalipsa 22,12). Dumnezeu este extrem de drept si răbdător, dar îndurarea Sa (vezi comentariul pentru vers 9) faţă de vreun individ este limitată de bunăstarea tuturor. Păcatul se plăteşte, şi acela care merită se poate aştepta la plată deplină. Cei care cu încăpăţânare resping cu dispreţ îndurarea Lui (v.9), vor avea parte până în cele din urmă şi în mod inevitabil de mânia Sa.

Păzeşte poruncile. Literal, păzeşte porunca, probabil ca referire la Decalog, ca întreg sau la vreunul din preceptele lui cu aplicaţie la împrejurări.

Dacă veţi asculta. Cuvântul tradus dacă este în realitate un substantiv care înseamnă consecinţă. El este folosit de obicei ca adverb care înseamnă ca o consecinţă a, din cauză. Prin urmare, traducerea de aici ar fi nu dacă, ci ca o consecinţă a, indicând spre răsplătirile pentru faptul că se ţine seama de poruncile Domnului.

Te va binecuvânta. Aceste bogate făgăduinţe sunt o repetare a celor făcute strămoşilor lor (Geneza 15,5; 22,17; 28,14; Levitic 26,4-5; Ieremia 31,12).

Stearpă. Vezi Exod 23,26. Rodnicia era considerată cea mai mare dintre binecuvântările pământeşti, după cum sterilitatea era cel mai mare blestem.

Molime rele din Egipt. În Scripturi, despre cele mai dezgustătoare boli se spune ca fiind identificate cu Egiptul (Exod 15,26; Deutronom 28,27,35). Dacă Israel ar fi conlucrat cu principiile vieţuirii sănătoase date lor de Dumnezeu, debilitatea şi boala n-ar fi fost cunoscute printre ei (PP 378). Ei ar fi devenit modele de sănătate şi vigoare fizică, şi de tărie morală şi mintală mărită.

O cursă. Literal, o momeală, de la rădăcina verbului a pune o momeală. În Amos 3,5 cuvântul tradus cursă este cu totul diferit de cel folosit aici, şi cuvântul tradus acolo lat este cel care aici este tradus cursă.

Să nu te temi. Generaţia cea nouă trebuia să se ferească de spiritul de teamă arătat de părinţii lor, care a avut ca rezultat pieirea lor în pustie (Numeri 14,35). Teama, contrarul credinţei, nu este în măsură să colaboreze cu Dumnezeu. Aceasta explică faptul că Dumnezeu n-a putut conduce generaţia de mai înainte în ţară cum de altfel ar fi putut fi privilegiul lor de care să se bucure (Evrei 3,12.19).

Încercări. Literal, probe sau necazuri dar în Biblie niciodată ispite în sensul de seduceri la păcat. Aici referirea este la dovezile puterii divine prin care Dumnezeu a căutat să aducă pe Faraon să elibereze pe poporul Său. Prin acestea Dumnezeu a prezentat regelui dovada cuprinzătoare a faptului că El era Dumnezeu, punându-l astfel faţă în faţă cu încercarea care îi cerea să aleagă între conlucrarea cu voia lui Dumnezeu sau să i se împotrivească.

Viespii bondăreşti. Folosit probabil într-un sens figurat (vezi comentariul pentru Exod 23,28; vezi şi Iosua 24,12).

Dumnezeul tău este în mijlocul tău. Compară cu întrebarea lui Moise înaintea stâncii Horeb (Exod 17,6-7).

Încetul cu încetul. Adică, pe măsură ce ei erau pregătiţi să o ocupe (Exod 23,29). Dacă ţării i s-ar îngăduit să revină la pustietate, dificultatea care ar fi confruntat poporul lui Israel ar fi crescut prin aceasta enorm de mult.

Le va da în mâna ta. Compară cu expresia variantă a aceleiaşi cugetări din Exod 23,27.

Pe împăraţii lor îi voi da. Iosua enumără o listă de 31 de împăraţi subjugaţi în timpul cuceririi Canaanului (Iosua 12,7-24).

Argintul şi aurul. Metale folosite spre a îmbrăca idoli de lemn şi ornamente adorate (vezi Isaia 30,22). Acestea aveau să devină numai o cursă pentru Israel (Iosua 7,21-22) şi în orice caz nu aveau valoare permanentă.

Un lucru blestemat, adică, dat pentru nimicire. A atinge sau a adăposti aceea ce era hotărât pentru nimicire însemna să sufere aceeaşi soartă. Compară cu solia lui Dumnezeu către Ahab (1 Regi 20,42).

Comentariile lui Ellen G. White

1-26 TM 141, 420

2 PK 570; PP 492

2-4 PK 568

3 PP 369; 4T 508; 5T 363

3,4 5T 328

4 4T 508; 5T 363

6 COL 288; MM 26; PK 18; TM 420; 5T 363; 6T 12

6, 7 1T 283

6-8 TM 141; 2T 109; 5T 328

6-11 FE 413

6-14 6T 222

7-9 PP 464

9 COL 288; PP 118

9,10 5T 363; 9T 251

11 TM 141

11-15 COL 288

14 MH 283

15 DA 824; MH 114

26 MH 280