Matei 14

pentarh cârmuitor etnarh monarh

Că Isus era Mesia vestit de prorocul Isaia Că Isus era Ioan Botezătorul înviat din morți Că Isus era Fiul omului vestit de prorocul Daniel Că Isus era Fiul lui Dumnezeu

Caiafa Irod Pilat Gamaliel

Din pricina Cleopatrei Din pricina Irodiadei Din pricina Marianei Din pricina Cezarului

Tiberiu Filip Augustus Gamaliel

Că nu-i este îngăduit să aibă țiitoare din popoare străine Că nu-i este îngăduit să aibă pe soția fratelui său, Filip Că nu-i este îngăduit să omoare pruncii din Betleem Că nu-i este îngăduit să dea banii Templului romanilor

Se temea de conducătorii religioși, care îl apărau pe Ioan Se temea de norod, pentru că îl socotea pe Ioan proroc Se temea de Dumnezeu Se temea de soția lui, căreia îi plăcea să-l asculte pe Ioan

Irodiada, soția lui Irod Fiica Irodiadei Femeile din Tecoa Țiitoarele lui Irod

O încăpere plină de argint Capul lui Ioan Botezătorul pe o farfurie Să fie trupul lui Ioan dat vulturilor O cunună de aur pentru mama ei

Din pricina soldaților săi Din pricina jurămintelor și a oaspeților de la masă Din pricina mulțimii Din pricina ucenicilor lui Ioan

Lui Irod Irodiadei Fariseilor Marelui preot

Slujitorii de la curte Ucenicii lui Ioan Ucenicii lui Isus Soldații lui Irod

Și-au rupt hainele și au pus țărână pe cap S-au dus și au dat de veste lui Isus S-au dus în pustie Au postit și au plâns

I-a învățat pe ucenici S-a retras de acolo, într-un loc pustiu, ca să fie singur A plâns L-a mustrat pe Irod pentru fapta lui

Să meargă ei la pescuit pentru mulțime Să fie trimiși oamenii în sate să-și cumpere de mâncare Să-și aducă oamenii mâncarea la Isus Să facă Isus minunea hranei

Băiatului cu pâinile și peștii Ucenicilor Fariseilor Preoților

Douăzeci și patru de pâini și zece pești Cinci pâini și doi pești Douăsprezece pâini și cinci pești O pâine și trei pești

Să-și aducă aminte cum a hrănit Dumnezeu pe Israel cu mană Să șadă jos pe iarbă Să meargă în sate să-și ia mâncare Să se roage Tatălui ceresc

Zece Douăsprezece Cinci Șapte

12.000 5.000 1.000 4.000

I-a pus să aducă bolnavii la El I-a silit să intre în corabie și să treacă înaintea Lui pe celălalt țărm I-a trimis în cetate să cumpere mâncare I-a trimis să vestească Evanghelia

I-a învățat pe ucenici despre Ioan Botezătorul S-a suit pe munte, ca să se roage deoparte A intrat în cetatea Capernaum A mers în pustie să se roage

La amiază Când se îngâna ziua cu noaptea Spre dimineață La apusul soarelui

I-au făcut semn să urce în corabie Au strigat de frică S-au bucurat Au tăcut

Matei Petru Ioan Iacov

Când nu a mai zărit corabia Când a văzut că vântul era tare Când nu L-a mai văzut pe Isus Când a căzut în apă

„Doamne, cred!” „Doamne, scapă-mă!” „Doamne, oprește apa!” „Doamne, ai milă de mine!”

L-a tras în corabie A întins mâna și l-a apucat A rostit un cuvânt A potolit valurile

Că s-a încrezut în sine Că avea puțină credință Că i-a fost frică Că s-a uitat la valuri

Au căzut la picioarele Lui I s-au închinat S-au înspăimântat S-au întrebat ce fel de om este acesta

La Nazaret La Ghenezaret La Capernaum La Betsaida

Prin ungere cu untdelemn Prin faptul că se atingeau de poala hainei Lui Printr-un cuvânt rostit Prin noroi pus pe răni