Luca 22

Sărbătoarea Corturilor Sărbătoarea Luminilor Ziua Cincizecimii Praznicul Azimilor

Cărturarii și fariseii Fariseii și saducheii Fariseii și irodienii Preoții cei mai de seamă și cărturarii

Un drac Un demon Lăcomia Satana

Preoții cei mai de seamă și fruntașii iudeilor Preoții cei mai de seamă și cărturarii Preoții cei mai de seamă și bătrânii poporului Preoții cei mai de seamă și căpeteniile străjerilor Templului

Au sărbătorit I-au promis o poziție lui Iuda în rândul lor L-au binecuvântat pe Dumnezeu S-au bucurat

De grabă Înadins Ca să-și demonstreze puterea Fără știrea norodului

Mâncate Aduse Sacrificate Jertfite

Iacov și Ioan Petru și Andrei Petru și Iacov Petru și Ioan

Mergem Servim Stăm Pregătim

Să bată la prima casă pe care o găsesc Să întrebe în piața cetății, cine Îl va primi pe învățător să prăznuiască Paștele în casa lui După ce intră în cetate să se roage și să aștepte un semn Să urmeze omul care ducea un ulcior de apă

Sărbătoresc Paștele, prietenii Rămân peste noapte, urmașii Cinez, apostolii Mănânc Paștele, ucenicii

Mică, primitoare Lungă, cu o masă lungă în centrul ei Încălzită, cu vedere spre Templu Mare, așternută gata

Un măgăruș legat Niște oameni care scoteau draci N-au găsit nimic Toate lucrurile așa cum le spusese Isus

La miezul nopții La apusul soarelui La ceasul al nouălea Când a sosit ceasul

“Sufletul meu este cuprins de o întristare de moarte” “Iată că mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta” “Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul” “Am dorit mult să mănânc Paștele acestea cu voi înainte de patima Mea”

Până când le vor mânca împreună din nou în Împărăția lui Dumnezeu Până la a doua Sa venire Până cerul și pământul nu vor trece Până la împlinirea lor în Împărăția lui Dumnezeu

L-a binecuvântat L-a împărțit cu ucenicii L-a scurs precum curge sângele Fiului Omului pentru iertarea păcatelor A mulțumit lui Dumnezeu

Până la finalul tuturor lucrurilor Până în veșnicii Până când îl va bea nou, în Împărăția lui Dumnezeu Până când va veni Împărăția lui Dumnezeu

A binecuvântat-o A dat-o ucenicilor A mâncat din ea A frânt-o

În douăsprezece părți În treisprezece părți În mai multe bucăți Nu se spune

Trupul Său Dragostea Sa Slujirea Sa Legământul cel nou

Trădătorului Fiului pierzării Celui care Mă va da la moarte Vânzătorului Meu

De tot Pentru a Se întoarce iarăși împreună cu tot cerul După cum este rânduit

S-au acuzat unii pe alții Au plâns amarnic N-au mai scos niciun cuvânt S-au întrebat între ei cine să fie acela care va face lucrul acesta

Ca să știe cine-i va spăla picioarele lui Isus Ca să știe care din ei avea să fie socotit cel mai înțelept De ce Isus putea face unele minuni, iar ei nu puteau Ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare

Dumnezei Regi Împărați Binefăcători

Ca cel ce ascultă Ca cel mai mic Ca cel ce stă la masă Ca cel ce slujește

Cine este slujit Cine mănâncă Cine dă ordine Cine stă la masă

Celor care fac voia Tatălui Său Celor care îl urmează Lui Iacov, Petru și Ioan Celor doisprezece

Dau, dat-o Aduc, adus-o Cobor, coborât-o Pregătesc, pregătit-o

Să râdă, să cânte și să joace Să se slujească unii pe alții și să fie slujiți de îngeri Să conducă fiecare câte un Pământ și să-L umple Să mănânce, să bea și să judece pe cele douăsprezece seminții

Să-l lase pe mâna sa Să-i ofere bogății și putere Să-l lase neîncercat Să-l cearnă ca grâul

Ca să devină pescar de oameni Ca să-și găsească chemarea Ca să fie eliberat de orice suferință Ca să nu se piardă credința lui

Voi împărți tot ce am săracilor și Te voi urma Să cânte de șapte ori cocoșul, eu tot nu mă voi lepăda de Tine Vom chema foc din cer peste satul acesta Cu Tine sunt gata să merg chiar și în temniță și la moarte

Că va merge pe apă pentru a-L întâlni Că se va lepăda de El de trei ori, înainde a cânta cocoșul de două ori Că va construi biserica Sa pe pământ Că se va lepăda de El de trei ori înainte de a cânta cocoșul

Că au învățat să se bazeze unii pe alții Că îngerii le-au purtat de grijă Că străinii au avut grijă de ei Că nu au dus lipsă de nimic

Să nu-și facă griji pentru ziua de mâine Să împartă tot ce au cu săracii Să călătorească doar cu hainele de pe ei Cine nu are o sabie să-și vândă haina și să-și cumpere una

“El va fi ca un miel înaintea celor ce îl tund” “El va fi ca o oaie mută” “Sufletul Lui va fi străpuns de o sabie” “El a fost pus în numărul celor fărădelege.”

Au promis să cumpere mai multe L-au întrebat despre seminficația spirituală L-au rugat să le deslușească pilda I-au arătat două săbii

La Templul din Ierusalim pentru a predica În Betania pentru a-și revedea prietenii În grădina Ghetsimani În Muntele Măslinilor, ca de obicei

Să vegheze împreună cu El Să-și mărturisească păcatele Să cânte psalmi de adorare Să se roage ca să nu cadă în ispită

S-a așezat pe o piatră A urcat în vârful Muntelui Măslinilor Și-a îndreptat ochii spre cer S-a depărtat de ucenici la o distanța de o aruncătură de piatră

Ca mulți să creadă prin sacrificiul Său Pentru putere să învingă armatele romane. Pentru iertarea tuturor celor care vor crede în El Ca Tatăl să depărteze “paharul” acela de la El

Prin Ioan, ucenicul Său iubit Printr-un psalm Printr-un glas din Cer Printr-un înger

De moarte; tare Cumplit; persistent Dureros; aprins Ca de moarte; fierbinte

Vegheau și se rugau Se certau între ei care va fi mai mare Nu i-a găsit, căci fugiseră Erau adormiți de întristare

Să se odihnească mai bine Să se pregătească de plecare Să fie gata, căci au să vină să-i prindă Să se scoale și să se roage ca să nu cadă în ispită

Printr-o îmbrățișare Printr-o strângere de mână L-a arătat cu degetul Printr-o sărutare

L-a mustrat pe Iuda cu: “Înapoia mea Satano” A continuat să se roage A plâns I-a adresat lui Iuda o întrebare

Au fugit imediat Au început să se roage Au încercat să negocieze cu gloata Au întrebat dacă să folosească sabia

A oferit bani gloatei pentru a-L lăsa în pace pe Isus A încercat să ascundă identitatea lui Isus A început să predice despre Judecata viitoare A lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă

S-a făcut nevăzut și a scăpat de ei A chemat îngeri ca să-L protejeze N-a zis nimic ca o oaie mută A vindecat urechea unuia dintre ei

Mulțimii adunate Nimănui, Isus a tăcut Preoților, căpeteniilor străjerilor și bătrânilor Ucenicilor săi

Că nu au venit mai devreme Că nu au crezut în El Că și-au împietrit inima Că n-au venit după El când era în Templu

Înaintea lui Ana Înaintea lui Irod Înaintea lui Pilat Înaintea marelui preot

Într-un colț întunecat al curții În afara porților curții Lângă Isus Printre oameni, lângă foc

N-a băgat de seamă L-a chemat să se încălzească mai aproape de foc L-a întrebat dacă nu și el era cu Isus L-a recunoscut pe Petru ca fiind dintre cei care erau cu Isus și l-a indicat celorlalți

A recunoscut că este unul dintre ucenicii Săi A tăcut și nu a răspuns nimic A schimbat subiectul conversației S-a lepădat de Isus

A recunoscut faptul A început să plângă A fugit din acel loc A negat din nou

Amintind de alte ocazii când l-a observat lângă Isus Cântând un cântec pe care îl cunoșteau ucenicii lui Isus Spunând că și graiul îl dă de gol Afirmând că nu mai încape îndoiala deoarece Petru era galilean.

Petru a fost recunoscut de toți A fost acceptat de cei de lângă foc A cântat cucuveaua A cântat cocoșul

S-a uitat plin de dezamăgire la Petru I-a aruncat o privire mustrătoare lui Petru N-a mai putut să-l privească pe Petru în ochi S-a uitat țintă la Petru

A încercat să-și ceară iertare lui Isus A înghețat A înjura A plâns cu amar

Îl ascultau vorbind Dormeau Îl lăudau Îl batjocoreau și îl băteau

Se plecau înaintea lui și ziceau “Plecăciune Împăratului” Îi dădeau să bea oțet Îl îmbrânceau de la unul la altul L-au legat la ochi și îi cereau să prorocească cine Îl lovea

Vorbe de hulă Și alte vorbe ca să-l ațâțe Vorbe amăgitoare Multe alte batjocuri

Cărturarii, fariseii și saducheii Bătrânii, preoții cei mai de seamă și fariseii Fariseii, irodienii și mai marii poporului Bătrânii, preoții cei mai de seamă și cărturarii

Să le vindece bolnavii Să plece din orașul lor Să le dea bani Să le spună dacă El este Hristosul

Nu veți crede Nu veți spune adevărul Nu veți recunoaște Nu-Mi veți răspunde

În templu Său cel Sfânt Pe Muntele Sionului În inimile credincioșilor La dreapta puterii lui Dumnezeu

A răspuns cu o altă întrebare N-a zis niciun cuvânt, ca un miel pe care-l duci la măcelărie A spus că e vocea ce strigă în pustie A confirmat spunând “Da, sunt.”

Că trebuie să-L elibereze Că Isus e nevinovat Că au nevoie de mai multe dovezi Că nu mai au nevoie de mărturie