Ce ar trebui să citim?

Cu toate că Pavel era prizonier într-o temniță întunecoasă, știind că putea fi executat oricând, i-a scris lui Timotei o scrisoare în care își menționa cea din urmă cerere. Studiind Biblia, descoperim detalii care completează părți de informație importante. Iar această ultimă cerere ne lasă să aruncăm o privire asupra priorităților lui Pavel.

Ultima lui arestare a fost bruscă și a venit pe neașteptate. A fost prins și dus la Roma fără să i se permită să-și adune puținele bunuri pământești pe care le avea. Ce erau acestea?

2 Timotei 4:13 Când vei veni, adu-mi mantaua, pe care am lăsat-o în Troa, la Carp, și cărțile, mai ales pe cele de piele.

Nu avea bani să-și cumpere o manta nouă și nu voia să împovăreze biserica de acolo cu o astfel de achiziție, mai ales că banii ar fi trebuit să fie luați din visterie, în loc să fie folosiți pentru răspândirea Evangheliei sau pentru a le fi de folos celor săraci. Pe lângă manta, avea câteva cărți și pergamente prețioase pe care le purta cu el. Nu putem decât să ne întrebăm ce cărți și ce pergamente puteau să-i ofere confort și încurajare în singurătate, în timp ce își aștepta moartea. Poate că acestea includeau Psalmii și imnuri pe care le putea cânta chiar și în închisoare, urmând propriul sfat de a-I cânta din inimă Domnului.

Poate că aceste scrieri includeau fragmente istorice din Biblie. Cu o astfel de lectură, nu avea cum să fie vreodată singur, căci avea alături prieteni de toate vârstele.

Având Cuvântul lui Dumnezeu în mâinile sale, fiecare ființă omenească, oricare ar fi starea pe care o are în viață, poate avea parte de tovărășia pe care și-o alege. În paginile lui, el poate conversa cu cei mai buni și mai nobili reprezentanți ai rasei umane și poate asculta glasul Celui Veșnic, când Acesta vorbește cu oamenii. – Educație, p. 127

Poate că pergamentele și cărțile includeau scrierile profetice care adunau îngerii în celula lui.

În timp ce studiază și meditează la temele asupra cărora „îngerii doresc să privească” (1 Petru 1, 12), el se poate bucura de compania lor. – Ibid.

Este posibil ca ele să fi inclus istorisiri despre viața și misiunea lui Isus.

El poate călca pe urmele pașilor Învățătorului divin și poate asculta cuvintele Sale, ca atunci când El propovăduia pe munte, pe câmp și pe mare. Poate trăi în această lume în atmosfera cerului. – Ibid.

Această epistolă trimisă lui Timotei ne arată că Pavel studia cu sârguință chiar și spre sfârșitul vieții. Darul său profetic nu îndepărta nevoia de a depune efort în studiul Bibliei. Pavel nu era singur în obiceiurile lui de studiu. Daniel de asemenea studia cu atenție scrierile inspirate.

Daniel 9:2-4 Eu, Daniel, am văzut din cărți că trebuia să treacă șaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia. Și mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă. M-am rugat Domnului Dumnezeului meu și I-am făcut următoarea mărturisire.

Pavel și Daniel nu sunt unici. Petru a scris: „Prorocii au făcut din mântuirea aceasta ținta cercetărilor și căutării lor stăruitoare” (1 Petru 1:10). Și noi ne putem bucura de binecuvântări minunate, pe măsură ce studiem scrierile inspirate care ne-au fost date. Isaia ne sfătuiește: „Căutați în cartea Domnului și citiți” (Isaia 34:16).

1. Daniel a afirmat că studiul detaliat și cunoașterea Bibliei vor fi o caracteristică a celor neprihăniți din ultimele zile (Daniel 12:4). Ce ne spune acest lucru despre tipul de lectură pe care ar trebui să-l punem pe primul loc în aceste ultime zile?

2. „Prorocii... au făcut din mântuirea aceasta ținta cercetărilor și căutării lor stăruitoare.” Ce ne spune această afirmație despre importanța studierii Bibliei?

Nu toate cărțile sunt egale între ele. Cu toate că există multe cărți de calitate, piața este inundată cu o literatură lipsită de valoare morală. Chiar și în zilele lui Solomon existau scrieri cu care nu merita să-ți pierzi timpul.

Eclesiastul 12:12 Încolo, fiule, ia învățătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulțime de cărți, să știi că n-ai mai isprăvi, și multă învățătură obosește trupul.

În Faptele apostolilor citim că unele cărți erau considerate atât de periculoase, încât creștinii le-au ars public.

Faptele apostolilor 19:19 Și unii din cei ce făcuseră vrăjitorii și-au adus cărțile și le-au ars înaintea tuturor.

Când Pavel îi scria lui Timotei să „ia seama bine la citire” (1 Timotei 4:13), se referea în principal la lectura publică a Scripturii. Dar sfatul lui este la fel de valoros și de real și când vine vorba despre lecturile noastre personale.

Trebuie să fim foarte precauți în privința lecturilor noastre, ținând cont că acestea ne pot influența gândurile și mintea. Există lecturi care trezesc îndoieli despre Dumnezeu, care scad interesul pentru rugăciune și pentru studiul Bibliei. Unele lecturi dăunează imaginației și chiar procesului de gândire, iar altele stimulează dorințele și gândurile imorale. Cu ce gânduri ar trebui să ne umplem mintea? Ce gânduri ar trebui să înlăturăm?

Filipeni 4:8 Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.

Ne hrănim corpul cu hrană, iar mintea, cu ceea ce citim, vedem, ascultăm și gândim. Exact cum alimentele de tip deșeuri (junk-food) dăunează organismului, lecturile de tip deșeuri dăunează minții.

Gândurile au același caracter ca hrana oferită minții. – The Youth’s Instructor, 9 octombrie 1902.

Petru îi sfătuiește pe creștini să-și „încingă coapsele minții” (1 Petru 1:13). Aceasta înseamnă să-și disciplineze gândurile și să nu le lase să rătăcească. Pavel spune că trebuie ca „orice gând să îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5).

În alegoria sa clasică Războiul sfânt, John Bunyan numește ochii „poarta vederii.” Prin „poarta vederii”, „poarta auzirii”, „poarta gustatului” și „poarta simțitului”, Satana caută acces la mintea noastră, astfel încât să ne poată distruge sufletul. El caută să ne câștige atenția și să ne trezească interesul față de lucrurile care ne vor provoca daune. Dumnezeu nu este singurul care inspiră scriitorii. Satana îi inspiră pe autorii talentați să scrie cuvinte care stimulează centrii plăcerii din minte, pentru unii provocând dependență. Cu gânduri care stimulează plăcerea sunt amestecate filozofii și idei dăunătoare, care sunt contrare Cuvântului lui Dumnezeu.

Prin lucrarea lui, Satana le prezintă tinerilor noștri povești din ziare și din cărți cu care le captivează simțurile, distrugându-le astfel gustul pentru Cuvântul lui Dumnezeu. - Mărturii pentru biserică, vol. 5, p. 517

Filozofiile și ideile promovate de autorii conduși de Satana, uneori la vedere, dar cel mai adesea ascunse, pot să zacă o perioadă nebăgate în seamă. Însă, asemenea semințelor, mai devreme sau mai târziu ele vor germina și vor produce o recoltă de gânduri și de acțiuni care vor amărî viața și vor micșora potențialul tinerilor de a trăi o viață al cărei impact să schimbe lumea.) 

3. Cum sunt afectați cititorii de poveștile de dragoste fictive și de istorisirile de aventuri?

4. Ce lecții poți învăța de la semințe despre importanța alegerii doar a celor mai bune materiale de citit? Galateni 6:7,8.

Una dintre caracteristicile distinctive ale cetățenilor Împărăției lui Dumnezeu este dragostea pentru adevăr. Oamenii care Îi sunt loiali lui Dumnezeu mai degrabă ar muri decât să sacrifice adevărul. Satana și urmașii lui găsesc însă adevărul ca fiind prea restrictiv.

Ioan 8:44 În el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii.

Una dintre modalitățile preferate ale lui Satana de a câștiga acces la mintea noastră este prin intermediul ficțiunii. El folosește scene incitante, de violență, de pericol, de suspans și de romantism, pentru a agita emoțiile și pentru a oferi plăcere de moment. Numai că plăcerea trăită astfel este plăcerea păcatului. (Vezi Evrei 11:25.)

Poveștile de dragoste și basmele frivole și provocatoare constituie o altă categorie de cărți care sunt un blestem pentru orice cititor. Autorul poate atașa o morală bună și poate întrețese chiar idei religioase; cu toate acestea, în majoritatea cazurilor nu este decât Satana înveșmântat în chip de înger, pentru a amăgi și înșela mai eficient. – Evanghelizarea prin literatură, p. 143

Lectura, vizionările și audierea poveștilor de ficțiune pot asigura o evadare scurtă din realitatea vieții. Cu toate acestea, la fel ca alcoolul, nu oferă decât o evadare iluzorie și trecătoare, lăsând în urmă oamenii nesatisfăcuți, care tânjesc după și mai multă stimulare.

Satana se poate folosi de o mie de deghizări nevinovate ca să-l amăgească pe creștinul neștiutor.

Chiar ficțiunea care nu cuprinde nici măcar o aluzie la imoralitate și care poate avea la origine dorința de a expune principii excelente, chiar și aceasta este dăunătoare. Ea încurajează obiceiul cititului grăbit, superficial, numai de dragul povestirii. În felul acesta, ea manifestă tendința de a nimici puterea unei gândiri viguroase, capabile de a face legături. - Divina vindecare, pp.445, 446

Are sens să citim cărți pe care Dumnezeu le-a interzis, ca să învățăm „principii excelente”? Sună de parcă ispita de a mânca din pomul cunoștinței binelui și răului, pentru a căpăta înțelepciune, a primit un nou ambalaj. De ce să bem din râuri poluate când avem o sursă pentru apa pură a vieții?

Ieremia 2:13 Căci poporul Meu a săvârșit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă.

Dincolo de evitarea lucrurilor false, sunt și povești adevărate pe care creștinii trebuie să le evite. Printre acestea se numără relatările reale despre războaie, vărsări de sânge, atrocități și fapte imorale. Oamenii au tendința să ia chipul preocupărilor lor. (Vezi 2 Corinteni 3:18) Ar trebui, pe cât de mult posibil, să evităm să ne concentrăm gândurile asupra răului făcut în lume.

Efeseni 5:3 Curvia sau orice altfel de necurăție, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, așa cum se cuvine unor sfinți.

Astfel de lucruri nu ar trebui să facă parte din acțiunile sau din conversațiile noastre. Dar dacă ne gândim constant la astfel de rele prin lectura noastră, cu certitudine ne vom referi la ele în conversația noastră, „căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit”.

Privind crimele comise de papalitate, aflăm că „în conciliile lor tainice, Satana împreună cu îngerii lui stăpâneau mințile oamenilor nelegiuiți, în timp ce, nevăzut, în mijlocul lor stătea un înger al lui Dumnezeu, luând un raport teribil al hotărârilor lor nelegiuite și scriind istoria faptelor prea îngrozitoare pentru a fi văzute de ochiul omenesc” (Tragedia veacurilor, p. 59). Vorbind despre evenimentele teribile din timpul Revoluției Franceze, Ellen White spune că Franța „era plină de acte criminale prea îngrozitoare pentru a fi menționate în scris (Tragedia veacurilor, p. 286).

Trebuie să știm să alegem ceea ce citim dintre numeroasele cărți excelente și valoroase disponibile. Există biografii ale oamenilor care au făcut fapte pentru Dumnezeu, istorii ale călătoriilor misionare, cărți de știință, de sănătate și cu alte subiecte folositoare, în care autori informați se străduiesc să comunice gânduri exacte și valoroase. Haideți să ne asigurăm că, indiferent care sunt lecturile noastre, ele trec testul din Filipeni 4:8.

5. Este ficțiunea adevărată? Ce ne spune Filipeni 4:8 despre lucrurile care nu sunt adevărate? Ia în considerare cerințele suplimentare din acest verset și caută acele cuvinte într-un dicționar. Ce anume poate face ca o carte de non-ficțiune să nu fie acceptabilă ca lectură pentru un creștin?

6. Cum se aplică aceste principii la alte lucruri pe care ochii noștri le văd, precum filme și emisiuni TV?

7. Cum fac față lecturile tale obișnuite testului din Filipeni 4:8? Ce cărți sau ce reviste nu ar trebui să mai citești de acum înainte?

Studiu suplimentar: citește Căminul adventist, pp. 410-418 și Solii pentru tineret, pp. 270-290. Scrie o listă de reguli care să te ajute să alegi materiale de citit bune. De asemenea, fă și o listă a beneficiilor unei lecturi bune și a daunelor provocate de lecturile rele.

Cele două căi

La Conferința din Battle Creek, din 27 mai 1856, mi-au fost arătate în viziune unele lucruri care privesc biserica în general. Slava și măreția lui Dumnezeu au trecut prin fața mea.

Îngerul a spus: „El este grozav în măreție, deși nu vă dați seama de acest lucru; mânia Lui este teribilă, deși Îl supărați în fiecare zi.” „Luptați-vă să intrați pe poarta cea strâmtă, căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află.”

Aceste căi sunt distincte, separate și merg în direcții opuse. Una conduce spre viață veșnică, iar cealaltă, spre moarte veșnică. Am văzut deosebirea dintre aceste căi și, de asemenea, deosebirea dintre cei ce merg pe ele. Căile sunt opuse; una este largă și netedă, cealaltă este îngustă și aspră. Deci, cei care merg pe ele au caractere opuse, în ce privește viața, îmbrăcămintea și conversațiile lor.

Cei care călătoresc pe calea cea îngustă vorbesc despre bucuria și fericirea pe care le vor avea la sfârșitul călătoriei. Chipurile lor sunt adesea triste și totuși deseori strălucesc de o bucurie sfântă, sacră. Ei nu se îmbracă precum cei de pe calea cea largă, nici nu vorbesc ca ei și nici nu fac faptele lor. Lor le-a fost dat un model. Omul durerii, obișnuit cu suferința, le-a deschis calea și El Însuși a mers pe ea. Urmașii Lui văd urmele pașilor Lui și sunt mângâiați, alinați. El a mers pe această cale în siguranță; și ei pot merge la fel, călcând pe urmele pașilor Lui.

Pe calea cea largă, toți sunt preocupați de propriile lor persoane, de îmbrăcăminte, de plăcerile ce se ivesc. Ei își îngăduie libertate în râsete, veselie și nu se gândesc la sfârșitul călătoriei lor, la distrugerea sigură de la capătul cărării. Cu fiecare zi ce trece, ei se apropie de nimicirea lor; cu toate acestea, ei merg înainte în mod nesăbuit, repede, tot mai repede. Oh, cât de înspăimântător mi s-a părut acest lucru!

Am văzut că mulți dintre cei care călătoreau pe această cale largă aveau aceste cuvinte scrise asupra lor: „Mort față de lume. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. De aceea, fiți și voi gata.” Ei păreau la fel de îngâmfați ca cei din jurul lor, cu excepția unei umbre de tristețe pe care am observat-o pe chipurile lor. Discuțiile lor erau la fel ca ale celor veseli și nesăbuiți din jur; însă, din când în când, ei arătau cu satisfacție spre cele scrise pe veșmintele lor, spunând și altora să aibă și ei aceleași lucruri scrise pe ale lor. Se aflau pe calea cea largă, deși susțineau că se numără printre cei ce merg pe calea cea îngustă. Cei din jurul lor spuneau: „Nu este nicio deosebire între noi. Suntem la fel în modul în care ne îmbrăcăm, vorbim și acționăm.”

Apoi am fost îndreptată înapoi, spre anii 1843 și 1844. Atunci exista un spirit de consacrare care nu mai există acum. Ce s-a întâmplat cu cel care susține că este poporul deosebit al lui Dumnezeu? Am văzut că acesta se conformează lumii și nu dorește să sufere de dragul adevărului. Am văzut o mare lipsă de supunere față de voința lui Dumnezeu. Am fost îndreptată spre copiii lui Israel, după ce au plecat din Egipt. [...] Am văzut că mulți dintre cei care pretind a crede adevărul pentru acest timp de pe urmă socotesc un lucru ciudat că israeliții murmurau în timpul călătoriei lor; și că, după toate faptele minunate făcute de Dumnezeu pentru ei, au putut fi atât de nerecunoscători, încât să uite ce a făcut El pentru ei. Îngerul a spus: „Voi ați făcut mai rău decât ei.”[...]

Dacă apar necazuri, unii încep să privească înapoi și consideră că trec printr-o perioadă grea. Unii din cei care susțin că sunt slujitorii lui Dumnezeu nu știu ce efect curățitor au încercările. Uneori, își produc ei înșiși încercări, își închipuie anumite necazuri și sunt așa de ușor descurajați, răniți, se simt atât de repede atinși în mândria lor, încât se jignesc pe ei înșiși, îi jignesc pe alții și fac rău cauzei lui Dumnezeu. Satana amplifică necazurile lor și le pune în minte astfel de gânduri care le-ar distruge influența și utilitatea, dacă le-ar da frâu liber[...]

A murmura împotriva lui Dumnezeu este un lucru îngrozitor. Ei nu au întipărit în minte că drumul pe care merg este aspru, că este nevoie de tăgăduire de sine, de răstignirea eului și că nu trebuie să se aștepte ca totul să meargă atât de bine ca și când ar fi pe calea cea largă. - Mărturii pentru biserică, vol. 1, pp. 127-129 

Un mesaj pentru tinerii noștri

Există cărți de o importanță vitală care nu sunt căutate de tinerii noștri. Acestea sunt neglijate deoarece nu sunt atât de interesante pentru ei precum lecturile ușoare.

Trebuie să-i avertizăm pe tineri să pună mâna să citească astfel de lecturi, care se recomandă de la sine pentru construirea unui caracter creștin. Cele mai distinctive puncte ale credinței noastre ar trebui să fie imprimate în memoria tinerilor. Ei au aruncat o privire asupra acestor adevăruri, dar nu au cunoștințele care să-i conducă să privească studierea lor cu bunăvoință. Tinerii noștri ar trebui să citească lecturile care vor avea un efect sănătos și de sfințire asupra minții. Au nevoie de aceasta pentru a putea discerne ce este religia adevărată, mai ales că sunt multe lecturi bune care nu sunt sfinte.

Acum este timpul, acum este ocazia să lucrăm pentru tineri. Trebuie să le spunem că ne aflăm în vremuri primejdioase și că trebuie să știm cum să discernem adevărata evlavie. Tinerii noștri trebuie să fie ajutați, înălțați și încurajați, dar într-un mod potrivit; poate că nu așa cum și-o doresc, ci într-un fel care să-i ajute să aibă minți sfințite. Mai mult decât orice, au nevoie de o religie bună, care să-i sfințească.

Nu mă aștept să mai trăiesc mult. Lucrarea mea este aproape terminată. Spuneți-le tinerilor noștri că vreau să-i încurajez prin cuvintele mele să aibă acel stil de viață care se va dovedi a fi cel mai atrăgător pentru inteligențele cerești și că trebuie să aibă cea mai nobilă influență asupra altora.

Noaptea, alegeam și puneam deoparte cărțile care nu le aduc niciun avantaj tinerilor. Ar trebui să alegem pentru ei cărți care să-i încurajeze să urmeze o viață a sincerității și care să-i conducă să deschidă Cuvântul. Acest lucru mi-a fost prezentat în trecut și m-am gândit să vi-l prezint și vouă ca pe o garanție. Nu ne putem permite să le dăm tinerilor lecturi lipsite de valoare. Sunt necesare cărți care sunt o binecuvântare pentru minte și pentru suflet. Aceste lucruri sunt privite cu prea multă ușurință; prin urmare, oamenii noștri ar trebuie să se familiarizeze cu ceea ce spun.

Nu cred că ar trebui să scriu mai multe Mărturii pentru poporul nostru. Aceia dintre noi care au o minte puternică știu ce este bine pentru înălțarea și pentru întărirea lucrării. Dar cu dragostea lui Dumnezeu în inimile lor, ei trebuie să meargă tot mai în profunzime în ceea ce privește studierea lucrurilor spirituale. Îmi doresc foarte mult ca tinerii noștri să aibă o clasă de lectură adecvată, pe care să o folosească apoi și cei mai în vârstă. Trebuie să ne menținem privirile ațintite asupra atracției religioase a adevărului. Trebuie să ne menținem mintea și creierul deschise pentru adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Satana vine atunci când oamenii sunt nepregătiți și inconștienți. Nu trebuie să ne simțim satisfăcuți că solia de avertizarea fost deja prezentată. Trebuie să o facem cunoscută iar și iar.

Am putea începe un curs de lectură atât de interesant și de captivant încât să atragă și să influențeze multe minți. Dacă sunt scutită de activități fizice, ar trebui să ajut cu bucurie la pregătirea cărților pentru tineri.

Există o lucrare care trebuie să fie făcută pentru tineri, prin care mințile lor trebuie să fie impresionate și modelate de adevărul sfințitor al lui Dumnezeu. Dorința mea sinceră este ca tinerii noștri să găsească adevăratul sens al îndreptățirii prin credință și al perfecțiunii caracterului care să-i pregătească pentru viața veșnică. Nu mă aștept să mai trăiesc mult și las această solie pentru tineri, ca să nu eșueze în atingerea țelului pe care și-l aleg.

Îmi sfătuiesc frații să încurajeze tinerii să mențină tot timpul la un nivel înalt măreția și harul lui Dumnezeu. Lucrați să rugați-vă constant pentru a avea sentimentul scump al religiei adevărate. Introduceți în viața voastră binecuvântarea și atractivitatea sfințeniei și a harului lui Dumnezeu. Am simțit o povară privind acest subiect, deoarece știu că este neglijat.

Nu am nicio asigurare că viața mea va mai dura mult, dar simt că sunt acceptată de Domnul. El știe cât de mult am suferit și am fost martoră la standardele joase de viețuire adoptate de așa-numiții creștini. Am simțit că era imperativ ca adevărul să fie văzut în viața mea și ca mărturia mea să ajungă la oameni. Vreau ca toți să faceți tot ce puteți pentru a le distribui scrierile mele și oamenilor din alte țări.

Spuneți-le tinerilor că au multe avantaje spirituale. Dumnezeu vrea ca ei să facă eforturi sincere pentru a prezenta adevărul în fața oamenilor. Mă impresionează că am această datorie specială de a spune aceste lucruri. - The Review and Herald, 15 aprilie 1915

1. De ce au tinerii tendința de a neglija cărțile de o importanță vitală pentru ei?

2. Ce influență vor avea cărțile potrivite asupra minții noastre? Toate cărțile bune vor atinge acest țel?

3. Își doresc tinerii întotdeauna acel tip de ajutor care să fie cel mai benefic pentru ei? 
 

4. De ce au nevoie tinerii, mai mult decât de orice altceva?

5. Care sunt unele calități ce ar trebui să fie luate în considerare de către aceia care aleg și pregătesc cărțile pentru tineri?

6. Nu toate cărțile gândite pentru tineri întrunesc standardele înalte ale lui Dumnezeu. Enumeră câteva lucruri pe care ar trebui să le iei în considerare când alegi ce să citești. 

7. Ce anume este foarte prețios, conform autoarei? Ce anume este binecuvântat și atractiv?

8. Dumnezeu are o lucrare pe care să o facă tinerii. Care este aceasta?

9. Acest articol a fost ultima solie a lui Ellen White pentru tineri, transmisă în timpul ultimei ei perioade de boală și publicată cu doar trei luni înainte să moară. Rezumă cu propriile cuvinte viziunea și dorințele ei privind tinerii. De ce crezi că a pus atât de mult accentul pe alegerea lecturilor de calitate pentru tineri?

Dorothy și iPod-ul de Joelle Thea, misionar AFM în Asia de Sud-Est

În timp ce spălam vase în chiuveta din bucătărie, ascultam o lectură anevoioasă care se auzea din casa din spatele meu; fiecare cuvânt era pronunțat câte o silabă pe rând. Vecina mea, Dorothy, o membră a bisericii care are puțin peste șaizeci de ani, iubește să citească din Biblie. Nu citește bine, deoarece nu a avut niciodată oportunitatea de a merge la școală.

În timp ce o ascultam pe Dorothy luptându-se de la un cuvânt la următorul, mi-a trecut prin minte să-i dau o Biblie în format audio. În zilele următoare, am căutat un player muzical digital, dar n-am găsit nimic care să aibă o calitate decentă. Timpul a trecut și munca, predatul și alte lucruri au părut să pună o barieră în calea intenției mele de a mă duce într-o țară vecină, unde aș fi putut să cumpăr un player de bună calitate.

Într-o după-amiază de Sabat, în timp ce mă rugam, mi-a venit în minte, ca o urgență, nevoia lui Dorothy de a avea o Biblie audio. „Doamne, dar încă nu am avut timp să merg și să iau un player audio!” Încercam să-mi justific eșecul. De îndată, m-a cuprins o senzație puternică materializată într-o întrebare: „Tu ce ai?”

Privirea mi-a alunecat peste iPod-ul de pe raftul de lângă mine. „Doamne, dar acesta este iPod-ul meu frumos! L-am luat ca să pot asculta Biblia, imnuri și predici. Știi că și eu am nevoie de hrană spirituală!”

„Tu poți să citești Biblia cu ușurință!. De asemenea, poți asculta materiale audio de pe computer sau de pe telefon. Știi că nu folosești mult iPod-ul, iar Dorothy are nevoie de el mai mult decât tine. Știi, și ea este copilul meu.”

Lupta a fost puternică. Știam că Dumnezeu Se adresa inimii mele.

Știam că trebuia să renunț la iPod-ul meu, dar era atât de dificil. De ce era atât de greu? La urma urmei, un iPod are o valoare mică prin comparație cu sacrificiul pe care l-a făcut Isus ca să mă mântuiască; și totuși, tot mă luptam cu sentința. Apoi, m-am gândit la un citat care a lovit direct la rădăcină și mi-a indicat păcatul: „Niciun păcat nu este mic în ochii lui Dumnezeu.... Mândria, egoismul și pofta... sunt păcate care Îl ofensează în mod special pe Dumnezeu” (Calea către Hristos, p. 30). Știam ce trebuia să fac. Duminică de dimineață, mi-am luat iPod-ul meu frumos, de culoare albastră, de pe raft, l-am curățat de praf și l-am conectat la computer. Am șters predicile, lecțiile de studiat limba și alte materiale în engleză și am lăsat Biblia în limba locală. De asemenea, am simplificat cât am putut setările.

În acea după-amiază, am dus iPod-ul și un set de boxe mici acasă la Dorothy. Dorothy a rămas fără cuvinte. Am luat loc pe o rogojină, am conectat boxele și am pregătit totul pentru ea. Am deschis iPod-ul și cuvintele din Evanghelia lui Matei, în limba ei, au umplut încăperea. Ochii i s-au luminat de uimire și de bucurie. „Acest lucru este atât de bun!” a exclamat. Și-a scos Biblia uzată, arătându-mi unde începuse să citească în Isaia cu aproximativ un an și jumătate în urmă. Acum, începea Apocalipsa. Câte o silabă pe rând. Activitatea aceasta a necesitat o adevărată dedicare!

Am căutat Apocalipsa pe iPod. Dorothy stătea și privea fix boxele, ascultând și ținând iPod-ul cu reverență, dar și cu teama că cea mai mică atingere l-ar putea strica. „Acum pot să înțeleg Biblia mult mai ușor!” a exclamat entuziasmată. „Citesc și citesc și citesc și îmi este atât de greu să înțeleg. Încerc și încerc, dar sunt atât de uitucă. Acum, pot să ascult și să înțeleg. Și soțul meu poate să asculte! Nu aude atât de bine și îi scapă unele lucruri care se spun în predică la biserică. Dar aceste boxe sunt destul de puternice încât el să nu aibă probleme. Va aprecia cu adevărat acest cadou.”

Egoismul meu a fost cu totul mustrat de bucuria lui Dorothy. Vă rog să vă rugați pentru Dorothy și pentru alți membri ai bisericii de acolo. Mulți dintre ei sunt slab educați, dar caută să învețe și să pună în practică ceea ce află. Rugați-vă ca Dumnezeu să continue să-mi convingă inima și să mă ajute să dau mărturie cât pot de bine pentru El.