Ce ar trebui să spunem?

Dumnezeu a revărsat cu generozitate numeroase daruri minunate asupra familiei umane. Cu toate că darurile Sale sunt importante, niciun dar nu este mai important decât darul vorbirii.

Proverbele 18:21 Moartea și viața sunt în puterea limbii.

Ceea ce spunem îi poate răni pe alți oameni sau le poate aduce vindecare.

Proverbele 12:18 Cine vorbește în chip ușuratic rănește ca străpungerea unei săbii, dar limba înțelepților aduce vindecare.

Cuvintele noastre nu pot doar să-i rănească sau să-i ajute pe alții; ele ne pot răni sau ne pot ajuta și pe noi.

Proverbele 18:7 Gura nebunului îi aduce pieirea și buzele îi sunt o cursă pentru suflet.

Nu-i de mirare că vocea inspirată ne-a spus:

Dintre toate darurile pe care le-a dat Dumnezeu omului, nicio binecuvântare nu este mai nobilă sau mai importantă decât darul vorbirii, dacă este sfințit de Duhul Sfânt – The Voice in Speech and Song, p. 59

Cu toate că pot fi o mare binecuvântare, cuvintele pot avea, de asemenea, o putere de neegalat în a distruge pe scară largă și pe termen lung.

Iacov 3:5,6 Iată un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este și ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este acela dintre mădularele noastre care întinează tot trupul și aprinde roata vieții, când este aprinsă de focul gheenei.

Discursurile pot promova pacea și unitatea; de asemenea, pot provoca sciziuni, pot crea sentimente de înstrăinare între foști prieteni și pot stârni conflicte și războaie.

Proverbele 15:1 Un răspuns blând potolește mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia.
Proverbele 16:24 Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet și sănătoase pentru oase.

Cuvintele ne dezvăluie gândurile, „căci din prisosul inimii vorbește gura” (Matei 12:34). Cuvintele dezvăluie, de asemenea, ce anume vizionăm și ce anume ascultăm, „căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit” (Faptele apostolilor (4:20).

Ținând cont că ne dezvăluie caracterul și au o atât de mare influență atât de partea răului, cât și de partea binelui, Dumnezeu dă cuvintelor o mare importanță la judecată. De fapt, cuvintele noastre ne vor hotărî destinul veșnic. Isus a spus:

Matei 12:36,37 Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină și din cuvintele tale vei fi osândit.

Nu ne putem controla cuvintele punându-ne un filtru peste gură.

Iacov 3:8 Limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.

Fântâna trebuie să fie curățată înainte dacă vrem ca vorbirea noastră să fie curată.

Matei 12:34,35 Pui de năpârci, cum ați putea voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi? Căci din prisosul inimii vorbește gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.

Noi începem să vorbim corespunzător atunci când ne predăm în totalitate Cuvântului lui Dumnezeu și începem să-l ascultăm. Dumnezeu ne spune:

Deuteronomul 4:1 Ascultă legile și poruncile pe care vă învăț să le păziți.

Când Cuvântul lui Dumnezeu ne umple inimile, din gura noastră vor curge râuri de apă vie, înviorătoare, vindecătoare și alinătoare pentru cei din jurul nostru. Iar acest semn este distinctiv pentru creștinul autentic. Iacov 1:26 Dacă crede cineva că este religios și nu-și înfrânează limba, ci își înșală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.

1. Biblia spune că suntem mântuiți prin har, prin credință. (Vezi Efeseni 2:8.) Explică atunci cum, în conformitate cu Matei 12:36,37, suntem judecați după cuvintele noastre.

2. Enumeră câteva istorisiri din Biblie care ilustrează puterea cuvintelor – fie bune, fie rele.

Logopedia este o ramură a pedagogiei speciale (și, am putea spune, și a medicinii) destinată asistării oamenilor cu probleme de vorbire. Terapeuții își ajută pacienții cu dificultăți de vorbire cu instrucțiuni, teorii și exerciții, astfel încât aceștia să câștige abilități de comunicare cât de repede se poate.

Putem spune că Dumnezeu este marele Logoped. El a dedicat multe resurse pentru a ajuta creștinii în problemele lor de vorbire spirituală. Moise vorbea greu. El i-a spus lui Dumnezeu: „vorba și limba îmi sunt încurcate” (Exodul 4:10). Dumnezeu i-a răspuns lui Moise cu o făgăduință, care este valabilă și pentru noi.

Exodul 12:11,12 Cine a făcut gura omului? ... Oare nu Eu, Domnul? Du-te dar; Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce vei avea de spus.”

De asemenea, Dumnezeu ne va învăța cum ar trebui să vorbim. Cuvântul lui Dumnezeu este plin de instrucțiuni care nu doar ne vor învăța ce să spunem, dar ne va oferi și puterea necesară ca să o facem. Prin puterea creatoare a Cuvântului lui Dumnezeu, toate obiceiurile noastre greșite legate de vorbire pot fi îndepărtate.

Moise era lângă muntele Sinai, supraveghindu-și turma, când Dumnezeu i-a promis că o să-l învețe ce să spună. Dumnezeu Și-a ținut promisiunea față de Moise. El l-a instruit ce să spună și i-a dat și puterea să o facă.

Un an mai târziu, Moise, conducând acum un popor în locul turmei de oi, s-a întors la muntele Sinai, iar Dumnezeu i-a dat cele mai importante învățături în Cele Zece Porunci. Porunca a treia este dedicată în întregime vorbirii.

Exodul 20:7 Să nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui.

Același Dumnezeu care a controlat limba unui măgar și i-a dat darul vorbirii vrea să controleze și limba noastră. El a promis că va fi logopedul nostru spiritual personal. Ai dezvoltat obiceiuri rele în ce privește vorbirea? Vorbirea ta spirituală este afectată de blesteme și de înjurături? Poți găsi vindecarea și puterea transformării în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu există nici măcar un singur obicei rău de vorbire pe care Cuvântul lui Dumnezeu să nu-l poată schimba, deoarece Creatorul gurii este dispus să ne controleze gura, împiedicându-ne să rostim cuvinte pe care nu ar trebui să le spunem.

Gândește-te o clipă la porunca a treia. Ea ne vorbește despre o modalitate prin care ne putem arăta dragostea față de Dumnezeu: Nu folosi niciodată numele Lui într-un mod mânios, lipsit de evlavie, repetitiv sau ca pe o banalitate. Această poruncă interzice și cuvintele lipsite de sens pe care lumea le folosește în locul numelui lui Dumnezeu. Biblia ne spune că ascultarea de poruncile lui Dumnezeu atrage o mare răsplată. (Vezi Psalmii 19:11)

Unul dintre pionierii Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea a fost căpitanul Joseph Bates. El a fost printre primii care au descoperit câteva dintre binecuvântările pe care le aduce ascultarea de această poruncă.

Căpitanul Bates a crescut într-un oraș pescăresc, devenind marinar la vârsta de doisprezece ani. Marinarii sunt renumiți pentru limbajul plin de înjurături și nu a trecut mult până când Bates a adoptat acest obicei rău. Pe măsură ce Dumnezeu a început să lucreze asupra inimii lui, și-a dat seama că blestemele și înjurăturile sunt greșite și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a reușit să rezolve această deficiență.

Și noi putem lua aceeași decizie. Haideți să decidem că nu vom mai păcătui împotriva lui Dumnezeu cu gurile noastre. [...] Nu putem întotdeauna să împiedicăm gândurile care ne vin în minte ca niște ispite, dar putem să ne opunem vrăjmașului, astfel încât să nu le rostim. - Historical Sketches, p. 146 Dumnezeu a fost cu gura lui Bates și acest obicei a fost eliminat din vorbirea lui.

În timp, Bates a ajuns căpitan de vas. Când pleca în călătorie, își surprindea marinarii anunțându-i că înjurăturile nu aveau să fie permise. La început, unii dintre marinari au fost nemulțumiți de această regulă. Dar, în curând, au observat cu toții pacea și armonia de la bordul vasului și au cerut să participe și la următoarea călătorie avându-l căpitan pe Bates.

3. În Biblie, Dumnezeu ne învață ce ar trebui să spunem și ce nu. Ce ne învață următoarele versete despre cuvintele noastre? Leviticul 19:16; Psalmii 15; 89:1; Proverbele 10:19; Proverbele 12:22; Proverbele 26:18,19; Proverbele 29:11; Proverbele 31:26; Efeseni 4:29; Efeseni 5:3,4; Iacov 1:19; Iacov 3:1-12

4. În cartea Proverbele se spune multe despre darul vorbirii. Alege orice capitol din Proverbele 10 –31 și rezumă ce se amintește aici despre cuvintele noastre.

Cuvintele nu sunt folosite doar ca să vorbim, ci și ca să gândim. Poruncile care se adresează cuvintelor pe care le rostim se adresează și cuvintelor pe care le gândim. Citește din nou versetul de mai jos, care se găsește și în prima secțiune: Matei 12:34

Din prisosul inimii vorbește gura. Putem controla cuvintele pe care le spunem doar când Dumnezeu ne controlează gândurile. David spune:

Psalmii 19:14 Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele și cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul meu!

Porunca a treia nu este singura ce se ocupă în mod special de vorbire. Porunca a noua este un alt dar al lui Dumnezeu menit să ne vindece deficiențele din vorbirea spirituală.

Exodul 20:16 Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.

Fiecare gând pe care îl avem este fie adevărat, fie fals. Fiecare propoziție pe care o rostim este fie onestă, fie necinstită. Porunca aceasta ne spune să dăm dovadă de dragoste față de semenii noștri, având gânduri curate față de ei și spunând adevărul.

Proverbele 12:22 Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuți.

Pentru a spune adevărul, nu trebuie să ascultăm minciuni. Proverbele 17:4 Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. În Cuvântul Său, Dumnezeu a oferit rețete eficiente pentru problemele noastre diverse legate de vorbire. Observă ce neajunsuri în vorbire tratează laudele:

Efeseni 5:4 Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulțumire.

Alte anomalii din vorbire sunt depășite prin bunătate și prin compasiune.

Efeseni 4:31,32 Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.

Prețuirea Cuvântului lui Dumnezeu și împărtășirea Lui cu alții vindecă o altă serie de defecte în vorbirea spirituală.

Filipeni 2:13-16 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea. Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli, ... ţinând sus Cuvântul vieții.

Cum „cuvintele pe care le rostim încurajează sentimentele care le-au determinat” (The Youth’s Instructor, 27 iunie 1895), aceasta înseamnă că nu ar trebui să vorbim când suntem mânioși.

Proverbele 29:12 Când cel ce stăpânește dă ascultare cuvintelor mincinoase, toți slujitorii lui sunt niște răi.

Atunci când se știe că există o cameră video care înregistrează ce se întâmplă, activitatea infracțională scade. La fel, cuvintele noastre ar trebui să se schimbe pe măsură ce medităm la judecată și realizăm că fiecare gând și fiecare cuvânt sunt înregistrate.

Psalmii 139:4 Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul.

Cu perseverență, Dumnezeu ne-a promis biruința.

Nu fiți descurajați dacă la început eșuați. Nu renunțați la luptă dacă limba își urmează traseul obișnuit de câteva ori când nu sunteți vigilenți. Îndreptați-vă atenția spre Dumnezeu și rugați-L să vă întărească și veți primi putere. - The Youth’s Instructor, 1 mai 1859

5. Citește Numeri 13:25-14:38. Rezumă consecințele minciunilor și ale vorbelor rele atât pentru cel care le rostește, cât și pentru cel care le aude.

6. „Cuvintele pe care le rostim încurajează sentimentele care le-au determinat.” Dă un exemplu despre cum ai experimentat adevărul acestei afirmații.

Adunați trandafirii

Mulți, de-a lungul vieții, se ocupă atât de mult cu greșelile, cu căderile și cu dezamăgirile lor, încât inimile le sunt pline de tristețe și de descurajare. În timp ce mă aflam în Europa, o soră care era tocmai în această situație și care ajunsese la disperare, mi-a scris, cerându-mi un cuvânt de încurajare.

După ce am citit scrisoarea, în noaptea aceea am visat că mă aflam într-o grădină și cineva care părea că este proprietarul acelei grădini mă conducea pe diferitele ei poteci. Eu culegeam flori și mă bucuram de parfumul lor, când această soră, care mergea alături de mine, mi-a atras atenția asupra unor tufe de mărăcini urâți la vedere, care îi blocau drumul. Din această cauză, era amărâtă și plângea. Ea nu mergea pe cărare urmându-l pe stăpânul grădinii, care ne conducea, ci înainta numai printre spini și mărăcini.

„Vai”, se plângea ea, „nu este oare păcat că această grădină frumoasă este stricată de mărăcini?” Cel care ne călăuzea i-a spus: „Lasă mărăcinii, nu te mai ocupa de ei, pentru că ei te rănesc numai. Culege trandafiri, crini și garoafe”.

Oare n-ai avut și momente luminoase în experiența ta? N-ai avut oare ocazii prețioase când inima ți-a tresăltat de bucurie răspunzând lucrării Duhului lui Dumnezeu? Când privești înapoi și răsfoiești capitolele care cuprind experiența vieții tale, nu găsești oare și pagini plăcute? Nu cresc oare făgăduințele lui Dumnezeu, asemenea florilor înmiresmate, pretutindeni de-a lungul cărării vieții tale? Nu vei lăsa tu oare ca frumusețea și dulceața lor suavă să-ți umple inima de bucurie? Spinii și mărăcinii nu vor face decât să te rănească și să-ți producă durere. Dacă îi culegi numai pe aceștia și îi dai și altora, atunci, pe lângă faptul că disprețuiești bunătatea lui Dumnezeu, nu-i împiedici tu oare și pe cei din jurul tău să umble pe calea vieții?

Nu este un lucru înțelept acela de a strânge toate amintirile neplăcute ale trecutului, cu nedreptățile și dezamăgirile lui, de a vorbi despre ele și a ne lamenta din pricina lor până când ajungem copleșiți de descurajare. Un creștin descurajat este plin numai de întuneric, excluzând din sufletul său lumina lui Dumnezeu și aruncând o umbră asupra cărării altora.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru tabloul luminos pe care ni l-a dat! Să adunăm laolaltă binecuvântatele asigurări ale iubirii Sale, ca să le putem avea totdeauna înaintea ochilor; Fiul lui Dumnezeu părăsind tronul Tatălui Său, îmbrăcând divinitatea Sa în haina naturii omenești, ca să-l poată răscumpăra pe păcătos de sub puterea lui Satana; biruința câștigată de El pentru noi, deschizând astfel cerul înaintea oamenilor și înfățișând privirii noastre locul în care Dumnezeirea își descoperă slava; neamul omenesc căzut, dar ridicat din ruina în care îl aruncase păcatul și adus iarăși în legătură cu Dumnezeu, trecând cu bine încercarea prin credința în Mântuitorul, îmbrăcat în neprihănirea Domnului Hristos și înălțat la tronul măririi Sale: iată tablourile pe care Dumnezeu dorește să le contemplăm...

Îngerii ascultă cu atenție ca să audă ce fel de mărturie dai, ce spui tu lumii despre Stăpânul ceresc. Conversația ta să-L aibă ca subiect pe El, care trăiește ca să mijlocească pentru tine înaintea Tatălui. Când dai mâna cu un prieten, pe buzele tale și în inima ta să fie laude la adresa lui Dumnezeu. Faptul acesta va îndrepta gândul lui către Domnul.

Noi toți avem de făcut față încercărilor; toți avem dureri greu de suportat, ispite cărora cu greu se poate rezista. Dar nu trebuie să-ți spui necazurile semenilor tăi, ci prezintă-I totul în rugăciune lui Dumnezeu. Trebuie să-ți faci ca regulă de viață să nu rostești vreodată un cuvânt de îndoială sau de descurajare. Poți face foarte mult pentru iluminarea vieții altora și pentru susținerea eforturilor lor prin cuvinte dătătoare de nădejde și de bucurie sfântă. - Calea către Hristos, pp. 116-120 

Darul vorbirii

Căci cine iubește viața și vrea să vadă zile bune să-și înfrâneze limba de la rău și buzele de la cuvinte înșelătoare. Să se depărteze de rău și să facă binele, să caute pacea și s-o urmărească. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniți și urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar Fața Domnului este împotriva celor ce fac răul.”

Cum se face că mulți oameni care dau mărturie pentru numele lui Hristos rostesc atât de multe cuvinte pline de îngâmfare și deșarte? Satana caută să obțină avantaj asupra celor care vorbesc într-o manieră necugetată. Aceia care glumesc și își găsesc plăcerea în conversații ieftine se pun pe ei înșiși într-o poziție unde Satana poate câștiga acces la ei, jucându-se cu sufletul lor. Și să ne mai mirăm că am fost preveniți de Cuvântul lui Dumnezeu și avertizați să nu păcătuim cu vorba?

Noi trebuie să ne hrănim cu Hristos, pâinea vieții din cer. Sufletul nostru trebuie să înseteze după apele mântuirii, iar noi trebuie să studiem Scriptura și să practicăm în viața noastră de fiecare zi adevărurile pe care le învățăm. Aceia care fac astfel vor da dovadă că se hrănesc din pâinea vieții, hrănindu-se cu trupul Fiului lui Dumnezeu și bând zilnic din apele mântuirii. Dacă studiem îndeaproape cuvintele lui Hristos și luăm aminte la lecțiile Lui, ne vom hrăni din trupul Său; căci Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi. Hristos a zis: „Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și sunt viață.”

Atunci când rostim cuvinte lipsite de sens și prostești, îi încurajăm pe alții să-și permită același tip de conversații; însă în ochii lui Dumnezeu este un mare păcat să ne îngăduim să rostim cuvinte care nu sugerează gânduri alese și curate, care să sfințească și să înnobileze și caracterul nostru, și pe al celor le aud. Singurele cuvinte care ar trebui să se audă de pe buzele noastre ar trebui să fie cuvinte pure și curate. Nimeni nu poate spune cât de multe păcate se înfăptuiesc prin intermediul cuvintelor neglijente, necugetate și lipsite de sens. Aceia care rostesc astfel de cuvinte fără rost au un caracter care le agreează. Oamenilor sensibili le este rușine să asculte asemenea cuvinte și sunt dezgustați că timpul lor prețios trebuie să fie irosit ascultând asemenea vorbe frivole.

Ah, de ar realiza fiecare dintre tinerii noștri răul produs de conversațiile nechibzuite, ușuratice, și și-ar corecta obiceiul de a rosti cuvinte deșarte! Fie ca toți cei care s-au răsfățat în acest păcat să se pocăiască, să-l mărturisească înaintea lui Dumnezeu și să se îndepărteze de el. Rostind cuvinte prostești, dezonorați numele lui Hristos, căci Îi denaturați caracterul. Pe buzele Lui nu s-a găsit niciun cuvânt viclean, de tergiversare sau de falsitate. Oamenii care sunt descriși că fac parte din cei o sută patruzeci și patru de mii au numele Tatălui scris pe fruntea lor.

Despre ei s-au scris următoarele: „Și în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” Dacă ar fi rostit cuvinte necugetate, lipsite de sens sau minciuni, atunci nu ar fi fost găsiți fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu. Ioan a mai scris următoarele: „După aceea m-am uitat și iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini, și strigau cu glas tare și ziceau: Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului! Și toți îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor și împrejurul celor patru făpturi vii. Și s-au aruncat cu fețele la pământ în fața scaunului de domnie și s-au închinat lui Dumnezeu și au zis: Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea și tăria în vecii vecilor! Amin. Și unul din bătrâni a luat cuvântul și mi-a zis: Aceștia, care sunt îmbrăcați în haine albe, cine sunt oare? Și de unde au venit? Doamne, i-am răspuns eu, tu știi. Și el mi-a zis:

Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie Își va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.”

Oh, dacă și-ar forma toți tinerii noștri caracterele după asemănarea divină! Oh, dacă Hristos ar fi în voi un râu care izvorăște spre viața veșnică. Începeți de îndată lucrarea purificării sufletului.

Îndepărtați de voi orice lucru necugetat și abțineți-vă să rostiți cuvinte ușuratice. Fiecare cuvânt pe care îl rostiți este o sămânță care va germina și va produce fie roade bune, fie roade rele, potrivit cu caracterul lui. Cuvintele pe care le rostim încurajează sentimentele care le determină. Exagerarea este un păcat teribil. Cuvintele pasionale seamănă semințe care vor produce o recoltă rea, pe care nimeni nu vrea să o strângă. Cuvintele noastre au efect asupra caracterului nostru, dar acționează chiar mai puternic asupra caracterului altora.

Doar Dumnezeul infinit poate măsura răul făcut prin cuvintele neglijente. Aceste cuvinte ne scapă printre buze și poate că nu intenționăm să facem niciun rău; și totuși ele ne reprezintă gândurile interioare și lucrează de partea răului. Câtă nefericire nu a fost adusă în cercurile familiale de rostirea unor cuvinte necugetate și nemiloase! Cuvintele dure pot să doară în minte ani de zile fără să-și piardă din intensitate. Ca unii care mărturisim că suntem creștini, ar trebui să luăm în considerare influența cuvintelor asupra celor cu care intrăm în contact, indiferent că sunt sau nu credincioși. Cuvintele noastre sunt urmărite și vorbirea necugetată face rău. [...] Cuvintele noastre sunt dovada hranei cu care ne hrănim sufletul. - The Youth’s Instructor, 27 iunie 1895

1. Ce fel de cuvinte îi oferă acces lui Satana la mintea vorbitorului?

2. Care este dovada că o persoană se hrănește din pâinea vieții?
 

3. Ce anume este un mare păcat în ochii lui Dumnezeu?

4. Ce ar trebui să faci dacă ai obiceiul să spui cuvinte greșite?

5. Descrie tipul de cuvinte rostite de Hristos, precum și de cei pe care El îi va lua în cer.

6. Fiecare cuvânt pe care îl spui este...

7. Scrie această propoziție cu propriile cuvinte: „Cuvintele pe care le rostim încurajează sentimentele care le determină.”

8. Ce anume este un păcat teribil?

9. Care sunt câteva dintre rezultatele nefericite al cuvintelor greșite?

Minunea cu imprimanta de Laurie Erickson, misionar AFM în Papua Noua Guinee

Oh, nu, nu acum”, m-am gândit în timp ce încercam să tipăresc procesul verbal al ultimei adunări administrative a bisericii. De fiecare dată când începea să tipărească, imprimanta se închidea brusc și-mi transmitea un mesaj despre fuser, spunându- mi că ar trebui să opresc imprimanta și să o pornesc din nou.

Steve, soțul meu, urma să călătorească la Kotale în acea dimineață anume, pentru o întâlnire a comitetului bisericii, iar eu îi promisesem secretarei bisericii că voi trimite procesul verbal prin el. Dar mai mult de atât, a doua zi trebuia să scot la imprimantă materialele pentru următoarea întâlnire de studiu al cărții Calea către Hristos pe care o aveam cu un mic grup de etnici din Gogodala. Fără aceste materiale, nu aveam cum să ne întâlnim.

Trăind într-un loc izolat, trebuia fie să reparăm noi înșine lucrurile, fie să așteptăm până la următoarea călătorie semestrială pe care o făceam la Porto Moresby. M-am rugat chiar atunci lui Dumnezeu să mă ajute cu această problemă, dar imprimanta continua să funcționeze cu rateuri. Steve avea să meargă la întâlnirea comitetului fără procesul verbal. M-am rugat din nou și având credință că Dumnezeu voia ca noi să studiem următorul capitol și, astfel avea să facă imprimanta să funcționeze.

A doua zi dimineață, în timp ce terminam de spălat rufele, am profitat de generator ca să folosesc imprimanta. Steve umblase deja la ea ca să vadă dacă putea repara ceva, dar singurul lucru pe care a fost capabil să-l facă a fost să o curețe un pic de praf. În timp ce porneam computerul și imprimanta, m-am rugat din nou ca Dumnezeu să facă o minune de dragul grupului nostru de studiu. Ținându-mi respirația, am apăsat pe butonul imprimantei și am așteptat. Nu am primit niciun mesaj de avertizare și au început să apară paginile tipărite! Lăudat să fie Domnul! Am rămas uimită urmărind cum ies paginile una după alta, iar credința mi s-a întărit! Grupul nostru avea să audă solia a doua zi.

Steve și-a băgat capul în birou ca să vadă cum merg lucrurile și a întrebat dacă imprimanta funcționa. Am ridicat o pagină tipărită, iar el a exclamat: „Lăudat să fie Domnul!”

„Se dă marea luptă în imprimanta aceasta!” am spus. Cred că Dumnezeu își dorește ca etnicii din Gogodala să primească solia din Calea către Hristos. Apostolul Ioan a scris: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” (1 Ioan 5:14). În mod cert este după voia Lui să învățăm toți să avem o relație strânsă cu El!