Cerând semne

Isus și cei 12 ucenici ai Săi veniseră cu barca la Magdala, în Galileea, unde au fost repede întâmpinați de de farisei și saduchei. Nu formau un grup de întâmpinare trimis să le ureze un bun venit. Oh, nu! Scopul lor era mult diferit de acesta. Ei veniseră ca să pună la încercare afirmația că El era Mesia. Atât fariseii, cât și saducheii voiau ca Israelul să fie din nou o națiune independentă. Cu toții așteptau un Mesia care avea să-i izgonească pe romani și să facă din Israel cea mai mare împărăție de pe pământ. Dar ei nu voiau un regat ca cel despre care Isus tot vorbea.

Initial, poporul Galileii fusese entuziasmat de Isus. El le vindecase bolnavii și îi eliberase pe oameni de sub controlul lui Satana. El chiar înviase un mort într-unul din satele lor, în Nain. Dar liderii lor religioși spuneau că Satana Îi dădea putere să facă acele minuni. După ce a refuzat să devină genul de rege pe care ei îl voiau, au decis că, la urma urmei, El nu era Mesia.

Acum, acești farisei și saduchei se confruntau cu Isus la Magdala. Nu se plăceau între ei, dar cu toții Îl urau pe Isus mai mult decât se urau unii pe alții. Așa că au fost de acord ca să lucreze împreună împotriva Lui. Ei au hotărât să-I ceară un semn care să le arate că era Mesia. Matei 16:1

Dumnezeu le dăduse deja semne. Îngerii strălucitori luminaseră dealurile în timp ce cântau păstorilor despre nașterea lui Isus în Betleem. Steaua îi condusese pe magi către locul în care se născuse Isus. La botezul Său, Duhul Sfânt coborâse peste El ca un porumbel; și o voce din cer Îi vorbise. Luca 3:21,22

Pe lângă aceste semne din cer, Isus făcuse numeroase minuni. Ei nu aveau nevoie de semne noi, ci aveau nevoie de minți noi — de „gândul lui Isus” (Filipeni 2:5).

Aplicație: Și noi avem nevoie de „gândul lui Isus”. Putem să îl obținem prin intermediul studiului biblic. Acesta ne oferă minți curate. Ioan 15:3; 1 Ioan 1:9

Fariseii și saducheii I-au cerut lui Isus un semn din cer prin care să arate că El era Mesia. Dar El știa că indiferent de câte semne le-ar fi dat, ei tot nu ar fi crezut că El era Acela. Ei știau că cerul roșu la apus de soare însemna, de obicei, o vreme frumoasă a doua zi, iar un cer roșu la răsărit însemna, de obicei, vreme rea în acea zi. Dar nu voiau să creadă semnele care deja dovedeau cine era Isus. Ce le-a spus El? Matei 16:1-4

Semnul lui Iona nu era nou. Isus le-a repetat un lucru pe care, anterior, îl spusese unor cărturari și farisei care ceruseră, de asemenea, un semn. Matei 12:38-40 Iona stătuse în pântecele acelui pește imens tot atât timp cât avea Isus să stea în mormânt. Evreii numărau fiecare parte a unei zile ca fiind o zi întreagă. Aceasta înseamnă că ei, dacă ar fi început să numere din momentul imediat următor morții Sale — vineri după-amiază, până când El avea să învieze și să iasă din mormânt — duminică dimineața devreme, ar fi descoperit că erau trei zile.

După acea întâlnire cu liderii religioși, Isus și-a arătat durerea și dezamăgirea printr-un suspin adânc (Marcu 8:11,12). Apoi a plecat de la ei, S-a întors la aceeași barcă cu care venise și a plecat din Magdala împreună cu ucenicii Lui. Au vâslit pe o distanță de aproximativ 13 km spre nord-est. În tot acest timp, erau neobișnuit de tăcuți. Până și Petru abia dacă a spus vreun cuvânt. Erau supărați unul pe celălalt? Nu. Ei se simțeau triști în legătură cu ceea ce tocmai se întâmplase la Magdala.

Au ajuns la Betsaida, un oraș pe malul de nord al Mării Galileii. Numele înseamnă „casa pescarului”. Trei dintre ucenicii lui Isus crescuseră acolo. Era aproape de locul unde Isus folosise prânzul unui băiat pentru a hrăni mii de oameni.

Aplicație: Când și-au amintit minunea aceea, credința că Isus putea să facă orice pentru ei în viitor trebuie să se fi întărit. El poate face orice pentru tine, acum și în viitor. Citește din nou în Ieremia 32:17.

După ce Isus și ucenicii au ajuns la Betsaida, El i-a avertizat să se ferească de „aluatul fariseilor și al saducheilor”. Aluatul este utilizat pentru a face pâine. Ucenicii uitaseră să cumpere pâine înainte de a părăsi Magdala, așa că trebuiau să cumpere din Betsaida. Când au auzit avertizarea lui Isus, au crezut că le spunea să nu cumpere pâine de la farisei sau de la saduchei. Matei 16:5-7

De ce s-ar fi îngrijorat că au uitat să cumpere pâine? Ei mai aveau o bucată de pâine (Marcu 8:14), și, împreună cu Isus, erau doar 13 la număr. Dar Isus folosise numai cinci pâini pentru a hrăni multe mii de oameni într-o singură ocazie și doar șapte pâini pentru a hrăni alte multe mii cu altă ocazie. Nu ar fi putut El să hrănească 13 persoane cu o pâine?

Dar Isus nu vorbea despre aluatul folosit pentru a face pâine. El spunea despre „doctrina fariseilor și a saducheilor”. Tocmai veneau din Magdala, acolo unde se întâlniseră cu ei, iar acum El îi avertiza pe ucenicii Lui să nu fie influențați de lucrurile greșite pe care le spuneau aceștia. Matei 16:8-12 Dar ucenicii fuseseră deja influențați de unele dintre învățăturile false ale acestor lideri religioși. Încă din copilărie, li se spusese că Mesia avea să vină ca un rege cuceritor.

Ucenicii căutau încă să obțină poziții importante pentru ei înșiși. Ei chiar doreau ca Isus să le fi dat fariseilor și saducheilor semnul din cer pe care îl ceruseră în Magdala. Ei credeau că Isus avea nevoie de sprijinul acelora pentru a deveni regele pe care încă îl așteptau. Aluatul învățăturilor false despre Mesia bloca mințile ucenicilor. Chiar până la momentul înălțării lui Isus la ceruri, ei aveau să aștepte ca El să facă din Israel un mare regat. Faptele apostolilor 1:6

Aplicație: Învățăturile acelor lideri erau un aluat rău. Isus a vorbit și despre aluatul bun (Matei 13:33). Deci, există ambele tipuri de aluat. Aluatul bun al adevărului și al Duhului Sfânt ne dezvoltă tot așa cum drojdia face ca aluatul de pâine să crească. Dar aluatul rău, compus din neadevăruri și neînțelegere, ne poate îndruma greșit (Romani 6:16). Care dintre cele două variante lucrează în mintea ta?

Când Isus și ucenicii Lui au ajuns în Betsaida, părăsiseră Galileea unde Irod Antipa era conducător. Erau acum pe teritoriul fratelui lui Irod - Filip, iar fariseii și saducheii nu au venit după ei acolo. Era acum târziu în vara anului 30 d.Hr., iar Isus avea să fie răstignit primăvara următoare. Ucenicii Lui nu erau pregătiți pentru tot ceea ce avea să se întâmple cu El. Isus avea nevoie de timp pe care să-l petreacă cu ei pentru a vorbi despre asta.

Au plecat din Betsaida și au mers aproximativ 40 km la nord, spre un loc aproape de Cezareea lui Filip. Orașul acela fusese reconstruit de Filip și redenumit în onoarea lui Tiberius Caesar, împăratul roman, și a lui însuși. Majoritatea oamenilor din acea regiune erau păgâni. Acolo le-a spus Isus ucenicilor Săi despre cum avea să sufere și să moară pentru întreaga lume. Însă, înainte de toate, Și-a luat timp să fie singur și să Se roage.

El S-a rugat ca ei să poată fi gata pentru lucrurile șocante pe care aveau să le audă în curând. Ucenicii încă se așteptau ca Isus să stabilească o împărăție pământească. Deci, când au fost din nou împreună, El a început prin a-i întreba: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” Ce au răspuns ei? Matei 16:14 Apoi a întrebat: „Dar voi cine ziceți că sunt?” Petru a răspuns pentru toți ucenicii. Ce a spus? Matei 16:16

Cuvântul „Hristos” (din limba greacă) în Noul Testament înseamnă același lucru cu „Mesia” (din ebraică), în Vechiul Testament. Aceste cuvinte sunt titluri, cum ar fi Doctor sau Rege, nu sunt nume. „Isus” este numele pământesc al Mântuitorului nostru (Matei 1:20,21). Asocierea celor două cuvinte — „Isus Hristos” — face ca numele Său pământesc, Isus, și titlul Său, Hristos, să ne ducă cu gândul la Fiul lui Dumnezeu. Romani 1:3,4

Aplicație: Cele două cuvinte prețioase — „Isus Hristos” — arată că natura umană și cea divină sunt unite în El. Și când El trăiește în noi, devenim „părtași firii dumnezeiești”. 2 Petru 1:4

Isus a spus că Dumnezeu îi descoperise lui Petru că El este Hristos (Matei 16:17). Petru a spus un adevăr pe care el însuși nu îl înțelegea. Hristos – Mesia – fusese reprezentat de sacrificiile animalelor timp de 4 000 de ani, iar pentru 1 500 dintre aceștia sanctuarul, apoi slujbele de la templu fuseseră un exemplu pentru ceea ce Hristos avea să facă pentru noi când Se va fi înălțat în sanctuarul ceresc. Dar înainte ca lucrarea aceasta să poată începe, El trebuia să sufere și să moară pe o cruce în afara Ierusalimului. Așa avea să arate că a murit pentru întreaga lume, nu numai pentru evrei. Evrei 13:11-13

Isus urma să trăiască acel teribil timp de suferință și moarte peste aproximativ șapte luni. Ucenicii Lui încă nu erau pregătiți pentru asta. Unul dintre motivele pentru care i-a adus în Cezarea lui Filip a fost că dorea să le vorbească despre aceasta într-un loc liniștit, departe de dușmanii Săi. Ce le-a spus Isus? Matei 16:21

Pe măsură ce Isus le spunea ucenicilor aceste lucruri, doar gândul la acele evenimente era mai mult decât puteau ei suporta. Petru chiar L-a luat deoparte și aproape că L-a mustrat pentru că S-a gândit la asemenea lucruri teribile. Dar ce a spus Isus despre asta? Matei 16:22,23

Acea mustrare a fost printre cele mai aspre dintre cele pe care le-a rostit Isus vreodată. A fost atât pentru Petru, cât și pentru Satana care lucra prin Petru. Satana încerca să-L descurajeze pe Isus, să-L facă să renunțe la suferința și la moartea pentru salvarea noastră. El încercase același lucru când Îl ispitise în pustie imediat după botezul Său.

Isus le-a explicat apoi ucenicilor că viața pe pământ avea să fie foarte grea pentru ei. Dar suferința lor de aici nu putea fi comparată cu marea recompensă din cer. Matei 16:24-27; Romani 8:17,18

Aplicație: Așa se va întâmpla cu toți oamenii ascultători de Dumnezeu care vor trăi pe pământ până la revenirea lui Isus. Ei „vor fi prigoniți” (2 Timotei 3:12). Dar Isus spune: „Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri” ( Matei 5:11,12). Isus va face mai mult decât să răsplătească orice greutăți am fi avut aici. Deplinătatea din cer va face ca suferințele de aici să fie neînsemnate.

Ucenicii Lui Isus erau triști. Ei nu puteau să înțeleagă de ce El ar vrea să meargă la Ierusalim ca să sufere și să moară. Erau într-o zonă sigură din țară, iar dușmanii Săi nu ar fi putut ajunge la El. De ce nu puteau să locuiască și să lucreze în orașele și satele din apropiere de Cezarea lui Filip?

Dar Isus i-a condus înapoi spre sud. Probabil că a oprit de multe ori pentru a-i învăța pe oameni de-a lungul drumului. După șase zile pline, s-au oprit în Galileea la baza unui munte. Lăsând nouă dintre ucenici la baza muntelui, Isus a urcat împreună cu Petru, Iacov și Ioan sus pe munte. Matei 17:1

S-au oprit într-un loc potrivit, și Isus a mers la o parte să Se roage. A stat pe genunchi timp de multe ore, rugându-Se pentru puterea de a îndura suferința care se afla înaintea Lui. De asemenea, S-a rugat ca ucenicilor Săi să nu li se piardă credința în El ca Fiu al lui Dumnezeu. Cei trei care erau cu El s-au rugat, de asemenea, dar în curând au adormit.

Isus a continuat să se roage și să ceară Tatălui Său să le permită ucenicilor să vadă o parte din slava Lui pe care o avea în ceruri. Acest lucru i-ar fi întărit și le-ar fi crescut credința că El era Fiul lui Dumnezeu.

Rugăciunea Lui a primit răspuns. Cerul părea să se deschidă și o lumină strălucitoare L-a înconjurat pe Isus. S-a unit cu lumina naturii Sale divine care strălucea prin natura Sa umană. El a stat în picioare și au apărut doi oameni din cer: Moise și Ilie. Ei L-au asigurat că moartea Lui ar face mântuirea posibilă pentru fiecare om. Luca 9:29-31

Când ucenicii s-au trezit, deja pierduseră multe din ceea ce Moise și Ilie spuseseră. Dar Petru, care dorea să rămână acolo, a sugerat crearea de adăposturi pentru ei. Ce s-a întâmplat înainte de a termina de vorbit? Luca 9:32-36

Înainte de a părăsi Cezareea lui Filip, Isus le spusese ucenicilor că unii dintre ei nu aveau să moară până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu. Acest lucru s-a împlinit când cei trei ucenici au văzut în acea lumină strălucitoare un simbol al Împărăției lui Dumnezeu și au auzit vocea Tatălui.

Din acea Împărăție făceau parte: Isus, ca Rege plin de slavă, Moise, ca reprezentant al poporului lui Dumnezeu care va fi înviat din morți, și Ilie, ca reprezentant al celor care, fiind în viață, vor fi luați la cer atunci când Isus va reveni.

Aplicație: Ce moment palpitant va fi! Fie că vom fi înviați, așa cum s-a întâmplat cu Moise, fie că vom fi în viață, ca Ilie, toți vom fi luați la cer și vom sta alături de Isus o veșnicie!