Pilde despre Împărăția lui Dumnezeu

După o dimineață foarte aglomerată petrecută învățându- i și vindecându-i pe oameni, Isus a obosit. S-a pogorât la țărmul Mării Galileii și S-a așezat la marginea apei. Dar oamenii s-au adunat curând și acolo. Așa că Isus a urcat într-o corabie de pescuit aproape de țărm și a vorbit mulțimii aflate pe mal. Toată predica Lui din acea ocazie a fost alcătuită din povestiri (pilde). Săptămâna trecută am studiat-o pe prima dintre ele, dar mai sunt încă opt. Această primă pildă tulburase mintea multor oameni aflați acolo în acea zi. Ei nu L-au auzit pe Isus spunând nimic despre îndepărtarea ocupației romane și crearea unui nou regat. Așa ceva ar fi dorit aceștia să audă, însă Isus voia ca ei să înțeleagă natura Împărăției Lui. El nu avea nevoie de răscoală și de arme, ci avea să cucerească prin plantarea de noi principii de viață și de comportament în mintea oamenilor. Așa că le-a spus o altă pildă. Citește în Marcu 4:26-29.

Omul care a pus semințele în pământ este un simbol al slujitorilor Evangheliei. Aceștia plantează semințe ale adevărului biblic în mintea oamenilor. Încolțirea semințelor, cea care trimite tulpina plantei către suprafața solului, este un simbol al nașterii și creșterii spirituale. Mica tulpină crește și se dezvoltă într-o plantă înaltă. Apoi, formează un săculeț în partea de sus a tijei, iar acolo cresc boabele. Atunci când planta primește apa și substanțele nutritive de care are nevoie, se dezvoltă normal pe tot parcursul timpului ei de creștere. Dacă nu obține ceea ce are nevoie, creșterea va înceta. Această dezvoltare inadecvată va face ca planta să fie pipernicită.

Aplicație: Boabele sunt un simbol al vieții perfecte a lui Isus. El poate să trăiască în noi pe măsură ce ne dezvoltăm din punct de vedere spiritual. Prin studiul zilnic al Cuvântului (1 Petru 2:2), ajutând pe alții și rugându- ne pentru ei vom crește ca Isus. În loc să ne gândim la noi înșine, ne vom gândi cum putem ajuta pe ceilalți să fie gata pentru cer. Efeseni 4:15

Dintr-o barcă de pescuit pe Marea Galileii, Isus a vorbit mulțimii de oameni aflate pe mal. Ei aveau idei greșite despre Împărăția lui Dumnezeu. În primele două pilde, Isus a încercat să îi învețe că Împărăția lui Dumnezeu trebuie să fie înăuntrul lor, înainte ca ei să poată ajunge în aceasta. Luca 17:20,21

Prin următoarea Sa pildă, Isus ne descoperă că lucrarea Lui de a salva oamenii pentru Împărăția Sa este, de fapt, lucrarea bisericii Sale. Această lucrare necesită atenție și mare grijă, pentru că înseamnă viață sau moarte veșnică pentru mulți oameni. Pilda vorbește despre două tipuri de semințe și două tipuri de semănători. Citiți Matei 13:24-30.

Mai târziu, Isus le-a explicat ucenicilor Săi această pildă. Matei 13:37-39 Isus este Semănătorul semințelor bune în pământul lumii noastre. El seamănă semințele Sale de adevăr biblic prin oamenii din biserica Lui, adică prin cei care duc vestea bună în lume. Satana este dușmanul care plantează semințe de neghină, adică buruienile, minciunile.

Dacă ați avut ocazia să îngrijiți o grădină, probabil ați descoperit că, în stadiu incipient, este greu să observi diferența dintre tulpinile mici de plante care cresc din semințe bune și acelea care cresc din semințe de buruieni.

Același lucru se întâmplă și cu oamenii din biserică. Nu putem fi siguri întotdeauna dacă oameni Îl iubesc pe Isus cu toată inima lor sau doar pretind acest lucru. Putem spune că lucrurile pe care le fac și le spun sunt corecte sau greșite. Uneori, acestea sunt atât de greșite, încât ei nu mai pot avea calitatea de membri ai bisericii. Iuda este un exemplu al acestui adevăr prezentat în pildă. Dacă Isus ar fi spus că Iuda trebuie să plece, înainte ca ceilalți ucenici să vadă cum era el cu adevărat, ei nu ar fi înțeles.

Ei nu știau că Iuda avea să-L trădeze pe Isus. Nici noi nu știm cine din biserică va trăda pe păzitorii Sabatului atunci când vor fi date legile duminicale. Dar ne putem încuraja unul pe altul în a-L iubi pe Isus atât de mult, încât mai degrabă ne-am da viața decât să renunțăm la El și la adevărul Său. De asemenea, ne putem ajuta unii pe alții să devenim adevărați creștini și să fim împreună mântuiți.

Aplicație: Cu mulți ani în urmă, în timpul Evului Mediu, biserica a făcut greșeala de a întemnița sau ucide pe aceia pe care îi considera neghină. Dar nu aceasta este metoda lui Isus. Cine va separa grâul de neghină? Versetul 39

Oamenii se așteptau ca Mesia să întemeieze Împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Credeau că aceasta avea să fie asemenea altor împărății — doar că mai mare și mai bună. Numai puțini credeau că Isus era Mesia, iar fariseii considerau că El nu era suficient de important pentru a întemeia acel regat. Isus știa ce gândeau ei. Ce le-a spus El? Marcu 4:30

Nu exista nicio împărăție pe pământ care să se poată compara cu Împărăția lui Dumnezeu. Oamenii care se aflau pe mal trebuie să fi fost surprinși când Isus a spus: „Se aseamănă cu un grăunte de muștar”. Marcu 4:31

Poate că Isus a arătat către plantele de muștar care puteau fi văzute pe malul lacului. Acestea creșteau mai înalte decât ierburile din jur sau decât alte plante care se aflau pe dealurile din apropiere și în văi. Păsări, cântând cântecele lor fericite, zburau printre ramurile lor. Ce a spus Isus despre semințele din care creșteau acele plante puternice? Marcu 4:32

Ca și sămânța de muștar, biserica creștină era foarte mică acum aproximativ 2000 de ani în urmă, atunci când Isus a sădit-o. Așa cum fariseii au putut constata în acea zi, doar puțini au crezut în El, iar ei nu au înțeles natura Împărăției Lui.

Dar nu este bine să disprețuiești „ziua începuturilor slabe” (Zaharia 4:10). Isus a spus această pildă și, în mai puțin de 100 de ani de la acea zi petrecută pe malul lacului, evanghelia a ajuns să fie predicată în toată lumea. Coloseni 1:23

Și biserica noastră a avut un început firav. A apărut din nevoia de a prezenta ultimul mesaj al lui Dumnezeu către lume — Apocalipsa 14:6-12, dar numai câțiva au crezut la început. Acum, după mai puțin de 200 de ani, acest mesaj este crezut de milioane de oameni din întreaga lume. Ce sămânță de muștar!

Aplicație: Am putea să credem că e un lucru puțin important atunci când spunem cuiva despre Isus, însă noi nu avem de unde să știm cât de mare va crește acea sămânță.

Isus încă se afla în barcă pe Marea Galileii vorbind oamenilor de la mal. Le spusese patru povestiri despre fermierii care plantau și culegeau recolta. Dar următoarea pildă a fost diferită. Citește în Matei 13:33.

A luat în discuție aluatul, acel amestec de faina, apa si drojdie, din care se face pâinea. În zilele noastre, cei mai mulți oameni cumpără pâine deja coaptă, dar, dacă ești destul de norocos să ai pâine făcută în casă, știi cât de importantă este drojdia în acest proces. Imediat ce drojdia este amestecată cu apa și făina obținem un amestec nu foarte voluminos. Dar, în procesul de dospire, molecule de drojdie se răspândesc în amestec și compoziția începe sa crească în volum. Așa a spus și Isus. Aluatul crește încet în dimensiune până când este potrivit pentru a modela pâinea și a o coace.

Aluatul era, de obicei, un simbol a ceea ce este rău. Iudeii trebuiau să înlăture orice aluat din casele lor atunci când Paștele se apropia (Exodul 12:15). Isus a vorbit despre aluat ca simbol al păcatului — Marcu 8:15 — și așa a făcut și Pavel. 1 Corinteni 5:6-8

La fel cum „puțină drojdie dospește tot aluatul”, tot așa și un păcat „mic” ne face păcătoși cu totul. Același lucru s-a întâmplat cu Eva atunci când ea a mâncat bucățica de fruct. Nu a contat cât de mult a mâncat din acel fruct, chiar și simplul fapt de a-l gusta a însemnat neascultare față de Dumnezeu. Satana voia ca ea să fie distrusă, iar prețul pentru ca păcatul ei să fie iertat a fost viața lui Isus. În pilde, Isus a spus în acea zi la Marea Galileii că aluatul este un simbol a Împărăției cerului, nu al păcatului. Aceasta este Împărăția despre care Isus a spus că este în noi. Luca 17:20,21

Așa cum drojdia face ca aluatul să crească încet, Duhul Sfânt ne transformă treptat în cetățeni ai Împărăției lui Dumnezeu și lucrători pentru El.

Aplicație: Această schimbare nu apare în mod firesc. Așa cum femeia din parabolă a pus drojdie în făină, așa și Duhul Sfânt intră în mintea noastră și ne schimbă. Dar El ne poate influența numai dacă Îi cerem și dacă cedăm controlul nostru, de bunăvoie, puterii Sale transformatoare. El ne va face mai răbdători, mai politicoși și mai amabili cu cei din jurul nostru. De asemenea, ne va ajuta să-L iubim.

Oamenii nu au înțeles semnificațiile pildelor spuse de Isus despre Împărăția lui Dumnezeu. Deci, ce pildă a mai spus El pentru a arăta cât de importantă este Împărăția Sa? Matei 13:44

În acele vremuri, de foarte multe ori, oamenii bogați își ascundeau comorile în pământ, pentru că era cel mai sigur loc pentru a le ascunde de dușmani și tâlhari. Dar, dacă s-ar fi întâmplat ceva neașteptat cu proprietarul, ar fi fost foarte posibil ca această comoară să nu mai fie găsită niciodată.

În timp ce omul din parabolă ara un teren neîngrijit pe care el îl închiriase, plugul lui a lovit un cufăr de comori plin cu aur. Ce interesant! Știa că, dacă ferma ar deveni proprietatea sa, comoara urma să fie tot a lui.

Prin urmare, el a vândut imediat tot ce avea pentru a strânge suficienți bani ca să cumpere acel teren. După ce a devenit proprietarul terenului, a dezgropat comoara și s-a bucurat de atingerea acestui obiectiv. Pentru noi, terenul reprezintă Biblia. În ea este ascunsă cea mai mare comoară din lume. Dar cercetarea Scripturilor necesită maximă atenție pentru a găsi comorile adevărului, așa cum a găsit fermierul comoara lui atunci când ara adânc în sol. Proverbe 2:3-5

Următoarea pildă este despre „perla de mare preț”. Un om de afaceri, în căutarea unor perle frumoase, a găsit una pe care știa că trebuie să o aibă. Nu mai văzuse niciodată una la fel de frumoasă. Așa că „se duce și vinde tot ceea ce are și o cumpără”. Matei 13:45,46

Perla din pildă reprezintă ceea ce nimeni nu a văzut vreodată mai frumos. Isus este „Perla” pură, frumoasă, perfectă, cu cel mai accesibil preț. „Toate comorile înțelepciunii și ale științei” sunt ascunse în El. El are tot ceea ce ne poate aduce împlinire acum – și pentru totdeauna. Coloseni 2:3,9

Aplicație: Cât de minunat! Dar nu este gratuită. Amintește- ți, omul din pildă a dat tot ce avea pentru perla aceea perfectă. Omul care a găsit comoara, de asemenea, a vândut tot ce avea el pentru a putea cumpăra terenul respectiv. A meritat efortul? Este ca atunci când noi Îl urmăm pe Isus. Când ne predăm lui Isus cu talentele și abilitățile noastre, ca acestea să fie folosite în slujba Lui, El ni se oferă cu toate comorile cerului. Atunci, pentru că viața Sa ireproșabilă este pusă în dreptul nostru, El ne poate prezenta pe noi ca fiind fără greșeală. Iuda 24 Din nou putem spune: Cât de minunat!

Următoarea pildă pe care Isus a spus-o în ziua aceea a fost despre niște pescari care trăgeau o plasă de pescuit la țărm. Era plină cu tot felul de pești, unii erau buni, alții nu. Citește pilda în Matei 13:47-50.

La fel ca în povestirea despre grâu și neghină, Isus ne spune din nou că în biserică sunt și oameni buni și oameni răi. Ar trebui cumva ca aceștia din urmă să ne influențeze sau să fim descurajați din cauza lor? Isus are imaginea de ansamblu.

Așa cum a fost ales peștele din plasă, tot așa va fi un timp de sortare pentru oameni „la sfârșitul vremii”. Numai cei care părăsesc împărăția lui Satana, lăsându-L pe Isus să le conducă viața, vor fi adunați de îngeri și conduși în Împărăția lui Dumnezeu pentru eternitate. Cei care rămân de partea lui Satana, urmându-și propriile dorințe, vor descoperi prea târziu că trebuie să sufere consecințele teribile ale acestei alegeri.

Oamenii pe care Dumnezeu îi declară pierduți ar fi oare fericiți într-o lume nouă, avându-L pe Isus alături o veșnicie? Nu. Ei ar avea în continuare atitudini de răzvrătire la adresa Lui. Chiar dacă nu ar fi vrut să aibă parte de consecințele alegerilor lor, ei nu și-au dorit nici schimbarea propriilor vieți indiferent cât de multe ocazii au avut.

Această pildă afirmă clar că nu va fi o a doua șansă pentru oamenii pierduți. Până la încheierea timpului de har pentru ei, li s-au dat toate ocaziile de care ar fi avut nevoie ca să facă o schimbare. Pentru că ei refuză să se separe de păcat, vor fi distruși împreună cu acesta. Dumnezeu nu dorește acest lucru și pledează pentru „întoarcerea de la calea rea”. Ezechiel 33:11

Isus a spus și o altă pildă în ziua aceea. Era vorba despre un gospodar care, deschizându-și vistieria, scoate din ea atât lucruri noi, cât și vechi. Acesta nu a păstrat bucuria pentru el însuși, ci a scos afară ceea ce redescoperise, astfel încât și alții să vadă și să se bucure. Matei 13:52

Casa acestui gospodar este un simbol al vistieriei adevărului, adică al Bibliei. Gospodarul însuși este un simbol al oamenilor care au învățat și și-au însușit acest adevăr. Așa cum gospodarul a scos și a arătat lucrurile vechi și noi din vistieria lui, tot așa și noi trebuie să împărtășim atât adevărurile vechi, cât și învățăturile noi din Biblie.

Aplicație: Uneori, se întâmplă să nu înțelegem unele adevăruri vechi. Însă, pe măsură ce învățăm sensul lor, acestea vor deveni pentru noi niște adevăruri proaspete. Întreaga Biblie va părea o carte nouă și interesantă, iar noi vom fi dornici să le spunem și celorlalți atât adevărurile vechi, cât și pe cele noi pe care le-am descoperit.