Mesagerii speciali ai lui Dumnezeu

Tu din ce țară ești? Australia? Canada? Statele Unite? Din altă țară? Există foarte multe țări, dar doar două împărății importante și fiecare persoană care a trăit vreodată aparține uneia dintre cele două. Îmi poți spune care sunt? Împărăția lui Dumnezeu și împărăția lui Satana.

Cărei împărății aparțin majoritatea oamenilor? Împărăției lui Satana. Cei care aleg împărăția lui Dumnezeu Îi sunt credincioși lui Dumnezeu. Vor ei ca și alții să facă parte din această împărăție? Da. Dacă poporul lui Dumnezeu ar fi urmat planul Său după ce a intrat în Canaan, multe națiuni ar fi aflat despre împărăția Lui. Dar nu a făcut acest lucru.

Deja pe vremea lui Isaia părea că planul lui Dumnezeu nu avea să funcționeze niciodată. Dar cine este mai puternic – Dumnezeu sau Satana? Dumnezeu este mai puternic. Din cartea scrisă de Isaia aflăm că planul lui Dumnezeu va funcționa, indiferent cât de mult încearcă Satana să îl împiedice.

Dumnezeu i-a arătat lui Isaia că, decât să fie într-un singur loc, poporul Său avea să fie în mai multe locuri. În zilele lui Isaia, cei care trăiau în toate celelalte părți ale lumii și care nu Îl cunoșteau sau nu se închinau lui Dumnezeu erau numiți neamuri. Ce i-a spus Dumnezeu lui Isaia că vor alege să facă mulți dintre neamuri? Isaia 60:3.

Isaia a fost entuziasmat când a văzut că oameni de pretutindeni se vor închina Dumnezeului adevărat, chiar oameni din locuri îndepărtate cum ar fi China (Sinim). Isaia 49:12. 

Gândeşte-te:

Încă mai cheamă Dumnezeu oameni din întreaga lume să se alăture împărăției Lui? Misionarii sunt ajutoarele Lui. Există oameni în zona în care locuiești tu care nu aparțin împărăției lui Dumnezeu? În ce moduri crezi că ar putea fi copiii misionari pentru El?

Dumnezeu i-a arătat lui Isaia multe lucruri minunate. El i-a spus despre nașterea lui Isus, despre viața Lui și despre moartea dureroasă pe care a suferit-o pentru noi. Dumnezeu i-a arătat că, la a Doua Venire a lui Isus, oamenii care au ales împărăția lui Satana vor fi îngroziți. Dar El i-a mai spus ce vor simți cei care au ales împărăția lui Dumnezeu. Isaia 25:9.

De asemenea, i-a spus și despre cer. Nici nu ne putem imagina cum va fi în cer. Animalele care se ucid și se mănâncă între ele aici nici nu se vor mai gândi să facă acest lucru în cer. Lupii și mieii, gheparzii și țapii, vițeii și leii, vacile și urșii – toate animalele care aici se dușmănesc, acolo se vor împrieteni. Ne vom putea juca cu ele. Nici măcar șerpii nu ne vor mai speria. Isaia 11:6-9.

Niciun om bolnav, olog, surd, orb sau cu altă deficiență nu va mai fi la fel în cer. Isaia 33:24; 35:5,6. Aici, oamenii își doresc să aibă o casă perfectă într-un loc perfect și să nu trebuiască să se mute niciodată. Dacă aleg împărăția lui Dumnezeu, vor avea toate aceste lucruri cândva. Isaia 65:21,22. Ce vom face acolo în zilele de Sabat? Isaia 66:23.

Gândeşte-te:

Cerul e adevărat. Lumea noastră nouă va fi adevărată. Nu e minunat? Cine ar vrea să lipsească din cer alegând împărăția lui Satana?

 Astăzi îl vom cunoaște pe Ieremia. El a fost ultimul proroc înainte ca Dumnezeu în cele din urmă să permită ca Iuda să fie cucerită de împăratul Babilonului. Ieremia era timid. Dar Dumnezeu știa că putea deveni un ajutor puternic și curajos pentru El. Citește ce dialog a avut Dumnezeu cu Ieremia într-o zi. Ieremia 1:4-6. Ce a făcut Dumnezeu după ce a ascultat scuza lui Ieremia? Ieremia 1:7–10.

Acum Ieremia putea fi curajos. Și trebuia să fie. El le-a spus împăratului și poporului că urmau să fie robi în Babilon timp de 70 de ani. El chiar le-a spus că urmau să coopereze cu cei care îi luau robi. Dar poporul a spus că el era trădător și l-au trimis la închisoare. Fiind în închisoare, Ieremia nu a putut continua să le transmită soliile din partea lui Dumnezeu, așa că l-a pus pe Baruc, logofătul lui, să le scrie pe un sul. Apoi i-a spus lui Baruc să meargă la templu și să citească solia înaintea poporului. Ieremia 36:6.

Când căpeteniile au auzit acest lucru, au trimis după Baruc să vină să le citească sulul. Ce simțăminte i-au cuprins în timp ce ascultau? Ieremia 36:16. Unde era împăratul Ioiachim și ce reacție au avut el și slujitorii lui când au auzit ce scrisese Ieremia? Ieremia 36:22–24.

Ieremia a trebuit să scrie totul din nou. Dar nici acum poporul nu a dat ascultare soliilor lui Dumnezeu. Într-un final, a fost aruncat într-o groapă noroioasă și lăsat acolo să moară. Ieremia 38:6. Dar un african milos l-a scos pe Ieremia din groapă. Cum anume l-a scos? Ieremia 38:7–13.

Zedechia a fost ultimul împărat în Iuda și era foarte îngrijorat. Soldații babilonieni înconjuraseră Ierusalimul și lui îi era teamă că va fi ucis dacă cetatea era asediată. Ieremia l-a chemat și i-a vorbit în taină. El i-a spus împăratului că Dumnezeu nu îi va opri pe babilonieni să cucerească Ierusalimul. I-a mai spus că, dacă se va preda înaintea lor, nu va muri. Dar împăratul Zedechia nu a făcut acest lucru.

Dumnezeu i-a purtat de grijă lui Ieremia, logofătului și africanului milos. Dar împăratul și poporul au fost duși în Babilon. Totul s-a întâmplat exact cum a spus Dumnezeu.

Gândeşte-te:

Ar trebui să ascultăm când Dumnezeu vorbește? Relatările biblice ne ajută să vedem cât de important este acest lucru? Are Dumnezeu oameni și astăzi care sunt ajutoarele Lui puternice?

Și Iona a fost un proroc al lui Dumnezeu. La ce te gândești când îți amintești de el? Că a fost înghițit de un pește? Dumnezeu îi ceruse lui Iona să facă ceva special pentru El. Ce anume? Iona 1:2.

Ninive era la sute de kilometri distanță, nu foarte departe de locul în care încercaseră oamenii de după potop să construiască Turnul Babel. Era o cetate foarte veche, și oamenii de acolo erau atât de răi, încât Dumnezeu a spus că va trebui să îi distrugă.

Deși Iona nu putea găsi un motiv bun pentru a merge acolo, Dumnezeu știa că în Ninive erau oameni care doreau cu adevărat să se schimbe. El știa că, dacă aceștia aflau despre El, urmau să își schimbe purtarea lor rea și să se închine Lui.

Dar cu cât Iona se gândea mai mult la ce îi ceruse Dumnezeu să facă, cu atât mai sigur era că nu voia să meargă în Ninive. El era sigur că oamenii răi de acolo nu se vor schimba și, gândindu-se la acest lucru, s-a descurajat foarte tare.

Într-un final, Iona a hotărât să nu meargă la Ninive. În schimb, a ales să meargă la mii de kilometri depărtare, în direcția opusă. Așa că a mers la Iope și a cumpărat un bilet pe vas pentru a pleca spre Tars. Ce nebunie din partea lui să creadă că putea fugi de Dumnezeu! Iona 1:3.

Gândeşte-te:

Te poți ascunde de Dumnezeu? Cu siguranță că nu! Ce nebunie chiar să îți dorești să fugi de cel mai bun Prieten! Citește Psalmii 139:7-10.

Iona încerca să facă imposibilul. El a crezut că a găsit o cale pentru a nu mai merge la Ninive. Acum începea o călătorie lungă în direcția opusă. Dormea dus pe fundul vasului când cineva l-a scuturat și l-a trezit. Iona 1:4-6.

Iona și-a dat seama imediat ce se întâmpla. El ascultase de Satana și știa că Dumnezeu nu îi va răspunde la rugăciune. Iar Dumnezeu nu i-a răspuns. Când corăbierii au tras la sorți, al cui nume a ieșit și ce s-a întâmplat după aceea? Iona 1:7–12.

Acum toți știau de ce era furtună pe mare. Dar niciunul nu voia să facă ce le-a spus Iona să facă pentru a opri furtuna și a salva corabia de la scufundare. În cele din urmă, și-au dat seama că se vor îneca cu toții dacă nu îl aruncau pe Iona în mare. Iona 1:14–16.

Probabil Iona era sigur că se va îneca. Dar Dumnezeu îl iubea pe Iona și avea alte planuri pentru el. Așa că a trimis un pește mare să îl înghită și să îl ducă înapoi la mal, de unde plecase. Iona 1:17.

Iona învăța despre consecințe. Probabil că, în stomacul întunecat și vâscos al acelui pește mare, Iona a fost cuprins de tot felul de simțăminte. Încă era în viață, dar ce urma să se întâmple? Crezi că s-a rugat? L-a auzit Dumnezeu? Trei zile mai târziu, Iona era înapoi pe uscat și se curăța. Acum era pregătit să asculte. Iona 2:10; 3:1-3.

Gândeşte-te:

Corăbierii păgâni au aflat despre Dumnezeu și I s-au închinat (Iona 1:16). Ce a învățat Iona? Ne putem ascunde de Dumnezeu? Cum i-a arătat Dumnezeu că încă îl iubea?

Mai erau sute de kilometri până la Ninive. Ce mesaj trebuia să transmită Iona poporului din partea lui Dumnezeu odată ajuns acolo? Iona 3:4.

Oamenii știau că Iona era prorocul lui Dumnezeu. Probabil că auziseră de unele din lucrurile pline de putere pe care le făcuse Dumnezeu și știau că El putea face ce le spusese Iona. Chiar și împăratul credea acest lucru.

Insuflați de Duhul Sfânt, care vorbea inimii lor, ei s-au gândit la cât de răi erau. Apoi le-a părut cu adevărat rău și s-au rugat la Dumnezeu să îi ierte și să îi salveze. Le-a ascultat Dumnezeu rugăciunile? Versetele 8–10.

Când Iona a văzut că miilor de oameni din Ninive le-a părut cu adevărat rău pentru păcatele lor și s-au schimbat total, el s-a gândit că Dumnezeu nu îi va mai distruge. Ce părere avea despre acest lucru? Iona 4:1. Unul din motivele pentru care Iona a încercat să fugă la început a fost pentru că se temea că Dumnezeu nu va distruge Ninive dacă oamenii s-ar fi schimbat. Iona era sigur că atunci oamenii l-ar fi considerat un proroc mincinos și prefera mai degrabă să moară decât să se facă de rușine în acest fel. Iona 4:2,3.

Crezi că Iona a sperat că Dumnezeu Se va răzgândi? Unde a mers și ce a făcut Dumnezeu pentru a-i oferi umbră de lumina arzătoare a soarelui? Iona 4:5,6. Ce s-a întâmplat chiar în dimineața următoare? Iona 4:7–11.

Lui Iona i-a părut rău că planta s-a uscat, pentru că îi ușura lui viața. Dar, pe de altă parte, nu i-ar fi părut rău dacă miile de oameni din Ninive ar fi murit. Pentru Iona era jenant ce făcuse Dumnezeu pentru ei. Cum era Iona, egoist sau altruist? Învățase el să-i iubească cu adevărat pe oameni și dorea ca ei să fie salvați?

Gândeşte-te:

Ce lecții putem învăța din povestea lui Iona?

Învață să te încrezi - Adaptare de Amy Sherrard

Cu greu ne putem imagina cât de săraci au fost James și Ellen White mult timp după ce s-au căsătorit. În acele zile, pastorii erau plătiți de oamenii din biserica în care predicau. Dar credincioșii păzitori ai Sabatului încă nu aveau biserici pe care le păstoreau și, deoarece mulți dintre ei erau săraci, James a trebuit să lucreze pentru a câștiga bani ca să cumpere cele necesare vieții.

Uneori James trăgea pietre care erau folosite la construirea căilor ferate. Alteori crăpa lemne și le vindea. Iar uneori tundea iarba cu coasa și câștiga bani pentru hrană și îmbrăcăminte și pentru a tipări și trimite ziarele pe care le scria pentru credincioși.

Mulți oameni au trimis bani pentru a ajuta la plătirea revistelor Adevărul prezent pe care le scria James. Uneori trimiteau bani pentru a le plăti deplasarea în diverse locuri pentru a predica. Dar în majoritatea timpului, ei nu au avut suficienți bani pentru a merge în alte locuri. Tocmai de aceea James și Ellen erau adesea ispitiți să cadă pradă descurajării!

Într-o zi furtunoasă, când hrana lor era aproape pe terminate, James a mers prin sat, în ploaie, pentru a strânge niște bani sau ceva hrană de la omul pentru care lucrase. S-a întors cu un sac în spinare. Era foarte obosit și ud tot și lui Ellen i-a fost atât de milă de el, încât a izbucnit în lacrimi.

„Oare ne-a părăsit Dumnezeu?”, a plâns Ellen. Dar când s-a gândit la cât de mult suferise Isus pentru ei, nu a mai fost tristă și a ales să fie din nou veselă. Multă vreme James și Ellen au locuit împreună cu alți credincioși binevoitori în diverse locuri. Dar la un moment dat și-au permis să închirieze o casă pentru doar 175 de dolari pe an. Au fost foarte recunoscători pentru mobila primită sau împrumutată de la oameni generoși și nu îi deranja faptul că la început singura masă pe care puteau mânca era formată din câteva scânduri puse pe două butoaie.

James a fost foarte bucuros într-o zi când a adus acasă șase scaune vechi, pentru care plătise doar un dolar. „Uite ce avem, Ellen!”, a spus el. „Deși niciunul nu este la fel, scaunele sunt bune și nu sunt împrumutate.”

James și Ellen erau foarte atenți să nu irosească nimic. Ellen învățase să gătească și știa să coasă. Putea să îi repare hainele lui James cu atâta dibăcie, încât era greu să vezi unde erau adăugate peticele. Uneori chiar era nevoie să coasă un petic nou peste altul vechi. Viața nu era ușoară, dar ei știau că Isus nu îi părăsise.

Deși Ellen știa că Isus o alesese să facă o lucrare foarte specială pentru El, ea întotdeauna era prea umilă pentru a se gândi la ea ca fiind profet. Ea spunea că era solul Domnului. Pe măsură ce numărul credincioșilor adventiști a crescut și cu cât au descoperit mai multe adevăruri din Biblie, ei au fost foarte recunoscători pentru visele și vedeniile pe care Isus i le dădea lui Ellen.

Isus avea și alți lideri puternici, gata de lucru, și mulți dintre ei erau tineri, la fel ca James și Ellen. Ți-ar plăcea să faci cunoștință cu unii dintre ei? O vom face data viitoare.