Slujind semenilor

Slujirea credincioasă a lui Elisei în căminul copilăriei lui l-a pregătit pentru o slujire mai înaltă alături de Ilie, care, la rândul său, l-a pregătit pentru un serviciu și mai amplu în Israel și în Siria. Această experiență l-a pregătit, de asemenea, pentru slujirea viitoare în întregul univers, pentru eternitate.

În timpul celor mai mulţi ani ai activității sale de profet, războiul stătea să izbucnească între Siria și Israel. Perioadele de război sunt aspre, pline de cruzime și de suferință. Într-un timp de criză ca acesta, lașitatea și curajul, dar și eroii ies la iveală. Într-un astfel de context, unei persoane tinere i-a fost încredințată o misiune foarte dificilă și sensibilă.

2 Împărați 5:1 Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, avea trecere înaintea stăpânului său şi mare vază; căci prin el izbăvise Domnul pe sirieni.

Ca și lui Cir, mai târziu, Dumnezeu i-ar fi putut spune acestui păgân nobil: „Eu te-am încins [întărit], înainte ca tu să Mă cunoşti” (Isaia 45:5). Orice succes real pe care îl are fie un sfânt, fie un păcătos vine de la Dumnezeu.

Josephus Flavius, un istoric evreu din Antichitate, afirmă că Naaman a tras săgeata care i-a provocat moartea lui Ahab în bătălia de la Ramot, din Galaad (Vezi 1 Împărați 22:34). Naaman era un militar curajos; în cuvintele Bibliei, era un om „tare şi viteaz”. Israeliții îl urau fiindcă el conducea trupele siriene în raidurile de la frontieră, pe teritoriul Israelului.

Cu siguranță că israeliții se rugau pentru eliberare. Poate că unii așteptau un alt Ghedeon sau un alt David care să vină și să-i învingă pe sirieni. Dar Dumnezeu a ridicat un altfel de erou pentru a le aducă eliberarea.

În acele timpuri de agitație și de pericol civil, unul dintre raidurile făcute a fost deosebit de agresiv. Printr-un atac-surpriză în interiorul granițelor Israelului cu Siria, o fetiță a fost răpită din familia ei, unde Dumnezeu era adorat și profetul lui Dumnezeu era onorat. Fata a fost dusă ca sclavă la Damasc și obligată să muncească în casa lui Naaman, inamicul lui Israel.

De ce permisese Dumnezeu să se întâmple o asemenea nenorocire într-o familie credincioasă și dedicată Lui? De ce nu i se întâmplase acest lucru uneia dintre multele familii închinătoare la idoli, din moment ce, oricum, adorarea idolilor adusese situația aceasta peste Israel?

Deși Naaman ar fi putut gândi că a produs cea mai mare ofensă lui Israel capturând un israelit ca sclav, Dumnezeu a dat un nou sens acestei situații nefericite, convertind-o într-o mărturie adusă în casa acestui general onorabil. La fel ca profetul pe care îl stima foarte mult, această copilă, luată prin surprindere și speriată, va deveni una dintre cele mai mari figuri ale „panoului de onoare” al tinerilor lui Dumnezeu. Dumnezeu dorea să demonstreze cum tinerii pot să-și pună nădejdea în El astfel ca aceste cuvinte să se împlinească pentru ei: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28).

Matei 20:26 – Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru.

Ca și Iosif odinioară, slujitoarea captivă era hotărâtă să-L onoreze pe Dumnezeu, refuzând să adopte închinarea la idoli. Ca lucrătoare harnică în casa stăpânilor ei, ea era un exemplu a ceea ce Dumnezeu dorea ca tot Israelul să fie în interacțiunea cu națiunile păgâne din jur. În viitor, Dumnezeu va chema din nou tinerii la o misiune specială, asemănătoare cu cea a fetei captive sau a lui Iosif.

Când apărătorii adevărului refuză să cinstească sabatul duminical, unii dintre ei vor fi aruncați în închisori, unii vor fi exilați, alții vor fi tratați ca robi. – Tragedia veacurilor, p. 608

Atunci, lumea va avea ocazia să vadă serviciul benevol al câtorva tineri dedicați, chiar aflați în postura de sclavi. Purtarea exemplară a acestor tineri deosebiți va face o impresie profundă asupra altora. De ce?

Un exemplu bun, drept, va face mai mult pentru binele omenirii decât toate mărturisirile noastre. – Parabolele Domnului Hristos, p. 383.

1. Numiți tineri menționați în Biblie care au fost luați de acasă și totuși i-au rămas credincioși lui Dumnezeu. Cum și-a slujit fiecare dintre aceștia semenii?

2. Deși experiența prin care au trecut acești tineri a fost dificilă uneori, în ce fel a fost totuși o onoarea pentru ei să treacă prin aceste experiențe?

Lepra este o boală care a fost cunoscută și temută încă din timpurile antice. Este cauzată de o bacterie din aceeași familie cu cea care produce tuberculoză și este, de fapt, prima boală umană descoperită ca fiind cauzată de o bacterie.

Adesea lepra apare sub forma unor pete decolorate pe piele, zone care nu mai prezintă sensibilitate senzorială sau capacitatea de a transpira. Pielea și teaca de mielină care înfășoară celulele nervoase constituie mediul cel mai prielnic pentru dezvoltarea bacteriei. În timp, pielea devine îngroșată, aspră și uscată.

Lepra poate începe fără durere, dar, pe măsură ce progresează, se asociază cu durere severă, slăbiciune musculară și paralizie, în special la mâini și la picioare.
Lepra era o boală comună pe timpul lui Elisei, întrucât Scriptura ne vorbește despre cinci leproși din acel timp, iar Isus completează: „... mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea prorocului Elisei” (Luca 4:27). Era considerată incurabilă, condamnându-și victimele la izolare socială, dizabilitate crescândă și, în final, moarte.

După ce cei mai buni medici sirieni l-au diagnosticat pe Naaman cu lepră, el și familia lui au fost cuprinși de disperare. Acum iese la iveală planul minunat al lui Dumnezeu de a ajunge la inima acestui om influent. Tânăra servitoare făcea parte din asaltul salvator al lui Dumnezeu, având ca portiță de intrare evanghelizarea medicală.

Această fată captivă avea o credință deplină în puterea lui Dumnezeu de a-l vindeca pe Naaman. Era încredințată că profetul Elisei îi putea oferi sănătatea și, în consecință, a dat mărturie despre credința ei. Ea i-a spus stăpânei:

2 Împărați 5:3 – Of, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, prorocul l-ar tămădui de lepra lui!

Cei mai eficienți în împărtășirea credinței lor sunt aceia care trăiesc o asemenea credință. Deoarece tânăra servă era o lucrătoare de nădejde și avea o atitudine voioasă, stăpâna a ascultat-o cu atenție. Când era acasă, ea auzise de la părinții ei povestirea despre minunile făcute prin Elisei. Ea a povestit cu siguranță stăpânei ei acele istorii pe care și le amintea. Credința a încolțit în inima stăpânei și ea i-a spus soțului că slujnica cunoștea o cură pentru lepră în Israel.
Fata nu-și putea imagina care va fi rezultatul vorbelor ei. Ei au dus această veste la regele Siriei.

Naaman s-a dus şi a spus stăpânului său: „Fata aceea din ţara lui Israel a vorbit aşa şi aşa.” (2 Împărați 5:4)

Împăratul Siriei dorea ca generalul armatei sale să fie vindecat și a fost de acord ca Naaman să meargă în Israel. Nu era totuși o decizie ușoară pentru monarh, din moment ce între cele două țări mocnea războiul.
Şi împăratul Siriei a zis: „Du-te la Samaria, şi voi trimite o scrisoare împăratului lui Israel.” (2 Împărați 5:5)

Gândind că tratamentul trebuia să fie scump, Naaman a părăsit Damascul și a pornit la drum spre Samaria luând cu el o avere – echivalentul a sute de mii de dolari americani – pentru a-și plăti vindecarea. Mai avea cu el și o scrisoare, care suna astfel:

2 Împărați 5:6 – „Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei şti că îţi trimit pe slujitorul meu Naaman, ca să-l vindeci de lepra lui.”

3. Există multe narațiuni biblice despre slujirea altora. Citiți istoria despre „bunul samaritean”, care se găsește în Luca 10:25-37. Spuneți ce puteţi învăța din această povestire în privința slujirii semenilor. 
 

Regele Israelului nu era obișnuit să le servească altora, ci era obișnuit să fie servit. El nu era ca fetița captivă, în căutarea ocaziilor de a le sluji vecinilor ei. Gândea că secretul măreției este să fii servit.

Atunci când Naaman i-a dus regelui din Israel scrisoarea de la împăratul Siriei, monarhul evreu nu a reușit să vadă în aceasta o oportunitate de slujire. Însă Elisei, care slujise toată viața, i-a spus regelui ce să facă.

2 Împărați 5:8 – „Lasă-l să vină la mine şi va şti că este un proroc în Israel.”

După ce a primit indicații pentru a ajunge la casa umilă a lui Elisei, Naaman a urcat în caleașca lui cu mulți cai-putere și a pornit să-l caute. Naaman s-a simțit insultat fiindcă Elisei nici măcar nu a ieșit să-l vadă. În schimb, unul dintre asistenții profetului i-a transmis un mesaj: Era necesar să se spele de șapte ori în râul Iordan. Naaman a devenit atât de furios încât aproape era pe punctul de a-și pierde șansa la vindecare!

Slujitorii lui Naaman știau că acesta era un om rezonabil și l-au convins să fie umil și să urmeze instrucțiunile simple ale lui Elisei. Astfel, au plecat spre Iordan. Acolo, generalul s-a scufundat de șapte ori în apă și a fost curățat de lepră.

Mulțumirea a luat rapid locul furiei și Naaman s-a întors pe drumul spre Samaria ca să-i mulțumească lui Elisei așa cum se cuvenea. De această dată, Elisei a ieșit afară și a fost martor la exprimarea credinței comandantului sirian.

2 Împărați 5:15-17 – Naaman s-a întors la omul lui Dumnezeu cu tot alaiul lui. Când a ajuns, s-a înfăţişat înaintea lui şi a zis: „Iată, cunosc acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. ...Robul tău nu mai vrea să mai aducă altor dumnezei nici ardere de tot, nici jertfă, ci va aduce numai Domnului.”

Aceasta a fost o mărturie uimitoare, prezentată în mod deschis, în prezența consilierilor săi. Până atunci, Naaman își petrecuse viața luptând pentru zeii păgâni ai Damascului, împotriva Dumnezeului lui Israel.

Cum aflase Naaman despre Dumnezeul lui Israel? Tânăra domnișoară pe care trupele sale o capturaseră pentru sclavie fusese un martor credincios a ceea ce înseamnă să fii un închinător al lui Dumnezeu și fusese onorată să devină un instrument în vederea convertirii lui.

Atunci când Naaman a zis: „Nu este Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel”, el doar a repetat cuvintele auzite de la slujnică atunci când ea refuzase să se închine la idolii Siriei.

De ce nu se observă în această ocazie măreția regelui lui Israel? Pentru că el nu a slujit. În ce constă însă măreția tinerei slujnice și a lui Elisei? În faptul că ei au urmat secretul ceresc al măreției – slujirea altora.

4. Iov a fost un alt om care a slujit altora. Cum era privit Iov de oamenii din orașul său? Iov 29:7-11

5. De ce era văzut Iov în acest mod? Iov 29:12-17

6. Cum le putem sluji altora precum Iov? Isaia 58

7. Faceți ceea ce spune pasajul următor din Mărturii pentru biserică, vol. 5, p. 151: „Faceți așa cum a făcut Iov. ... Mergi într-un tur de informare și ia cunoștință de ceea ce este necesar și observă modul în care pot să fie cel mai bine satisfăcute aceste nevoi”.

Evlavia în cămin – partea 2

Deoarece datoria vine odată cu ocaziile, noi toți suntem obligați să facem tot ce putem. Prima datorie este să încercăm să cultivăm ocazii zilnice de interacțiune din dragoste în cămin, pentru a-i câștiga pentru Hristos pe aceia care ne sunt cei mai aproape și cei mai dragi.

Dacă un părinte și-ar lăsa copiii lipsiți de îmbrăcăminte sau de hrană, ar fi considerat un monstru. Nu ar putea prezenta drept scuză faptul că afacerile nu i-au mers prea bine în ultimul timp. Toți am spune că, în mod sigur, putea face mai mult pentru copiii lui.

Cu cât mai grav este, așadar, când un părinte neglijează interesele spirituale ale copiilor săi, nefăcând niciun efort serios pentru salvarea sufletelor lor. Poate că nu este un mare profesor sau un vorbitor talentat, dar cu siguranță poate înjgheba un „altar” familial, în jurul căruia copiii să se adune, unde să le citească din Cuvântul lui Dumnezeu și să se roage cu ei și pentru ei.

Toți ar trebui să învățăm cum să manifestăm evlavia în cămin, pentru binele propriu și al altora. Nu există alt loc mai propice pentru cultivarea caracterului creștin. Câte ocazii și câte cereri există ceas de ceas în cercul familial, pentru toate darurile Duhului Sfânt: blândețea, răbdarea, sacrificiul de sine, binefacerea și credința! Oare mama, extenuată, solicitată continuu de micuții care sunt atât de neatenți, de irascibili și de pretențioși, dar care atât de ușor pot fi răniți de un cuvânt pripit, nu ar avea nevoie să caute ajutor divin? Nu ar trebui ea să-și înalțe continuu inima în rugăciune către Dumnezeu? Tatăl nostru ceresc știe care este disciplina de care avem nevoie și El ne-a dat familii, pentru ca, prin dificultățile întâlnite zilnic, să fim șlefuiți pentru cer.

Ni se spune adesea de la amvon și prin presă că religia în familii este în declin; că altarele familiale s-au năruit; că instruirea religioasă este depășită; că părinții sunt prea ocupați ca să studieze Biblia împreună cu copiii lor; că educația creștină a tinerilor este acum încredințată Școlii de Sabat sau pastorului sau unui evanghelist ocazional, care devin astfel responsabilii mântuirii sufletului lor.

Cu siguranță că se exagerează în aceste declarații; și totuși există un sâmbure de adevăr în ele. Vechea cale a înaintașilor noștri nu mai este populară în zilele noastre. Ei considerau căminul creștin ca o mică biserică. Familia era un loc al studiului biblic și al închinării. Dar acum există atâta muncă acaparatoare pentru tați, atât de multe obligații domestice și sociale pentru mame, atât de multe lecții de pregătit pentru copii, atât de multe obiective de urmărit, atât de multe pregătiri pentru a arăta impecabil în societate, încât pentru religie, în multe cămine, nu mai rămâne efectiv nici măcar o oră, de duminică dimineața până vineri seara.

Iar atunci când vine Sabatul, se fac atâtea pregătiri cu „gătitul” pentru biserică încât, după micul dejun, nu mai rămâne timp pentru închinare în familie. Urmează Școala de Sabat și predica, apoi masa, după care toți sunt somnoroși. Cei mai mici doresc să-și citească broșurile și cărțile pentru Școala de Sabat. Scurta după-amiază se scurge astfel rapid, Sabatul trece și evlavia rămâne doar în teorie.

Dacă o astfel de plutire în derivă există și în cazul nostru, este timpul să ne oprim și să reflectăm. La bara de judecată a lui Dumnezeu, toți vom da socoteală atât pentru copiii noștri, cât și pentru noi înșine.

Folosind ocaziile

În îndurarea și dragostea Lui infinite, Dumnezeu ne-a dat lumină prin Cuvântul Său și Hristos ne spune: „Fără plată ați primit, fără plată să dați”. Lăsați lumina pe care Dumnezeu v-a dat-o să strălucească pentru cei aflați în întuneric. Făcând aceasta, îngerii cerești vor fi alături de voi, ajutându-vă să câștigați suflete pentru Hristos. Maestrul ne spune: „Veniți la Mine. Sfatul potrivit și judecata sănătoasă sunt ale Mele. Te înțeleg și te întăresc”.

Dragi prieteni tineri, amintiți-vă că nu este necesar să fiți pastori angajați pentru a-I servi lui Dumnezeu. Sunt mai multe feluri de a lucra pentru Hristos. Poate că niciodată nu au fost puse mâini omenești peste voi pentru a vă hirotoni, dar Dumnezeu vă poate face utili pentru lucrarea Sa. El poate lucra prin voi la salvarea sufletelor. Dacă ați învățat în școala lui Hristos să fiți blânzi și smeriți cu inima, El vă va da cuvinte ca să vorbiți despre El. Cereți și vi se va da Duhul Sfânt. Dar amintiți-vă că Duhul Sfânt le este dat numai acelora care se consacră, care se smeresc, înălțând crucea și urmându-L pe Domnul lor.

Fă tot ce-ți stă în putere pentru a ajunge la desăvârșire, dar nu gândi că, pentru că greșești, ești exclus din serviciul lui Dumnezeu. El știe din ce suntem făcuți, Își aduce aminte că suntem țărână. Dacă vei folosi cu credincioșie talentele pe care Dumnezeu ți le-a dat, vei câștiga cunoștința care te va face să nu fii mulțumit de tine. Vei vedea atunci nevoia de a te îndepărta de obiceiuri dăunătoare, deoarece, printr- un exemplu greșit, îi afectezi pe alții.

Lucrează cu hărnicie, împărtășind și altora adevărul care este atât de prețios pentru tine. Atunci când vor fi responsabilități de îndeplinit, vei auzi cuvintele: „Suie-te aici!”. Poți șovăi în a răspunde, dar înaintând în credință vei aduce în lucrarea lui Dumnezeu un zel proaspăt și onest.

Secretul de a câștiga suflete poate fi învățat numai de la Marele Învățător. Așa cum roua și stropii de ploaie cad cu blândețe pe petalele care se veștejesc, așa trebuie să cadă cuvintele noastre, cu blândețe și cu dragoste, în sufletele pe care căutăm să le câștigăm. Nu trebuie să așteptăm ca ocaziile să vină la noi, ci noi trebuie să le căutăm, înălțându-ne în permanență inimile în rugăciune, ca Dumnezeu să ne ajute să rostim cuvinte potrivite la timpul potrivit. Când se ivește o ocazie, nu lăsați ca vreo scuză să vă determine s-o neglijați, pentru că valorificarea ei poate însemna salvarea unui suflet de la moarte. — The Youth’s Instructor, 6 februarie 1902

Dumnezeu cheamă lucrători. Lucrarea are nevoie de oameni care s-au format singuri; care, așezându-se în mâinile Domnului ca învățăcei umili, s-au dovedit a fi colaboratori cu El. Aceștia sunt oamenii necesari în lucrare în acest timp. Aceia care s-au dovedit a fi statornici să înainteze și să facă ceea ce pot în slujba Domnului. Să pășească în rândul lucrătorilor și, prin eforturi răbdătoare și continue, să-și dovedească valoarea. În apă, și nu pe uscat, învățăm să înotăm. Să ocupe cu credincioșie locul la care sunt chemați, pentru a ajunge în stare să poarte răspunderi și mai înalte. Dumnezeu le dă tuturor prilejul să se desăvârșească în serviciul Lui.

Acela care îmbracă armura pentru a lupta lupta cea bună va câștiga o capacitate tot mai mare când se străduiește să-și perfecționeze cunoașterea de Dumnezeu, lucrând în armonie cu planul pe care l-a făcut Dumnezeu pentru dezvoltarea perfectă a puterilor spirituale, mintale și fizice.

Tineri și tinere, strângeți-vă o comoară de cunoștințe! Nu așteptați până când o evaluare omenească vă declară competenți pentru lucrare, ci mergeți la drumuri și la garduri și începeți să lucrați pentru Dumnezeu! Folosiți înțelept cunoștințele pe care le aveți. Puneți la lucru cu credincioșie priceperea pe care o aveți, împărțind cu generozitate lumina pe care v-o dă Dumnezeu. Studiați cum ați putea da mai bine altora pace, lumină și adevăr, precum și celelalte nenumărate binecuvântări bogate ale cerului. Prosperați mereu. Stăruiți să ajungeți mai sus și tot mai sus. Ceea ce valorează acum este capacitatea de a pune la lucru puterile minții și ale trupului, fără încetare, având în vedere realitățile veșnice. Căutați-L cu cea mai mare râvnă pe Domnul, ca să puteți deveni tot mai nobili și tot mai cultivați spiritual. Atunci veți avea diploma cea mai prețioasă pe care o poate avea cineva — aprobarea lui Dumnezeu.

Oricât de mari sau de mici ar fi talanții voștri, amintiți-vă că ceea ce aveți este al vostru numai ca un lucru dat spre folosință. În felul acesta, Dumnezeu vă pune la încercare, dându-vă ocazia de a vă dovedi sinceri și credincioși. Lui Îi datorați toate capacitățile voastre. Lui îi aparțin puterile trupului, minții și sufletului vostru și pentru El trebuie să fie folosite aceste puteri. Timpul, influența, capacitățile și iscusința voastră, totul trebuie să fie pus în contul Aceluia care dă totul. Cel mai bine își folosește darurile acela care caută prin eforturi stăruitoare să realizeze marele plan al lui Dumnezeu pentru înălțarea neamului omenesc, aducându-și totdeauna aminte că el trebuie să fie, în același timp, și elev, și profesor. – The Youth’s Instructor, 11 decembrie 1902

1. Când vor fi îngerii din ceruri alături de tine, ajutându-te să câștigi suflete pentru Hristos?

2. Nu este necesar să fii hirotonit pentru a-I sluji Domnului. Însă care sunt acele lucruri care sunt neapărat necesare?

3. Ar trebui să facem tot ce putem pentru a atinge perfecțiunea, dar faptul că mai și greșim ne descalifică pentru a ne implica în lucrarea lui Dumnezeu? Cum poate această implicare să ajute, de fapt, la dezvoltarea caracterului?

4. De ce fel de oameni are nevoie Dumnezeu pentru cauza Sa? Cum putem fi mai asemănători cu descrierea de la punctul 3?

5. Ce ar trebui să facem dacă vrem să lucrăm pentru Dumnezeu, în loc să așteptăm să obținem diplome sau calificări?

6. Cum să ne folosim mai bine aptitudinile?

Întâlniri cu îngerii

Ai avut vreodată o experiență în care să fi știut că un înger a venit să te salveze? Dumnezeu trimite adesea îngeri care să-i salveze pe slujitorii Lui credincioși. Iată două istorii de acest fel petrecute în Vietnam.

Evanghelistul ASAP pe nume Ai Hang* povestește: „Poliția locală m-a surprins rugându-mă și închinându-mă cu un grup de noi credincioși. M-au legat și m-au interogat în fața trecătorilor adunați de curiozitate. Dacă nu răspundeam la vreo întrebare, mă loveau iar și iar cu bețe de bambus. Apoi m-au târât la o camionetă și m-au azvârlit în spate. Poate se gândeau că îmi voi pierde simțurile și nu voi supraviețui acestui tratament. Pe la miezul nopții, m-au aruncat jos și au plecat. Sunetele pădurii și întunericul m-au făcut să-mi bată inima cu putere. Cum eram întins pe jos, simțeam cum sângele cald mi se prelingea pe spinare. Mă simțeam pe jumătate viu și pe jumătate mort. Mă îngrozea gândul că vor veni animalele sălbatice și se vor hrăni cu trupul meu. Am închis ochii strâns și am strigat la Dumnezeu: «Tată iubitor, te rog, salvează-mă!»

Apoi un lucru uimitor s-a întâmplat. Trupul mi-a fost ridicat de la pământ și am simțit că plutesc în aer. Când am deschis ochii, am privit în jur uluit și, spre surpriza mea, am descoperit că mă aflu pe o stradă în orășelul meu, în vecinătatea casei mele. «Să fi fost un vis?» mă întrebam. Nu, totul a fost real. Cred că am fost dus în siguranță acasă pe aripile îngerilor, în acea noapte. M-am întors la a da mărturie despre Isus imediat ce am fost în stare, după acel incident. Cei care fuseseră de față când fusesem bătut erau surprinși că am supraviețuit. Ei doreau să știe mai multe despre Dumnezeul care are puterea să salveze viața oamenilor prin îngeri.”

În altă zonă a Vietnamului, unde autoritățile nu sunt prietenoase cu creștinii, locuiește grupul etnic al montaniarzilor. Guvernul controlează strict deplasarea în acea zonă restricționată. Un pastor laic ASAP care a încercat să pătrundă acolo a fost prins și avertizat să nu mai intre vreodată în acea zonă. După ce a făcut o a doua încercare de a intra, el a dispărut și nu a mai fost văzut niciodată. După acest incident, pastorul Isah Young, liderul mișcării bisericilor adventiste din case, a înțeles că era prea riscant să trimită lucrători acolo. Credincioșii au început o campanie de rugăciune pentru salvarea acestei populații etnice, rugându- L pe Dumnezeu să deschidă o cale ca să se poată ajunge la ei. După aproximativ trei ani, Dumnezeu a deschis o cale ca o familie să poată intra în acea zonă, traversând granița printr-o țară vecină. Ei s-au întors cu următorul raport:

Un străin înalt, cu fața strălucitoare, a apărut la șeful satului și i-a dat un aparat de radio. Ba, mai mult, i-a dat instrucțiuni nu numai cum să folosească radioul, ci și cum să găsească un anumit program pe care îi încuraja pe toți să îl asculte. Apoi a dispărut. Programul recomandat se numea „Pace și fericire” și era realizat de asociația ASAP și transmis de Adventist World Radio. Acei oameni l-au ascultat pe pastorul Isah Young predicând Cuvântul lui Dumnezeu și au devenit credincioși păzitori ai Sabatului. Acest lucru s-a întâmplat cu douăzeci de sate din acea regiune, nu doar cu unul. Acești oameni știau că străinul a fost un înger trimis de Dumnezeu datorită rugăciunilor stăruitoare pentru salvarea montaniarzilor.

Rugăciune pentru protecție: Iubite Tată ceresc, Îți mulțumesc că ai trimis ființe cerești care excelează în putere ca să ne ajute în aceste timpuri de nevoie. Te rog, trimite astăzi o oștire de îngeri invizibili să-i protejeze pe misionarii ASAP, dar și pe mine și pe cei dragi.