Slujind bolnavii - partea 1

Lui Isus îi place să vadă că oamenii sunt sănătoși și în putere. Pentru acest motiv, El a fost pe pământ Marele Medic Misionar care vindeca leproșii, orbii, demonizații, ba chiar și paraliticii. Însă Isus nu a început și nici nu a terminat lucrarea Sa misionară medicală în timpul slujirii Lui pe pământ. El a fost Marele Medic misionar în timpul Vechiului Testament și El rămâne Marele Medic misionar și astăzi. El nu a venit doar să dea viață, ci să o dea „din belșug” (Ioan 10:10).

Hristos nu numai că a vindecat oamenii în mod miraculos, dar El i-a și învățat cum să evite bolile comune.

Exodul 15:26 – Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul care te vindecă.

Cuvântul lui Dumnezeu și Legea Sa sunt cei mai mari protectori ai sănătății în lume. Probabil ai auzit despre cercetarea care a fost făcută pe mumiile egiptene. Pentru mai bine de 2 000 de ani, egiptenii au îmbălsămat morții folosind diferite tehnici pentru a conserva trupurile moarte prin îndepărtarea întregii umezeli din țesuturi. În ultimii ani au fost întreprinse multe studii medicale pe aceste mumii, ca să se determine ce boli i-au afectat pe egipteni. Este interesant că, întrucât egiptenii aveau o viață și o dietă simple, bolile comune astăzi, cum ar fi cancerul, diabetul, accidentele vasculare și atacurile de cord, erau rare. Dar în perioadele de lux și de abundență, egiptenii au suferit de aceleași boli „moderne” pe care le experimentează societatea noastră.

Când s-au străduit să urmeze cu atenție toate instrucțiunile divine, israeliții au evitat bolile obișnuite ale națiunilor din jurul lor. Aceasta le-a adus nu numai sănătate fizică, ci și vigoare mentală și putere spirituală (Vezi Daniel 1:8-20).

De aceste secrete putem beneficia și noi. Știința modernă descoperă mereu și mereu cât de valoroase sunt aceste principii. Instrucțiunile biblice sunt cuprinzătoare și acoperă domenii ca igiena, dieta, temperanța, apa curată din abundență și atitudinea.

La început, Dumnezeu i-a dat lui Adam dieta perfectă, volumul de muncă potrivit, strălucirea soarelui, odihna și aerul proaspăt. Desigur, cel mai important principiu de sănătate dăruit lui Adam a fost încrederea. Lipsa încrederii în Dumnezeu este cea care aduce boala în lume. Noi nu mai avem mediul perfect. Este adesea dificil să obținem cele mai benefice raze de soare, aer proaspăt și exercițiu fizic în mijlocul programului nostru încărcat. Adesea, în decursul istoriei, accesul la hrană și costul acesteia au reprezentat o problemă; dar Dumnezeu a adaptat instrucțiunile Sale ca să întâmpine nevoile și urgențele omului.

Putem aminti pe scurt unele dintre instrucțiunile date de Dumnezeu cu privire la stilul de viață. Atunci când se consuma carne (curată) trebuia ca niciodată aceasta să nu provină de la animale bolnave și să fie întotdeauna proaspătă – nu mai veche de două zile. Nu trebuia să conțină grăsime sau sânge. Deși alcoolul era permis în cazuri extraordinare ca medicament, liderii civili și religioși nu aveau voie să-l consume.

De asemenea, Dumnezeu a oferit o formulă de reducere a stresului poporului Său prin porunca de a lucra șase zile, după care să se odihnească și să-și ia timp pentru închinare în Sabat. Aceia care, precum Daniel și Ioan Botezătorul, au urmat cu perseverență un program au fost binecuvântați și au excelat.

1. Ce a promis Dumnezeu să facă pentru israeliți, dacă ei aveau să asculte de legea Sa? Exodul 15:26

2. Numiți unele dintre legile sănătății pe care Dumnezeu i le-a dat lui Israel și spuneți cum ascultarea de ele înlesnea împlinirea promisiunilor date de El.

Biblia nu numai că furnizează instrucțiuni cum să se prevină boala, ci arată și ce terapii folosește Dumnezeu ca să o trateze. Dumnezeu poate lucra prin medici. Luca, asistentul lui Pavel, este numit „doctorul preaiubit” (Coloseni 4:14).

Medicul are o ocupație nobilă, care cere sârguință în studiu și pricepere în a da sfaturi și tratament celui bolnav. Interesant este că însuși Dumnezeu a făcut prima intervenție chirurgicală „ortopedică” și „plastică” atunci când a luat una dintre coastele lui Adam, după ce l-a adormit.

Sunt unii oameni care nu înțeleg căile lui Dumnezeu de a aduce vindecarea. Unii creștini bine intenționați cred că este greșit să meargă la medici competenți pentru tratament. Există chiar o religie, Știința Creștină, care considera într-un timp că bolnavii nu trebuie să fie tratați de medici, cu medicamente, ci doar prin rugăciune. În anii ’80 și ’90, un număr de adepți ai acestei religii au murit sau au rămas invalizi din cauza refuzului de a primi tratament medical. Biblia corectează aceste idei extreme.

Este ceva obișnuit ca oamenii să nu înțeleagă cum vindecă Dumnezeu. Naaman își imagina vindecarea lui Dumnezeu într-un anumit fel.

2 Împărați 5:11 – Naaman s-a mâniat şi a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii şi va vindeca lepra.

Se pare că Naaman considera că trebuie să fie o ceremonie în cadrul căreia el să-i ofere lui Elisei suma mare de bani pe care o adusese cu sine. Se pare că vindecătorii „religioși” sirieni din timpul lui Naaman nu difereau prea mult de cei din zilele noastre.

Dar cura lui Dumnezeu pentru Naaman era foarte diferită de așteptările lui. Elisei nici nu a ieșit să-l vadă pe comandantul sirian și nici nu a înălțat vreo rugăciune emoționantă; nicio mână care să treacă peste pielea bolnavă și niciun apel pentru o colectare de fonduri. În schimb, asistentul lui Elisei i-a dat instrucțiuni simplu de urmat.

Adesea, Dumnezeu folosește acest tipar. Ezechia, un rege bun, a făcut un abces, infecția s-a răspândit și viața îi era în pericol. Ca răspuns la rugăciunea lui arzătoare, Dumnezeu putea să-l vindece pur și simplu într-o clipă. Însă, El i-a dat profetului Isaia tratamentul pe care și alții, cu aceeași problemă, să-l poată utiliza ca să fie vindecați.

Isaia 38:21 – Isaia zisese: „Să se aducă o turtă de smochine şi s-o întindă peste bubă; şi Ezechia va trăi.”

Dacă bacteriile continuă să devină mereu mai rezistente la antibiotice, este posibil ca acest pasaj să indice o informație care să poate fi folosită în viitor? Vom avea nevoie să restudiem aceste instrucțiuni pentru tratarea anumitor abcese? Probabil Dumnezeu va ridica un om de știință care să studieze smochinele și să descopere secretele vindecătoare așa cum George Washington Carver a descoperit numeroase secrete ale arahidelor și ale boabelor de soia.

Isus folosea uneori remedii naturale în tratarea bolnavilor. Deși ar fi putut să rostească un singur cuvânt pentru a-l vindeca pe orb, El a folosit ca tratament cataplasma cu lut (Vezi Ioan 9:6,7).
În aceste relatări observăm că vindecarea este o conlucrare între om și Dumnezeu. Omul face ceea ce spune Dumnezeu. El face tot ce poate mai bine, iar Dumnezeu dă putere corpului pentru a se însănătoși.

1 Corinteni 3:9 – Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

3. Când regele Ahazia a suferit acel accident care îi amenința viața, el a căutat ajutor și vindecare la dumnezeul Ecronului. 2 Regi 1:1-6. Citește Sfaturi pentru sănătate, pp. 457, 458, și spune cum este posibil ca și noi să facem același lucru (să-l căutăm pe dumnezeul Ecronului) astăzi.

4. În ce fel este vindecarea o conlucrare între om și Dumnezeu?

Deși nu toți ar trebui să fie medici, toți pot face ceva în acest domeniu misionar. În primul rând, toți pot fi un exemplu de trăire cumpătată, evitând lucruri precum alcoolul și tutunul, ceaiul negru, cafeaua și drogurile „recreative”.

Din nefericire, mereu au existat noțiuni neștiințifice și chiar dăunătoare susținute și promovate de oameni instabili, care au un anumit interes în viețuirea sănătoasă. Mai mult decât atât, literatura de specialitate și presa sunt adesea în conflict, astfel că nu este mereu ușor să separi realitatea de născocire. Pentru a ne proteja de extreme și de practici îndoielnice, Spiritul Profeției face o recomandare foarte înțeleaptă: Citiți cu atenție publicațiile și cărțile de sănătate, urmând cele mai bune recomandări și făcând să circule aceste informații importante și la cei din jur.

Avertizarea prin scris împotriva marelui rău al necumpătării trebuie să fie puternică și, pentru ca acest lucru să poată fi realizat, fiecare păzitor al Sabatului ar trebui să studieze și să practice învățătura cuprinsă în periodicele și în cărțile noastre care tratează tema sănătății. Și, mai mult decât atât, ei trebuie să facă eforturi susținute pentru răspândirea acestor publicații în rândul apropiaților lor. – Temperanță, p. 249

Astfel, toți credincioșii pot fi misionari medicali prin practicarea unui stil de viață sănătos, prin expunerea principiilor unei viețuiri sănătoase și prin împărțirea de literatură adventistă care promovează obiceiuri sănătoase.

Mulţi ar trebui să se pregătească să facă și mai mult decât atât. Să învețe cum să ofere tratamente simple și sigure care să aducă alinare bolnavului. Tratamentele „simple” nu sunt mereu simple, nici nu sunt mereu sigure sau în mod automat eficiente. Ele pot fi chiar periculoase, atunci când sunt aplicate de persoane care nu au îndemânarea necesară. Deși tratamentele naturiste simple nu cer o pregătire medicală complexă, trebuie să fie pe deplin înțeles care sunt riscurile, astfel încât să fie aplicate în siguranță. Niciodată nu recomandați vreun remediu fără o bună cunoaștere a modului corespunzător de aplicare a acestuia. Ori de câte ori este posibil, faceți cursuri pregătitoare care să vă ofere instrumentele necesare pentru a-i ajuta pe alții să-și păstreze sau să-și refacă sănătatea.

Toți slujitorii Evangheliei trebuie să știe să acorde cele mai simple tratamente, care fac atât de mult pentru alinarea durerii și pentru îndepărtarea bolii. – Sfaturi pentru sănătate, p. 389

Începeți prin a acumula cunoștințe în privința sănătății studiind anatomia și fiziologia. Învățați cum se răspândesc bolile contagioase. Învățați cum lucruri simple precum spălatul pe mâini pot să vă salveze de la multe boli. Aflați de ce apa este importantă. Aflați tot ce puteţi despre aerul curat și valoarea lui. Practicați arta de a împărtăși din cunoștințele voastre într-o manieră nouă și interesantă.

Este demn de reținut mecanismul cauzei și al efectului. Fiți atenți la ce oră mâncați, ce feluri de mâncare consumați și cum vă simțiți după aceea. Atunci când sunteți puși în situația de nu putea evita o noapte pierdută, observați efectele la nivelul performanței în muncă, starea de spirit și modul în care veți acționa în zilele următoare. Dacă faceți o răceală sau o gripă, revedeți activitățile recente ca să înțelegeți ce ați putea schimba în viitor pentru a minimiza riscul de a vă îmbolnăvi. Învățați cum să vă cunoașteți corpul și reacțiile lui și veți fi mai înțelepți.

5. În cartea Evanghelizare, pp. 516, 517, este scris: „Capitolul 58 din Isaia conține adevărul prezent pentru poporul lui Dumnezeu. Aici vedem cum lucrarea misionară medicală și lucrarea Evangheliei sunt unite în vestirea soliei pentru lume”. Citește Isaia 58 și spune de ce este așa.

Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!” Aceste cuvinte ale unui cântăreț duios al lui Israel sugerează un subiect de mare importanță, la fel de vast cât eternitatea.

Acest om înțelept spune că „moartea şi viața sunt în puterea limbii” (Proverbele 18:21). Ce însemnătate are acest lucru? Că rezultatul vorbelor noastre este fie viața, fie moartea. Gândește-te la aspectul acesta! Cât de necesar este să fim atenți la cuvintele pe care le rostim! Dacă aceste cuvinte sunt de un anumit fel, putem avea viața; dacă sunt de alt fel, vom culege moartea – o pierdere grozavă!

Viața este o binecuvântare neprețuită, dar ea va fi pierdută pentru câteva cuvinte pe care le putem evita? Și nu este vorba de viața prezentă, ci de cea veșnică. Nu este vorba despre o viață de păcat și de suferință, ci de o viață de fericire eternă; nu de o viață de câteva zile sau de câteva sute de ani, nici măcar de o mie sau de un milion de ani, ci de o eternitate, atât cât este viața lui Dumnezeu. Și aceasta depinde de vorbele noastre!

De ce? Doar cuvintele ni se țin în socoteală? Cuvintele sunt totuși indicatorul caracterului. Mântuitorul a spus: „Din prisosul inimii vorbeşte gura.” Deci putem afirma: Ceea ce omul spune, aceea și este. Dumnezeu Se uită la caracter. „Și toate faptele sunt cântărite de El”. Unul dintre cele mai naturale lucruri este acela că acțiunile noastre ar trebui să fie în acord cu cuvintele noastre. Un om nu poate acționa mult timp diferit de ceea ce spune și nici invers. Din acest motiv, rugăciunea lui David are un înțeles profund.

Vom aminti câteva dintre multele motive pentru care trebuie să fim atenți la cuvintele noastre: Limba este lingușitoare (Psalmii 5:9). Produce răutate și fărădelege (Psalmii 10:7). Urzește vicleșuguri (Psalmii 50:19). Născocește răutate (Psalmii 52:2). Este ascuțită ca o sabie (Psalmii 57:4). Este mincinoasă (Psalmii 109:2). Este înșelătoare (Psalmii 120:3). Este ranchiunoasă (Proverbele 17:4). Este bârfitoare (Proverbele 25:23). Ieremia spune că este ca o săgeată ucigătoare și că proferează minciuni (Ieremia 9:8). Iacov spune că limba este un mădular mic, dar care se fălește cu lucruri mari. Mai spune că este un foc, o lume de nelegiuiri, că întinează tot corpul și dă foc la tot ce este în jur; nu se poate îmblânzi; este de nestăpânit în ce privește răul; plină de otravă mortală; din aceeași gură ies binecuvântarea și blestemul (Iacov 3:5-10).

Aceasta este o imagine teribilă. Există cuvinte fără rost, cuvinte mincinoase, înșelătoare, ascuțite, aspre, amare, arzătoare, rele, false, blestemate, ticăloase, lingușitoare, pline de ură; iar lista ar putea continua. Ne putem bucura de astfel de cuvinte? Pot fi ele acceptabile înaintea unui Dumnezeu sfânt? Poate cineva care se complace în a le folosi să vină în prezența Lui? Este de mirare că David s-a rugat ca vorbirea lui să fie pe placul lui Dumnezeu?

Mântuitorul a arătat necesitatea unei vorbiri potrivite într-un mod prea clar pentru a fi greșit înțeles: „Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” Ce mesaj teribil! Încă o dată: există șapte lucruri pe care Dumnezeu le urăște, iar trei dintre ele se referă la limbă (Vezi Proverbele 6:16-19).

Dar ce fel de cuvinte Îi sunt plăcute lui Dumnezeu? Și care ar trebui să fie limbajul pe care să ne obișnuim să-l folosim? Limba care nu se dedă la vanitate, înșelăciune sau blestem (Psalmii 10:7); limba care nu calomniază (Psalmii 15:3); cea care se abține de la rău (Psalmii 34:13); cea care vorbește cu dreptate (Psalmii 37:30); limba celor neprihăniți (Proverbele 10:20); limba celui înțelept (Proverbele 12:18); limba dulce (Proverbele 15:4); cea care înveselește (Proverbele 12:25); cea care vorbește la vreme potrivită (Proverbele 15:23) și într-un mod potrivit (Proverbele 25:11); cuvintele prietenoase (Proverbele 15:26) și cele înțelepte (Eclesiastul 10:12; 12:11).

Cel Atotputernic

Creștinul sincer poate fi mâhnit când vede ravagiile făcute de păcat, dar ființele umane pot înțelege doar într-un sens limitat tristețea care Îl cuprinde pe Domnul Hristos când privește la păcatul care există în inima umană, căci omul poate empatiza cu suferința semenilor săi doar într-un sens limitat.

Numai Hristos a fost capabil să poarte durerile familiei umane. „În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor”. El nu a purtat niciodată boala în corpul Său, dar a purtat boala altora. Cu cea mai duioasă simpatie privea la cei suferinzi. Gemea în spiritul Său când vedea rezultatele lucrării lui Satana și se identifica plin de compasiune cu suferința fiecărui om în nevoie. Numărul mare de oameni nu îi distrăgea atenția; angoasa nu Îl copleșea. Deși durerea suferinzilor Îi înfiora toată ființa, totuși, cu o putere care nicio clipă nu a șovăit, scotea afară spiritele rele care posedau și mintea, și corpul.

Puterea dragostei era prezentă în toate vindecările Sale. El S-a identificat cu omenirea suferindă. În ce privește suferința tuturor celor care au fost aduși la Hristos, se spune că i-a vindecat pe toți. Atunci când paraliticul sărac și suferind a fost adus la Mântuitorul, Hristos a înțeles perfect condiția sa. Isus știa că acest om distrus avea o boală a sufletului mult mai grea decât cea a trupului. El știa că cea mai mare povară pe care o purta de luni de zile era păcatul. Mulțimea din jur aștepta, în liniștea adâncă ce se așternuse, să vadă cum va trata Hristos acest caz aparent fără speranță; și toți au fost uimiți să audă cuvintele care au ieșit de pe buzele Sale: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!”

Acestea erau cele mai prețioase cuvinte care puteau ajunge la urechile suferindului, pentru că povara păcatului apăsa atât de greu asupra lui încât nu găsea nici cea mai mică ușurare. Hristos a ridicat povara care îl apăsa: „Îndrăznește, fiule!” Eu, Salvatorul tău, am venit pe pământ ca să te iert de păcate. Cât de repede înfățișarea lui palidă s-a schimbat! Speranța a luat locul disperării negre și pacea și bucuria au luat locul îndoielii supărătoare și al tristeții. Acum, când mintea a fost restaurată și avea pace și fericire, corpul suferindului urma să fie atins de Isus.

A urmat porunca rostită de buzele divine: „Scoală- te... ridică-ţi patul şi du-te acasă.” În efortul de a asculta de porunca lui Isus, acele brațe uscate se trezesc la activitate; un curent sănătos de viață începe să curgă prin vene; culoarea plumburie a cărnii dispare și o piele rumenă îi ia locul. Membrele care mulţi ani au refuzat să asculte acum sunt trezite la viață și paraliticul vindecat apucă patul și merge, prin mulțime, acasă.

Hristos Însuși era sănătatea și puterea și când suferinzii erau în imediata Lui apropiere boala era mereu mustrată. Pentru acest motiv El nu a plecat imediat la Lazăr, când i-a fost transmis mesajul: „Acela pe care-l iubeşti este bolnav.” El nu putea fi martor la boală fără să aducă alinare. Nu putea privi boala sau suferința fără să combată puterea lui Satana. Moartea lui Lazăr a fost permisă pentru ca, prin înviere, ultima și cea mai covârșitoare dovadă că Isus era Fiul lui Dumnezeu să le fie dată evreilor. Hristos avea puterea să salveze întreaga lume. El dorea să o facă. El nu putea îndura gândul ca cineva, chiar și un singur om, să fie pierdut. El a plâns la mormântul lui Lazăr pentru că nu-i putea salva pe toți oamenii de la moartea pe care puterea lui Satana a adus-o. Isus S-a dăruit ca răscumpărare pentru mulţi, pentru toți cei care se vor folosi de privilegiul de a se întoarce la loialitatea față de Dumnezeu. Arătând spre El, Ioan a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”

Dacă toți cei care pretind a crede în Hristos ar urma exemplul Său, ce aspect diferit ar avea lumea prezentă! Biserica a neglijat această lucrare; ea a fost nepăsătoare în a-L urma pe Hristos în tăgăduirea și în sacrificiul Lui de Sine. Ea nu s-a coborât până la profunzimile nenorocirii în care Satana i-a târât pe aceia care au ascultat de ispitirile lui; dar noi Îi mulțumim lui Dumnezeu că există o oportunitate de a răscumpăra vremea, de a duce mesajul de har la drumuri și la garduri. Răscumpărătorul lumii este și Restauratorul ei. Astăzi Hristos simte durerea fiecărui suferind. Atunci când spiritul rău aduce suferința, Salvatorul simte blestemul ei. Când febra pârjolește ființa umană, El experimentează agonia ca și cum ar fi a Lui. Dar El are puterea de a aduce eliberarea. Așteptăm ajutorul de la Cel care are puterea. Cu mâna Sa omenească îl înconjoară pe om, în timp ce cu mâna Sa divină El prinde Atotputernicia. El, care l-a creat pe om, știe cum să scape mașinăria umană de blocajul care a slăbit acțiunile nervilor, creierului, oaselor și mușchilor și care a otrăvit curentul dătător de viață al corpului. El știe bine cum să-i spună celui suferind: „Fii sănătos!” „Du-te și să nu mai păcătuieşti.”

Ultima Sa poruncă pentru urmașii Săi, reprezentanții Lui de pe pământ, a fost ca ei să își pună mâinile peste cei bolnavi, ca aceștia să fie însănătoșiți. Când Învățătorul va veni din nou, el îi va lăuda pe aceia care i-au vizitat pe cei bolnavi și au ușurat nevoile celor în necaz. - The Youth’s Instructor, 29 decembrie 1898

1. Deși Isus nu a fost El însuși bolnav, cum Îl afecta imaginea celor care erau loviți de boală?

2. Atunci când paraliticul a fost adus la Isus, ce a vindecat Isus mai întâi, spiritul sau trupul lui?

3. Ce se întâmpla mereu când cineva bolnav venea în imediata apropiere a lui Isus? Cum se explică întârzierea lui Isus când a fost vorba de boala lui Lazăr?

4. Care lucrare a fost neglijată de biserică?

5. Pentru ce ocazii Îi putem fi mulțumitori lui Dumnezeu?

6. Care a fost ultima poruncă dată de Isus urmașilor Săi?

7. Cum putem asculta de această poruncă?

Două soții, o singură rugăciune – partea 1

V-ați rugat vreodată pentru persoane dragi din familie ca ele să Îl accepte pe Isus? Două femei cambodgiene, Oung Sophal și Tep Sony, nu numai că aveau aceeași ocupație, ca plantatoare de biserici ASAP, dar aveau zilnic aceeași rugăciune: „Tată ceresc, te rog, salvează-mi soțul!” Iată istoria lor.

Soțul sorei Oung Sophal avea adesea accese de mânie în Sabat dimineața, când ea și cei opt copii se pregăteau pentru biserică. Deși el striga și îi bătea, ei nu lipseau în niciun Sabat de la biserică. Într-o dimineață, el și-a invitat amicii acasă la el ca să încerce s-o intimideze și să o determine să abandoneze „noua ei credință străină” așa cum o numea el. Oung Sophal își amintește: „Oamenii strigau cu amenințări în fața mea, să aleg între soț și Dumnezeu. Am observat cu coada ochiului cum copiii mei se strecurau prin ușa din spate și escaladau gardul pentru că nu doreau să lipsească de la Școala de Sabat. Văzând curajul lor, aceasta m-a ajutat să iau decizia. M-am ridicat și am ieșit afară pe ușa de la intrare, neștiind dacă voi mai fi primită acasă vreodată.”

După terminarea programului de la biserică, ei au intrat cu precauție în casă, iar soțul a explodat. Soțul sorei Oung Sophal găsise o cutie cu Biblii și cu studii biblice ascunsă în vestiar. El a blestemat și a ieșit val-vârtej din casă, îndreptându-se spre râu cu cutia în mână. Cum a prins ocazia, Oung Sophal a fugit spre râu și a căutat pe mal, rugându-se: „Doamne, dacă Tu dorești ca eu să continui să le împărtășesc oamenilor Cuvântul Tău, te rog, protejează acele Biblii! Arătă-mi unde se află.” Nu-și credea ochilor când a văzut cutia grea cu cărți plutind pe apă între nuferi. A luat-o de-acolo. Când a privit înăuntru, doar două Biblii de pe fundul cutiei erau umede, însă restul erau uscate. Acest incident miraculos i-a dat lui Oung Sophal credința că ea și copiii ei puteau fi siguri că Dumnezeu era cu ei.

De-a lungul anilor, Dumnezeu a lucrat puțin câte puțin și a înmuiat inima soțului lui Oung Sophal. El nu i-a părăsit și nici nu i-a dat afară în acea zi. Acum nu îi mai maltratează și chiar le permite să meargă la biserică și să lucreze pentru Domnul. Atunci când fiica cea mai mare s-a căsătorit, el a participat, deși fără tragere de inimă, la nunta lor creștină. (Fata s-a căsătorit cu un pastor adventist.) El a recunoscut smerit în fața soției: „Sunt impresionat de cât de buni și de iubitori sunt toți creștinii pe care i-am întâlnit. Ei se comportă unii cu alții mai mult ca într-o familie, mult mai bine decât te-am tratat eu pe tine și pe copii.”

Vă rog să vă alăturați rugăciunii lui Oung Sophal ca soțul ei să-și predea pe deplin inima lui Dumnezeu și, într-o zi, să-L slujească împreună cu ea. (Va urma)