„Daţi, și vi se va da.” Luca 6:38
Materiale didactice vizuale - O Biblie, o pătură, o pernă, un pahar etc. (pentru ilustrarea camerei lui Elisei)
Elisei a fost unul dintre ajutoarele lui Isus. El a făcut multe călătorii pentru a le spune oamenilor despre Isus. Uneori, mergea pe drumul pe care locuiau o femeie amabilă și soţul ei. Aceștia îl invitau mereu să se odihnească și să mănânce acasă la ei. Elisei trecea pe acolo atât de des încât cei doi au amenajat o cameră doar pentru el.
Camera era foarte frumoasă și confortabilă. Lui Elisei i-a plăcut mult! Elisei a vrut să facă ceva frumos pentru femeia aceea amabilă și pentru soţul ei. El i-a cerut lui Isus să le dăruiască un băieţel, și Isus i-a ascultat rugăciunea.
Băieţelul creștea. Când a crescut suficient de mare, a ieșit la câmp cu tatăl lui.
Se distra foarte bine, dar, dintr-odată, i s-a făcut foarte rău. Un servitor l-a dus pe băieţel acasă. Mama l-a luat în braţe. Ea a încercat să-l ajute, dar el a devenit din ce în ce mai slăbit. Nu după mult timp, a murit.
Mama s-a urcat pe un măgar și a pornit repede spre locul unde lucra Elisei.
– Băiatul meu are o problemă. Vino repede! s-a plâns ea la Elisei. Elisei s-a întors la casa femeii și s-a rugat pentru băieţelul ei. La început, nu s-a întâmplat nimic, dar Elisei a continuat să se roage, în timp ce se plimba prin cameră. Deodată, băieţelul a strănutat. Isus îl adusese înapoi la viaţă pe băieţel! Mama era atât de fericită. Și Isus era fericit! Isus vine în curând. El va trezi băieţeii și fetiţele care au murit, la fel cum a făcut cu băiețelul din povestea noastră. Nu este minunat?
Doamne Isuse, Îţi mulţumim pentru povestirile biblice. Te iubim, Isuse. Amin! Elisei a fost unul dintre ajutoarele lui Isus. El a mers în multe locuri pentru a le povesti oamenilor despre Isus. În călătoriile sale, mergea deseori pe același drum. O femeie amabilă și soţul ei locuiau pe drumul acela. Ei Îl iubeau pe Isus și știau că Elisei este prietenul Lui. Când Elisei trecea pe lângă casa ei, femeia îl invita să se odihnească și îi dădea mâncare bună.
– Elisei vine adesea pe aici, spuse femeia către soţul ei. De ce nu facem o cameră specială pentru el?
Așa că au amenajat o cameră pentru ca Elisei să doarmă în ea. Cum credeţi că au amenajat camera? Încăperea era atât de drăguţă și de confortabilă! Lui Elisei i-a plăcut tare mult! Elisei voia să facă ceva frumos pentru soţii care fuseseră atât de amabili cu el. El l-a trimis pe slujitorul său, Ghehazi, să întrebe ce și-ar dori femeia. Ghehazi a ascultat și a mers să vorbească cu ea. Dar femeia a spus că nu are nevoie de nimic.Atunci, Ghehazi a avut o idee.
– Ei nu au copii, i-a spus Ghehazi lui Elisei. Cred că le-ar plăcea să aibă un băiat. Lui Elisei i-a plăcut mult această idee.
– Peste exact un an, Isus îţi va dărui un băieţel, i-a spus Elisei femeii. Și Isus a făcut așa cum spusese Elisei. Băieţelul a crescut. Când s-a făcut suficient de mare, a ieșit la câmp cu tatăl lui ca să muncească. Micuţul se distra de minune. Brusc, i s-a făcut foarte rău.
– Duceţi-l pe băieţel acasă! a poruncit tatăl unui servitor. Slujitorul s-a grăbit spre casă, cu băieţelul în braţe. Mama a luat băieţelul. A făcut tot ce a putut pentru a-l ajuta, dar el se simţea din ce în ce mai slăbit. Ce lucru trist s-a întâmplat apoi? Citește 2 Împăraţi 4:20.
Mama era foarte tristă, dar i-a venit o idee. A încălecat pe un măgar și a mers cât de repede a putut până la Elisei. – Băiatul meu are o problemă. Vino repede! a strigat ea către Elisei. Elisei s-a întors cu femeia la casa ei. Băieţelul era întins pe pat. Elisei a început să se roage. La început, nu s-a întâmplat nimic, dar Elisei nu a renunţat. Știa că Isus îl poate învia pe băiat.
Elisei a continuat să se roage. Atunci, s-a întâmplat o minune. Băieţelul s-a ridicat și a strănutat.
– Hapciu! Apoi a strănutat iar. În total, a strănutat de șapte ori. Isus îl înviase pe băieţel!
– Ia-ţi fiul! i-a spus Elisei femeii.
Mama era atât de fericită. Tatăl, servitorii și toţi ceilalţi erau foarte fericiţi. Trăim într-o lume foarte tristă. Uneori, copiii mor, la fel ca băieţelul din povestea noastră. Dar există o veste bună. Când va veni Isus, El îi va învia pe băieţeii și pe fetiţele care L-au iubit și care au murit. El îi va aduce din nou la viaţă.
Nu-i așa că acest lucru ne bucură? Aţi dori să-I mulţumiţi lui Isus acum?
„Chiar când sunt destul de mici, copiii observă. Dacă părinţii arată că Cuvântul lui Dumnezeu nu este călăuza și sfătuitorul lor, dacă ei desconsideră solia adusă lor, același spirit indiferent de «Nu-mi pasă; voi avea propria-mi cale», va fi manifestat de copii.” – Ellen G. White, Îndrumarea copilului, p. 509
Iată că Împăratul tău vine la tine […], călare pe un măgar. – Zaharia 9:9
Ai văzut vreodată un măgar? Deși măgarii seamănă mult cu caii, ei sunt complet diferiţi. Măgarii nu au nevoie de atâta mâncare și apă precum caii. Un măgar poate merge câteva zile fără apă și nu i se face sete. Un cal poate trage o sarcină mai grea, dar un măgar o poate trage pe o distanţă mai mare. Unii măgari sunt mici, dar alţii pot cântări cam cât cinci oameni la un loc.
Măgarii merg pe drumurile stâncoase mult mai ușor decât caii. Măgarii sunt mai ușor de dresat, deși pot fi un pic încăpăţânaţi. Măgarii au urechi mari care îi ajută să audă foarte bine. Aceste urechi mari îi ajută, de asemenea, să se răcorească în zilele toride. Măgarii pot trăi până la 50 de ani, dacă oamenii au grijă de ei.
De regulă, măgarii sunt prietenoși și pot fi și foarte jucăuși. Când vor să comunice un lucru, ei nu nechează precum caii, ci zbiară. Un zbierat poate dura până la 20 de secunde și poate fi auzit până la o distanţă de trei kilometri și jumătate.
Masculul se numește măgar, femela se numește măgăriţă, iar puiul lor se numește măgăruș.
Cartea noastră de povestiri, Biblia, vorbește despre măgari de mai mult de o sută de ori. Femeia amabilă din povestea noastră de azi a călărit un măgar pentru a-l vedea pe Elisei. Chiar și Isus a călătorit o dată pe un măgăruș.
Isus a creat măgărușii pentru ca noi să fim bucuroși. Ei sunt creaturile Sale. El îi iubește și veghează asupra lor. Isus ne iubește și are grijă și de noi.