Ciorba pentru dreptul de întâi născut

Bebelușul promis, pentru care Avraam și Sara s-au rugat și pe care l-au așteptat atâția ani, nu a rămas mult timp un copilaș gingaș. Isaac a crescut și a devenit un băiat blând și bun, care Îl iubea pe Dumnezeu și I se închina alături de tatăl său, Avraam. Era ca o rază caldă de soare pentru părinții lui.

Tatăl Avraam i-a povestit lui Isaac despre nașterea lui minunată și despre planul special pe care Dumnezeu îl avea pentru el. Avraam și-a amintit de promisiunea lui Dumnezeu, când i-a arătat stelele strălucitoare de pe cer. Dumnezeu i-a spus: „Uită-te spre cer și numără stelele, dacă poți să le numeri! Așa va fi sămânța ta” (Geneza 15:5). Dumnezeu i-a promis de multe ori lui Avraam că va fi tatăl multor oameni. Prin această familie, Dumnezeu a vrut să binecuvânteze întreaga lume prin Isus. Dumnezeu Și-a ținut promisiunea și i l-a dăruit pe Isaac. Acum promisiunea urma să continue prin Isaac și viitoarea lui familie.

Pe măsură ce Isaac a crescut și a devenit mai întâi adolescent, apoi tânăr, el s-a gândit de multe ori la această promisiune minunată. Avraam l-a învățat pe Isaac că poate fi un prieten apropiat al lui Dumnezeu, așa cum era și el. Isaac putea avea încredere în Dumnezeu să-l ajute să ia decizii bune și să-l călăuzească.

Ce spune Dumnezeu că vor avea copiii atunci când sunt învățați despre El? Citește Isaia 54:13. Dumnezeu vrea să te învețe și pe tine, așa cum Avraam l-a învățat pe Isaac. El îți promite pace atunci când te încrezi în El.

Gândeşte-te...apoi discută

• Cât de mult te încrezi în Dumnezeu ca într-un prieten care este mereu cu tine? De ce poți avea încredere în El?

Roagă-te

Mulțumește-I lui Dumnezeu că este un Prieten în care poți avea încredere.

Acum Isaac era la vârsta tinereții și tatăl său, Avraam, era destul de bătrân. Avraam s-a încrezut în Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a „binecuvântat în orice lucru” (Geneza 24:1). Acum, Avraam își dorea ca Isaac să-și întemeieze propria familie. Bătrân și slăbit, tatăl Avraam a chemat la el pe slujitorul său credincios, Eliezer. Ce i-a cerut Avraam să facă? Citește Geneza 24:4–9.

Aceasta putea părea o cerere ciudată, dar Avraam s-a încrezut în Dumnezeu că va găsi femeia potrivită. Isaac s-a încrezut în înțelepciunea tatălui său. Toți aveau încredere că Dumnezeu îi va călăuzi. Așa că Eliezer a încărcat 10 cămile cu daruri scumpe și provizii și a pornit într-o călătorie lungă. Legănându-se pe spatele unei cămile care mergea încet, Eliezer s-a rugat. Când a ajuns la fântâna satului, s-a rugat din nou. De data aceasta, el I-a cerut lui Dumnezeu un semn: femeia pe care Dumnezeu o alesese să fie soția lui Isaac să îi ofere cu bunătate apă lui și cămilelor lui. Și exact așa s-a întâmplat! Nici nu terminase Eliezer de rugat, când la fântână a venit o femeie frumoasă, pe nume Rebeca. Ea și-a făcut timp să scoată apă pentru el și pentru toate cămilele lui! Eliezer i-a oferit daruri frumoase și i-a mulțumit pentru bunătatea ei. Zâmbetul lui a devenit și mai mare când a aflat că Rebeca era fiica nepotului lui Avraam și credea în Dumnezeul cerului.

Ce a făcut Eliezer după aceea? Citește Geneza 24:26-27. Recunoscător, Eliezer a mers să întâlnească familia Rebecăi. Le-a explicat misiunea pentru care Avraam îl trimisese și cum Rebeca era răspunsul la rugăciunea lui. Tatăl și fratele Rebecăi au spus: „De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ți mai putem spune nici rău, nici bine. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul!” (Geneza 24:50-51). Rebeca s-a încrezut și ea în călăuzirea lui Dumnezeu. Așa că, atunci când a fost întrebată: „Vrei să te duci cu omul acesta?”, a răspuns cu bucurie: „Da, vreau!” (Geneza 24:58).

La sfârșitul lungii călătorii spre casă, Isaac și Rebeca s-au întâlnit, au avut o nuntă frumoasă și s-au iubit. Dumnezeu este cea mai bună Călăuză. El vrea să vadă familii care Îl onorează, pentru că în aceste familii părinții își arată dragostea lui Dumnezeu unul față de celălalt, față de copii și față de toți cei din jur.

Gândeşte-te...apoi discută

• Ce s-ar fi întâmplat dacă Eliezer nu s-ar fi încrezut în Dumnezeu?
• Ce vei face tu când va trebui să iei o decizie importantă?
• Cât de important a fost să fie întrebată Rebeca dacă vrea să meargă?

Roagă-te

Mulțumește-I lui Dumnezeu că ți-a arătat cum l-a călăuzit pe Isaac. Roagă-te să ai încredere ca El să te călăuzească și pe tine.

Isaac și Rebeca erau foarte fericiți, cu o singură problemă: trecuseră 20 de ani și încă nu aveau copii. Ei s-au încrezut în Dumnezeu că Își va ține promisiunea și le va da un copil. Dar pentru Rebeca uneori așteptarea era grea. „Isaac s-a rugat Domnului pentru nevasta sa, căci era stearpă, și Domnul l-a ascultat: nevasta sa, Rebeca, a rămas însărcinată” (Geneza 25:21).

Când a venit vremea ca Rebeca să nască, o mare bucurie a umplut tabăra. Se auzeau plânsete nu doar de la un copil, ci de la doi! Rebeca tocmai adusese pe lume doi băieței gemeni! Vestea surprinzătoare s-a răspândit repede. Gemeni! Gemeni!

Această dublă binecuvântare nu i-a surprins pe părinții fericiți. Rebeca simțise ceva foarte ciudat în timpul sarcinii. Burtica ei se mișca și se zbătea tot timpul. Biblia spune: „Copiii se băteau în pântecele ei” (Geneza 25:22). Ce se întâmpla? Ea L-a întrebat pe Dumnezeu, iar El i-a spus: „Două neamuri sunt în pântecele tău” (Geneza 25:23).

Cei doi băieți urmau să crească și să conducă două popoare diferite! Dumnezeu a explicat apoi că „cel mai mare îi va sluji celui mai mic” (Geneza 25:23). Băieții erau foarte diferiți chiar de la început. Cum era primul născut? Citește Geneza 25:25,26. Isaac și Rebeca îi iubeau pe amândoi. Erau foarte recunoscători lui Dumnezeu! El a făcut exact ce promisese. Promisiunea Lui către Avraam: „vei fi tatăl multor neamuri” (Geneza 17:4) continua să se împlinească prin ei.

Gândeşte-te:

• Citește versetul de memorat. Ce i-a ajutat pe Isaac și pe Rebeca să aibă „o încredere puternică” în Dumnezeu în povestea de astăzi?
• Ce te ajută pe tine să ai încredere în Dumnezeu?

Acționează

Dacă știi pe cineva care tocmai a avut un bebeluș, gândește-te să le faci o vizită în Sabat. Poți pregăti ceva de mâncare, să duci flori sau un mic cadou.

Știați că...?

În fiecare minut se nasc în lume aproximativ 250 de bebeluși. Dintre ei, opt sunt gemeni – adică patru perechi de gemeni se nasc în fiecare minut!

Roagă-te

Țineți-vă de mâini cu familia și înălțați fiecare mulțumiri pentru rugăciunile la care Dumnezeu a răspuns.

Acoperit cu păr des și roșcat, micul Esau a crescut și a devenit un băiat zgomotos și plin de energie. Îi plăcea libertatea din natură și a ajuns „un vânător îndemânatic, un om care își petrecea vremea mai mult pe câmp” (Geneza 25:27). Tatăl Isaac îi admira curajul și îndrăzneala. Îi plăcea să asculte poveștile despre aventurile palpitante ale lui Esau prin munți și deșerturi. De multe ori, Esau se întorcea acasă de la vânătoare cu păsări și animale ca să le împartă cu familia.

Spre deosebire de fratele său geamăn mai mare, Iacov era liniștit și blând. Îi plăcea să stea aproape de casă, să lucreze în grădina de legume și să aibă grijă de turmele de oi și capre. Mama Rebeca prețuia inima lui bună și iubitoare de pace. Iacov cel blând împărțea tuturor din dragostea lui ca o rază caldă de soare.

Iacov și Esau erau diferiți pentru că Dumnezeu i-a creat pe fiecare unic și special. Imaginează-ți: cum ar fi lumea dacă Dumnezeu i-ar fi creat pe toți la fel?

Biblia ne spune: „Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să le slujească altora după darul pe care l-a primit” (1 Petru 4:10). Dumnezeul nostru iubitor ne-a creat pe fiecare unici, ca să putem împărtăși darurile noastre diferite. Esau avea darul curajului la vânătoare și al generozității de a împărți ce prindea. Iacov avea darul blândeții și al bunătății. Atât timp cât au rămas prieteni buni cu Dumnezeu și L-au lăsat să le călăuzească alegerile, viețile lor au fost o binecuvântare pentru alții.

Gândeşte-te...apoi discută

• Citește 1 Corinteni 12:4,5. Ce daruri diferite le-a dat Dumnezeu membrilor familiei tale? Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru aceste daruri.
• Ce daruri ți-a dat ție Dumnezeu?
Dumnezeul nostru înțelept ne-a creat diferiți și speciali ca să putem binecuvânta pe alții în feluri diferite.

Acționează

Gândiți-vă la darurile diferite pe care le aveți tu și familia ta și cum ați putea să le împărtășiți altora.

Pentru voi, părinţii

„Talente rare, amestecate cu iubire, sunt toate înzestrări prețioase” (Ellen G. White, Mărturii pentru biserică, vol. 6, p. 84). Dumnezeu ți-a binecuvântat copilul cu daruri unice și prețioase. Gândește-te la ele și laudă-L pe Dumnezeu!

Plimbă-te

Planifică o plimbare de Sabat, fie într-un loc pe care Esau l-ar fi iubit, fie într-un loc unde Iacov s-ar fi simțit ca acasă.

Roagă-te

Mulțumește-I lui Dumnezeu că ne-a făcut pe toți diferiți și speciali.

Esau a țâșnit afară din cort, pornind într-o nouă aventură de vânătoare. Cu cât creștea mai mare, cu atât făcea mai des ce voia el, fără să se gândească prea mult la viitor. Iacov a ales să-i ajute pe păstori cu oile și pe mama lui la treburi. Alegerile lui l-au făcut bun și grijuliu. Băieții erau diferiți încă de la naștere; acum erau și mai diferiți din cauza alegerilor pe care le-au făcut.

Au ajuns să gândească diferit și despre Dumnezeu. Tatăl lor credincios, Isaac, le povestise mereu băieților lucruri minunate despre Dumnezeu și despre rudele lor din vremuri de demult. El i-a învățat și despre binecuvântarea specială a lui Dumnezeu pentru fiul cel mare, numită dreptul de întâi născut. Adică el primea o parte dublă din averea tatălui, conducea familia în închinarea la Dumnezeu, lua decizii importante pentru familie și îi învăța pe toți să-L iubească și să-L asculte pe Dumnezeu ca pe un prieten.

Esau nu era deloc interesat de aceste lucruri. Îi plăceau bogățiile, dar nu și lucrurile lui Dumnezeu. El voia doar să se distreze în continuare. Pentru Iacov, dreptul de întâi născut era foarte important. El Îl iubea pe Dumnezeu și prețuia poveștile despre promisiunile Lui. Cât își dorea ca el să fi fost fiul cel mare, ca să poată primi dreptul de întâi născut!

Într-o zi, Rebeca i-a spus lui Iacov ce spusese Dumnezeu înainte ca băieții să se nască. Ce i-a spus Dumnezeu? Citește Geneza 25:23.

Rebeca era sigură că vorbele lui Dumnezeu însemnau că dreptul de întâi născut era pentru Iacov. Acum și Iacov era sigur de acest lucru, iar inima lui s-a umplut de bucurie. Dreptul de întâi născut avea să fie al lui! El avea să vorbească cu Dumnezeu așa cum făcuse bunicul Avraam. Avea să aducă jertfe pentru familia lui. Și, cel mai frumos dintre toate, Mântuitorul promis avea să vină din familia lui.

Gândeşte-te...apoi discută

• De ce crezi că Dumnezeu a plănuit să-i dea lui Iacov dreptul de întâi născut?
Dumnezeul nostru minunat îi iubește pe toți, dar oamenii răspund diferit la dragostea Lui.

Roagă-te

Roagă-L pe Dumnezeu să pună o dragoste puternică pentru El în inima ta.

Acționează

Scrie trei cuvinte care îl descriu pe Iacov și trei cuvinte pentru Esau. Care dintre aceste calități ai vrea să le ai?

Mintea lui Iacov era mereu plină de visuri și planuri despre cum să ia binecuvântarea dreptului de întâi născut de la Esau. Nu avea încredere că Dumnezeu îi va da dreptul la timpul potrivit. Voia să-l ia chiar de la Esau – și cât mai curând!

Într-o zi, în timp ce Iacov fierbea o oală cu ciorbă, Esau a venit obosit și flămând în tabără. Simțind mirosul mâncării lui Iacov, a spus: „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roșiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală!” (Geneza 25:30). Cum a răspuns Iacov? Citește Geneza 25:31. Atunci Esau a spus: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujește dreptul acesta de întâi născut?” (Geneza 25:32)

Dorind să fie sigur că Esau nu se va răzgândi, Iacov a spus: „Jură-mi întâi!” (Geneza 25:33). Fără să stea pe gânduri, Esau a făcut-o! Tratând dreptul de întâi născut ca pe ceva lipsit de valoare, l-a schimbat neglijent pe o farfurie de ciorbă. A mâncat și a băut, apoi a plecat, fără să se mai gândească la asta. Dar Iacov era foarte fericit – ceea ce își dorea atât de mult era acum al lui.

Ca mulți alții de la Adam și Eva încoace, Iacov a încercat să facă lucrurile singur, în loc să aibă încredere că Dumnezeu le va aranja după voia Lui, la timpul potrivit. Poate că într-o zi avea să învețe această lecție importantă: „Mai bine este să cauți adăpost în Domnul decât să te încrezi în om” (Psalmii 118:8). Între timp, Dumnezeu l-a iubit mereu și l-a binecuvântat, pentru că Iacov era copilul Său prețios.

Gândeşte-te...apoi discută

• De ce era atât de importantă binecuvântarea dreptului de întâi născut pentru Iacov?

Jurnal de familie

• Întreabă-i pe membrii familiei când s-au încrezut cu toată puterea în Dumnezeu.
• Cântați împreună „Stau pe adevăr” (Imnuri creștine AZȘ, nr. 221), apoi spuneți sau cântați versetul de memorat.

Rugați-vă

• Ce lecții ne învață această poveste despre încredere?
• Gândește-te la un titlu potrivit pentru această poveste.

Pentru voi, părinţii

Mulțumește-I lui Dumnezeu că este mereu cu tine și că te poți încrede în călăuzirea Lui.

O amânare de la Dumnezeu

Lila împingea încet valiza spre mașină, iar fratele ei, Arlo, venea în urma ei. La câțiva pași se opreau să tragă aer în piept, apoi se mișcau din nou. Părinții lor mergeau încet și ei. Întreaga familie era bolnavă; foarte bolnavă.

Cu doar câteva ore mai devreme, doctorii părăsiseră camera de hotel a familiei din Thailanda. Toate medicamentele și perfuziile lor erau puse în valize. Familia urma să plece acasă, în Australia, a doua zi dimineață, dar decisese să rămână până se vor însănătoși. Abia se puteau mișca, ca să nu mai vorbim de a călători!

Mama sunase la compania aeriană, dar nu erau zboruri spre casă pentru toți decât peste 10 zile. Așa că trebuiau cumva să împacheteze și să facă tot drumul lung spre casă – cu trei zboruri diferite.

Urcând în mașina închiriată, toată lumea a tras aer adânc. Tata a dat drumul la maximum la aerul condiționat. El fusese cel mai bolnav, un virus intestinal. Oare reușea să conducă pe drumul șerpuit și aglomerat timp de o oră până la aeroport? Mama era îngrijorată. S-a uitat la telefon. Oh, nu! Întârziaseră foarte mult. Urmau să piardă primul zbor!

A tras aer adânc. Călătoria părea imposibilă pentru ei. Dar nu și cu Dumnezeu! Pe măsură ce credința și încrederea lor creșteau, întreaga familie și-a închis ochii și a început să se roage. „Dragă Isuse, Te rugăm să ne ajuți! Suntem foarte bolnavi. Te rugăm să-l ajuți pe tata să conducă în siguranță și să ne ajuți să ajungem la toate zborurile. Amin.” Atunci… „Trrr”, a sunat telefonul mamei. Și-a deschis ochii și s-a uitat jos. „Uau! Avionul nostru are întârziere de 45 de minute!” „Mulțumim, Doamne!” au strigat Lila și Arlo. A fost o întârziere miraculoasă direct din Cer!

Tata a condus calm și în siguranță până la aeroport, și toți au ajuns la primul zbor. Știau că Dumnezeu Se îngrijea mult de familia lor. El i-a ajutat pe fiecare să treacă prin fiecare zbor fără să le fie rău.

Familia a ajuns în Singapore – ultima lor oprire. Aici, Dumnezeu le-a pregătit o altă surpriză. Singapore are un aeroport foarte mare. În drum spre Thailanda, familia mersese mult pe jos și luase un trenuleț ca să ajungă de la un avion la altul. Dar de data aceasta, nu! Când au coborât cu greu dintr-un avion, aproape că nu mai puteau merge, au descoperit că următorul avion era chiar lângă ei. „Mulțumim, Doamne!”

„Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El” (Proverbele 14:26).