Dumnezeu a făcut pământul
Text de memorat
„Așa vorbește Domnul [...]. «Eu am făcut pământul»” (Isaia 45:11,12).
La început, înainte să existe urși panda cocoțați în bambuși și canguri săltăreți, Dumnezeu a făcut pământul. Atât de multe lucruri fuseseră făcute de când Dumnezeu începuse să creeze. Una, două, trei, patru… zile (numără pe degete până la patru) ale Creației erau gata. Dumnezeu mai avea însă multe de făcut ca să creeze o lume frumoasă pentru tine.
Fiecare nouă zi a Creației a început cu planul minunat al lui Dumnezeu. Pământul era aproape gata. Fiecare bucățică era la locul ei. Zilele a cincea, a șasea și a șaptea (numărați pe degete) nu începuseră încă. Dumnezeu știa de ce avem nevoie încă dinainte de a-Și încheia Creația.
Vocea blândă, dar puternică a lui Dumnezeu a răsunat peste ape în fiecare zi. În ziua întâi, pământul s-a umplut de lumina Sa, care a luminat totul. În ziua a doua, a făcut cerul albastru și sclipitor. În ziua a treia, când Dumnezeu a adunat uscatul și marea, erau atât de multe de văzut! A făcut copacii înalți și iarba, plantele și semințele. În ziua a patra, Dumnezeu a creat și mai multe: lumina soarelui, luna și stelele (numărați fiecare zi pe degete).
Dumnezeu a făcut pământul pentru tine și pentru mine. Aerul mirosea a trandafiri și a pini. Dealurile înverzite erau împânzite cu margarete albe. Ierburile înalte fremătau în vânt, iar valurile se rostogoleau pe țărmul mării. Semințele zburau prin aer, învârtindu- se spre pământ. Oare ce avea să crească acolo unde se opreau: o salcie grațioasă sau o panseluță galbenă? Ramurile copacilor se înălțau deasupra lăstarilor fragili din grădina de morcovi și mazăre. Dumnezeu S-a uitat la toate acestea (mâna deasupra ochilor; privește în jur) și a văzut că erau bune.
Trage aer adânc în piept și simte căldura soarelui. Aceasta îți vorbește despre marea iubire a lui Dumnezeu. Când stai pe iarbă și aceasta îți gâdilă degetele de la picioare (mișcă degetele de la picioare ale copilului), râzi și știi că Dumnezeu este Cel care o face să crească. Dumnezeu a făcut totul pentru tine și pentru mine. Apa de băut și hrana delicioasă. Ce e mai delicios: merele sau nucile crocante, roșiile coapte sau fructele verzi de avocado? Ce crezi că avea să creeze în continuare? Dumnezeu te iubește mai mult decât toate stelele de pe cer. Pământul avea să prindă viață în curând, în ziua a cincea. (Spuneți împreună) Îți mulțumesc, Doamne, că ai făcut pământul pentru mine!
Fiecare nouă zi a Creației a început cu planul minunat al lui Dumnezeu. Pământul era aproape gata. Fiecare bucățică era la locul ei. Zilele a cincea, a șasea și a șaptea (numărați pe degete) nu începuseră încă. Dumnezeu știa de ce avem nevoie încă dinainte de a-Și încheia Creația.
Vocea blândă, dar puternică a lui Dumnezeu a răsunat peste ape în fiecare zi. În ziua întâi, pământul s-a umplut de lumina Sa, care a luminat totul. În ziua a doua, a făcut cerul albastru și sclipitor. În ziua a treia, când Dumnezeu a adunat uscatul și marea, erau atât de multe de văzut! A făcut copacii înalți și iarba, plantele și semințele. În ziua a patra, Dumnezeu a creat și mai multe: lumina soarelui, luna și stelele (numărați fiecare zi pe degete).
Dumnezeu a făcut pământul pentru tine și pentru mine. Aerul mirosea a trandafiri și a pini. Dealurile înverzite erau împânzite cu margarete albe. Ierburile înalte fremătau în vânt, iar valurile se rostogoleau pe țărmul mării. Semințele zburau prin aer, învârtindu- se spre pământ. Oare ce avea să crească acolo unde se opreau: o salcie grațioasă sau o panseluță galbenă? Ramurile copacilor se înălțau deasupra lăstarilor fragili din grădina de morcovi și mazăre. Dumnezeu S-a uitat la toate acestea (mâna deasupra ochilor; privește în jur) și a văzut că erau bune.
Trage aer adânc în piept și simte căldura soarelui. Aceasta îți vorbește despre marea iubire a lui Dumnezeu. Când stai pe iarbă și aceasta îți gâdilă degetele de la picioare (mișcă degetele de la picioare ale copilului), râzi și știi că Dumnezeu este Cel care o face să crească. Dumnezeu a făcut totul pentru tine și pentru mine. Apa de băut și hrana delicioasă. Ce e mai delicios: merele sau nucile crocante, roșiile coapte sau fructele verzi de avocado? Ce crezi că avea să creeze în continuare? Dumnezeu te iubește mai mult decât toate stelele de pe cer. Pământul avea să prindă viață în curând, în ziua a cincea. (Spuneți împreună) Îți mulțumesc, Doamne, că ai făcut pământul pentru mine!
Decupați steluțe de diferite culori și decorați-le cu lipici cu sclipici. Scrieți câte o rugăciune simplă de mulțumire pe fiecare stea și agățați-le de tavan, deasupra patului copilului.
Plantați câteva răsaduri de legume sau de plante aromatice în grădină sau într-un ghiveci. În timp ce grădinăriți împreună, arată-i copilului rădăcinile plantei. Vorbiți despre lucrurile de care are nevoie o plantă pentru a crește (soare, apă, pământ bun), apoi udați împreună planta. Mulțumiți-I lui Dumnezeu pentru plantele uimitoare pe care le-a creat pentru ca noi să le consumăm!
Realizați un coș senzorial care să reprezinte pământul și cerul. Faceți două grămăjoare de orez vopsit, punând două căni de orez într-un recipient care poate fi închis ermetic sau într-o pungă cu fermoar. Adăugați câteva picături de colorant alimentar albastru împreună cu o linguriță de oțet într-unul dintre recipiente, iar în celălalt colorant alimentar verde și oțet. Agitați bine! Întindeți orezul pe o tavă pentru a se usca complet, apoi puneți-l într-un recipient nu foarte adânc. Scuturați cu grijă pentru a face cerul și pământul. Adăugați bile de bumbac pentru nori și puneți copaci și plante pe iarbă.
Folosiți hârtie adezivă transparentă pentru a realiza un vitraliu cu tematică naturală. Decupați două cercuri de aceeași mărime din hârtia adezivă. Ieșiți afară și adunați frunze, iarbă sau flori. Dezlipiți materialul de pe spatele unuia dintre cercuri și presați frunzele și florile cât de tare puteți. După ce ați terminat, desprindeți celălalt cerc de hârtie adezivă și puneți-l peste primul pentru a-l acoperi. Agățați-l la fereastră ca o amintire a creației uimitoare a lui Dumnezeu.
Ieșiți la plimbare cu copilul și descoperiți împreună lucruri care să îi amintească de ceea ce a făcut Dumnezeu în primele patru zile ale Creației. Găsiți cât mai multe obiecte de culori diferite. Separați frunzele, florile și pietrele după culoare, formă, mărime sau netezime/asperitate. Pe măsură ce găsiți fiecare obiect, spuneți: „Îți mulțumesc, Doamne, că ai făcut pământul pentru mine!”
Pentru voi, părinţii
„Din nou, te rog!” este o expresie auzită extrem de des într-o casă în care există un copilaș. După ce ai citit povestea de zece ori sau ai jucat același joc de nenumărate ori, tragi aer adânc în piept și o mai faci o dată. Oare de ce este atât de atrăgător să faci ceva iar și iar? Pentru mințile noastre de adulți, această repetiție poate părea plictisitoare sau chiar enervantă, însă copilul mic se bucură că poate anticipa ceea ce urmează. Fie că știe ce se află pe următoarea pagină a cărții sau care este următoarea activitate din cadrul Școlii de Sabat, previzibilul este reconfortant și distractiv.
Repetiția nu numai că îi conferă copilului un sentiment de siguranță, dar este, de asemenea, un element important în dezvoltarea de noi abilități. Repetarea aceleiași sarcini întărește căile neuronale pentru învățare. Pe măsură ce progresează și reușește să stăpânească cu succes o abilitate, copilul își dezvoltă încrederea și își consolidează conexiunile necesare pentru a aplica acea abilitate într-un mod nou.
Încurajați-l să își extindă învățarea dincolo de citirea repetată a aceleiași cărți. Folosiți tema poveștii lui preferate pentru a explora și a-și exprima propriile idei. Implicați-i simțurile și imaginația în acest proces, încurajând în același timp autoreflecția prin intermediul unor întrebări deschise: „Cum crezi că s-a simțit?”, „Mă întreb ce vor face în continuare?” sau „Cum crezi că a mirosit?”
Observați cum învață copilul vostru prin repetiție. Pe măsură ce repetă aceleași acțiuni, veți vedea cum își dezvoltă coordonarea și controlul. Totodată, prin repetiție își dezvoltă și perseverența și va descoperi succesul. Găsește încurajare în faptul că și Dumnezeu ne privește cu iubire și răbdare. Și noi, adulții, avem adesea nevoie de repetiție pentru a învăța să ne încredem în El. Pentru că știm că putem să o luăm de la capăt, găsim o rezistență care nu este descurajată de cădere, ci mai degrabă întărită de oportunitatea de a ne ridica și a spune: „Din nou, te rog!”.
„Ceea ce ne încumetăm să facem o dată suntem mai predispuși să facem și a doua oară. Obiceiul abstinenței, cel al stăpânirii de sine, al economiei, al aplicațiilor practice atente, al conversațiilor sănătoase și inteligente, al răbdării sau al adevăratei amabilități nu sunt dobândite fără o supraveghere atentă a sinelui [...]. Este nevoie de eforturi perseverente dacă vrem ca virtuțile creștine să fie desăvârșite în viața noastră” (Ellen G. White, Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 452).
„Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” (Galateni 6:9).
„Din nou, te rog!” este o expresie auzită extrem de des într-o casă în care există un copilaș. După ce ai citit povestea de zece ori sau ai jucat același joc de nenumărate ori, tragi aer adânc în piept și o mai faci o dată. Oare de ce este atât de atrăgător să faci ceva iar și iar? Pentru mințile noastre de adulți, această repetiție poate părea plictisitoare sau chiar enervantă, însă copilul mic se bucură că poate anticipa ceea ce urmează. Fie că știe ce se află pe următoarea pagină a cărții sau care este următoarea activitate din cadrul Școlii de Sabat, previzibilul este reconfortant și distractiv.
Repetiția nu numai că îi conferă copilului un sentiment de siguranță, dar este, de asemenea, un element important în dezvoltarea de noi abilități. Repetarea aceleiași sarcini întărește căile neuronale pentru învățare. Pe măsură ce progresează și reușește să stăpânească cu succes o abilitate, copilul își dezvoltă încrederea și își consolidează conexiunile necesare pentru a aplica acea abilitate într-un mod nou.
Încurajați-l să își extindă învățarea dincolo de citirea repetată a aceleiași cărți. Folosiți tema poveștii lui preferate pentru a explora și a-și exprima propriile idei. Implicați-i simțurile și imaginația în acest proces, încurajând în același timp autoreflecția prin intermediul unor întrebări deschise: „Cum crezi că s-a simțit?”, „Mă întreb ce vor face în continuare?” sau „Cum crezi că a mirosit?”
Observați cum învață copilul vostru prin repetiție. Pe măsură ce repetă aceleași acțiuni, veți vedea cum își dezvoltă coordonarea și controlul. Totodată, prin repetiție își dezvoltă și perseverența și va descoperi succesul. Găsește încurajare în faptul că și Dumnezeu ne privește cu iubire și răbdare. Și noi, adulții, avem adesea nevoie de repetiție pentru a învăța să ne încredem în El. Pentru că știm că putem să o luăm de la capăt, găsim o rezistență care nu este descurajată de cădere, ci mai degrabă întărită de oportunitatea de a ne ridica și a spune: „Din nou, te rog!”.
„Ceea ce ne încumetăm să facem o dată suntem mai predispuși să facem și a doua oară. Obiceiul abstinenței, cel al stăpânirii de sine, al economiei, al aplicațiilor practice atente, al conversațiilor sănătoase și inteligente, al răbdării sau al adevăratei amabilități nu sunt dobândite fără o supraveghere atentă a sinelui [...]. Este nevoie de eforturi perseverente dacă vrem ca virtuțile creștine să fie desăvârșite în viața noastră” (Ellen G. White, Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 452).
„Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” (Galateni 6:9).
Studiul 7, 9-15 február
