„Lazăre, vino afară!”

Lazăr era unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Isus. De multe ori când era obosit și flămând, Isus venea acasă la Lazăr să Se odihnească. Aici El era întotdeauna bine primit de Lazăr și cele două surori ale sale, Marta și Maria. Ei ascultau întotdeauna cu atenție cuvintele Sale și aici El era ferit de fariseii care căutau să-L omoare.

Dar într-o zi, când Isus era în altă parte, Lazăr s-a îmbolnăvit grav. Marta și Maria știau că Isus îl îndrăgea foarte mult pe Lazăr. Ce mesaj I-au trimis ele lui Isus? Ioan 11:3

Cele două surori erau sigure că Isus va veni imediat să-l vindece pe Lazăr. Dar, când mesagerul s-a întors, Isus nu era cu el. Dar avea un mesaj de la Isus. Ioan 11:4,5

Marta și Maria l-au îngrijit pe Lazăr cu mare atenție, dar starea lui devenea din ce în ce mai rea. Sperau ca Lazăr să supraviețuiască. Îl încurajau, sperând să fie mai bine, dar el parcă nici nu le auzea.

Apoi Lazăr a murit. Marta și Maria au fost foarte îndurerate. Dar știau că într-o zi Dumnezeu îl va învia pe Lazăr împreună cu toți oamenii drepți. Ucenicii lui Isus l-au auzit pe mesagerul care Îi spunea lui Isus că Lazăr este bolnav. Ei s-au gândit că Isus Se va grăbi să meargă acasă la Lazăr să-l facă bine. Dar Isus nu a făcut așa. De ce? Ucenici erau foarte derutați.

S-a grăbit Isus să meargă la Betania atunci când a aflat că Lazăr era bolnav? Nu. Și Lazăr a murit. Nici Marta, nici Maria și nici ucenicii nu înțelegeau de ce nu a venit Isus.

Pentru că Isus nu a vorbit cu ei despre prietenul Său, ucenicii au crezut că El uitase de Lazăr. Dar, după alte două zile de activitate, Isus a zis: „Haideți să ne întoarcem în Iudeea!”

Betania, cetatea lui Lazăr, era în Iudeea. Dar ucenicii nu voiau să se întoarcă în Iudeea, pentru că iudeii de acolo voiau să-L omoare pe Isus. Isus însă nu Se temea. El știa că, atâta vreme cât asculta de Tatăl Său din cer, era în siguranță. Apoi ce a spus Isus? Ioan 11:11

Ucenicii nu știau ce să mai creadă. Dacă Lazăr dormea, însemna că se va face bine. Atunci de ce să meargă Isus să-l trezească? Despre ce vorbea Isus de fapt? Ioan 11:13-15 Isus a spus că boala lui Lazăr era „pentru slava lui Dumnezeu”. Iar din cauza aceasta, Isus avea să fie „glorificat/proslăvit”. Așa că Isus le-a spus ucenicilor că Se bucura că nu a fost acolo să îl vindece pe Lazăr, „pentru ca voi să puteți crede”.

Știa Isus să facă ceva foarte bun din ceva foarte rău? Știa El să schimbe întristarea în bucurie? Da, Isus știa cum să facă acest lucru pentru Marta și Maria. Va face El și pentru familia ta acest lucru, dacă Îl iubești? Romani 8:28

Isus avea un motiv foarte bun să nu Se ducă la Betania să-l vindece pe Lazăr chiar atunci. El era foarte întristat că așa de mulți oameni nu credeau că El este Mesia. Isus dorea să facă o minune ca să le arate oamenilor că era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Ei puteau fi convinși de acest lucru numai dacă Dumnezeu învia un mort. Dacă Isus avea să-l învie pe Lazăr după câteva zile de când murise, mai puteau oamenii spune că El nu era Fiul lui Dumnezeu?

Așa că Isus Se îndrepta încet către Iudeea, oprindu- Se din loc în loc să-i ajute pe oameni. Când a ajuns la Betania, Isus a trimis pe cineva să le spună Martei și Mariei că El a venit.

Marta, cum a primit mesajul lui Isus, a mers repede să-L întâlnească. Ce I-a spus ea lui Isus? Ioan 11:21,22 Credea Marta că Isus încă putea să o ajute? Da. Privind atent fața lui Isus, ea vedea dragostea și bunătatea Lui, care nu se schimbaseră. Isus nu se schimbă niciodată. El este întotdeauna bun și iubitor.

Isus i-a vorbit Martei cu bunătate, ajutând-o să înțeleagă că El putea învia morți. Ioan 11:23,25 Credea Marta că Isus este Fiul lui Dumnezeu? Ioan 11:27 După ce a mai vorbit puțin cu Isus, Marta a mers să o cheme și pe Maria. Știa că și Maria vrea să vorbească cu Isus.

Casa Martei era plină de oameni care veniseră să-l plângă pe Lazăr. Făceau cu toții așa mare zgomot încât Isus nu voia să intre în casă. Apoi, acolo erau și oameni care voiau să-L omoare.

De aceea, când a intrat să o cheme pe Maria, Marta i-a vorbit în șoaptă, să nu o audă nimeni. „A venit Învățătorul și te cheamă”, i-a spus ea la ureche. Maria s-a ridicat repede și a ieșit din cameră. Ceilalți oameni credeau că vrea să meargă la mormânt să-l plângă pe Lazăr acolo, așa că mulți au urmat-o, plângând cu voce tare, de-a lungul drumului.

Ce a făcut Maria când L-a văzut pe Isus? Ioan 11:32 Isus privea fața tristă a Mariei în timp ce ea îngenunchease la picioarele Lui. Apoi S-a uitat la evreii care o însoțeau. El știa că ei doar se prefăceau că o compătimesc pe Maria. El știa și că, după ce El îl va învia pe Lazăr, acești oameni aveau să facă planuri să-i omoare pe amândoi – și pe Isus, și pe Lazăr.

Aceste lucruri Îl făceau pe Isus să fie foarte trist. Inima Lui plină de o mare dragoste era rănită pentru că așa de mulți aleseseră să nu creadă în El. În plus, Isus Se mai gândea și la toată tristețea din lume – la toți oamenii care sufereau, care erau întristați și care mureau. După aceea ce a făcut Isus? Versetul 35 Îi pasă lui Isus când ceva rău ți se întâmplă?

Unde l-ați pus?” a întrebat Isus. „Vino să vezi!” au răspuns oamenii. Așa că Isus a mers cu Marta și Maria împreună cu ceilalți la mormântul unde îl puseseră pe Lazăr. Toți plângeau și plângea și Isus. Isus este trist când oamenii sunt triști și se bucură când oamenii se bucură.

Evreii nu știau de ce plângea Isus. Unii ziceau: „Iată cât de mult îl iubea!” Dar plângea Isus numai pentru că era îndurerat de moartea lui Lazăr? Nu. Isus avea de gând să îl învie în următoarele minute.

Alții încercau să-i împiedice pe oameni să creadă că Isus era Mesia. Ce spuneau aceștia? Ioan 11:37 În sfârșit, au ajuns cu toții la mormânt. Era o mică peșteră în peretele de stâncă și o piatră uriașă închidea bine intrarea. „Dați piatra la o parte!” a spus Isus.

Lazăr era deja mort de patru zile. Marta nu voia să fie dată piatra la o parte, pentru că avea să fie un miros urât. Cum a ajutat- o Isus cu blândețe pe Marta să creadă? Ioan 11:40 Oamenii au dat piatra la o parte. Isus stătea lângă mormânt și Se ruga. Ce I-a spus El lui Dumnezeu, Tatăl Său din cer? Ioan 11:41,42

Cât de mult Își dorea Isus ca evreii aceia încăpățânați și necredincioși să aleagă să creadă în El!

Isus stătea împreună cu ucenicii, cu Marta, Maria și alți oameni înaintea mormântului lui Lazăr, care era mort de patru zile. Piatra fusese dată la o parte. Oamenii s-au oprit din plânsul lor puternic și toți așteptau în tăcere să vadă ce va face Isus.

Isus S-a rugat liniștit Tatălui Său din cer. Toți au putut auzi că El era Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Avea Isus dreptate? Chiar era El Fiul lui Dumnezeu? Ei aveau să vadă imediat acest lucru. Isus a poruncit cu voce puternică: „Lazăre, vino afară!” Lazăr a început să se miște și s-a ridicat. Oamenii au privit uimiți la el cum se îndrepta spre ieșire, înfășurat în pânza de înmormântare. Ce a spus Isus după aceea? Ioan 11:44 Repede l-au desfăcut din pânza de înmormântare, ca să poată umbla din nou.

Lazăr nu mai era mort. Nu mai era nici bolnav. Isus l-a făcut viu și perfect sănătos. Ochii lui priveau cu dragoste spre Isus, în timp ce a îngenuncheat la picioarele Sale și continua să-I mulțumească.

Isus este Dumnezeu. El are putere să dea viață și să-i învie pe oamenii morți. Dacă Îl iubim pe Isus și suntem ai Lui, nu trebuie să ne temem de moarte. El ne va trezi la viață când va veni din nou. Apoi vom trăi veșnic lângă El în cer. Ioan 5:25,28,29 Te bucuri?

Mesagerul special al lui Dumnezeu (8). De Amy Sherrard

Soția căpitanului Bates l-a rugat să meargă la magazin să cumpere niște făină. Avea nevoie de două kilograme de făină să poată termina de făcut pâinea. Pe drumul spre magazin, căpitanul Bates își pipăia buzunarul. Sper să-mi ajungă banii să plătesc făina, se gândea el. Aceștia sunt toți banii pe care îi mai avem.

La magazin, vânzătorul i-a dat făina și căpitanul s-a uitat pe bonul de casă. Două kilograme de făină costau exact banii pe care îi mai avea în buzunar. „Îți mulțumesc, Doamne”, i-a spus el lui Isus în timp ce se întorcea acasă. A pus ușor făina pe masa din bucătărie și s-a întors la birou să-și reia scrisul. Când a văzut făina, doamna Bates a făcut o față surprinsă și încurcată. A venit în camera unde lucra soțul ei.
— Joseph, de ce ai cumpărat numai două kilograme de făină? l-a întrebat ea.
— Nu de atâta ai zis că ai nevoie? a întrebat și el.
— Ba da, dar niciodată nu ai cumpărat mai puțin de un butoi de făină, i-a adus aminte soția lui. Apoi căpitanul i-a spus de ce a cumpărat numai două kilograme.
— Am cheltuit ultimii bani pe care îi mai aveam. Doamna Bates a fost șocată.
— Tu, căpitanul Bates, care ai navigat în toată lumea mai ai numai atâția bani să cumperi două kilograme de făină? a repetat ea șocată, apoi și-a acoperit fața cu mâinile și a izbucnit în lacrimi. Ce-o să ne facem? Ce-o să ne facem? se văita ea.
— Isus ne va purta de grijă, i-a zis el, mângâind-o cu blândețe. Dar domnul Bates nu era prea convins. Puțin mai târziu, a mers la oficiul poștal.
— Este vreo scrisoare pentru mine? l-a întrebat el pe poștaș.
— Da, numai că trebuie să achitați taxa de timbru, domnule căpitan, i-a spus poștașul zâmbind și înmânându-i o scrisoare. Căpitanul Bates știa că nu are niciun ban să plătească timbrul.
— Nu ați vrea să deschideți scrisoarea? a întrebat el politicos. Cred că sunt bani în această scrisoare. Poștașul a deschis-o și iată că era o bancnotă de zece dolari. Căpitanul a plătit taxa poștală și apoi, zâmbind, s-a îndreptat către magazin. Am să-i fac acum o surpriză lui Prudence. Va fi foarte încântată, și-a spus el în sinea lui. La magazin, căpitanul a cumpărat un butoi de făină, un sac de cartofi, niște zahăr și alte lucruri despre care știa că aveau nevoie.
— Am să te rog să le lași pe veranda casei mele, i-a spus el omului de la magazin. Când a ajuns acasă, doamna Bates era foarte emoționată.
— Uită-te pe verandă! Cineva a lăsat toate aceste lucruri din greșeală. Noi nu mai avem niciun ban, așa că nu ne aparțin cu siguranță.
— Sunt ale noastre, a spus căpitanul zâmbind. Isus ne poartă de grijă, a adăugat el și apoi i-a arătat scrisoarea. Doamna Bates nu avea cum să nu plângă din nou. Dar de această dată erau lacrimi de bucurie. Ea știa că soțul ei are dreptate. Isus le purta de grijă.