Doi fii pierduţi

Isus le vorbea multor oameni care știau că erau păcătoși și aveau nevoie de ajutorul Său. Ei erau umili și Îl ascultau cu mare atenție. Dar fariseii cei mândri care Îl urmăreau pe Isus credeau că ei nu erau păcătoși. Ei credeau că erau buni și erau nemulțumiți că Isus le vorbea oamenilor păcătoși.

Isus voia ca toți să înțeleagă că Dumnezeu este un Tată iubitor al tuturor. De aceea le-a povestit despre oaia pierdută și despre moneda pierdută. Am auzit aceste povestiri săptămâna trecută.

Apoi, Isus a povestit despre un tată iubitor și cei doi fii ai săi. Acest tată locuia într-o casă frumoasă. El avea o fermă, mulți bani și o mulțime de alte lucruri. Mai mult decât atât, el își iubea copiii și a făcut reguli bune și înțelepte de care ei să asculte. Când au crescut, aveau acești doi copii tot ce aveau nevoie? Da, aveau.

Când cei doi fii au crescut, ce a spus cel mai mic către tatăl lui? Luca 15:12, prima parte Când un tată murea, copiii lui primeau lucrurile lui. Dar acest fiu își dorea partea de la tatăl lui chiar atunci. Era el obraznic și egoist? Da. Chiar așa era.

Tatăl a hotărât ca de această dată să-l lase pe fiul lui să-și urmeze propriul drum, chiar dacă acesta era greșit. Așa că a împărțit banii între cei doi fii. Poți ghici ce a făcut fiul cel mai mic cu partea lui din bani? Vom afla mâine.

Isus le povestea oamenilor despre un tată bun și cei doi fii ai săi. Cel mai mic și-a cerut partea din banii tatălui chiar atunci. A făcut tatăl ce i-a cerut fiul, chiar dacă acesta era foarte egoist? Da.

Ce a făcut fiul după aceea? Luca 15:13 Tatăl privea trist în timp ce fiul își împacheta lucrurile, și-a luat banii și a plecat de acasă. Îl durea faptul că fiul său nu îl iubea și voia să stea cât mai departe de el. Îl iubea pe fiul său și îi era foarte dor de el.

Dar tânărul nu era trist. Era bucuros să plece cât mai departe de tatăl și de casa lui. Se plictisise să tot lucreze și să tot respecte reguli. Voia să fie liber și să facă numai ce dorea el tot timpul.

Când a ajuns în sfârșit într-o țară foarte îndepărtată, acest fiu a făcut doar ce a vrut. Ce fericit era că tatăl lui nu era acolo să-i tot amintească ce are voie și ce nu are voie să facă!

Pentru că avea așa de mulți bani, și-a făcut repede o mulțime de prieteni. Aceștia erau foarte entuziasmați să fie împreună cu el, pentru că el își cheltuia banii distrându-se cu ei. Dar prietenii lui erau foarte răi și curând a început și el să facă aceleași lucruri rele. Era fiul înțelept sau era lipsit de înțelepciune?

Fiul mai mic al unui tată bun a plecat într-o țară îndepărtată să fie departe de tatăl lui și de regulile lui. Dorea să trăiască după capul lui. Dorea să fie liber.

Curând, el s-a înconjurat de prieteni răi, care l-au făcut să risipească banii tatălui său. Tânărul și-a irosit inteligența, sănătatea și cei mai prețioși ani din viață, făcând lucruri rele și făcând numai ce îi plăcea.

Dar, când s-au terminat banii, s-a terminat și distracția. L-au mai ajutat acum prietenii lui? Nu. Ei nu l-au ajutat, pentru că nu erau prieteni adevărați. Ei nu-l iubeau, ci voiau numai banii lui. Așa că, atunci când nu mai erau bani să-i cheltuiască împreună, ei l-au părăsit fără să le pese de el niciun pic. Acum fiul avea o mare problemă. Nu mai avea casă, nici prieteni și nici bani. Ce s-a întâmplat după aceea? Luca 15:14

Fără bani să-și poată cumpăra mâncare, tânărul a început să sufere de foame. Ce putea să facă? Nu mai muncise de multă vreme, dar acum ar fi dorit să aibă ceva de lucru să-și poată lua de mâncare. A căutat un serviciu, dar singurul pe care l-a găsit era cel mai prost dintre toate. Ce trebuia să facă? Versetul 15 Mai avea acum fiul parte de vreo distracție?

Îți aduci aminte ce serviciu trebuia să facă tânărul flămând? Îi plăcea să îngrijească porcii? Nu. Porcii sunt foarte murdari. Dar el trebuia să facă munca aceasta pentru că era singurul loc de muncă pe care l-a putut găsi.

Tânărul crezuse că era liber, dar acum era un sclav care îngrijea porci. Păcatul lui îl făcea acum să sufere foarte mult, nu-i așa? Chiar dacă avea de lucru, lui îi era foarte, foarte foame. Ce-ar fi vrut să mănânce? Luca 15:16

Înțelegea acum tânărul că este un lucru groaznic să fii sclavul, sau robul, păcatului? Proverbele 5:22 În timp ce stătea jos și se uita la porcii care râmau în noroi, tânărul a început să se gândească acasă. Și-a adus aminte de tatăl lui, care se asigura întotdeauna că servitorii lui au mâncare bună la masă. Dintr-odată, tânărul și-a dat seama cât de nechibzuit a putut fi. Satana fusese cel care îl ispitise să fugă de acasă și să facă lucruri rele. El știa că a păcătuit și acum îi părea rău.

Și-a zis în sinea lui: „Mă voi scula și mă voi duce la tatăl meu.” Dar ce explicații să dea când avea să ajungă acasă? Era foarte rău. Cum să-l convingă pe tatăl lui să-l lase să locuiască acasă din nou? Luca 15:18,19 Știa acest fiu cât de mult îl iubea tatăl său?

Fiul cel mic a hotărât să se întoarcă acasă la tatăl lui și să-i spună că îi părea rău pentru ce făcuse. Spera ca tatăl să-i dea ceva de mâncare și să-l primească să lucreze ca servitor.

Tânărul a plecat de la porcii aceia murdari și s-a îndreptat spre casă. Nu mai avea pe el decât câteva haine rupte și murdare. Plecase de acasă mândru și egoist, dar acum când se întorcea acasă era umil și rușinat.

Acasă, tatăl lui stătea și se uita trist de-a lungul drumului către țara aceea îndepărtată unde plecase fiul său. În fiecare zi privea în depărtare așteptând, dar încă fiul lui nu venea acasă. Oare va veni fiul meu astăzi? se întreba în sinea lui, în fiecare zi, tatăl cel iubitor.

Într-o zi a văzut un bărbat slab, cu haine rupte și murdare pe el, venind încet pe drum. Imediat, tatăl a știut că era fiul lui de mult pierdut. Ce a făcut tatăl? Luca 15:20

A rămas tatăl la ușa casei, privind încruntat și așteptând să se apropie fiul său? Nu, nu. Tatăl cel iubitor a alergat pe drum să-l întâlnească. L-a cuprins în brațele sale cele largi și l-a îmbrățișat cu putere. Era bucuros tatăl că fiul venise înapoi acasă?

Fiul pierdut a ajuns înapoi acasă, acolo unde tatăl l-a primit cu brațele deschise. Ce a spus el? Luca 15:21

Tatăl nu l-a certat pe fiu. În schimb și-a scos haina lui scumpă și l-a acoperit cu ea. Apoi l-a luat pe după umeri și au intrat în casă împreună. După aceea le-a spus servitorilor să pregătească o masă mare și să vină să se bucure împreună, pentru că fiul lui pierdut venise acasă.

În timp ce se pregătea mâncarea, fiul mai mare a venit acasă de la lucru de pe câmpurile tatălui său. Când a auzit muzică și a văzut atâta mâncare, l-a întrebat pe unul dintre servitori ce se întâmplă acolo.

„S-a întors fratele tău”, a spus servitorul. Fratele mai mare nu-l iubea pe cel mai mic și nu i-a fost dor de el câtă vreme acesta fusese plecat. Așa că nu se bucura că fratele lui venise înapoi acasă. De fapt, fratele mare nici nu a vrut să mai intre în casă.

Ca și tatăl acesta din povestirea lui Isus, Dumnezeu Se întristează foarte mult când oamenii aleg să umble de capul lor. Cu dragoste și bunătate, El încearcă să îi aducă înapoi la Sine. Ieremia 31:3 Și El este foarte fericit atunci când păcătoșii se pocăiesc. Isaia 55:7

Dacă oamenii se îndepărtează de Dumnezeu, noi să-i ajutăm să vină înapoi la El! Iar atunci când păcătoșii se întorc, să ne bucurăm și să îi primim la fel cum îi primește Dumnezeu.

Îi iubea Isus pe vameși și pe păcătoși? Îi iubea și pe farisei? Te iubește și pe tine? Trebuie păcătoșii să-I spună lui Isus că le pare rău pentru păcatele lor? Erau și fariseii păcătoși? Aveau și ei nevoie să se pocăiască?
Dar tu? Sunt anumite lucruri despre care ar trebui să-I spui lui Isus că le regreți? L-a iertat tatăl pe fiul lui mai mic pentru că i-a risipit banii?
Te iartă Isus și pe tine dacă îți mărturisești păcatele? De ce nu s-a bucurat fratele mai mare atunci când și-a văzut fratele?

Mesagerul special a lui Dumnezeu (6). De Amy Sherrard. Adaptare după The Spirit of Prophecy Emphasis Stories, vol. 1, p. 118, 119

Ellen, Sarah și domnul Gurney se întorceau în siguranță în port, în barca cu pânze a familiei pe care o vizitaseră pe insulă. Dar ei erau îngrijorați cu privire la barca ce se pierduse în furtună. Domnul Gurney o împrumutase de la un prieten, dar acum era pierdută și domnul Gurney nu avea banii cu care să poată cumpăra alta în loc.

Toți cei din barcă se rugau în liniște. Se tot gândeau cum să-i spună proprietarului bărcii împrumutate că aceasta se pierduse.
„Doamne Isuse, când Te-am chemat în ajutor, ne-ai salvat din furtuna teribilă de noaptea trecută. Acum apele sunt liniștite, dar avem un alt necaz. Tu știi unde poate fi barca împrumutată. Poate că este pierdută în largul oceanului sau poate eșuată printre stânci sau scufundată în adânc. Știi că nu avem bani să-i plătim omului paguba. Te rugăm să ne ajuți din nou.”

Încă se rugau în timp ce se apropiau de locul unde își ținea de obicei proprietarul barca legată la chei. Deja se vedea casa proprietarului. Când s-au apropiat mai mult, nu le venea să creadă. Ghici ce au văzut?

Barca pierdută stătea legată în siguranță la chei, așa ca întotdeauna. Acum au început cu toții să înalțe altă rugăciune. „Doamne Isuse, nu știm cum a apărut barca aici, dar Îți mulțumim! Îți mulțumim!” Au alergat spre casa proprietarului bărcii.
— Observ că barca este deja la locul ei, a spus domnul Gurney. Dar cum a ajuns aici? a întrebat el nerăbdător. Prietenul său a fost surprins.
— Dar nu ai adus-o tu înapoi în această dimineață? a întrebat acesta.
— Bineînțeles că nu, a spus domnul Gurney zâmbind. Apoi i-a povestit prietenului său cum a pierdut barca în furtuna cumplită și cât de jenați erau când se gândeau cum o să-i spună proprietarului acest lucru. Proprietarul s-a uitat la barcă și a clătinat din cap. Cu greu îi venea să creadă cele întâmplate.
— Cine crezi că a adus barca înapoi în siguranță prin furtună și a pus-o exact în locul în care era ea de obicei? l-a întrebat domnul Gurney pe proprietar.
— Trebuie să fi fost un înger. Numai un înger ar fi făcut așa ceva. Apoi au îngenuncheat cu toții și I-au mulțumit lui Isus pentru felul în care le purtase de grijă lor și bărcii.

Ai putea să povestești o situație când un înger a avut grijă de tine sau de cineva cunoscut?