1 În zilele acelea[[xr:1]], strângându-se din nou o mare mulțime și neavând ce să mănânce, Isus Și-a chemat ucenicii și le-a zis:

În zilele acelea. [Hrănirea celor patru mii, Marcu 8,1-10 = Matei 15,32-39. Comentariu major: Matei].

Din nou. [Foarte, KJV]. Dovezile textuale favorizează (cf. p. 146) exprimarea din nou. Aceasta pare să lase să se înţeleagă că se face referire indirect la hrănirea celor cinci mii (vezi la Matei 15,32)


2 „Mi-e milă de mulțimea aceasta, pentru că acești oameni de trei zile stau lângă Mine și nu au ce mânca.
3 Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, vor leșina pe drum; iar unii dintre ei au venit de departe.”
4 Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să-i sature pe toți aceștia cu pâine aici, în pustiu?”
5 „Câte pâini aveți?”, i-a întrebat[[xr:1]] Isus. „Șapte”, I-au răspuns ei.
6 Atunci a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ și, luând cele șapte pâini, a adus mulțumire, le-a frânt și le-a dat ucenicilor Săi să le împartă, iar ei le-au împărțit mulțimii.
7 Mai aveau și câțiva pești. După ce i-a binecuvântat[[xr:1]], a poruncit să-i împartă și pe aceia.
8 Au mâncat și s-au săturat și au ridicat șapte coșuri cu bucățile rămase.
9 Erau cam patru mii de oameni. Apoi Isus le-a dat drumul.
10 Isus S-a urcat îndată[[xr:1]] în barcă împreună cu ucenicii Săi și a venit în părțile Dalmanutei.
11 Fariseii au venit[[xr:1]] și au început să discute aprins cu El. Și, ca să-L ispitească, I-au cerut un semn din cer.

Fariseii au venit deodată. [Cererea unui semn, Marcu 8,11-21 = Matei 16,1-12. Comentariu major: Matei].


12 Isus a suspinat în duhul Său și a zis: „De ce caută generația aceasta un semn? Adevărat vă spun că generației acesteia nu i se va da niciun semn!”

A suspinat adânc. Un amănunt notat numai de Marcu. Isus era dezamăgit de încetineala lor de a pricepe adevărul spiritual (vezi la Matei 16,9; Marcu 7,34).


13 Apoi i-a lăsat, S-a urcat din nou în barcă și a plecat spre celălalt țărm.
14 Ucenicii[[xr:1]] uitaseră să ia pâini; cu ei, în barcă, n-aveau decât o pâine.

O pâine. Un alt amănunt notat numai de Marcu.


15 Isus îi povățuia[[xr:1]], zicându-le: „Vedeți să vă păziți de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod!”

Aluatul lui Irod. Adică influenţa rea a lui Irod, îndeosebi duhul lui lumesc şi caracterul lui nestatornic (vezi la Matei 13,33; 16,6). În pasajul paralel din Matei (cap. 16,6) Saducheii apar în locul lui Irod. Întrucât Saducheii căutau sârguincios favoarea puterii domnitoare şi erau ei înşişi cu un duh lumesc (vezi p. 52), interesele lor principale erau de strâns identificate cu acelea ale lui Irod şi ei interpretau politica lui pentru naţiunea iudaică. În felul acesta, atât în ce priveşte înţelesul, cât şi influenţa generală, termenii daţi în Matei şi Marcu pot sta unul în locul celuilalt.


16 Ucenicii vorbeau între ei că nu au pâini[[xr:1]].
17 Știind aceasta, Isus le-a zis: „De ce vorbiți între voi că nu aveți pâini? Tot[[xr:1]] nu pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită?
18 Aveți ochi, și nu vedeți? Aveți urechi, și nu auziți?[[fn:a]] Și nu vă amintiți nimic?
19 Când[[xr:1]] am frânt cinci pâini la cei cinci mii, câte coșuri pline cu bucăți rămase ați ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei.
20 „Și când[[xr:1]] am frânt șapte pâini pentru cei patru mii, câte coșuri pline cu bucăți rămase ați ridicat?” „Șapte”, I-au răspuns ei.
21 Și El le-a zis: „Tot nu[[xr:1]] înțelegeți?”
22 Au ajuns la Betsaida și I-au adus un orb, rugându-L să Se atingă de el.

Au venit. [El vine, KJV]. [Orbul din apropierea Betsaidei, Marcu 8,22-26. Vezi harta p. 221; diagrama p. 231; cu privire la minuni p. 208-213]. Isus şi ucenicii sosiseră de curând la Magdala (vezi la Matei 16,1.5) şi după incidentul acesta, au mers mai departe la Cezarea lui Filip (vezi Marcu 8,27; vezi la Matei 16,13). Venind la Betsaida (vezi la Matei 11,21), Isus a părăsit din nou Galileea, pentru aceleaşi motive care au pricinuit retragerea Lui spre Fenicia cu câteva săptămâni mai înainte de aceasta (vezi la Matei 15,21; 16,13). Minunea săvârşită cu prilejul acesta seamănă în multe privinţe cu aceea făcută pentru surdo-mutul din Decapole nu cu multă vreme mai înainte (vezi la Marcu 7,31-37).

Au adus. [Ei aduc, KJV]. Ca şi în cazul surdo-mutului din Decapole (vezi la cap. 7,32).


23 Isus l-a luat de mână și l-a scos din sat, apoi i-a pus scuipat[[xr:1]] pe ochi[[fn:a]], Și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: „Vezi ceva?”

L-a scos afară. Au fost cel puţin două motive pentru aceasta: 1) spre a evita publicitatea (vezi la v. 26) şi 2) pentru a ajuta pe orb să înţeleagă şi să se concentreze la ceea ce Hristos era pe punctul să facă pentru el (cf. la cap. 5,37.40; 7,33). Isus pare să fi săvârşit comparativ puţine minuni în timpul perioadei lucrării Sale publice şi în cele mai multe cazuri El se găsea în mijlocul unei populaţii care era în cea mai mare măsură păgână.

Vezi ceva? [Dacă vedea ceva, KJV]. Aceasta este unica ocazie relatată în care Isus a pus o astfel de întrebare şi se pare că ea a fost pusă aici cu scopul de a întări credinţa imperfectă a omului (vezi la v. 24).


24 Ridicându-și privirea, el a zis: „Văd niște oameni ca niște copaci; îi văd umblând.”

Ca nişte copaci. Aceasta este unica ocazie relatată în care Isus a săvârşit o vindecare în două stadii. Nu există nici un motiv evident pentru folosirea acestei metode în cazul acesta. Totuşi, ar trebui să se observe că atunci când a fost redată omului vederea parţială, credinţa lui a crescut şi el a fost gata să creadă că Isus putea să-l vindece pe deplin (vezi la v. 23).


25 Atunci Isus Și-a pus din nou mâinile pe ochii lui, iar el a deschis ochii[[fn:a]], a fost vindecat și a început să vadă totul deslușit.

Pus din nou mâinile. Vezi la cap. 7,33; 8,23. Toate lucrurile. [Orice om, KJV]. Mai bine, orice lucru. Desluşit. Gr. telaugos, literal, strălucind departe, adică la depărtare şi clar. Dovezile textuale favorizează (cf. p. 146) exprimarea delaugos, luminos sau în deplină lumină.


26 Isus l-a trimis acasă, spunându-i: „Să nu intri în sat [și nici[[xr:1]] să nu spui cuiva]!”

Sat. [Oraş, KJV]. Adică Betsaida (vezi la v. 22). Pe cât se pare locuinţa omului acestuia nu era în cetatea aceasta în care Isus i-a spus să nu se ducă imediat. Această restricţie era evident intenţionată să împiedice să se răspândească vestea despre minune şi în felul acesta să Îl ajute pe Isus în efortul Său de a-Şi asigura izolarea (vezi la v. 22).


27 Isus[[xr:1]] și ucenicii Săi au mers către satele Cezareei lui Filip. Pe drum, Isus i-a întrebat pe ucenici, zicându-le: „Cine zic oamenii că sunt Eu?”

Isus a plecat. [Isus a ieşit, KJV]. [Retragerea la Cezarea lui Filip; marea mărturisire, Marcu 8,27 la 9,1 = Matei 16,13-28 = Luca 9,18-27. Comentariu major: Matei].


28 Ei I-au răspuns: „Ioan[[xr:1]] Botezătorul; alții – Ilie; alții – unul din profeți.”
29 Atunci El i-a întrebat: „Dar voi cine ziceți că sunt?” Petru i-a răspuns, zicându-I: „Tu[[xr:1]] ești Hristosul!”
30 Isus[[xr:1]] le-a poruncit cu asprime să nu spună nimănui despre El.
31 Atunci a[[xr:1]] început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie respins de bătrâni, de preoții de seamă și de cărturari, să fie omorât și după trei zile să învie.

A început să înveţe. Pentru comentariu vezi la Matei 16,21.


32 Le spunea lucrurile acestea pe față. Însă Petru L-a luat deoparte și a început să-L mustre.

Pe faţă. Adică, lămurit sau fără rezervă. Marcu nu vrea să spună că Isus a făcut o anunţare publică a învăţăturii pe care o dădea acum ucenicilor, ci mai degrabă că El a discutat cu ei în vorbirea limpede, literară.


33 Dar Isus S-a întors și S-a uitat la ucenici, l-a mustrat pe Petru și i-a zis: „Înapoia Mea, Satano, fiindcă tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!”
34 Și chemând apoi mulțimea împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: „Dacă vrea cineva[[xr:1]] să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze,

Norodul. [Pe oameni, KJV]. Literal, mulţimea. Pe cât se pare mai erau şi alţii cu Isus în afară de ucenicii Săi obişnuiţi, poate locuitori iudei din regiune care auziseră de El (vezi la Matei 16,24).


35 pentru că cine[[xr:1]] va vrea să-și scape viața o va pierde, dar cine își va pierde viața pentru Mine și pentru Evanghelie și-o va scăpa.

Evangheliei. Vezi la cap. 1,1. Numai Marcu are acest amănunt al istorisirii. Aici Isus Se identifică cu solia Sa (vezi Ioan 6,51.63).


36 Și la ce i-ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă și-ar pierde sufletul?
37 Sau ce ar putea da un om în schimb pentru sufletul său?
38 Pentru că[[xr:1]] dacă se[[xr:2]] va rușina cineva de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră[[fn:a]] și păcătoasă, Se va rușina și Fiul Omului de el când va veni în slava Tatălui Său împreună cu îngerii cei sfinți.”

Se va ruşina. Vezi la Matei 10,32; cf. Romani 1,16.

Neam preacurvar şi păcătos. Vezi la Matei 11,16; 12,39. Un alt detaliu al acestei ocazii relatat numai de Marcu (vezi la v. 35).

Slava. O referire clară la a doua venire a lui Hristos (vezi la Matei 25,31), despre care evenimentul schimbării la faţă care urmează imediat în relatare, a fost o demonstrare miniaturală (vezi la Matei 16,28).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–21 DA 405–409 12 DA 406, 407

18 5T 464

24 Ev 594; MM 98; 1T 462

27 DA 418

27–38 DA 410–418

31 SR 205

34 CH 590; Ev 90; FE 511; 2T 178; 4T 521, 632; 8T 209

36 AA 366; COL 374; CS 213, 217; 4T 46, 53

36, 37 CG 329; CH 593; COL 267; CS 74, 84; Ed 145; Ev 559; PK 274; 1T 706; 2T 59; 3T 250; 6T 78

38 DA 422; 5T 588