1 DOMNUL i-a vorbit lui Moise astfel:
2 „În ziua întâi a lunii întâi[[xr:1]], să ridici Lăcașul[[xr:2]], Cortul Întâlnirii.

În ziua întâi. Adică, prima a lunii Abib, sau Nisan, care era aproximativ pe la sfârşitul lui martie, sau începutul lui aprilie. De ce fel de lucrare mai bună putea ei să se apuce în prima zi a noului an, decât de ridicarea acestui locaş de închinare?


3 Să pui acolo[[xr:1]] Chivotul Mărturiei și, înaintea chivotului, să atârni catapeteasma.

Să pui în el chivotul. Chivotul mărturiei era cel mai important obiect dintre toate obiectele Cortului Întâlnirii, era chiar inima sanctuarului, temelia legământului (Deuteronom 4,12.13), locul prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său (Exod 25,8.21.22). De aceea, el a fost dus primul în Cortul Întâlnirii. Cele două table de piatră erau deja în el (v.20, 21).


4 Apoi să aduci masa[[xr:1]] și să pui[[xr:2]] pe ea cele rânduite. Să aduci[[xr:3]] sfeșnicul și să-i așezi candelele.
5 Să așezi altarul[[xr:1]] din aur pentru tămâie înaintea Chivotului Mărturiei și să atârni perdeaua la intrarea Cortului.

Înaintea chivotului. Nu în locul Prea Sfânt, ci în faţa perdelei în partea opusă chivotului totuşi în locul sfânt (v.26). Perdeaua. Adică, perdeaua din faţă, sau capătul de răsărit al Cortului Întâlnirii (cap.26,36.37).


6 Să așezi altarul pentru arderile-de-tot înaintea intrării Lăcașului, a Cortului Întâlnirii.
7 Să așezi ligheanul[[xr:1]] între Cortul Întâlnirii și altar și să pui apă în el.
8 Să pui curtea de jur împrejur și să așezi perdeaua la poarta curții.
9 Să iei untdelemnul pentru ungere, să ungi[[xr:1]] cu el Lăcașul și tot ce este în el și să-l sfințești împreună cu toate uneltele lui; astfel, va fi sfânt.
10 Să ungi altarul pentru arderile-de-tot și toate uneltele lui și să sfințești altarul; astfel, altarul va fi[[xr:1]] preasfânt.

Altarul va fi prea sfânt. Nu pentru că el era mai sfânt decât celelalte obiecte ale Cortului Întâlnirii, deoarece despre toate se spune că sunt prea sfinte (cap. 30,29). El era arătat aşa spre a imprima continuu în mintea poporului poporul natura lui sacră, deoarece venea mai mult în contact cu el, decât cu sanctuarul şi cuprinsul lui.


11 Să ungi ligheanul împreună cu temelia lui și să-l sfințești.
12 Apoi să-i apropii[[xr:1]] pe Aaron și pe fiii lui la intrarea în Cortul Întâlnirii și să-i speli cu apă.
13 Să-l îmbraci pe Aaron cu veșmintele sfinte, să-l ungi[[xr:1]] și să-l sfințești; astfel Îmi va sluji ca preot.
14 Să-i apropii și pe fiii lui, să-i îmbraci cu tunicile
15 și să-i ungi așa cum l-ai uns pe tatăl lor; astfel Îmi vor sluji ca preoți. Pe temeiul ungerii lor, ei vor avea neîncetat dreptul preoției printre urmașii[[xr:1]] lor.”

Să-i ungi. Se pare că este o deosebire între ungerea marelui preot şi ungerea preoţilor de rând. Untdelemnul era turnat mai întâi asupra capului lui Aaron şi, după aceea, era stropit pe el şi pe îmbrăcămintea lui, dar se pare că asupra preoţilor de rând el era doar stropit, nu turnat pe cap (Levitic 8,12.30; Psalmi 133,2). Din cauza acestei ungeri speciale, la marele preot adesea se face referire ca la preotul care a primit ungerea (Levitic 4,5.16; 16,32).


16 Moise a făcut întocmai cum îi poruncise DOMNUL; așa a făcut.
17 În luna întâi a anului al doilea, în prima zi a lunii, Lăcașul[[xr:1]] era ridicat.

Anului al doilea. În socoteală intrând şi al doilea, socotind anul în care au ieşit din Egipt ca fiind primul. Aniversarea Exodului a avut loc două săptămâni mai târziu, în data de 15 a primei luni. În ziua întâi. Versetele 17 la 33 raportează despre adevărata ridicare a cortului. Fiind

portabil de felul lui, aceasta se putea face uşor într-o singură zi.


18 Moise a ridicat Lăcașul, i-a așezat tălpile, i-a pus scândurile, i-a așezat drugii și i-a ridicat stâlpii.

I-a pus picioarele. Deoarece picioarele sau suporturile erau aşezate orizontal pe pământ, cuvântul întărit (engleză) trebuie să fie redat prin pus sau aşezat. Stâlpii susţineau perdeaua dinlăuntru, precum şi perdelele dinspre capătul de răsărit, sau de la intrarea sanctuarului (cap. 26,31.32.36.37).


19 A întins acoperământul deasupra Lăcașului și a pus deasupra învelitoarea Cortului, cum îi poruncise DOMNUL.

Învelitoarea deasupra cortului. Aici este clară deosebirea dintre învelitoare, cort şi acoperiş. Învelitoarea era acoperitoarea de păr de capră şi scheletul de lemn care o ţinea. Deasupra acesteia era învelitoarea din piei de berbece şi piei de viţel de mare (26,14).


20 Apoi a luat Mărturia[[xr:1]] și a pus-o în chivot, a pus drugii la chivot și a așezat Capacul Ispășirii deasupra lui.
21 A adus chivotul în Lăcaș, a atârnat[[xr:1]] catapeteasma înaintea ei și a acoperit astfel Chivotul Mărturiei, după cum îi poruncise DOMNUL.
22 A așezat masa[[xr:1]] în Cortul Întâlnirii, în partea de miazănoapte a Cortului, în fața catapetesmei,
23 și a aranjat[[xr:1]] pe ea pâinile înaintea DOMNULUI, cum îi poruncise DOMNUL.
24 A pus sfeșnicul[[xr:1]] în Cortul Întâlnirii, în partea opusă mesei, în partea de miazăzi a Cortului,
25 și i-a așezat[[xr:1]] candelele înaintea DOMNULUI, așa cum îi poruncise DOMNUL.

I-a aşezat candelele. Moise, ca reprezentant al Marelui Preot, Hristos (Evrei 4,15; 8,1.2), a făcut el însuşi inaugurarea sanctuarului. Nu numai că a aprins candelele şi a ars tămâie mirositoare, dar a adus pe altarul arderilor de tot prima jertfă de seară, arderea de tot şi jertfa de mâncare (Exod 29,38-41; 40,29).


26 Apoi a pus altarul[[xr:1]] din aur în Cortul Întâlnirii, înaintea catapetesmei,
27 și a ars pe el[[xr:1]] tămâie înmiresmată, așa cum îi poruncise DOMNUL.
28 A pus[[xr:1]] perdeaua la intrarea Lăcașului.
29 A pus altarul[[xr:1]] pentru arderile-de-tot la intrarea Lăcașului, a Cortului Întâlnirii, și a adus pe[[xr:2]] el arderea-de-tot și ofranda, așa cum îi poruncise DOMNUL.
30 A pus ligheanul[[xr:1]] între Cortul Întâlnirii și altar și a pus în el apă pentru spălat.

A aşezat ligheanul. Versetele 31 şi 32 sunt puse parantetic spre a explica scopul ligheanului cu privire la care până acum nu se dăduse nici o explicaţie.


31 Moise, Aaron și fiii lui și-au spălat mâinile și picioarele cu apă din el.
32 Când intrau în Cortul Întâlnirii și se apropiau de altar, se spălau, așa cum[[xr:1]] îi poruncise lui Moise DOMNUL.
33 Apoi[[xr:1]] a ridicat curtea împrejurul Lăcașului și a altarului și a pus perdeaua la poarta curții. Astfel a terminat Moise lucrarea.

A isprăvit Moise. Schiţarea Cortului Întâlnirii a fost terminată înainte de ridicarea lui. După ce Evanghelia este propovăduită în toată lumea, atunci vor fi adunaţi aleşii (Matei 24,14.31). Atunci fiecare piatră vie (1 Regi 6,7; 1 Petru 2,4.5), care fusese dimensionată şi finisată după asemănarea divină, îşi va ocupa locul în Templul lui Dumnezeu (Apocalipsa 3,12). Acum clădim caractere care într-o zi vor deveni parte din acel locaş veşnic (Matei 6,19-21; 7,24-29). O dată ce lucrările pregătitoare în legătură cu Împărăţia lui Dumnezeu vor fi terminate conform planului, nu va fi pierdut nici un timp spre a fi aşezat în slavă deplină. Atunci se va arăta Hristos şi împreună cu El se va arăta şi poporul Lui (Coloseni 3,14).

Întocmai ca ridicarea Cortului Întâlnirii, pregătit să fie locaş pentru Domnul, tot aşa proslăvirea bisericii va deschide calea pentru cortul lui Dumnezeu cu oamenii (Apocalipsa 21,3). După cum poporul a participat cu Moise la construirea sanctuarului pământesc, tot aşa Hristos ne invită să fim conlucrători cu El în clădirea bisericii Sale (1 Corinteni 3,9; 2 Corinteni 5,19-21; 6,1). Când Cortul Întâlnirii a fost ridicat, nu-i lipsea nimic ca să fie perfect. Tot aşa va fi în cele din urmă, când biserica va fi proslăvită (Efeseni 5,27).


34 Atunci, norul[[xr:1]] a acoperit Cortul Întâlnirii, și slava DOMNULUI a umplut Lăcașul.

Norul. Literal norul. Acest nor a călăuzit pe Israel de la Sucot înainte (cap. 13,20–22; 14,19.20.24; 19,9; 24,15-18). Câtva timp el a fost prezent, în mod temporar, la Cortul Întâlnirii (cap. 33,7-10), dar acum a acoperit Cortul Întâlnirii, în timp ce slava Domnului a umplut cortul.

Slava Domnului. Cu câtă nerăbdare trebuie să se fi adunat poporul spre a privi la construcţia sacră. În timp ce ei priveau cu satisfacţie respectuoasă, stâlpul de nor plutea maiestos deasupra sanctuarului, acoperindu-l. În felul acesta, Dumnezeu a arătat aprobarea pentru tot ce se făcuse. Domnul primise casa care fusese pregătită pentru El şi a intrat în ea. Cu adâncă emoţie, poporul a văzut semnul că lucrarea mâinilor lor fusese acceptată (PP 349, 350). Acum au înţeles că Însuşi Dumnezeu avea să locuiască în mijlocul lor şi să călătorească împreună cu ei (Numeri 9,15-23).

Cartea Exodului potrivit se încheie cu o sublimă manifestare a slavei şi puterii lui Dumnezeu. Ea se încheie aşa cum se va încheia şi istoria acestei lumi, cu coborârea în slavă a Domnului spre a locui în mijlocul oamenilor (Apocalipsa 21,3; 22,5).Comentariile lui Ellen G. White

12-16 PP 359

17 PP 374

20 PP 349

21 CW 172

30 2T 611

34 PP 349, 359; 6T 468

34,35 MH 437; SR 156

36,37 PP 376

36-38 SR 156


35 Moise nu putea[[xr:1]] să intre în Cortul Întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui și slava DOMNULUI umplea Lăcașul.
36 Când se ridica norul de deasupra Lăcașului, fiii lui Israel porneau în toate călătoriile lor.
37 Iar dacă[[xr:1]] norul nu se ridica, ei nu porneau, până în ziua când se ridica.
38 Norul DOMNULUI[[xr:1]] era deasupra Lăcașului ziua, iar noaptea era un foc în nor, în văzul întregii case a lui Israel, în timpul tuturor călătoriilor lor.