1 Manase avea doisprezece[[xr:1]] ani când a ajuns rege și a domnit cincizeci și cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se numea Hefțiba.

Manase. Despre urcarea şi domnia lui Manase vezi pag. 88 orig.

Heftiba. În mod literal, plăcerea mea este în ea. După tradiţia iudaică, Heftiba a fost fiica profetului Isaia. Nu trebuie acordată vreo credibilitate acestei tradiţii. Mai târziu numele este aplicat la Sionul restaurat (Isaia 2,4).


2 El a făcut ce este rău înaintea DOMNULUI, după urâciunile[[xr:1]] neamurilor pe care le dezmoștenise DOMNUL dinaintea fiilor lui Israel.

Ce este rău. Manase a avut un tată bun, dar el n-a mers pe urmele tatălui său. Seminţele cele rele semănate de Ahab au produs rodul păcatului în mulţi din locuitorii ţării, şi acum, când Ezechia nu mai era, răul a ajuns încă o dată la ascendenţă dominantă.


3 A rezidit înălțimile pe care[[xr:1]] le dărâmase Ezechia, tatăl său, i-a ridicat altare lui Baal, a făcut o așeră, după cum făcuse Ahab[[xr:2]], regele lui Israel, și s-a închinat[[xr:3]] întregii oștiri a cerurilor și i-a slujit.

A zidit din nou. Manase a făcut mult spre a contracara binele făcut de tatăl său. Ritualurile idolatre, desfrânate, crude şi superstiţioase în uzanţă la naţiunile din jur, care au fost interzise de Ezechia, au fost reintroduse. Păgânismul a reînviat, idolilor li s-a adus închinare şi Iuda a mers mult pe calea care avea să umple măsura de fărădelege a naţiunii.

Altare lui Baal. Închinarea la Baal, care înflorise sub Atalia (cap. 11,18) şi Ahaz (2 Cronici 28,2) şi care era atât de obişnuită în Israel, a fost reintrodusă acum în Iuda.

Oştiri a cerurilor. Soarele, luna şi stelele. Închinarea la soare, reprezentată prin carele şi caii soarelui au fost aşezate la intrarea templului (cap. 23,11).


4 A[[xr:1]] zidit altare în Casa DOMNULUI, despre care DOMNUL zisese: „În Ierusalim[[xr:2]] Îmi voi pune Numele.”
5 A zidit altare întregii oștiri a cerurilor în cele două curți ale Casei DOMNULUI.
6 Și-a[[xr:1]] trecut fiul prin foc; se îndeletnicea cu prezicerile[[xr:2]] și cu divinația și umbla pe la cei ce cheamă duhurile morților și pe la ghicitori. A făcut tot mai mult rău înaintea DOMNULUI, ca să-L mânie.

Trecut... prin foc. Îngrozitorul ritual al jertfei omeneşti poate să fi avut o fascinaţie specială pentru oamenii păcătoşi. Ahaz a ars pe fiul său în foc (cap. 16,3; 2 Cronici. 28), şi în ultimele zile ale lui Iuda această monstruozitate crudă a fost amintită ca una dintre cele mai de seamă crime (Ieremia 7,31.32; 19,2-6; 32,35; Ezechiel 16,20; 20,26; 23,37).

Care chemau duhurile. Astfel de practici erau interzise evreilor sub pedeapsa cu moartea (Levitic 20,27).


7 Așera pe care o făcuse a pus-o în Casa despre care DOMNUL le spusese lui David și lui Solomon, fiul său: „În Casa[[xr:1]] aceasta și în Ierusalim, pe care l-am ales dintre toate semințiile lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie.

În casa. Manase a mers cu crimele lui mai departe decât oricare din împăraţii lui Iuda dinaintea lui. Această urâciune pe care Manase a pus-o în templu, Iosia mai târziu a scos-o afară şi a ars-o la pârâul Chedron (cap. 23,6).


8 Nu voi[[xr:1]] mai îngădui ca pașii lui Israel să rătăcească departe de ținutul pe care l-am dat părinților lui, numai să aibă grijă să împlinească tot ce le-am poruncit și toată Legea pe care a rânduit-o pentru ei robul Meu Moise.”
9 Dar ei n-au ascultat, și Manase i-a dus în rătăcire[[xr:1]], încât au făcut mai mult rău decât neamurile pe care le nimicise DOMNUL dinaintea fiilor lui Israel.

Au făcut rău mai mult decât neamurile. Locuitorii păgâni ai Palestinei au fost nimiciţi pentru practicile lor josnice, dar acum poporul numit al lui Dumnezeu a decăzut atât de mult, încât a întrecut pe păgâni în închinarea lor coruptă şi abominabilă. Imoralitatea, cruzimea şi apăsarea au mers mână în mână cu degradarea religiei. Teribilul păcat al lui Iuda consta în faptul că ei au lepădat forma lor de religie curată şi pe Dumnezeul cel adevărat, pentru cele mai corupte forme de închinare şi cele mai josnice feluri de idolatrie.


10 DOMNUL a vorbit prin robii Săi, profeții, astfel:

Profeţii. Nici unul dintre profeţii contemporani cu Manase nu este cunoscut în mod sigur. Isaia a fost unul dintre primii care au căzut în persecuţia religioasă (vezi PK 382).


11 „Pentru că Manase[[xr:1]], regele lui Iuda, a săvârșit aceste urâciuni, întrecându-i[[xr:2]] în rău pe amoriții care au fost înaintea lui, și pentru că l-a făcut[[xr:3]] și pe Iuda să păcătuiască prin idolii lui,

Amoniţii. Amoniţii apar aici ca reprezentanţi ai vechilor naţiuni canaanite (vezi Geneza 15,16; 1 Regi 21,26; Ezechiel 16,3; Amos 2,9.10).


12 de aceea, așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste Ierusalim și peste Iuda nenorociri care vor face să țiuie[[xr:1]] urechile oricui va auzi vorbindu-se de ele.

Vor asurzi urechile. Vezi aceeaşi expresie din 1 Samuel 3,11 şi Ieremia 19,3.


13 Voi întinde asupra Ierusalimului funia[[xr:1]] de măsurat folosită împotriva Samariei și cumpăna folosită împotriva casei lui Ahab; voi șterge Ierusalimul cum șterge omul o farfurie, care e ștearsă și răsturnată cu fața în jos.

Frânghia Samariei. Dumnezeu va măsura Ierusalimul cu aceeaşi măsură cu care el a măsurat Samaria (vezi Amos 7,7-9 şi Plângeri 2,8). Nu va arăta nici o părtinire. Deoarece Iuda avea în faţa lui exemplul surorii ei, Israel, şi nu s-a folosit de acest exemplu, el va fi socotit şi mai răspunzător.

Ca o farfurie care se curăţeşte. Ierusalimul va fi o simplă farfurie în mâna Domnului, spre a fi curăţită cu desăvârşire de El. Cuvântul om nu se află în ebraică (în engl. da, n.n.) şi verbul trebuie să fie tradus cu un subiect general ca cineva care curăţă o farfurie.


14 Voi părăsi rămășița moștenirii Mele și-i voi da în mâinile vrăjmașilor lor; și vor ajunge de jaful și de prada tuturor vrăjmașilor lor,

Vrăjmaşilor lor. Vezi Deuteronom 28,36.37; Israel. 42,22.24; Ieremia 30,15.16.


15 pentru că au făcut ce este rău înaintea Mea și M-au mâniat din ziua când au ieșit părinții lor din Egipt până în ziua aceasta!»”

Din ziua. Domnul a avut multă răbdare cu poporul Său. El i-a tratat mai bine decât au meritat, cruţându-i iar şi iar când păcatele lor meritau nimicirea.


16 De asemenea, Manase[[xr:1]] a vărsat mult sânge nevinovat, până acolo că a umplut Ierusalimul de la un capăt la altul. Pe lângă faptul că a păcătuit el însuși, l-a făcut și pe Iuda să păcătuiască, astfel că ei au săvârșit ce este rău înaintea DOMNULUI.

A vărsat... sânge nevinovat. Manase n-a fost mulţumit să încurajeze răul, el a depus eforturi energice să descurajeze binele. Au fost mulţi oameni care se străduiau să rămână credincioşi faţă de Dumnezeu care acum deveniseră obiectul urii lui amarnice. Pe tot cuprinsul ţării, cei drepţi erau persecutaţi. Isaia, care a fost un martor puternic pentru adevăr şi dreptate, a suferit martirajul din partea acelora care erau hotărâţi să se opună reformelor politice pentru care a lucrat el (vezi PK 382).


17 Celelalte[[xr:1]] fapte ale lui Manase, tot ce a făcut el și păcatele la care s-a dedat, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda?

Celelalte fapte. Cele mai importante subiecte cu privire la Manase pe care le omite scriitorul cărţii Regilor sunt capturarea lui de către căpeteniile regelui Asiriei, ducerea lui la Babilon, pocăinţa lui de acolo, restabilirea lui la împărăţie şi reformele lui religioase după întoarcerea sa (2 Cronici 33,11-19). Esarhadon include pe Manase în lista celor 22 de regi ai Asiei apusene, de la care el cerea cherestea, spre a fi trimisă la Ninive. Asurbanipal, care i-a urmat lui Esarhadon, include pe Manase în lista celor 22 de regi care i-au plătit tribut.

Păcatul lui. Raportul despre Manase redă numai câteva amănunte cu privire la nelegiuirile domniei lui. Nu numai că el a dat pe propriul lui fiu ca jertfă omenească, ci a încurajat astfel de crime în valea lui Hinom (2 Cronici. 33,6; comp. cu 2 Regi 23,10). Era evident că el a permis înfiinţarea caselor pentru sodomiţi alături de templu (2 Regi 23,7) şi care poate să fi îndepărtat chivotul legământului din templu (2 Cronici 35,3).


18 Manase a adormit[[xr:1]] laolaltă cu părinții săi și a fost îngropat în grădina casei lui, în grădina lui Uza. În locul lui a domnit Amon, fiul său.

În grădina casei. Nu există nici un raport despre vreunul din regii lui Iuda, începând cu Ahaz, să fi fost înmormântat în mormintele regilor lui Iuda.

Grădina lui Uza. Atât Manase, cât şi fiul său, Amon (v. 26) au fost înmormântaţi aici. Nu există nici o altă informaţie disponibilă cu privire la acest loc. Probabil că aceasta a fost mai înainte proprietatea unui om numit Uza care a fost în vecinătatea grădinilor palatului şi a fost cumpărată pentru a fi folosită ca loc de îngropăciune.


19 Amon avea douăzeci și doi[[xr:1]] de ani când a ajuns rege și a domnit doi ani la Ierusalim. Mama sa se numea Meșulemet, fiica lui Haruț, din Iotba.

Amon. Numele acesta este identic cu acela al lui Amon, zeul-soare egiptean. S-ar părea că Manase a ales acest nume pentru fiul său pentru a arăta respectul său pentru acea zeitate egipteană.


20 El a făcut ce este rău înaintea DOMNULUI, cum[[xr:1]] făcuse Manase, tatăl său;

Ce este rău. Apostazia lui Manase lăsase o pecete a răului asupra lui Amon care şi-a format irevocabil viaţa lui. În timpul ultimei părţi a domniei lui Manase partida idolatră fusese ţinută sub control (2 Cronici 33,16), dar acum ea a recâştigat controlul şi ţara întreagă era cuprinsă în lung şi în lat de un curent de nelegiuire. Ca de obicei, stricăciunea morală şi religioasă au mers mână în mână. Profetul Ţefania, care a scris în timpul lui Iosia, a făcut o descriere grafică a nenorocitei situaţii (vezi Ţefania 1,8.9; 3,1-4).


21 a umblat în toată calea în care umblase tatăl său, a slujit idolilor cărora le slujise și tatăl său și li s-a închinat;
22 L-a părăsit[[xr:1]] pe DOMNUL, Dumnezeul părinților săi, și n-a umblat în calea DOMNULUI.

A părăsit pe Domnul, Dumnezeu. Amon se pare că a renunţat la orice pretenţie de a fi un închinător al lui Iehova. El a refuzat să se umilească înaintea Domnului precum a făcut şi tatăl său şi s-a făcut din ce în ce mai vinovat (2 Cronici 33,23).


23 Slujitorii lui Amon au uneltit[[xr:1]] împotriva lui și l-au omorât pe rege în casa lui.

Au uneltit împotriva lui. Nu este arătat nici un motiv pentru uneltire. S-ar putea să fi fost vreo ranchiună personală împotriva regelui din partea slujitorilor palatului, sau asasinarea se poate să fi fost rezultatul unei reacţii împotriva unei idolatrii extreme a regelui. Oricare ar fi fost cauza, conspiraţia dovedeşte nemulţumirea faţă de politica regală.


24 Dar poporul țării i-a ucis pe toți cei care uneltiseră împotriva regelui Amon și în locul lui poporul țării l-a pus rege pe Iosia, fiul său.

Pe toţi cei ce uneltiseră. O încurajare este de găsit în faptul că asasinarea a fost privită ca o crimă şi că uneltitorii au fost pedepsiţi la cererea populară. Care au fost intenţiile conspiratorilor nu s-a descoperit. Unii au spus că scopul lor a fost să pună capăt casei lui David şi să pună pe tron o nouă dinastie. Totuşi, dacă aceasta ar fi fost intenţia, cu greu i s-ar fi îngăduit lui Iosia să trăiască. El era în puterea conspiratorilor.

ELLEN WHITE COMENTEAZĂ

1 – 26 PK 381-383 11, 14, 16 PK 382 21 – 24 PK 383


25 Celelalte fapte pe care le-a făcut Amon nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda?
26 L-au îngropat în mormântul său, în grădina lui Uza, iar în locul lui a domnit Iosia, fiul său.