1 În vremea[[xr:1]] aceea Ezechia a fost bolnav pe moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește DOMNUL: «Pune-ți casa în rânduială, căci vei muri și nu vei mai trăi.»”

În vremea aceea. Aceasta era cam pe vremea primei invazii a lui Sanherib, în al 14-lea an al lui Ezechia. În legătură cu făgăduinţa vindecării lui Ezechia, Domnul a spus că El va elibera Ierusalimul din mâna împăratului Asiriei şi că El îi va adăuga 15 ani domniei lui Ezechia (cap. 20,6). Aceasta se potriveşte cu detaliile primei campanii a lui Sanherib împotriva lui Iuda, în cel de-al 14lea an al lui Ezechia (vezi cele despre cap. 18,13) şi faptul că Ezechia a domnit 29 de ani (cap. 18,2). Rapoarte paralele despre boala şi vindecarea lui Ezechia se află în Isaia 38,39 şi în 2 Cronici. 32,24-31.

Rânduieşte-ţi casa Această poruncă descoperă motivul pentru care a fost dat mesajul lui Ezechia. Erau anumite lucruri care trebuiau să fie puse în ordine cu ocazia schimbării conducerii regatului, poate că trebuiau făcute anumite pregătiri ale sufletului.

Căci vei muri. Cursul normal al bolii avea să ducă cu siguranţă moartea. Profeţia a fost o prezicere a rezultatelor care aveau să urmeze împrejurărilor care existau în acel timp. Cu o schimbare a împrejurărilor prezicerea a fost schimbată (vezi v. 5). Unele preziceri nu sunt în mod necesar absolute, pot fi condiţionate, precum a fost cazul cu solia lui Iona către Ninive (Iona 3,4-10).


2 Ezechia s-a întors cu fața la perete și I-a făcut DOMNULUI următoarea rugăciune:

S-a rugat. Ezechia nu a conchis că era zadarnic a se ruga, întrucât solia profetică a făcut moartea inevitabilă. Dumnezeu poate să facă pentru noi ceea ce nu ar putea face dacă nu ne rugăm. Cererile de vindecare, însă, trebuie făcute în spiritul supunerii. Numai Dumnezeu cunoaşte dacă răspunsul la o cerere va fi spre binele celor în cauză şi dacă va servi la slava Lui. Rugându-se pentru bolnavi, unii au făcut greşeala cerând chiar ca suferinzilor să le fie dată viaţa. În multe cazuri viaţa acelora care a fost cruţată în felul acesta, nu a adus slavă lui Dumnezeu. Ar fi fost mai bine pentru aceste suflete să treacă la odihnă când speranţa mântuirii era speranţa lor (vezi 2 T 148,149). Prelungirea vieţii lui Ezechia a dus la acea mare greşeală din viaţa regelui (v. 12-19). Dacă el ar fi adăugat la rugăciunea lui totuşi nu cum voiesc eu, ci cum voieşti Tu (Matei 26,39) el ar fi putut muri cu raportul vieţii nepătat.


3 „DOAMNE, Te rog adu-Ți[[xr:1]] aminte că am umblat[[xr:2]] înaintea Feței Tale cu credincioșie și cu inima neîmpărțită, făcând ce este bine înaintea Ta!” Și Ezechia a plâns cu amar.

Curăţie de inimă. Declaraţia lui Ezechia trebuie să fi judecată în lumina vremii. În actuala noastră epocă de iluminare spirituală, în general nu se socoteşte potrivit pentru om de a prezenta propria lui bunătate ca temei al favorii lui Dumnezeu. Încercările omului sunt atât de neputincioase să facă faţă standardului divin, încât cel care se roagă este îndemnat să-şi pună încrederea în meritele cu totul externe lui. Cu toate acestea, este potrivit să se facă tot ce stă în puterea noastră spre a ne supune condiţiilor pentru a prezenta făgăduinţele lui Dumnezeu ca temei al încrederii noastre.


4 Isaia încă nu ieșise din curtea de mijloc, când cuvântul DOMNULUI i-a vorbit astfel:

În curtea de mijloc. Răspunsul lui Ezechia a venit repede. Mai înainte ca Isaia să fi părăsit incinta palatului, i s-a poruncit să se întoarcă. Dumnezeu totdeauna aude pe omul care îşi varsă sufletul în rugăciune serioasă. Răspunsul poate să nu fie cel aşteptat, sau imediat ori direct ,cum a fost cazul lui Ezechia, dar totuşi Domnul aude şi lucrează toate lucrurile spre binele celor care Îl iubesc (Romani 8,28).


5 „Întoarce-te și spune-i lui Ezechia, conducătorul[[xr:1]] poporului Meu: «Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui David, părintele tău: ‘Ți-am auzit[[xr:2]] rugăciunea și ți-am văzut lacrimile[[xr:3]]. Iată, te voi face sănătos; peste trei zile te vei sui la Casa DOMNULUI.

Căpetenia. În mod literal conducătorul, prinţ, un titlu de cinste pentru cel pus deoparte să stăpânească peste poporul lui Dumnezeu (vezi 1 Samuel. 9,16; 10,1; 13,14; 2 Samuel 5,2; 1 Regi 1,35).

Te voi face sănătos. Dumnezeu putea să-l vindece instantaneu pe Ezechia, dar El n-a ales să facă aşa.

A treia zi. Adică, poimâine Ezechia avea să fie destul de bine spre a se duce la templu să dea laudă lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că primul fapt al lui Ezechia după vindecarea lui avea să fie să prezinte mulţumiri lui Dumnezeu în templul Lui.


6 Voi mai adăuga vieții tale cincisprezece ani. Te voi izbăvi, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi ocroti[[xr:1]] cetatea aceasta datorită Mie și datorită lui David, robul Meu.’»”

Cincisprezece ani. Vezi cele despre versetul 1.


7 Isaia[[xr:1]] a zis: „Luați o turtă de smochine!” Au luat-o, au pus-o pe rană, și Ezechia s-a vindecat.

Luaţi o turtă de smochine. Regele ar fi putut protesta la instrucţiuni atât de simple ca acestea. El suferea de o boală fatală. Probabil că infecţia din abcesul lui se răspândise şi ameninţa ca, în curând să i se ia viaţa. În cazul lui Ezechia boala ajunsese totuşi la o astfel de stare, în care nici un leac obişnuit nu ar fi fost de vreun un folos. Regele putea să se aştepte ca Domnul să facă ceva extraordinar spre a-i salva viaţa. Dar când instrucţiunile date spre a folosi un mijloc simplu ca remediu, au fost urmate, regele a fost vindecat. Omul poate să nu cunoască motivele căilor Domnului, dar totdeauna este o parte a înţelepciunii de a pleca urechea la poruncile Lui.

Aici mai este încă o învăţătură. Prezentarea cazului pentru vindecare divină nu exclude folosirea leacurilor naturale. Folosirea unor astfel de mijloace nu dă pe faţă lipsă de credinţă. Este datoria noastră după ce a fost prezentată o cerere de vindecare, să se facă tot ce stă în puterea noastră spre a aduce uşurare în suferinţă şi oprirea bolii (vezi CH 381, 382) prin mijloace naturale.


8 Ezechia îl întrebase pe Isaia: „Care este semnul[[xr:1]] că DOMNUL mă va vindeca și că peste trei zile mă voi sui la Casa DOMNULUI?”

Semnul. Vezi cele despre cap. 19,29. Ezechia a dorit un semn imediat că Domnul avea să facă ceea ce El spusese că va face (vezi despre Iosua 7,14; Judecători 6,36).


9 Și Isaia a zis: „Acesta va fi semnul[[xr:1]] din partea DOMNULUI după care vei ști că DOMNUL împlinește cuvântul pe care l-a rostit: Vrei să treacă umbra peste zece trepte sau să se întoarcă zece trepte?”
10 Ezechia a răspuns: „Nu este mare lucru ca umbra să treacă înainte peste zece trepte, deci mai bine să se întoarcă zece trepte.”

Să se dea înapoi. În cursul obişnuit al evenimentelor umbra pe un cadran solar avea să înainteze gradat, o dată cu mişcarea spre înainte a soarelui, dar pentru ca aceasta să se dea înapoi brusc avea să fie o întâmplare remarcabilă şi, din acest motiv a ales Ezechia acest semn.


11 Atunci, Isaia, profetul, a strigat către DOMNUL, care a dat umbra înapoi zece[[xr:1]] trepte din locul în care se coborâse pe cadranul solar al lui Ahaz.

Zece trepte spre înapoi. Nu este nici un câştig de obţinut din specularea modului în care îşi îndeplineşte Dumnezeu minunile sale. Semnul a venit ca o intervenţie directă a lui Dumnezeu. Cadranul lui Ahaz. Discuri solare de diferite tipuri au fost folosite în antica Babilonie, Asiria, Egipt şi Roma. Ahaz şi-a putut asigura unul din Asiria, prin legăturile lui cu Tiglat-Pileser. În raportul paralel al lui Isaia, rugăciunii şi mulţumirii lui Ezechia îi urmează cântarea pentru vindecarea lui (vezi Isaia 38,9-20).


12 În vremea[[xr:1]] aceea Merodac-Baladan[[fn:a]], fiul lui Baladan, împăratul Babilonului, a trimis soli la Ezechia cu o scrisoare și un dar, căci auzise de boala lui Ezechia.

Beradac-Baladan. Acesta ar trebuie să fie scris Merodac-Baladan, ca în Isaia 39,1. Regele acesta a fost identificat cu războinicul Marduc-apal-iddna, care a fost rege al Babilonului de la 721 la 709, după Canonul lui Ptolomeu. El a deţinut din nou Babilonul pentru scurt timp, în 703. El a fost un ghimpe dureros în trupul asirienilor, prezentând o provocare constantă faţă de stăpânirea Babiloniei. Pe vremea campaniei lui Sanherib, din al 14-lea an al lui Ezechia şi boala acestuia de pe urmă, Merodac-Baladan, în conformitate cu cronologia regilor folosită de acest comentariu, era un rege în exil, care căuta aliaţi care erau şi ei potrivnici faţă de Asiria şi care îi puteau fi de ajutor împotriva Asiriei. Chiar dacă era destituit, el putea fi numit rege al Babilonului de către acei care îl priveau ca stăpân legitim dar izgonit. Este vădit că Ezechia aşa îl recunoaşte.

Fiul lui Baladan. Inscripţiile asiriene îl numesc fiul lui Yakin, un rege din secolul al 9-lea, fiecare din urmaşii lui referindu-se la sine ca fiu al lui Yakin. Probabil că fiu este pentru urmaş, ca în inscripţiile asiriene, care numesc pe Iehu fiul lui Omri. Între strămoşii lui Merodac-Balaban probabil că era atât un Balaban, cât şi un Yakin.

A trimis o scrisoare. Astronomii babilonieni au observat că acest nemaipomenit miracol pe cadranul solar avusese loc (vezi 2 Cronici 32,31). Când Merodac-Balaban a auzit ce se întâmplase, el a trimis soli la Ierusalim să-l felicite pe Ezechia şi să afle mai multe despre acel Dumnezeu care a putut să facă astfel de minuni (vezi PK 344). Aceşti ambasadori au putut de asemenea să aibă ocazia de a-l felicita pe Ezechia pentru rezistenţa lui curajoasă împotriva Asiriei. Merodac-Balaban poate să fi căutat în acelaşi timp, o alianţă formală cu Ezechia, împotriva vrăjmaşului comun.


13 Ezechia s-a bucurat[[xr:1]] de venirea lor și le-a arătat tot tezaurul lui: argintul și aurul, mirodeniile și untdelemnul de preț, casa armelor și tot ce se afla în vistieriile lui; n-a rămas nimic pe care să nu li-l fi arătat Ezechia din casa lui și din tot ce avea în stăpânire.

Casa lui. Fără îndoială, că Ezechia s-a simţit măgulit faţă de atenţia dată lui de regele Babilonului. Arătând comorile lui acestor trimişi din Babilonia şi descoperind resursele lui, el a oferit pur şi simplu o momeală acestor străini rapace care aveau să se întoarcă spre a pune stăpânire pe aceste comori şi a le lua la Babilon, peste mai puţin de un secol.


14 Profetul Isaia s-a dus la regele Ezechia și l-a întrebat: „Ce au zis oamenii aceia și de unde au venit la tine?” Ezechia a răspuns: „Au venit dintr-o țară îndepărtată, din Babilon.”

o ţară îndepărtată, din Babilon."

Isaia a venit. Ezechia făcuse o greşeală serioasă, care punea în pericol siguranţa naţiunii sale şi profetul a fost trimis să supună acest lucru atenţiei lui.

Dintr-o ţară îndepărtată. Dacă Ezechia intrase în vreun acord formal cu Merodac-Baladan, probabil că, prin această declaraţie, el încerca să minimalizeze efectele unui astfel de pact. Iosua a considerat potrivit să intre în legământ cu gabaoniţii pe considerentul că ei erau dintr-o ţară foarte îndepărtată (Iosua 9,9-15). Ezechia poate că a socotit că distanţa de la Babilon la Iuda avea să scuze intrarea lui în relaţii de prietenie cu Merodac-Baladan. Prin Isaia, Domnul poruncise poporului Său să nu se asocieze cu puteri străine, ci să-şi pună încrederea lor în Dumnezeu (Isaia 8,9-13; 30,1-7; 31,1-5).

Babilon. Adică, ţara Babiloniei. Biblia foloseşte acelaşi cuvânt atât pentru ţară cât şi pentru capitală. Merodac-Baladan, un haldeu din sudul Babiloniei, nu deţinea în vremea aceasta oraşul Babilon, pentru că asirienii au pus acolo un alt rege vasal; el era în exil, probabil în Elan, cu toate că e posibil ca el să fi mai avut mulţi susţinători în Babilonia. În timpul acesta, Babilonul, supus Asiriei, era privit ca o naţiune slabă, neînsemnată, aşa de îndepărtată şi niciodată nu avea să fie o ameninţare. Dar deja el devenise subiect al atenţiei profetice (Isaia 13,14; 14,1-23; 43,14; 46,1.2; 47,1-15; Mica 4,10). În curând Babilonul şi nu Asiria avea să fie marele inamic şi puterea care, în cele din urmă avea să determine căderea lui Iuda.


15 Isaia a mai zis: „Ce au văzut în casa ta?” Ezechia a răspuns: „Au văzut[[xr:1]] tot ce este în casa mea; n-a rămas nimic în vistieriile mele pe care să nu li-l fi arătat.”

Ce au văzut? Ei au văzut ceea ce Ezechia a ales să le arate. Ce mare a fost ocazia lui de a da mărturie despre Dumnezeu! Dumnezeu îl vindecase de o boală mortală. Uimitorul miracol al cadranului solar a trezit un mare interes. Ezechia putea aducă mărturie despre minunata îndurare şi putere a lui Dumnezeu, şi să-i trimită în patria lor pe solii lui Merodac-Baladan cu cunoştinţa despre ce a putut şi ce poate face Dumnezeu pentru copiii Lui de pe pământ. Dar el a greşit cu desăvârşire. Aceeaşi întrebare care a fost pusă lui Ezechia ne este pusă şi nouă astăzi. Domnul ne întreabă ce este ceea ce văd oamenii în căminul şi în viaţa noastră.

În vistieriile mele. Ezechia a fost prea mult preocupat cu bogăţiile lui pământeşti. Mult mai bine ar fi fost dacă el ar fi preţuit cum se cuvine Comoara cerească şi dacă ar fi dat acestor soli babilonieni o privire despre Perla de mare preţ.


16 Atunci, Isaia i-a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvântul DOMNULUI:
17 «Iată, vin zile când va fi dus în Babilon[[xr:1]] tot ce este în casa ta și ce au strâns părinții tăi până astăzi; nu va rămâne nimic, zice DOMNUL.

Vor duce în Babilon. Cam în timp de un secol această prezicere a fost împlinită. Oştile lui Nebucadneţar au dus în Babilon comorile Iudeii (cap. 24,25).


18 Iar pe unii dintre fiii tăi, care vor ieși din tine, care ți se vor naște, îi vor[[xr:1]] lua și-i vor face dregători la palatul împăratului Babilonului.»”

Fiii tăi. Fii în ebraică, se foloseşte adesea pentru posteritate. Manase, fiul lui Ezechia, a fost luat la Babilon de asirieni (2 Cronici 33,11). Pe timpul lui Nebucadneţar mulţi din familia regală au fost duşi în robia babiloniană (2 Regi 24,12; 25,6.7). Aceasta a fost adusă la îndeplinire în cazul lui Daniel şi al celor trei prieteni ai lui (vezi Daniel 1,3-7).


19 Ezechia i-a răspuns lui Isaia: „Cuvântul DOMNULUI pe care l-ai rostit este[[xr:1]] bun.” Își zicea în sinea lui: „Cel puțin va fi pace și siguranță în timpul vieții mele!”

Cuvântul Domnului. Ezechia a recunoscut că cuvintele lui Isaia erau cuvintele Domnului şi el nu putea decât să recunoască faptul că aceste cuvinte erau bune. El ştia că merită această mustrare.

Pace şi adevăr (engl.) Mai degrabă pace şi stabilitate. Cuvântul ebraic tradus aici prin adevăr derivă din rădăcina aman (adoptat în engleză ca amen), care înseamnă a confirma, a sprijini. Ezechia a fost în mod deosebit satisfăcut de faptul că judecata ameninţătoare nu avea să se abată în vremea lui, ci că va fi o continuare a prosperităţii şi a păcii în timpul domniei lui. Aceasta a fost o reacţie naturală, dar egoistă, Ezechia ar fi trebuit să fie îngrijorat cu privire la necazurile pe care acţiunea lui nechibzuită avea să le aducă asupra urmaşilor lui.


20 Celelalte[[xr:1]] fapte ale lui Ezechia, toate isprăvile lui și cum a făcut bazinul[[xr:2]] și tunelul de apă și a adus apă[[xr:3]] în cetate nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor Regilor lui Iuda?

Iazul. Iazul se crede a fi iazul Siloamului dinăuntru, la sud-vest de vechea cetate a lui David şi canalul, faimosul tunel Siloam. Apa era adusă din Ghihon din valea Chedron. Ghihon era un curs de apă alimentat de izvoare pe care Ezechia l-a îndiguit aşa încât apa să poată fi adusă mai departe în cetate (vezi 2 Cronici 32,3.4.30). Tunelul a fost numit Şiloah, sau Siloam, care înseamnă trimis sau condus, iar rezervorul era iazul Siloam. (Ioan 9,7). Tunelul era lung de 600 m.

În 1880 pe pereţii acestui tunel a fost descoperită o inscripţie interesantă, scrisă în ebraică, şi considerată că aparţine vremii lui Ezechia. Ea spune cum lucrătorii, începând de la ambele capete şi excavând unii spre ceilalţi, în cele din urmă, s-au întâlnit în centru. Realizarea inginerilor lui Ezechia a fost un plan uimitor prin care era asigurată aprovizionarea cu apă a locuitorilor pe timp de asediu. Tunele asemănătoare s-au găsit la Ghezer şi Meghido. Pentru traducerea inscripţiei Siloamului vezi p. 87.


21 Ezechia[[xr:1]] a adormit laolaltă cu părinții săi. Și în locul lui a domnit Manase, fiul său.

Ezechia a adormit. Înmormântarea lui Ezechia a fost însoţită de onoruri neobişnuite, îngroparea lui având loc în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David dându-i cinste tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului (2 Cronici 32,33).

ELLEN WHITE COMENTEAZĂ

1-19 PK 340-348 1-7 CH 381

1-3 PK 340 4-6 PK 341 7-11 PK 340-342 12-19 PK 344-347