1 După[[xr:1]] aceste fapte de credincioșie ale lui Ezechia, a venit Sanherib, împăratul Asiriei, care a pătruns în Iuda și și-a așezat tabăra împotriva cetăților întărite, cu gând să pună mâna pe ele.

Sanherib, împăratul Asiriei. Capitolul acesta e paralel în cea mai mare parte cu 2 Regi 18,13 la 20,21 şi cu Isaia 36-39. Versetele 2-8 care descriu pregătirile de apărare ale lui Ezechia sunt aproape în întregime suplimentare.

Cu gând să pună mâna pe ele. Sanherib a izbutit în cea mai mare parte să-şi realizeze scopul (2 Regi 18,13). În cronicile lui el pretinde că a cucerit 46 dintre cetăţile cu ziduri ale lui Iuda şi că a dus în robie 200.150 de oameni, pe lângă o mare cantitate de pradă. Campania aceasta a avut loc în al 14-lea an al domniei exclusive a lui Ezechia (nu al coregenţei lui probabile). Anul a fost probabil 701 în. Hr., potrivit cu datarea general acceptată a raportului lui Sanherib. Dacă acest capitol descrie o campanie sau două, vezi la 2 Regi 18,13.


2 Ezechia, văzând că a venit Sanherib și că este hotărât să lupte împotriva Ierusalimului,

Împotriva Ierusalimului. Sanherib a intenţionat să pornească împotriva Ierusalimului, dar a fost determinat să se oprească pentru un moment datorită tributului (vezi 2 Regi 18,14-16). E vrednic de notat faptul că în raportul său cu privire la campanie, Sanherib nu pretinde să fi capturat Ierusalim.


3 s-a sfătuit cu căpeteniile sale și cu vitejii săi să astupe izvoarele de apă care erau în afara cetății. Și ei au fost de aceeași părere.

S-a sfătuit. Scopul a fost de a discuta planuri privind întărirea cetăţii împotriva unui atac ulterior. Cu siguranţă, toate pregătirile făcute de Ezechia n-ar fi putut fi făcute în cursul campaniei de o vară a lui Sanherib împotriva lui Iuda. Evident, acestea au fost măsuri pe termen lung pentru a întări apărarea naţiunii împotriva unui atac viitor.

Să astupe izvoarele de apă. Ezechia a avut în minte un dublu scop: el şi-a propus să astupe izvoarele din afară de cetate ca asirienii să nu aibă o provizie bună de apă şi să conducă apa printrun tunel în cetate pentru a spori propriile rezerve de apă în timpul asediului (2 Cronici 32,30; vezi la 2 Regi 20,20).


4 S-au strâns o mulțime de oameni și au astupat toate izvoarele și pârâul care curgea prin mijlocul ținutului aceluia. Căci ziceau: „De ce să vină împărații Asiriei și să găsească apă din belșug?”

Toate izvoarele. Izvorul principal pe care l-a astupat Ezechia a fost Ghihonul (v. 30), numit acum Izvorul fecioarei, pe panta nordică a dealului pe care era zidit Templul. Acesta se într-o peşteră în afara zidului cetăţii, iar apele lui se vărsau la început în Valea Chedron, unde ar fi reprezentat o sursă de aprovizionare pentru invadatorii asirieni. Iebusiţii, înainte de capturarea Ierusalimului de către David, tăiaseră o conductă, aducând apele de la izvor într-un loc unde se putea ajunge la sursă provizie printr-un puţ dinăuntrul cetăţii (vezi 2 Samuel 5, 8). Mai târziu, un apeduct a condus apa în Iazul vechi sau de jos (Isaia 22,9.11). Ezechia a făcut un nou apeduct, tunelul Siloam (vezi 2 Cronici 32, 30; vezi la 2 Regi 20,20), care ducea apele într-un nou rezervor, iazul Siloam (vezi Neemia 3,15; Ioan 9,7), şi a construit probabil un nou zid care a plasat noul iaz în interiorul cetăţii (vezi la v. 5). În felul acesta izvoarele din afara cetăţii au fost abătute pentru a fi folosite înăuntrul zidurilor.


5 Ezechia s-a[[xr:1]] îmbărbătat, a construit[[xr:2]] zidul care era stricat și l-a ridicat până la turnuri. A construit un alt zid în afară, a întărit Milo[[xr:3]], în cetatea lui David, și a pregătit o mulțime de arme și de scuturi.

Zidul care era stricat. Isaia 22,9-10 menţionează multe spărturi în zidul cetăţii lui David, care au fost reparate prin dărâmarea de case şi folosirea materialelor în vederea întăririi zidului.

Un alt zid în afară. Acesta a fost probabil un zid suplimentar, în exteriorul apeductului şi al cetăţii lui David, care înconjura iazul Siloam. Isaia 22,11 menţionează "o cămară" [un şanţ, KJV] "între cele două ziduri".

Milo. Natura exactă a lui Milo nu este cunoscută, dar trebuie să fi făcut parte din fortificaţiile Ierusalimului, probabil un loc de apărare deosebit de puternic în interiorul cetăţii vechi (vezi 2 Samuel 5,9; 1 Regi 9,15.24; 11,27).

Arme. [Arme ascuţite de aruncat cu mâna, KJV]. Ebr. shelach, "ceva lăsat liber" sau "ceva trimis". Termenul poate să însemne orice fel de armă care este aruncată: suliţe sau alte proiectile.


6 A pus căpetenii de război peste popor și, după ce le-a adunat la el, în piața de la poarta cetății, le-a încurajat astfel:

Locul deschis. [Strada, KJV]. Ebr. rechob, "un loc deschis", de unde vine locul deschis din faţa porţii (vezi la cap. 29,4). Vorbindu-le inimii. Literal, "el le-a vorbit la inimă".


7 „Întăriți-vă[[xr:1]] și îmbărbătați-vă! Nu vă[[xr:2]] temeți și nu vă înspăimântați înaintea împăratului Asiriei și înaintea întregii mulțimi care este cu el, căci cu noi[[xr:3]] sunt mai mulți decât cu el!

Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă. După ce au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a întări fortificaţiile cetăţii, Ezechia a încurajat poporul să-şi pună încrederea în Dumnezeu. Indiferent de puterea vrăjmaşului, omul care se încrede în Domnul şi-L venerează, trebuie să fie plin de curaj, deoarece lupta nu este a lui, ci a lui Dumnezeu (vezi cap. 20,15).

Cu noi sunt mai mulţi. Compară cu 2 Regi 6,16.


8 Cu el este un braț de carne[[xr:1]], dar cu[[xr:2]] noi este DOMNUL, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta și va purta lupta noastră.” Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, regele lui Iuda.

Cu noi este Domnul. Compară cu Isaia 14,24-27; 40,9-17.28-31.


9 După aceea[[xr:1]], Sanherib, împăratul Asiriei, i-a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, pe când era înaintea Lachișului cu toate forțele sale; i-a trimis la Ezechia, regele lui Iuda, și la toți cei din Iuda care erau la Ierusalim să le spună:

A trimis pe slujitorii săi. Compară 2 cu Regi 18,17. Actul anterior de supunere al lui Ezechia (2 Regi 18, 14-16) nu e pomenit în Cronici.


10 „Așa[[xr:1]] vorbește Sanherib, împăratul Asiriei: «Pe ce vă bizuiți, de stați împresurați la Ierusalim?

Aşa vorbeşte Sanherib. Compară cu 2 Regi 18,17-21. Raportul din Regi e mai amănunţit.


11 Oare nu vă amăgește Ezechia, ca să vă dea morții prin înfometare și prin însetare, când zice: ‘DOMNUL[[xr:1]], Dumnezeul nostru, ne va izbăvi din mâna împăratului Asiriei’?
12 Oare nu[[xr:1]] Ezechia a îndepărtat înălțimile și altarele și le-a zis celor din Iuda și din Ierusalim: ‘Să vă închinați numai unui altar și să înălțați fum de jertfă numai pe el’?

Înălţimile. Compară cu 2 Regi 18,22. Asirienii aveau o părere greşită despre natura reformei lui Ezechia, pentru că Ezechia îndepărtase nu altarele lui Iehova, ci ale dumnezeilor păgâni introduşi de Ahaz (vezi capitolele 28,23.25; 31,1), iar înălţimile, chiar dacă erau folosite pentru cultul lui Iehova, erau cel puţin semi-păgâne.


13 Nu știți ce am făcut noi, eu și părinții mei, tuturor popoarelor străine? Dumnezeii neamurilor acestor țări au putut[[xr:1]] ei să le izbăvească țările din mâna mea?

Nu ştiţi? Amănuntele interesante din 2 Regi 18,23-32 nu sunt menţionate în Cronici. În schimb, raportul atinge direct punctul în care trimişii caută să întemeieze pretenţia de invincibilitate asiriană pe succesele lor anterioare şi pe incapacitatea dumnezeilor altor popoare de a se împotrivi forţei asiriene (vezi 2 Regi 18,33.34).


14 Care dintre toți dumnezeii acestor neamuri pe care le-au nimicit părinții mei a putut să-și izbăvească poporul din mâna mea, pentru ca să vă poată izbăvi Dumnezeul vostru din mâna mea?

Dintre toţi dumnezeii. Compară cu 2 Regi 18,35.


15 Așadar, să[[xr:1]] nu vă amăgească Ezechia și să nu vă înșele astfel. Nu vă încredeți în el, căci dumnezeul niciunui neam și al niciunui regat n-a putut să-și izbăvească poporul din mâna mea și din mâna părinților mei: nici Dumnezeul vostru nu vă va izbăvi din mâna mea!»”

Să nu vă amăgească. Pasajul acesta continuă argumentaţia din 2 Regi 18,29.30. O argumentaţie asemănătoare se găseşte şi în 2 Regi 19,10-13.


16 Slujitorii lui Sanherib au mai vorbit și alte lucruri împotriva DOMNULUI Dumnezeu și împotriva lui Ezechia, robul Său.
17 A scris scrisori[[xr:1]] ca să-L batjocorească pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, zicând astfel împotriva Lui: „După cum[[xr:2]] dumnezeii neamurilor străine n-au putut să-și izbăvească popoarele din mâna mea, tot așa nici Dumnezeul lui Ezechia nu-Și va izbăvi poporul din mâna mea.”

Scrisoare batjocoritoare. [Scrisori ca să-şi bată joc, KJV]. Aceasta se referă la solia trimisă de Sanherib pe când solii s-au întors în Libna, după ce părăsiseră Lachisul, şi venise vestea apropierii oştirilor egiptene sub Tirhaca pentru a veni în ajutorul lui Ezechia (vezi la 2 Regi 19,8-14).


18 Slujitorii lui Sanherib au strigat[[xr:1]] cu glas tare în limba iudeilor împotriva poporului din Ierusalim, care[[xr:2]] era pe zid, ca să-l înspăimânte și să-l îngrozească, și astfel să poată cuceri cetatea.

Limba evreiască. După ce a pomenit scrisoarea trimisă prin soli cu prilejul celei de-a doua călătorii a sale la Ierusalim, cronicarul acum fie că se întoarce la un incident care a avut loc cu prilejul primei vizite (2 Regi 18,28), pe care îl dă într-o formă extrem de prescurtată, fie menţionează o a doua încercare de agitaţie menită "să arunce groaza şi spaima" în popor.


19 Au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucrarea[[xr:1]] mâinilor omenești.
20 Regele Ezechia[[xr:1]] și profetul Isaia[[xr:2]], fiul lui Amoț, au început să se roage pentru lucrul acesta și au strigat către cer.

Proorocul Isaia. După prima încercare a solilor asirieni de a descuraja poporul Ierusalimului, Ezechia a trimis veste lui Isaia implorându-l să se roage Domnului şi a primit de la profet răspunsul că Domnul va trimite un prăpăd asupra lui Sanherib şi-l va face să se întoarcă în ţara lui (2 Regi 19, 1-7). Apoi, după întoarcerea lui Rabşache la Sanherib în Libna, solii au făcut cea de-a doua vizită (2 Regi 19,9-14), cu noi solii batjocoritoare din partea lui Sanherib. Ezechia a dus scrisoarea în Templu şi L-a rugat stăruitor pe Domnul să-l ajute, după care a primit vestea de la Isaia că rugăciunea lui fusese ascultată, că Dumnezeu urma să apere cetatea lui David şi că Sanherib urma să se întoarcă acasă fără să asedieze Ierusalimul (2 Regi 19,14-34).


21 Atunci, DOMNUL a trimis[[xr:1]] un înger care i-a nimicit în tabăra împăratului Asiriei pe toți vitejii, domnitorii și căpeteniile. Și împăratul s-a întors rușinat în țara lui. A intrat în casa dumnezeului său, și unii dintre urmașii lui l-au ucis acolo cu sabia.

A trimis un înger. Compară cu 2 Regi 19,35.36 şi cu Isaia 37,36.37, care sunt rapoarte paralele despre nimicirea oştirilor asiriene şi despre plecarea lui Sanherib din Iudea pentru a se duce în Asiria.

L-au ucis. Potrivit cu 2 Regi 19,37 şi Isaia 37,38, Sanherib a fost ucis de fiii săi Adramelec şi Şareţer, care apoi au fugit în Armenia. Moartea lui Sanherib a avut loc în 681 î.Hr., potrivit cronologiei bazate pe rapoartele asiriene.


22 Astfel i-a izbăvit DOMNUL pe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, și din mâna tuturor și le-a dat odihnă de jur împrejur.
23 Mulți I-au adus DOMNULUI daruri în Ierusalim și i-au adus daruri bogate[[xr:1]] lui Ezechia, regele lui Iuda, care de atunci s-a înălțat[[xr:2]] în ochii tuturor popoarelor.
24 În vremea[[xr:1]] aceea Ezechia a fost bolnav pe moarte. El s-a rugat DOMNULUI, care i-a vorbit și i-a dat un semn.

În vremea aceea. Compară cu 2 Regi 20,1-11 şi Isaia 38. Aceasta a avut loc cu 15 ani (2 Regi 20,6) înainte de sfârşitul celui de al 29-lea an al domniei sale (2 Regi 18,2). De aceea era în al 15-lea an al domniei lui Ezechia, dacă cei 15 ani suplimentari erau socotiţi inclusiv, aşa cum se făcea de obicei; altfel, a avut loc în anul al 14-lea, când Sanherib a pornit împotriva cetăţilor întărite din Iuda (2 Regi 18,13).

Un semn. Semnul acesta consta din mişcarea inversă a umbrei pe cadranul solar (2 Regi 20,8-11).


25 Dar Ezechia n-a răsplătit[[xr:1]] binefacerea pe care a primit-o, căci inima i s-a mândrit[[xr:2]]. Mânia[[xr:3]] DOMNULUI s-a dezlănțuit asupra lui, asupra lui Iuda și a Ierusalimului.

S-a îngâmfat. Despre îngâmfarea lui Ezechia cu prilejul vizitei solilor babilonieni şi exprimarea neplăcerii Domnului, vezi 2 Regi 20,12-19 şi Isaia 39.


26 Atunci, Ezechia[[xr:1]] s-a smerit din mândria inimii lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, și mânia DOMNULUI n-a venit peste ei în timpul[[xr:2]] vieții lui Ezechia.

N-a venit. Primind mustrarea lui Isaia, Ezechia s-a smerit şi a acceptat voia Domnului. Pocăinţa aceasta nu e raportată în Regi sau Isaia, dar este raportată amânarea sentinţei care fusese pronunţată, împreună cu răspunsul plin de recunoştinţă al lui Ezechia (2 Regi 20,19; Isaia 39,8). Ca urmare a pocăinţei lui Ezechia, lovitura din partea Babilonului n-a venit decât pe vremea lui Nebucadneţar, un secol mai târziu.


27 Ezechia a avut multe bogății și multă slavă. Și-a umplut vistieriile cu argint, cu aur, cu pietre prețioase, cu mirodenii, cu scuturi și cu tot felul de lucruri prețioase;

Bogăţii şi multă slavă. Compară cu 2 Regi 20, 13 şi Isaia 39,2.


28 a avut hambare pentru grâne, pentru must și pentru untdelemn, grajduri pentru tot felul de vite și staule pentru oi.

De grâu, de must şi de untdelemn. Acestea sunt de repetate ori amintite împreună ca roade importante ale ţării şi ca semne ale binecuvântărilor Cerului (2 Cronici 31,5; Numeri 18,12; Deuteronom 7,13; Neemia 5,11; Ieremia 31,12 etc; cf. Apocalipsa 6,6).


29 Și-a zidit cetăți și a avut belșug de turme și de cirezi, căci Dumnezeu îi dăduse multe[[xr:1]] avuții.

Căci Dumnezeu îi dăduse. Dumnezeu le dă oamenilor putere să câştige bogăţie şi Îşi deschide mâna Sa îmbelşugată ca ei să poată avea parte de comorile Lui (vezi Genesa 24,35; 1 Cronici 29,12; Iov 42,12; Proverbe 10, 22).


30 Tot Ezechia[[xr:1]] a astupat și izvorul apei Ghihonului și a dus apa spre partea de apus a cetății lui David. Ezechia a izbutit în toate lucrările lui.

A astupat şi gura de sus a apelor. Vezi 2 Cronici 32,4 şi 2 Regi 20,20.


31 La fel a fost când au venit tâlcuitorii[[fn:a]] pe care căpeteniile Babilonului[[xr:1]] îi trimiseseră la el să întrebe de minunea care avusese loc în țară, când Dumnezeu îl lăsase singur ca să-l încerce[[xr:2]] și să cunoască tot ce era în inima lui.

Solii. Compară cu 2 Regi 20,11-13; Isaia 39,1.2.

Se întreba de minunea care avusese loc. Mişcarea în sens invers a umbrei pe cadranul solar (2 Regi 20,11; Isaia 38,8) a fost un fenomen deosebit de interesant pentru astrologii şi astronomii Babiloniei şi trebuie să fi fost un subiect de cercetare specială din partea solilor. Manifestarea acestei minuni îi oferea lui Ezechia ocazia neobişnuită să mărturisească despre puterea şi bunătatea lui Dumnezeu. Dacă Ezechia ar fi fost credincios şi ar fi povestit reprezentanţilor veniţi de la Merodac-baladan exact cum avusese loc întâmplarea aceasta şi cum Dumnezeu făcuse o minune atât de vindecare, cât şi în natură, bărbaţii aceştia s-ar fi putut întoarce în Babilonia cu o solie care ar fi făcut cunoscut multora din ţara aceea idolatră adevărata natură a lui Dumnezeu. În felul acesta s-ar fi deschis calea pentru a-i ajuta pe mulţi să-L cunoască şi să se închine Dumnezeului care a făcut cerul şi pământul.

Ca să-l încerce. Punerea la încercare nu era pentru informarea lui Dumnezeu, ci pentru folosul lui Ezechia. Mândria care îl împinsese pe rege spre greşeala lui prinsese deja rădăcini în inima lui şi dacă nu era ţinută sub control ar fi dus la distrugerea lui. În îndurare Lui, Dumnezeu a îngăduit ca să apară anumite circumstanţe care i-au descoperit lui Ezechia adevărata stare a inimii sale. Experienţa ilustrează felul cum lucrează Dumnezeu la modelarea caracterului omului. Adesea oamenii nu-şi dau seama de defectele naturii lor. Doar atunci când sunt confruntaţi cu diferite încercări, aceste slăbiciuni devin evidente.

Dacă o încercare îşi îndeplineşte scopul, aşa încât sufletul să fie bine "trecut prin şcoală" [exercitat, KJV] (Evrei 12,11), s-ar putea să nu mai fie necesară o altă punere la probă în privinţa aceea. Dacă sufletul se răzvrăteşte când e mustrat, pot fi trimise alte încercări sau puneri la probă, până când fie are loc schimbarea, fie cazul este abandonat fiind fără speranţă (Osea 4,17). De aceea, creştinul poate să prindă curaj în încercare. Faptul că e chemat să sufere încercarea dovedeşte faptul că Domnul vede în el ceva preţios şi vrednic de modelare. Dacă n-ar fi fost în el nimic care ar fi putut proslăvi Numele Lui, Dumnezeu n-ar irosi timp ca să-l înnobileze (vezi 7T 214). Compară cu Iov 23,10.


32 Celelalte isprăvi ale lui Ezechia și faptele lui evlavioase sunt scrise în Vedenia[[xr:1]] profetului Isaia, fiul lui Amoț, în Cartea[[xr:2]] Regilor lui Iuda și ai lui Israel.

Vedenia proorocului Isaia. Acesta era titlul pe care îl dăduse proorocul Isaia profeţiei sale (Isaia 1,1).


33 Ezechia a adormit[[xr:1]] laolaltă cu părinții săi și l-au îngropat în cel mai bun loc al mormintelor fiilor lui David. Toți cei din Iuda și locuitorii Ierusalimului i-au dat[[xr:2]] cinste la moarte. Și în locul lui a domnit Manase, fiul său.

Cel mai bun. Ebr. ma'aleh, "o urcare", "o înălţare" (Numeri 34,4), al cărei semnificaţii nu este pe deplin clare. S-ar putea referi la o plasare superioară, astfel încât Ezechia să fi fost îngropat întrun loc mai înalt al mormintelor regale, deasupra regilor care-l precedaseră pe scaunul de domnie al lui Iuda. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-23 PK 349-362

3-6 �

PK 350

7.8 �

PK 349

8 �

�

ML 32; PK 351; 5T 195

17 �

�

PK 355

20 �

�

PK 354

21 �

�

GC 512; PK 361

25 �

�

PK 346

26 �

�

PK 347

31 �

�

PK 346